Decizia civilă nr. 12/11. Partaj judiciar

R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

Date cu caracter personal Nr. operator: 2516

DECIZIA CIVILĂ NR.12 11

Ședința publică din 12 decembrie 2013 Completul compus din:

Președinte: C. D., judecător

H. I. D., judecător

C. N. C., judecător

V. V., grefier

Pentru azi, fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor formulate de: reclamanta G. G., cu domiciliul ales la G. Doinița Oltița, în municipiul Z., str.Gh.D., nr.13, bl.20, ap.13, jud.Sălaj și pârâții P. M., P. F. ȘI P. F. C.

, domiciliați în localitatea P. S., nr.10, jud.Sălaj, împotriva sentinței civile nr.1093 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosar nr._

, având ca obiect partaj judiciar - disjuns din_ .

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 28 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța din lipsă de timp pentru a delibera și având în vedere complexitatea dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 5 decembrie 2013, iar apoi pentru data de 12 decembrie 2013 pentru legala constituire a completului de judecată.

T R I B U N A L U L,

Prin Sentința civilă nr. 1093 din 10 aprilie 2013 a Judecătoriei Z., astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de_, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta G. G., în contradictoriu cu pârâții P. F. C., P. M. și P. F. .

S-a constatat că în patrimoniul comun al reclamantei G. G. și pârâtului

P. F. C. intră dreptul de creanță al acestora față de pârâtele P. M. și P. F. în sumă de 36810,6 lei, reprezentând îmbunătățirile aduse de aceștia la imobilul proprietatea pârâtelor situat în localitatea P. S. nr.10, jud. Sălaj, proprietatea pârâtelor P. M. și P. F.

    1. constatat că reclamanta G. G. și pârâtul P. F. C. au dobândit în devălmășie în patrimoniul lor, sub durata căsătoriei, în cotă de 62,88% pentru reclamantă și 37,12% pentru pârât, un activ în valoare de 38810,58 lei compus din

      • o mobilă de sufragerie, în valoare actuală de 1500 lei;

      • un televizor în valoare de 500 lei.

      • un drept de creanță față de pârâtele P. M. și P. F. în sumă de 36810,6 lei reprezentând îmbunătățirile aduse de aceștia la imobilul proprietatea pârâtelor

  1. M. și P. F. situat în localitatea P. S. nr.10, jud Sălaj.

    S-a dispus sistarea stării de devălmășie prin formarea a două loturi care vor fi compuse și atribuite după cum urmează:

    Lotul I, cuprinzând un activ în sumă de 23405,29 lei, s-a atribuit reclamantei fiind compus din:

    - un drept de creanță față de pârâtele P. M. și P. F. în sumă de 23405,29 lei reprezentând îmbunătățirile aduse la imobilul proprietatea pârâtelor situat în localitatea P. S. nr.10, jud Sălaj, proprietatea pârâtelor P. M. și P. F.

    Lotul II, cuprinzând un activ în sumă de 13405,29 lei, s-a atribuit pârâtului P. F. C. fiind compus din

    • o mobilă de sufragerie, în valoare actuală de 1500 lei;

    • un televizor în valoare de 500 lei

    • un drept de creanță față de pârâtele P. M. și P. F. în sumă de 13405,29 lei reprezentând îmbunătățirile aduse la imobilul proprietatea pârâtelor P.

M. și P. F. situat în localitatea P. S. nr.10, jud Sălaj.

Pentru egalizarea valorică a loturilor pârâtul P. F. C. a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1000 lei cu titlu de sultă.

Au fost obligate pârâtele P. M. și P. F. să plătească în favoarea reclamantei suma de 23405,29 lei reprezentând îmbunătățiri aduse la imobilul proprietatea pârâtelor situat în localitatea P. S. nr.10, jud Sălaj.

S-a dispus compensarea cheltuielile de judecată suportate de către părți și a fost obligată reclamanta să plătească în favoarea pârâtului P. F. C. suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în favoarea pârâtei P. M. suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, prin Sentința civilă nr. 1963 din 10 iunie 2010 a Judecătoriei Z. s-a desfăcut căsătoria încheiată la data de_ între pârâtul P. F. C. și reclamanta G. G., aceasta reluându-și numele purtat anterior căsătoriei, acela de G. .

