Decizia civilă nr. 1198/2013. Obligatie de a face
Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 1198/R/2013
Ședința publică de la 05 D. 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător C. -A. C. Judecător E. L. Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de recurent I. P. J. împotriva sentinței civile nr. 703/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei G., privind și pe intimat B. S., intimat P. C. M. G.
- O. D., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima, cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care T. ul, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului și, reține cauza în pronunțare asupra excepției.
T. UL
Prin Sentința civilă nr. 703 din_ pronunțată de Judecătoria Gherla în prezentul dosar s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul
B. S. în contradictoriu cu pârâții P. C. MINTIU G. și I. P.
J. C., și pe cale de consecință:
A fost obligată pârâta I. P. J. C. să înainteze către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul aferent notificării 174/_ formulată de către reclamantul B. S. .
S-au respins restul pretențiilor formulate.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin decizia civilă nr. 243/A/2011 a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul nr._, rămasă irevocabilă la data de_, s-a admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul P. C. MINTIU G., în sensul că s-a stabilit dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafața de 3000 mp teren înscris în CF 23 Nima, nr. topo 431, precum și pentru casa de locuit existentă pe acest teren la data preluării ei de către stat, în prezent demolată și anexe.
Ulterior demarării prezentului demers judiciar, la data de_, în executarea acestei hotărâri judecătorești, pârâtul P. C. MINTIU G. a emis dispoziția nr. 87/2010 (f. 33) prin care a propus acordarea de despăgubiri reclamantului în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Această dispoziție a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, la data de_ (f. 39), dar restituită pârâtului, întrucât potrivit pct. 24 din OUG 81/2007 dosarul trebuia transmis anterior, spre centralizare, Instituției P. C. .
Din înscrisurile depuse la dosar reiese că pârâtul P. C. MINTIU G. și-a îndeplinit și această obligație, dosarul reclamantului fiind înregistrat pe rolul INSTITUȚIEI P. J. C. spre competentă analiză, din răspunsul înaintat de
această din urmă instituție (f. 44) rezultând că dosarul este complet spre a fi înaintat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților după depunerea de către reclamant a unor acte de stare civilă respectiv certificat de naștere al defuncților B. Marika, Merza Ilona și B. Iosef, certificat de naștere al numitului
B. S., certificat de moștenitor, copie după pașaportul valabil.
S-a menționat și că în urma exercitării controlului de legalitate s-a constatat că Dispoziția nr. 87/_ emisă de P. C. Mintiu G. respectă dispozitivul deciziei civile nr. 2243/A/2011 a Curții de Apel C. prin care i s-a stabilit dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 cu privire la imobilul descris anterior.
În drept, instanța de fond a reținut că potrivit disp. art. 16 alin. (2^1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 "Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta".
Din examinarea textului de lege invocat rezultă că prefectul exercită controlul de legalitate asupra dispozițiilor autorităților administrației publice locale, deci asupra dispozițiilor entităților investite cu soluționarea notificărilor emise în faza administrativă, verificând - conform pct. 16.91 din HG 1095/2005- îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru a-i fi recunoscută notificatorului calitatea de persoană îndreptățită, respectiv depunerea notificării cu respectarea condițiilor și în termenul prevăzut de lege, existența la dosar a înscrisurilor care dovedesc calitatea de fost proprietar al bunului imobil preluat în mod abuziv sau, după caz, calitatea de moștenitor al fostului proprietar, existența actelor doveditoare referitoare la preluarea abuzivă a imobilului notificat în perioada de referință a legii și, după caz, expertizele și evaluările existente la dosar cu privire la valoarea imobilului care face obiectul notificări, înscrisurile care atestă imposibilitatea restituirii în natură a imobilului care face obiectul notificării, precum și imposibilitatea atribuirii în compensare a unor alte bunuri deținute de emitentul dispoziției.
Cum însă în cauza de față la baza emiterii deciziei nr. 87/2012 a P. ui Municipiului Mintiu G. a stat o hotărâre judecătorească, respectiv decizia nr. 243/A/2011 a Curții de Apel C., prin care s-a stabilit dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent, prin verificarea îndeplinirii de către acesta a tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr.10/2001, inclusiv a relației de rudenie cu numiții B. Marika, Merza Ilona și B. Iosef (f. 4 a deciziei menționate), instanța a constatat că solicitarea ca reclamantul să facă din nou dovada calității sale de persoană îndreptățită echivalează cu o reverificare a îndeplinirii acestor condiții, echivalează cu o veritabilă cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, ceea ce este inadmisibil conform cadrului constituțional (art. 123 din Constituția revizuită) și legal (Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului și Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ) care reglementează atribuțiile prefectului.
