Decizia civilă nr. 1137/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1137/R/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
Președinte O. -C. T. Judecător A. -F. D.
Judecător O. R. G. Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de recurent P. O., recurent M. D. împotriva Sentinței civile nr. 1422/_, dosar nr._ a Judecătoriei T., privind și pe intimat T. I., intimat T. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimaților, av. Remus Vlasiu, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care T. ul constată că recursul a fost promovat în termen, a fost motivat, comunicat și este legal timbrat.
Se constată că, la data de_, recurenta a depus la dosar un set de înscrisuri (f. 16-26), iar la data de_, intimații au depus un înscris în cuprinsul căruia și-au exprimat poziția procesuală.
Se mai constată că, la data de_, intimații au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare.
Reprezentantul intimaților arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
T. ul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond a aplicat corect prevederile art. 274 alin. 3 C.pr.civ. față de momentul la care s-a făcut angajamentul în cauză și prestarea muncii. Apreciază că onorariul în cuantum de 3.000 lei este nerezonabil și nejustificat.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr. 1422/_
pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., a fost admisă în parte cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamanții P. O. și
M. D., în contradictoriu cu pârâții T. I. și T. V. .
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 1114 lei reprezentând cheltuieli de judecată din dosarul_ și la plata sumei de 343,12 lei reprezentând cheltuieli de judecată din prezenta cauză.
A fost respinsă cererea în rest, ca neîntemeiată.
S-a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4754/2011 pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanții T. I. și T. V., în contradictoriu cu pârâții Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Petreștii de Jos, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj, M. O., M. V., P. O., M. I. și M.
D. . S-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.3003/1434/_ în ceea ce privește includerea în calitate de titular a numitului M. I. . Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Petreștii de Jos a fost obligată la întocmirea documentației corespunzătoare în vederea eliberării unui nou titlu de proprietate în care să figureze numai reclamantul T. I., în calitate de titular, restul mențiunilor rămânând aceleași, iar Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj a fost obligată să elibereze titlul de proprietate în sensul arătat. Au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Prin Decizia civilă nr.452/R/2012 pronunțată de tribunalul Cluj în dosarul nr._, s-a admis recursul declarat de M. O., M. V. ,
P. O., M. I., M. D. împotriva Sentinței civile nr.4754/2011 din_ în dosar nr._ al Judecătoriei T. pe care a modificat-o în parte în sensul că a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții T.
I. Și T. V. împotriva pârâților Comisia locală de fond funciar Petreștii de Jos, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj, M. O., M. V., P. O., M. I., M. D.
.
În dispozitivul Deciziei civile nr.452/R/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, nu s-a făcut referire la cheltuielile de judecată.
Prin cererea de recurs s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, însă în cursul procesului de recurs la dosar nu au fost depuse acte din care să rezulte efectuarea cheltuielilor de judecată. În cursul procesului de recurs, la nici un moment reclamanții din prezenta cauză nu au arătat că renunță la dreptul lor de a solicita cheltuieli de judecată. La termenul la care s-a judecat recursul în dosarul nr._, avocatul reclamanților din prezenta cauză a solicitat judecarea cauzei fără cheltuieli de judecată.
În drept, conform art.274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Temeiul acordării cheltuielilor de judecată l-a constituit culpa procesuală. Față de conținutul Deciziei civile nr.452/R/2012 pronunțată de tribunalul Cluj în dosarul nr._, instanța a reținut că pârâții din prezenta cauză se află în culpă procesuală față de cheltuielile efectuate de către reclamanții din prezenta cauză în vederea judecării dosarului_ .
Unanim în doctrină și în practică s-a considerat că acordarea cheltuielilor de judecată se poate face în procesul care a ocazionat aceste cheltuieli sau ulterior, pe cale separată, în cazul în care nu au fost cerute în acțiunea principală sau instanța nu s-a pronunțat asupra acordării cheltuielilor de judecată.
Cheltuieli de judecată pe cale separată pot fi acordate ori de către ori instanța nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor. Faptul că în cererea de recurs s-au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată și cererea nu a fost reiterată la termenul la care s-a judecat recursul nu a putut fi interpretat ca o renunțare la dreptul de a primi cheltuieli de judecată (întrucât renunțarea la un drept nu poate fi decât expresă și nu implicită); un asemenea comportament procesual nu poate însemna decât faptul că se renunță la solicitarea ca instanța să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată odată cu soluționarea fondului/recursului, partea păstrând dreptul de a solicita acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.