Reclamanta G. G. și pârâtul P. F. C., pe durata căsătoriei, respectiv la data de_ au încheiat un contract de întreținere autentificat de BNP I. Dumitru Buran sub nr. 581/2006 cu pârâtele P. F. și P. M. prin care acesta au transmis pârâtului P. F. C. și reclamantei G. G. fostă P., în schimbul întreținerii lor viagere, nuda proprietate asupra imobilului situat administrativ în localitatea P. S. nr. 10, înscris în CF 8 P. S. cu nr. cad. 146/1 compus din cota de 4/5 din terenul de 3114 mp și în întregime casa și anexele gospodărești situate pe teren, precum și imobilul cu nr.cad.145 compus din 311 mp teren intravilan.

Prin Sentința civilă nr. 1309/_, pronunțată în dosarul_ a Judecătoriei Z. s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între părți și autentificat la Biroul Notarului Public I. Dumitru Buran sub nr. 581 din_ . De asemenea s-a dispus restabilirea situației anterioare de C.F., în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului P. F. C. și a reclamantei G. G. fostă P., asupra imobilului înscris în CF 8 P. S. cu nr. cad. 146/1, precum și a imobilului cu nr. cad.145 din CF 8 P. S., și înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilelor descrise mai sus în favoarea pârâtelor P. F. și P.

M. .

În anii 2003-2004 la imobilul ce a făcut obiectul contractului de întreținere, s- a demarat efectuarea unor lucrări de amenajare și construcție la realizarea cărora au participat și pârâtul P. F. C. și reclamanta G. G. care la data respectivă erau căsătoriți.

Prima instanța a avut în vedere la pronunțarea hotărâri raportul de expertiză (f.237-249) și completarea la raportul de expertiză (f.308-314) efectuat în cauză de expertul judiciar Dehelean Marioara, precum și declarațiile martorilor audiați, probe din care a rezultat că la imobilul ce a făcut obiectul contractului au fost efectuate lucrări ce au vizat atât exteriorul cât și interiorul imobilului.

Astfel, la exterior, au fost efectuate următoarele lucrări: s-a realizat o centură din beton armat pe conturul exterior al imobilului, s-a înlocuit acoperișul vechi cu unul nou în două ape cu șarpantă din lemn și învelitoare cu țiglă de beton, s-a izolat podul cu vată minerală de 10 cm în vederea schimbării destinației acestuia în spațiu de locuit, s-a refăcut și supraînălțat coșul de fum, din elemente prefabricate. De asemenea s-a realizat un beci cu lățimea 1,65 m și înălțimea de 1,90 m și lungimea de 2 m iar peste pereții beciului s-a turnat o placă de beton care este folosită ca și terasă la intrarea în casă, care la rândul ei este acoperită cu o placă din beton armat ce se sprijină pe grinzi și stâlpi din beton armat.

La interior, s-a demolat un zid care delimita antreul de spațiul camerelor de locuit, s-a decopertat tencuiala la pereți, mai puțin tavanul care a fost placat cu rigips, s-a refăcut tencuiala la pereți, care au fost gletuiți și apoi s-a aplicat vopsea lavabilă. S-a montat parchet stratificat pe suportul existent, s-a înlocuit în totalitate tâmplăria, la intrare s-a montat o ușă din profile PVC cu geam termopan, s-au montat uși de interior din lemn plastifiat și s-au montat profile din PVC cu geam termopan. De asemenea, pentru accesul la pod s-a realizat la interior o rampă cu trepte balansate din beton nefinisat și s-a refăcut soba de teracotă într-o încăpere.

În fosta cămară s-a amenajat o baie dotată corespunzător cu obiecte sanitare și boiler precum și pardoseală din gresie ceramică și faianță pe pereți. Aceste lucrări au fost efectuate ulterior părăsirii imobilului de către reclamantă și contravaloarea lor nu se regăsește în raportul de expertiză.

Toate părțile din litigiu recunosc faptul că reclamanta G. G. a obținut din vânzarea unui bun succesoral suma de 100 0000 000 lei vechi ( 10000 lei noi) din care 6200 lei au fost utilizați pentru achiziționarea țiglei și materialului lemnos necesar construirii noului acoperiș. În privința diferenței de 3800 lei există puncte de vedere divergente între părți în sensul că pârâții și martorii propuși de aceștia (f. 187-190) susțin că respectiva sumă de bani nu ar fi fost folosită pentru efectuarea lucrărilor de renovare iar reclamanta și martorii propuși de aceasta (f.185-186, 223) susțin că și această sumă de bani a fost folosită integral la lucrărilor de amenajare efectuate la exteriorul imobilului.

