Decizia civilă nr. 132/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.132/A
Ședința publică din 06 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ț. D.
J. ECĂTOR: L. | C. L. | - Președintele T. | ui M. |
GREFIER: B. | D. |
Pe rol este pronunțarea soluției la apelul formulat de apelanta T. I. cu dom. în B. M., str. G. nr. 3B, ap. 41, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 9357/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. _
, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 30 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 260 raportat la art. 298 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 06 iunie 2013, când a decis următoarele:
T.
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 9357/10 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamanta T. I., în contradictoriu cu pârâtul
B. A., având ca obiect obligație de a face.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanță reclamanta a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului la schimbarea domiciliului din actul de identitate, de la adresa din B. M., str. G. nr. 3/B/41, la o altă adresă unde își are în prezent reședința, sau unde crede de cuviință, iar în caz de opunere pârâtul să fie obligat să suporte plata sumei de 10 lei, pentru fiecare zi de întârziere cu
titlu de daune începând cu data de_ (data notificării și punerii în întârziere) și până la îndeplinirea obligației stabilită de instanță.
În analizarea petitului principal dedus judecății de către reclamanta prin cererea de chemare in judecata, instanța urmează să se raporteze la dispozițiile legale care reglementează evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, și care sunt conținute de prevederile O.U.G. nr. 97/2005, text de lege indicat de aceasta ca temei în drept al cererii sale, având în vedere și conținutul adresei depusă la dosar de Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor al Municipiului B. M. (fila 24 dosar), din care rezultă că pârâtul are un CNP românesc.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 97/2005, republicată, respectivul act normativ constituie cadrul legal care reglementează evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, și prin care se asigura realizarea raporturilor juridice dintre persoanele fizice, juridice și instituțiile statului de drept.
Art. 12 alin. 1 din același act normativ definește actul de identitate, precizând că acesta este documentul care se eliberează, în condițiile O.U.G. nr. 97/2005, cetățeanului român care a împlinit vârsta de 14 ani și care face dovada identității, a adresei de domiciliu și, după caz, a adresei de reședință a titularului acestuia, art. 14 din O.U.G. nr. 97/2005, prevăzând că actul de identitate se eliberează de către Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor de la locul de domiciliu sau de reședința al persoanei fizice pe baza cererii scrise a acesteia.
În conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. 4 din O.U.G. nr. 97/2005, cererea pentru eliberarea actului de identitate se semnează de către persoana care solicită eliberarea actului de identitate, în prezența lucrătorului Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor și trebuie să fie însoțită de documentele care fac, potrivit legii, dovada numelui de familie și a prenumelui, a datei de naștere, a stării civile, a cetățeniei române, a domiciliului și, după caz, a reședinței.
Din cuprinsul dispozițiilor legale anterior invocate, se desprinde concluzia, conform căreia singura persoană care poate solicita eliberarea actului de identitate este cel care urmează să beneficieze de drepturile și obligațiile conferite de un asemenea document, cererea semnată personal de aceasta fiind necesar să fie însoțită în mod obligatoriu și nemijlocit de documentele care, potrivit legii, fac dovada domiciliului respectivei persoane.
Art. 19 alin. 1 lit. a-j din O.U.G. nr. 97/2005 reglementează ipotezele în care se poate elibera o noua carte de identitate, în speță, interesând ipoteza prevăzută de litera c al respectivului text legal, care are în vedere situația schimbării domiciliului titularului cărții de identitate, însă, și într-o atare ipoteză singura persoana care are posibilitatea legală de solicitare a eliberării unei noi cărți de identitate, pe motiv ca a intervenit schimbarea domiciliului său, este exclusiv titularul respectivei cărți de identitate.
Împrejurarea că pârâtul nu a locuit niciodată faptic la adresa înscrisă în cartea sa de identitate, domiciliu situat la adresa apartamentului reclamantei, poate constitui un temei legal pentru schimbarea cărții de identitate a pârâtului, însă, pentru o atare finalitate, este necesar ca pârâtul însuși să solicite eliberarea unei noi cărți de identitate în favoarea sa, întemeiat pe faptul schimbării domiciliului său, reclamanta neavând recunoscută de lege o atare posibilitate.
Prin dispozițiile art. 26 alin. 1 din același act normativ, s-a stabilit că domiciliul persoanei fizice este la adresa la care aceasta declară că are locuința principală.
Art. 27 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 97/2005, statuează, că dovada, adresei de domiciliu a celui care solicită eliberarea unui act de identitate, se poate face cu declarația scrisă a găzduitorului, persoană fizică sau juridică, de primire în spațiu, însoțită de unul dintre documentele prevăzute la lit. a din același text legal, respectiv, acte încheiate în condițiile de validitate prevăzute de legislația română în vigoare, privind titlul locativ.