O asemenea interpretare s-a impus mai ales în situația în care avocatul părții, fără un mandat special în temeiul căruia să poată renunța la judecată, este cel care solicită judecarea cauzei fără cheltuieli de judecată, așa cum s-a întâmplat și în speță.
Conform art.274 alin.3 Cod procedură civilă, instanța are dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori va constata motivat că sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de către avocat.
În speță, din actele depuse la dosar a rezultat că în recursul din dosarul nr._ interesele reclamanților din prezenta cauză au fost reprezentate de un avocat angajat cu o zi înainte de judecarea recursului, care doar a susținut recursul în fața instanței, onorariul avocațial fiind de 3000 lei.
Instanța a considerat că onorariul avocațial este excesiv ținând cont de valoarea pricinii, complexitatea cauzei, faza procesuală în care a intervenit avocatul (recurs) și luând în considerare faptul că avocatul a fost angajat doar pentru susținerea recursului, nu și pentru redactarea motivelor de recurs, efortul avocatului și timpul alocat acestui proces fiind minime. Astfel, instanța a admis numai în parte acțiunea în ceea ce onorariul avocatului care a reprezentat interesele reclamanților din prezenta cauză în recursul din dosarul nr._, pentru suma de 1.000 lei.
Partea nu poate fi obligată să își aleagă un avocat din orașul în care se va judeca cauza și are dreptul să participe la judecată, așa fiind ea este îndreptățită și la cheltuieli de judecată care să reprezinte și cheltuielile
ocazionate de deplasarea apărătorului sau a părții însăși la sediul instanței, prin urmare instanța a admis acțiunea în ceea ce privește cheltuielile de deplasare care au fost dovedite.
Studiind chitanța nr. 617/_ —onorariu avocat în sumă de 1000 lei, instanța a constatat că acest onorariu a fost plătit pentru un alt proces (care face obiectul dosarului nr._ ) și nu pentru apărarea intereselor reclamanților din prezenta cauză în dosarul cu nr._ —fond, cum s-a susținut în cererea de chemare în judecată, prin urmare instanța a constatat că reclamanții din prezenta cauză nu au făcut dovada altor cheltuieli cu
procesul care a făcut obiectul dosarului cu nr._, acțiunea fiind respinsă în rest.
Față de soluția care urmează a fi pronunțată, instanța a obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 343,12 lei reprezentând cheltuieli de judecată din prezenta cauză (taxa de timbru și timbru judiciar).
În temeiul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva Sentinței civile nr. 1422/_ pronunțată de Judecătoria Turda, au declarat recurs reclamanții P. O. și M. I.
, solicitând admiterea recursului, casarea în parte sau modificarea în parte a hotărârii instanței de fond, astfel: în temeiul art. 312 alin.1 teza I Cod procedură civilă, admiterea recursului, casarea în parte a sentinței civile recurate, iar în temeiul art. 312 pct. 4 Cod procedură civilă, rejudecarea pricinii în fond, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată; în temeiul art. 304 alin. 7 teza II-a Cod procedură civilă, art. 304 alin. 8 Cod procedură civilă și art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, coroborate cu dispozițiile art. 306 pct. 3 și art. 312 pct. 1 teza I Cod procedură civilă, modificarea în parte a sentinței civile recurate ca fiind netemeinică și nelegală în parte, întrucât au fost interpretate greșit înscrisurile aflate la dosar și actul juridic dedus judecății, hotărârea fiind dată cu greșita aplicare în parte a legii și drept urmare, să se dispună admiterea în tot a acțiunii introductive și obligarea pârâților la plata tuturor cheltuielilor efectuate în cauza înregistrată sub nr._, conform înscrisurilor existente în acest dosar atașat, cât și înscrisurilor din prezentul dosar; obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare,
au arătat că instanța de fond în mod greșit a preluat în considerentele sentinței recurate, alegația părților privitoare la faptul că avocatul lor din recursul dosarului nr._ ar fi susținut numai recursul, deoarece așa cum reiese și din motivarea recursului, acesta a fost motivat de domnul avocat Tănăsescu, deci domnul avocat a muncit atât la motivarea recursului, cât și la susținerea lui în fața tribunalului, efortul depus de avocat fiind cu atât mai mare cu cât sentința recurată le era total potrivnică, întrucât această sentință le anula dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte din suprafața tuturor terenurilor cuprinse în titlul de proprietate și pe care pârâții din prezenta cauză reușiseră în fond să-l anuleze, în mod netemeinic și nelegal.