Costurile aferente materialelor folosite la efectuarea lucrărilor de exterior și a celor necesare construirii beciului și terasei se ridică la suma de 21471, 64 lei din care 14799,12 lei reprezintă valoarea materialelor pentru lucrări exterioare și 6672,52 lei reprezintă valoarea materialelor pentru beci și terasă. Rezultă așadar că pentru achiziționarea materialelor necesare efectuării acestor lucrări a fost nevoie de resurse financiare considerabile iar la data demarării acestor lucrări instanța a reținut că reclamanta a fost singura parte din proces care a dovedit că a deținut asemenea resurse (respectiv 10000 lei provenită din valorificarea unui bun

succesoral). S-a avut în vedere și faptul că martorii propuși de pârâți au aflat de la pârâte și nu din surse neutre modul cum au fost folosiți banii obținuți de reclamantă din vânzarea bunului succesoral, prezentând în detaliu, chiar dacă au trecut aproape treisprezece ani de data vânzării respectivului imobil, modul în care reclamanta ar fi folosit respectivele sume de bani, ceea ce a creat convingerea instanței că declarațiile martorilor propuși de pârâți au fost făcute pro causa cu privire la aceste aspecte.

S-a mai avut în vedere că pentru efectuarea principalelor lucrări la interiorul imobilului s-a apelat la un credit bancar ceea ce dovedește că nici una dintre părți nu avea economii proprii.

Toate aceste aspecte coroborate au format convingerea instanței că reclamanta a contribuit cu întreaga sumă de 10 000 lei, provenită din vânzarea unui bun succesoral al său, la achiziționarea materialelor necesare efectuării lucrărilor exterioare la imobilul în litigiu, reclamanta dovedind, prin probatoriul administrat că a operat o subrogația reală cu privire la suma de bani obținută din vânzarea bunului său succesoral, înțelegându-se prin aceasta înlocuirea juridică a unui bun cu un altul, având în vedere că prețul primit pentru bunul moștenit a fost folosit pentru achiziționarea materialelor de construcție necesare efectuării lucrărilor exterioare la imobilul proprietatea pârâtelor, ceea ce dă naștere la un drept de creanță în sumă de 10 000 lei în favoarea reclamantei și în sarcina pârâtelor în calitate de proprietari ai imobilului.

Din ansamblul materialului probator a rezultat că la efectuarea celorlalte lucrări de exterior au contribuit financiar, în scopul achiziționării materialelor, atât pârâtele cât și reclamanta, iar pârâtul P. F., care nu era încadrat în muncă a efectuat împreună cu fratele său P. Radu manopera aferentă acestor lucrări. Valoarea manoperei și materialelor încorporate pentru efectuarea lucrărilor exterioare (diminuată cu suma de 10 000 lei ce reprezintă contribuția personală a pârâtei după cum s-a arătat anterior), a beciului și a terasei precum și a instalației electrice se ridică la suma de 27843, 79 lei (4799,12 lei materiale lucrări exterioare

+ 6672.52 materiale pentru beci si terasă + 649,81 valoare materiale pentru instalații electrice + 7020,04 lei manoperă lucrări exterioare + 4094,74 lei manoperă beci și terasă + 3797,6 lei manoperă instalații electrice). Instanța a reținut o contribuție la efectuarea acestor lucrări de ½ în favoarea pârâtelor P. F. și P. M. și ½ în favoarea pârâtului P. F. C. având în vedere și faptul că pârâtul P. F. și reclamanta au acționat la acea dată în calitate de proprietari ai imobilului.

Valoarea totală a lucrărilor interioare efectuate la imobilul se ridică la suma de 29044,61 lei (18259,08 valoare materiale și 10785,53 valoare manoperă). Pentru achiziționarea materialelor necesare efectuării acestor lucrări reclamanta a contractat un împrumut bancar în sumă de 11200 lei de la Banca Comercială SA, ratele aferente acestui împrumut fiind plătite în perioada_ -_ ( data când reclamanta a părăsit imobilul în litigiu) de către reclamantă, suma rambursată de aceasta fiind de 2085 lei potrivit informaților comunicate de unitatea bancară (f.169). Nu au fost reținute susținerile pârâtelor potrivit cărora aceste rate ar fi fost achitate de ele, deoarece declarația martorului Cucuian M. dată în acest sens nu poate să răstoarne prezumția relativă că reclamanta a efectuat plata ratelor, ce operează în favoarea reclamantei având în vederea că aceasta are calitatea de

împrumutat, chitanțele privind ratele rambursate anterior anului 2009 fiind depuse de ea la dosar (f. 84-167) .