În speță, dovada domiciliului pârâtului, afirmativ situat la adresa apartamentului reclamantei, a fost făcută, la momentul solicitării de eliberare a actului de identitate, în condițiile art. 28 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 97/2005, împrejurare raportat la care, eventuala solicitare de schimbare a domiciliului din actul de identitate al pârâtului trebuie să parvină exclusiv de la pârât și doar sub condiția dovedirii de către acesta a existentei unui alt domiciliu decât cel care a fost declarat în condițiile art. 28 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 97/2005 la eliberarea actului sau de identitate.
Art. 13 din Decretul nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, prevede ca domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea își are locuința statornică sau principală, în timp ce art. 25 alin. 2 din Constituția României prevede că fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țara. Coroborând aceste dispoziții legale cu textul art. 26 din O.U.G. nr.
97/2005, rezultă cu evidență că fiecare persoană fizică nu poate avea in același timp decât un singur domiciliul și că nu este permis de lege ca o persoană fizică să fie lipsită, chiar și temporar, de un domiciliu.
În speță, în condițiile în care s-ar da curs favorabil solicitării reclamantei, s-ar ajunge în situația în care pârâtul ar fi o persoană fără domiciliu, împrejurare de neacceptat prin prisma textelor legale mai sus invocate.
Raportat la faptul că singurul care poate solicita schimbarea mențiunilor referitoare la domiciliu, din actul său de identitate, respectiv, eliberarea unui nou act de identitate în condițiile art. 18 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 97/2005, este exclusiv pârâtul, reclamantei nefiindu-i recunoscută prin lege o atare posibilitate, instanța constată că solicitarea acesteia din urmă, de obligare a pârâtului la schimbarea domiciliului din actul de identitate, de la
adresa din B. M., str. G., nr. 3/B/41, la o altă adresă, unde își are în prezent reședința, sau unde crede de cuviință, se vădește a fi neîntemeiată și a fost respinsă.
Ca o consecință a respingerii capătului principal de cerere, a fost respins și capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune începând cu data de_ (data notificării și punerii în întârziere) și până la îndeplinirea obligației stabilită de instanță.
Împotriva sentinței civile nr.9357/10 octombrie 2012 a Judecătoriei B. M.
, în termenul prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă, a formulat apel apelanta-reclamantă T. I., solicitând: admiterea apelului și schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum aceasta a fost formulată, cu obligarea intimatului la cheltuieli de judecată.
În motivele de apel, apelanta a arătat următoarele critici aduse sentinței apelate: Instanța fondului a respins acțiunea motivat de faptul că aceasta nu este întemeiată raportat la dispozițiile legale ale O.U.G. nr. 97/2005 întrucât doar titularul actului de identitate este cel care poate să ceară schimbarea actului de identitate și a domiciliului. În cazul în care s-ar fi dat curs solicitării apelantei pârâtul ar fi rămas fără domiciliu ceea ce este de neacceptat.
În opinia apelantei instanța a respins cererea în mod neîntemeiat câtă vreme apelanta nu și-a dat acordul și pentru menținerea domiciliului la adresa imobilului său, după expirarea primului termen pentru care a fost eliberat actul 1995-2005.
Or, s-a dovedit faptul că, pentru cea de-a doua perioadă de stabilire a domiciliului, după anul expirării, apelanta nu și-a dat acordul și că pârâtul nu a locuit niciodată la adresa din actul de identitate.
În aceste condiții instanța fondului trebuia să dea eficiență atât motivelor invocate de apelantă cât și depoziției martorei audiate, ceea ce dovedește din partea instanței fondului netemeinicia și nelegalitatea hotărârii sale.
Mai mult din răspunsul primit de la Direcția de evidență informatizată a persoanei nu rezultă că apelanta și-a dat acordul pentru prelungirea stabilirii domiciliului după expirarea primei perioade 1995-2005.
În drept s-au invocat art. 287 alin.2 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a depus întâmpinare la cererea de apel și nu s-a prezentat în fața instanței.
Analizând sentința civilă nr.9357/10 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, pe baza motivelor de apel formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Cererea de chemare în judecată formulată de către apelanta-reclamantă împotriva pârâtului-intimat este întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români.
Din starea de fapt expusă de reclamantă rezultă că reclamanta "l-a sprijinit pe pârât în vederea obținerii unui act de identitate cu posibilitatea de a-și declara domiciliul ";în imobilul proprietatea reclamantei-fila 3 dosar de fond.
Urmare a adresei emise în dosarul nr._, prin care prima instanță a solicitat în copie documentele care au stat la baza eliberării actului de identitate pentru stabilirea domiciliului numitului B. A., în B. M., str. G.