Deși instanța de fond a făcut vorbire în considerente despre valoarea pricinii și complexitatea cauzei, aspecte pe care le-a avut în vedere la micșorarea onorariului, nu a arătat care este valoarea cote de ½ a terenurilor proprietatea lor sau care ar fi trebuit să fie complexitatea cauzei pentru ca onorariul cerut de avocat și pentru care le-a dat chitanță și în baza căreia a plătit toate dările către stat și barou, să le fie admis.
De asemenea, instanța de fond în mod greșit a luat în calcul și a analizat chitanța nr.61/05 Aprilie 2011 și nu chitanța emisă de avocata lor care le-a susținut interesele la fond. Este de asemenea, de neînțeles dispariția din dosarul de fond al Judecătoriei T. nr._ a chitanței în sumă de 700 lei emisă de domnul avocat G. Nicolae care la un moment dat le-a apărat interesele în acel dosar până la angajarea doamnei avocat
Zaharia L., acest aspect rezultând din lipsa de la dosar a filei 90 unde apar corecturi pe care grefierii arhivei nu și le însușesc.
În concluzie, au solicitat admiterea recursului.
Prin întâmpinarea
formulată (f. 40-41) intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința obligării recurenților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.240 lei.
În motivare au arătat că critica recurenților se rezumă la faptul că instanța de fond a redus în mod nejustificat cuantumul cheltuielilor de judecată.
Articolul 274 alin.3 Cod procedură civilă permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mari sau de mici față de valoarea pricinii ori de munca
îndeplinită, fiind menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență juridică calificată pe parcursul procesului.
Aceste dispoziții legale au în vedere posibilitatea instanței de a reduce onorariul de avocat în faza de judecată în raport cu activitatea prestată în favoarea justițiabilului.
Astfel, instanța de fond a apreciat corect că onorariul avocatului recurenților este exagerat de mare în raport cu munca prestată. Mai mult, în speță, nu s-a făcut dovada redactării recursului din dosarul nr._ de către avocat, astfel că susținerea recurenților în sensul că recursul a fost redactat și trimis pe e-mail recurenților pentru a și-l însuși, nu poate fi acceptată.
De asemenea, tocmai dispozițiile art.274 alin.3 Cod procedură civilă au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri prin convenirea între avocat și client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau cu volumul de muncă.
Astfel, cum a reținut și instanța de fond, în aprecierea cuantumului onorariului trebuie avută în vedere și valoarea pricinii, pe lângă alte criterii precum volumul de muncă, experiența avocatului, rezultatele obținute în beneficiul clienților, conduita părților.
Apreciază că onorariul de avocat în cuantum de 3.000 lei achitat de recurenți pentru susținerea recursului este nerezonabil și nejustificat în cauză prin raportare la aceste criterii precum și la durata litigiului.
Mai mult, dacă apărătorul, deși angajat pentru redactare și asistență juridică își limitează participarea în proces doar la un singur termen pentru susținerea recursului, instanța va putea reduce onorariul acestuia.
În ceea ce privește dovada cheltuielilor de judecată solicitate, art.129 alin.1 Cod procedură civilă statuează că "părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale, conform dispozițiilor art. 723 alin.1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările";.
Regula este că dovada cheltuielilor de judecată se face cu acte, documente, înscrisuri justificative.
În concluzie, instanța investită cu soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse onorariile avocațiale, trebuie să hotărască dacă acestea urmează a fi recuperate sau nu și, de asemenea, în ce proporție, în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului - Hotărârea din 26 Mai 2005, definitivă la 26 August 2005 în cauza Costin împotriva României, publicată în M.O. al României nr.367/27 Aprilie 2006 a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului și păstrarea în întregime a soluției instanței de fond.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul îl va admite în parte, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește onorariul avocațial de 3.000 lei pentru recursul din dosarul nr._, tribunalul constată, în acord cu cele arătate de instanța de fond, că recursul formulat în dosarul nr._ a fost semnat doar de către recurenți, nu și de avocat, nu s-a precizat în cererea de recurs că acesta a fost redactat de un avocat, nu s-a depus delegație avocațială, iar avocatul a fost angajat în recurs doar înainte de ultimul termen. Dat fiind că munca acestuia s-a redus doar la susținerea recursului și prezentarea în instanță la un singur termen, susținerile recurenților privind complexitatea sporită a dosarului nu sunt în măsură să ducă la reaprecierea muncii depusă de către avocat în recurs.