Ulterior datei de_ și până în prezent ratele aferentele creditului contractat de reclamantă au fost plătite de pârâtele P. F. și P. M., aspect necontestat de părți.

Având în vedere faptul că nu s-a cerut includerea acestui pasiv în masa bunurilor de împărțit, că ratele aferente contractului de credit au fost plătite de pârâte ulterior anului 2009, că suma împrumutată a fost folosită pentru efectuarea lucrările interioare la imobil, că manopera aferentă acestor lucrări (în valoare de 10785,53 lei) a fost efectuată de pârâtul P. F. și numitul P. Radu, că reclamanta și pârâtul aveau la data respectivă calitatea de proprietari ai imobilului, instanța de fond a reținut o contribuție de 12,888,71 lei a reclamantei și pârâtului P. F. C. la lucrările interioare efectuate la imobilul situat în P. S. nr. 10 .

Pe cale de consecință, s-a constatat că în patrimoniul comun al reclamantei G.

G. și pârâtului P. F. C. intră dreptul de creanță al acestora față de pârâtele

  1. M. și P. F. în sumă de 36810,6 lei reprezentând îmbunătățirile aduse de aceștia la imobilul proprietatea pârâtelor situat în localitatea P. S. nr.10, jud. Sălaj, proprietatea pârâtelor P. M. și P. F. ( 10 000 lei contribuție personală G. G. + 27843,79/2 lei contribuție reclamantă și pârât la efectuarea lucrărilor exterioare + 12888,71 contribuție reclamantă și pârât la efectuarea lucrărilor interioare)

    Cu privire la patrimoniul comun și observând poziția procesuală a pârâtului, care nu a contestat bunurile mobile și valoarea acestora ( cu excepția animalelor) indicate de reclamantă prin cererea introductivă, în temeiul art.111 C.proc.civ., instanța a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei următoarele active

    • o mobilă de sufragerie, în valoare actuală de 1500 lei;

    • un televizor în valoare de 500 lei.

    • un drept de creanță față de pârâtele P. M. și P. F. în sumă de 36810,6 lei reprezentând îmbunătățirile aduse de aceștia la imobilul proprietatea pârâtelor

P. M. și P. F. situat în localitatea P. S. nr.10, jud. Sălaj.

Cererea reclamantei privind includerea în masa de împărțit a trei cabaline, a fost respinsă, reținându-se că nu s-a făcut dovada dobândirii acestor animalele în timpul căsătoriei.

Raportat la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, interogatoriul părților și depozițiilor martorilor audiați și faptul că prețul de 10 000 lei primit pentru bunul moștenit a fost folosit pentru achiziționarea materialelor de construcție necesare efectuării lucrărilor exterioare la imobilul proprietatea pârâtelor precum și faptul că prezumția instituită de art. 30 Codul familiei nu a fost răsturnată pentru activul de împărțit, în temeiul art.111 C.proc.civ instanța a constatat că reclamanta G. G. și pârâtul P. F. C. au dobândit în devălmășie în patrimoniul lor, sub durata căsătoriei, în cotă de 62,88% pentru reclamantă și 37,12% pentru pârât, un activ în valoare de 38810,58 lei constituit din bunurile și dreptul de creanță enumerate anterior.

Întemeiat pe dispozițiile art. 728 cod civil și art. 673 indice 9 Cod pr. civilă, instanța a dispus ieșirea din indiviziune prin formarea a două loturi, în compunerea și valoarea prevăzută în dispozitiv.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs atât reclamanta

G. G., cât și pârâții P. M., P. F. și P. F. C. .

Prin cererea sa de recurs, reclamanta G. G. a solicitat modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii sale, astfel cum a fost formulată și precizată. Criticile pe care reclamanta le aduce sentinței primei instanțe privesc, în esență, următoarele aspecte:

Toate lucrările de renovare, amenajare și modificare aduse imobilului situat în

P. S., nr. 10 au fost efectuate de reclamantă și fostul său soț, P. F., în calitate de unici proprietari ai bunului, la data la care aceste investiții au fost realizate, din banii rezultați din valorificarea unei moșteniri ce a revenit reclamantei și dintr-un împrumut bancar contractat de aceasta. În aceste condiții, valoarea încorporată, sporul de valoare dobândit de imobil revine în exclusivitate reclamantei și fostului său soț, cu mențiunea că, procentual, cotele de participație sunt diferite.