, nr.3B, ap.41, județul M., Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor al Municipiului B. M. a comunicat că din verificările efectuate în baza de date, numitului B. A. i s-a eliberat în data de_ un nou act de identitate. Termenul de păstrare a documentelor care au stat la baza eliberării unui nou act de identitate este de cinci ani, în consecință nu se pot comunica fotocopii ale documentelor depuse la dosar, termenul de păstrare fiind depășit la această dată.
Martora Vaida S. -A., audiată la propunerea reclamantei, a arătat că reclamanta a vrut să-l ajute pe pârât să-și stabilească domiciliul în B. M. .
Martora a declarat că reclamanta i-ar fi relatat că pârâtul, deși nu a avut acordul reclamantei, "și-a prelungit domiciliul la domiciliul său"; - fila 47 din dosarul de fond. Această relatare reprezintă un mijloc de probă indirect, ce nu se coroborează cu alte probe.
În mod eronat reține apelanta în motivele de apel că a dovedit susținerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Reclamanta întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile O.U.G. nr. 97/2005, în mod corect prima instanță, respectând dispozițiile art. 129 pct.6 Cod procedură civilă, a analizat dispozițiile acestui act normativ, dându-le interpretarea corectă.
Astfel: În conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 97/2005, republicată, respectivul act normativ constituie cadrul legal care reglementează evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, și prin care se asigura realizarea raporturilor juridice dintre persoanele fizice, juridice și instituțiile statului de drept. Art. 12 alin. 1 din același act normativ definește actul de identitate, precizând că acesta este documentul care se eliberează, în condițiile O.U.G. nr. 97/2005, cetățeanului român care a împlinit vârsta de 14 ani și care face dovada identității, a adresei de domiciliu și, după caz, a adresei de reședință a titularului acestuia, art. 14 din O.U.G. nr. 97/2005, prevăzând că actul de identitate se eliberează de către Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor de la locul de domiciliu sau de reședința al persoanei fizice pe baza
cererii scrise a acesteia.
În conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. 4 din O.U.G. nr. 97/2005, cererea pentru eliberarea actului de identitate se semnează de către persoana care solicită eliberarea actului de identitate, în prezența lucrătorului Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor și trebuie să fie însoțită de
documentele care fac, potrivit legii, dovada numelui de familie și a prenumelui, a datei de naștere, a stării civile, a cetățeniei române, a domiciliului și, după caz, a reședinței.
În mod corect au fost interpretate dispozițiile art.19, art.26, art. 27 din
O.U.G. nr. 97/2005.
Eventuala solicitare de schimbare a domiciliului din actul de identitate trebuie făcută de pârât, care are a dovedi existența unui alt domiciliu decât cel declarat în condițiile art. 28 alin.1 lit. b din O.U.G. nr. 97/2005 la eliberarea actului său de identitate.
Dreptul de a avea un domiciliu este garantat constituțional, astfel cum în mod corect reține prima instanță în considerentele hotărârii.
O.U.G. nr. 97/2005 republicată privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români instituie procedura de urmat în situația schimbării domiciliului.
Pârâtul este cetățean român, după cum rezultă din actele de la dosar. Reclamanta însăși relatează în cuprinsul cererii de chemare în judecată că l-ar fi ajutat să obțină cetățenia română.
Nerespectarea procedurii instituite de O.U.G. nr. 97/2005 atrage sancțiunile prevăzute de același act normativ.
Astfel, potrivit art. 42 din O.U.G. nr. 97/2005 republicată, încălcarea dispozițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 97/2005 atrage, după caz, răspunderea civilă, materială, disciplinară, contravențională sau penală a persoanelor vinovate.
În conformitate cu art. 43 din O.U.G. nr. 97/2005, constituie contravenții și se sancționează: nerespectarea dispozițiilor art. 18 alin.1, art.19 alin.2, art. 39 și art. 40 cu amendă contravențională de la 40 la 80 lei.
Potrivit art. 44 din O.U.G. nr. 97/2005, constatarea contravențiilor prevăzute la art. 43 lit. a-c și aplicarea sancțiunii contravenționale se face de către persoanele împuternicite din cadrul serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor și de către polițiști.
Criticile formulate prin motivele de apel nu sunt întemeiate.
Raportat la considerentele ce preced, constatând că starea de fapt reținută de către prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a interpretat corect textele de lege pe care a fost întemeiată acțiunea, texte de lege care au fost aplicate în mod corespunzător, hotărârea fiind legală, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 9357/_ a Judecătoriei B. M., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către apelanta T. I., domiciliată în B. M. str. G. bl.3B ap.41, jud. M., împotriva sentinței civile nr.9357/10 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, pe care o menține.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | ||||
Ț. D. | L. | C. | L. | B. | D. |
Red.Ț.D./_
T.red.B.D./_
4 ex.
J. ecător la fond:Dan Ș.
| ← Decizia civilă nr. 419/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 3854/2013. Obligatie de a face → |
|---|