În consecință, T. ul apreciază că în mod corect a fost redus onorariul avocatului din recurs, de la 3.000 lei, la 1.000 lei.
În ceea ce privește onorariul din dosarul de fond, pentru avocat Zăhan
L., tribunalul constată că prima instanță s-a referit la onorariul de 1.000 lei, conform chitanței nr. 716/_, ca fiind plătit pentru un alt dosar cu nr._ .
Recurenții au invocat în motivele de recurs existența chitanței cu nr. 676/_, din dosarul nr._ 1, pentru suma de 1.000 lei. Conform acestei chitanțe, suma de 1.000 lei reprezenta onorariu în baza contractului nr. 80/2011. La fila 25 din prezentul dosar de recurs s-a depus o copie de pe contractul de asistență juridică cu nr. 80/_, pe care s-a trecut la obiectul contractului mențiunea "_ al Jud. T. ";.
Față de acest înscris nou depus în recurs, T. ul constată că recurenții reclamanți au dovedit că onorariul avocațial de 1.000 lei, achitat prin chitanța nr. 676/_, a fost plătit pentru dosarul nr._ 1, astfel încât, față de soluția finală din acel dosar și de prevederile art. 274 C.pr.civ., recurenții sunt îndreptățiți la acordarea acestei sume cu titlu de cheltuieli de judecată.
Recurenții au mai invocat că ar fi dispărut din dosarul de fond cu nr._ o chitanță de 700 lei emisă de avocat G. Nicolae, dar se constată că această sumă nu a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată ce
face obiectul prezentei cauze, astfel că nu poate fi analizată în recurs, în caz contrar aducându-se atingere prevederilor art. 316 coroborat cu art. 294 Cod procedură civilă, conform cu care în recurs nu se pot face cereri noi.
Aceleași considerente trebuie reținute și în ceea ce privește chitanțele emise de Consulul României la Ambasada din Madrid pentru autentificare act, întrucât nici aceste sume nu au fost cerute la fond.
Față de toate cele reținute anterior și în baza art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va admite în parte recursul declarat de P. O. și M. D. în contra Sentinței civile nr. 1422/_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., pe care o va modifica în sensul obligării pârâților la plata către reclamanți a sumei de 2.114 lei, în loc de 1.114 lei, reprezentând cheltuieli de judecată din dosar nr._ .
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței, și anume cele privitoare la respingerea în rest a cererii reclamanților, ca neîntemeiată și la nesolicitarea de către pârâți a cheltuielilor de judecată de la fond.
În baza art. 274 și art.276 Cod procedură civilă, va obliga pe pârâții T.
I. și T. V. să achite reclamanților suma de 343,12 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță, astfel cum au fost acordate de instanța de fond
și în privința cărora nu s-a formulat recurs și 47 lei, reprezentând parte din cheltuielile de judecată în recurs constând în taxa de timbru și timbru judiciar, față de admiterea în parte a recursului.
De asemenea, în baza art. 274 și art. 276 Cod procedură civilă, va obliga recurenții să achite intimatului T. I. suma de 390 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând parte din onorariul avocațial justificat prin chitanța de la fila 42 din dosarul de recurs, proporțional cu măsura în care intimatul a avut câștig de cauză.
În baza prevederilor art. 276 teza finală Cod procedură civilă, tribunalul va compensa cheltuielile de judecată ale părților în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUEMEL LEGII DECIDE
Admite în parte recursul declarat de P. O. și M. D. în contra Sentinței civile nr. 1422/_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., pe care o modifică în sensul obligării pârâților la plata către reclamanți a sumei de 2.114 lei, reprezentând cheltuieli de judecată din dosar nr._ .
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe pârâții T. I. și T. V. să achite reclamanților suma de 343,12 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță și 47 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Obligă recurenții să achite intimatului T. I. suma de 390 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Compensează cheltuielile de judecată în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 Noiembrie 2013.
Președinte, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, L. M. |
Pregătit pentru motivare A.P.B./_ Red. O.R.G./Dact. A.P.B./_
Corectat O.R.G./_ /2 ex.
Judecător fond: I. C. C. - Judecătoria Turda
| ← Decizia civilă nr. 334/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 183/2013. Pretenții → |
|---|