Chiar dacă aceste lucrări au fost executate de pârâtul P. F., împreună cu fratele său, P. Radu, nu s-a putut avea în vedere decât ca aceasta să profite foștilor soți, proprietari ai imobilului la data executării lor. De aceea, valoarea manoperei trebuia inclusă în dreptul de creanță cuprins în masa partajabilă, fiind de neconceput ca munca depusă de P. F. și P. Radu să fi fost gândită în profitul unui viitor proprietar, respectiv a pârâtelor P. M. și P. F., cum greșit a reținut prima instanță.

Suma de 10.000 lei pe care reclamanta a obținut-o din vânzarea unui bun succesoral a fost integral încorporată în materialele achiziționate pentru efectuarea lucrărilor de renovare a imobilului în discuție. La data achiziționării lor, aceste materiale aveau un preț mult mai mic decât cel de la data aprecierii valorice făcută de expert în expertiza de evaluare. Rezultă astfel că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță o contribuție proprie a reclamantei de doar 10.000 lei, în condițiile în care toate materialele necesare construcției au fost cumpărate din acea sumă, sporul de valoare urmând a profita reclamantei.

Referitor la creditul contractat de reclamantă, se arată că suma de bani împrumutată a fost înglobată exclusiv în imobil, reprezentând contribuție la valoarea casei, fiind fără relevanță cine a rambursat sau rambursează creditul.

Din probațiunea administrată în cauză rezultă că pârâtul P. F. nu a realizat nici un venit, niciodată, decât cele ocazionale rezultate din administrarea gospodăriei, la care și reclamanta a contribuit, pe când aceasta din urmă a încorporat în imobil veniturile sale realizate ca angajat, munca în gospodărie, moștenirea li creditul bancar contractant, iar ratele la credit au fost achitate de sora reclamantei.

Din răspunsurile pârâților la interogatoriu rezultă că aceștia au recunoscut lucrările pretinse de reclamantă, efectuate la imobil, precum și faptul că aceste lucrări au schimbat radical înfățișarea imobilului. Cele două pârâte nu au pretins că ar avea vreo contribuție la realizarea acestor lucrări, motiv pentru care este greșită concluzia contrară la care a ajuns prima instanță, stabilind în favoarea pârâtelor o atare contribuție.

Față de aceste aspecte, reclamanta solicită instanței de recurs să modifice sentința, reținând că materialele achiziționate pentru lucrările exterioare, în cuantum de 14799 lei, și materialele pentru beci și terasă, în valoare de 6672 lei,

reprezintă cota sa exclusivă de contribuție, ca urmare a cumpărării acestora, din banii proveniți din valorificarea moștenirii.

Materialele pentru lucrările interioare și cele necesare instalației electrice (18259 lei, respectiv 649 lei) au fost achiziționate din credit, urmând a profita foștilor soți, în calitate de unici proprietari, în cote egale.

În fine, valoarea de 26.507,91 lei, reprezentând manopera aferentă stabilită prin expertiză, urmează a profita, în cote egale, reclamantei și pârâtului P. F. .

În drept, recursul reclamantei a fost întemeiat pe prevederile art. 312 și art. 304 pct.7 și 9 C.pr.civ.

Referitor la recursul declarat de pârâții P. M., P. F. și P. F. C., se constată că s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul stabilirii contribuției reclamantei G. G., pentru edificarea lucrărilor de construcții, la suma de 6300 lei, față de cota de 62,88% din dreptul de creanță de 36.810,6 lei, cât eronat a stabilit instanța de fond. Pârâții solicită și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

În motivarea recursului, pârâții invocă, în esență, următoarele aspecte:

Reclamanta a susținut că în anul 2001 sau 2002 a vândut casa părinților săi cu suma de 10.000 lei, dar nu a făcut dovada că toți acești bani au fost investiți în renovarea casei pârâtelor. Dimpotrivă, din probatoriu administrat a rezultat că suma de 3.000 lei a fost folosită pentru acoperirea unei datorii pe care reclamanta și soțul ei o aveau față de numitul P. I. Radu. Totodată, reclamanta a mai plătit fratelui său suma de 700 ROL. În realitate, suma pe care reclamanta a investit-o în casă din valorificarea moștenirii a fost de 6.300 lei, aspect dovedit cu declarațiile martorelor Cucuian M. și Suciu L., probe care însă ai fost ignorate cu desăvârșire de către instanța de fond. Suma de 6300 lei a fost folosită pentru achiziționarea materialului lemnos pentru înlocuirea șarpantei acoperișului și a țiglei de pe casă. Reclamanta nu a avut o altă contribuție la lucrările de îmbunătățire efectuate la imobil, având în vedere că veniturile pe care le realiza erau la nivelul salariului minim pe economie.

În ce privește împrumutul de 11.200 lei accesat de reclamantă, acesta este rambursat de către pârâtele P. M. și P. F., care au garantat restituirea împrumutului. Reclamanta nu a restituit nicio rată din acest împrumut, toate ratele fiind plătite de către cele două pârâte, aspect ce rezultă și din împrejurarea că pârâtele au fost cele care au depus la dosar chitanțele aferente perioadei 2006- 2009. Este nelegală astfel soluția primei instanțe de a reține pentru reclamantă o contribuție exclusivă de 11.200 lei, cât reprezintă valoarea creditului, în condițiile în care pârâtele plătesc rate la acest împrumut de peste 25.000 lei.

Referitor la manopera pentru edificarea lucrărilor, stabilită prin expertiză la valoarea de 26.848 lei, din probele testimoniale administrate a rezultat că toate lucrările au fost efectuate de numitul P. I. Radu, fiul pârâtei P. M., care a fost ajutat și de către pârâtul P. F. C. . Valoarea acestei manopere nu se cuvine, nici măcar în parte reclamantei, deoarece nu s-a plătit nimănui prețul manoperei, aceasta fiind prestată gratis de către P. I. Radu. Prin urmare, nu există nici un temei legal pentru obligarea pârâtelor la plata contravalorii manoperei în favoarea reclamantei, deoarece altfel s-ar ajunge la o îmbogățire a reclamantei fără justă cauză.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 ind.1 C.pr.civ.

Atât reclamanta, cât și pârâții au formulat întâmpinare la recursul părții adverse, solicitând respingerea căii de atac, reiterând în esență argumentele expuse și în motivarea cererilor de recurs.

În recurs, în completarea probațiunii, pârâții au depus graficul de rambursare a creditului (f. 12-22), iar reclamanta a depus înscrisurile de la filele 32-43.

Asupra recursului de față, analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, T. apreciază că recursurile reclamantei și ale pârâtului P. F. C. sunt, în parte, întemeiate, iar cel al pârâtelor P. M. și P. F. este neîntemeiat, pentru următoarele motive:

În privința contribuției exclusive a reclamantei la realizarea lucrărilor exterioare de renovare a construcției situate în P. S., nr.10, T. apreciază că, în mod întemeiat, în urma analizării probelor administrate, prima instanță a reținu faptul că reclamanta a contribuit cu întreaga sumă de 10.000 lei obținută din valorificarea imobilului moștenit, la achiziționarea materialelor necesare realizării lucrărilor exterioare. Chiar pârâții au recunoscut prin întâmpinare că din cei 10.000 lei obținuți de reclamantă au fost achiziționate materialele pentru refacerea acoperișului, respectiv țigla, coamele și materialul lemnos necesar. Or, din anexa 2 la raportul de expertiză de evaluare, cuprinzând devizul pe categorii de lucrări exterioare, rezultă că valoarea acestor materiale depășește suma de 10.000 lei (f.244-245).

Chiar martorii propuși de pârâți au confirmat că din banii reclamantei s-au cumpărat materialele necesare refacerii acoperișului (287-280), iar martorul Fogădăuan Dorel, care a fost nașul de cununie al reclamantei și pârâtului P. F., a relatat că a aflat de la ambii soți că suma obținută de reclamantă din moștenire a fost integral investită în cumpărarea materialelor de construcții pentru renovarea casei.