Instanța de judecată are plenitudinea de a se pronunța pe fondul notificării în situația lipsei răspunsului entității deținătoare, ceea ce instanțele au și făcut, stabilind îndreptățirea reclamantului la acordarea măsurilor reparatorii și stabilind existența uneia dintre ipotezele de excepție de la regula restituirii în natură prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
În aceste condiții, exercitarea controlului de legalitate presupune analiza dispoziției autorității administrației publice locale, respectiv a deciziei nr._ prin prisma respectării hotărârii judecătorești, ceea ce potrivit răspunsului comunicat de pârâtă (f. 44) s-a și efectuat.
Prin urmare, pentru considerentele de fapt mai sus expuse, ținând seama de dispozițiile art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, instanța de fond a obligat pârâta I. P. J. C. să înainteze către Secretariatul Comisiei Centrale
pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul aferent notificării 174/_ formulată de către reclamantul B. S. .
Instanța de fond a respins însă ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii în caz de neîndeplinire a acestei obligații, întrucât fiind vorba o obligație de a face stabilită în sarcina pârâtului, potrivit art. 580 Cod procedură civilă, aceasta va putea fi constrâns la îndeplinirea ei doar prin aplicarea unei amenzi civile în condițiile stipulate de textul menționat.
În consecință, instanța a admis doar în parte cererea formulată, potrivit dispozitivului sentinței.
În temeiul art. 274, C. proc. civ., față de soluția dispusă în cauză și ținând seama de culpa procesuală a pârâților instanța a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat justificat prin chitanța nr. 38/2012 (f. 51)
Împotriva sentinței examinate a promovat recurs pârâta I. P. județului C. (f.3) solicitând casarea sentinței atacate cu consecința trimiterii spre rejudecare a dosarului.
În motivarea recursului arată că în conformitate cu prevederile art. 10 alin. 1 coroborat cu art. 11 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 republicată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale, astfel că prima instanță nu avea competența de a soluționa cererea introdusă de reclamant.
În ce privește reținerea primei instanțe cu privire la faptul că reclamantului i s-a solicitat să facă din nou dovada calității sale de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii învederează că recurenta, prin adresa nr. 1400 din_ a răspuns adresei emise de Judecătoria Gherla, care cuprindea doar o informare asupra actelor de stare civilă care nu se regăseau la dosar și asupra faptului că copia pașaportului reclamantului existentă la dosar a expirat în 2010, neavând nicidecum caracterul unei reverificări a hotărârii judecătorești irevocabile.
În baza dispozițiilor HG nr. 361/2005 precum și a Calendarului Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, conținând programarea stabilită în vederea predării dosarelor de despăgubire constituite potrivit Legii nr. 10/2001, recurenta este obligată să respecte atât programarea stabilită de autoritate - data, ora la care se pot preda dosarele cât și în ce privește numărul maxim de dosare care se pot preda: 25 dosare. De asemenea, potrivit practicii consacrate de autoritate, numărul total al programărilor stabilite pentru recurenta în cursul unui an calendaristic este de 4 programări.
În drept au fost invocate prev. art. 304 pct.3 C.pr.civ.
Intimatul reclamant, deși legal citat, nu și-a delegat un reprezentant în instanță și nici nu și-au formulat în scris poziția procesuală.
La termenul de judecată din data de 5 decembrie 2013, T. ul, din oficiu, a invocat excepția tardivității recursului, excepție care urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii civile nr. 703 din_ (f.59 dosar fond), recurentului i-a fost comunicată această sentință la data de _
, iar cererea de recurs a fost înregistrată la data de_ (f.3).
Conform art. 301 C.pr.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii, termen ce nu a fost respectat de recurent.
Hotărârea pronunțată de către prima instanță putea fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, fapt care nu s-a petrecut. În această situație, intervine sancțiunea juridică a decăderii conform dispozițiilor art. 153 alin. 3 C.pr.civ. Comunicarea hotărârii primei instanțe s-a făcut conform reglementărilor Codului de procedură civilă și ca atare, data comunicării a reprezentat punctul de plecare la calculul termenului de atac.
Față de aceste considerente, T. ul va admite excepția tardivității introducerii recursului și va respinge ca tardiv recursul declarat de către pârâta I.
P. județului C. în contra Sentinței civile nr. 703 din_ pronunțată de Judecătoria Gherla în prezentul dosar, care va fi menținută în întregime.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția tardivității.
Respinge ca tardiv recursul declarat de I. P. J. împotriva sentinței civile nr. 703/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei G.
, pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 D. 2013.
Președinte, C. -V. B. | Judecător, C. -A. C. | Judecător, E. L. |
Grefier, L. M. |
Red.CC/dact.GP _
Jud.fond:M. Nicoară 2 ex.
← Încheierea civilă nr. 225/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 419/2013. Obligatie de a face → |
---|