Apoi, pârâții nu au reușit să dovedească faptul că împrumutul luat de la numitul

P. I. Radu a fost restituit din cei 10.000 lei. Dimpotrivă, martora Cucuian M., propusă de pârâți, a declarat că l-a auzit pe P. Radu spunând că "nu dorește să continue lucrările la casa până când reclamanta nu îi restituie suma de 30 milioane lei vechi datorată";. Așadar, rezultă că respectivul împrumut a fost restituit după începerea lucrărilor de renovare, or, conform recunoașterii pârâților și declarațiilor martorilor, cei 10.000 lei ai reclamantei au fost investiți în materiale cu 2 - 3 ani înainte de începerea lucrărilor de renovare. Prin urmare, chiar dacă este posibil ca reclamanta să fi împrumutat de la P. Radu suma de 3.000 lei, aceasta a fost restituită mult după cheltuirea celor 10.000 lei cu materialele, din alte resurse financiare, avându-se în vedere în această privință că reclamanta a realizat, în mod constant, venituri din salariu.

În ce privește critica reclamantei cu privire la contribuția sa exclusivă, T. constată că reclamanta nu a solicitat în fața instanței de fond stabilirea întinderii dreptului de creanță supus partajului și, implicit a contribuției sale exclusive, raportat la sporul de valoare pe care imobilul l-a dobândit în urma efectuării lucrărilor de renovare și extindere. La fila 225 din dosarul de fond se află obiectivele la expertiză solicitate de reclamantă, iar la fila 231 este încheierea de ședință prin care au fost stabilite aceste obiectivele. Nici reclamanta nu a solicitat și nici instanța nu a fixat, din oficiu, un obiectiv care să privească determinarea

sporului de valoare al imobilului în urma lucrărilor efectuate asupra lui. În consecință, răspunzând obiectivelor cerute de părți și încuviințate de instanță, expertul a identificat lucrările pretinse de părți și a determinat valoarea materialelor și a manoperei, pe fiecare lucrare în parte. Nici în obiecțiunile la raport, reclamanta nu a contestat expertiza sub acest aspect. În aceste condiții, cererea reclamantei formulate în recurs, de a se determina întinderea dreptului de creanță și a contribuției sale exclusive raportat la sporul de valoare adus imobilului apare ca o cerere nouă, formulată pentru prima oară în recurs și deci inadmisibilă, conform art.316 rap. la art.294 C.pr.civ.

Pe de altă parte, conform declarației expertului consemnată la fila 305 din dosar, la stabilirea valorii materialelor s-a avut în vedere prețurile la nivelul anului 2006, când lucrările au fost efectuate. În consecință, prin luarea în considerare a valorii nominale a sumei investite de reclamantă, aceasta nu a fost în nici un fel defavorizată, din moment ce puterea de cumpărare a acestei sume s-a reflectat și în valorile materialelor luate în considerare de către expert. Apoi, este de notorietate că în perioada 2004-2008 prețul materialelor de construcții a fost cu mult mai ridicat față de perioada ulterioară instaurării generale a "crizei economice";, inclusiv față de cele practicate în prezent pe piața construcțiilor.

Este întemeiată reținerea de către prima instanță a unei contribuții la suportarea costului lucrărilor exterioare, a beciului, terasei și instalațiilor electrice, în favoarea pârâtelor P. F. și P. M., în condițiile în care reclamanta nu a fost în măsură să dovedească că ea sau fostul său soț au dispus și de alte venituri, cu excepția celor

10.000 lei din moștenire, care să le permită achiziționarea tuturor materialelor necesare efectuării acestor investiții. Așa cum rezultă din probele administrate, reclamanta a realizat venituri din salariu la nivelul salariului minim pe economie, iar pârâtul P. F. nu a fost realizat venituri periodice. În schimb, cele două pârâte au realizat venituri lunare considerabile, din pensie, care le-a permis să suporte costul celorlalte materiale de construcție. Prin urmare, valoarea materialelor pentru lucrările exterioare ce exced sumei de 10.000 lei investită de reclamantă, a celor pentru beci și terasă și a celor pentru instalații electrice, va fi reținută ca și contribuție a pârâtelor P. F. și P. M. .

În consecință, în privința valorii lucrărilor exterioare, a beciului, terasei și instalațiilor electrice, tribunalul va menține soluția instanței de fond, scăzând din totalul acestei valori, de 37.843,83 lei suma de 10.000 lei reținuți ca reprezentând contribuția exclusivă a reclamantei, iar cota de ½ din rezultatul obținut, corespunzător unei valori de 13.921,91 lei, stabilind-o ca reprezentând contribuția comună a reclamantei și a fostului său soț, pârâtul P. F., iar cealaltă cotă de ½, corespunzătoare unei valori identice de 13.921,91 lei, stabilind-o ca reprezentând contribuția pârâtelor P. M. și P. F. .

În ce privește valoarea lucrărilor interioare, de 29044,61 lei, din care 18.259,08 lei reprezintă valoarea materialelor, iar suma de 10.785,53 lei reprezintă valoarea manoperei, tribunalul va stabili că acestea reprezintă, în integralitate, contribuția exclusivă a celor doi foști soți, reclamanta și pârâtul P. F., în cote egale de câte

½ pentru fiecare. În acest sens, cu privire la materialele pentru lucrările interioare, va reține că acestea au fost achiziționate, aspect necontestat de părți, din creditul de

11.200 lei contractat de reclamantă de la Banca Comercială Română S.A. Fiind contractat în timpul căsătoriei reclamantei cu pârâtul P. F., creditul reprezintă

datoria lor comună și, în mod corespunzător, investiția pe care au realizat-o cei doi soți din acest împrumut constituie bunul lor comun, în conformitate cu prevederile art. 30 și 32 din Codul familiei.

Este fără relevanță sub acest aspect, în prezentul litigiu, cine a rambursat ratele la credit, din moment ce niciuna dintre părți nu a solicitat includerea acestui pasiv în masa bunurilor de împărțit. Tot astfel, ratele pe care pârâtele P. M. și P. F. susțin că le-au achitat în contul împrumutului nu constituie plata unor datorii personale, ci plăți făcute în numele titularului creditului, fapt pentru care, atât pentru ratele deja achitate, cât și pentru cele pe care le vor achita în viitor, cele două pârâte, în calitate de garante, au deschisă calea acțiunii în regres împotriva reclamantei și pârâtului P. F. .

În dreptul de creanță al reclamantei și pârâtului P. F. intră și valoarea manoperei pentru efectuarea lucrărilor de renovare, chiar dacă prețul acestei manopere nu a fost achitat nimănui de cei doi foști proprietari. Este necontestat de părți că toate lucrările au fost executate de pârâtul P. F. și fratele acestuia, P. I. Radu. Este evident că primul a prestat munca în considerarea calității sale de proprietar al imobilului asupra căruia s-au efectuat aceste lucrări și valoarea acestei munci trebuie luată în considerare ca și contribuție la dobândirea bunurilor comune ale foștilor soți. În ce-l privește pe cel de-al doilea, respectiv pe numitul P. I. Radu, dacă a înțeles să presteze munca cu titlu gratuit, aceasta reprezintă o liberalitate făcută în favoarea ambilor soți, proprietari ai imobilului la data executării lucrărilor, iar în caz contrar, el avea posibilitatea de a solicita celor doi foști soți plata muncii prestate. În oricare însă dintre situații, valoarea manoperei se cuvine proprietarilor imobilului de la data realizării lucrărilor de construcție, respectiv reclamantei și pârâtului P. F. .

Față de argumentele expuse, T. va recalcula dreptul de creanță reprezentând valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului celor două pârâte, drept ce intră în patrimoniul comun al reclamantei și pârâtului P. F. C., stabilindu-l la suma de 52.966,52 lei, calculată astfel: 10.000 lei - contribuția exclusivă a reclamantei la efectuarea lucrărilor exterioare + 13.921,91 lei - contribuția comună a reclamantei și pârâtului P. F. la efectuarea lucrărilor exterioare + 29044,53 lei

- contribuția reclamantei și pârâtului la efectuarea lucrărilor interioare.

La valoarea acestei creanțe, se va adăuga valoarea de 2000 lei a bunurilor mobile dobândite de foștii soți în timpul căsătoriei lor, compusă din 1500 lei - valoarea unei mobile de sufragerie și 500 lei - un televizor.

În consecință, valoarea bunurilor dobândite în devălmășie de reclamanta G. G. și pârâtul P. F. C., în timpul căsătoriei lor, este de 54.966,52 lei. Ținând cont de contribuția exclusivă reținută în favoarea reclamantei cu privire la dobândirea dreptului de creanță, se vor recalcula cotele de contribuție ale foștilor soți, stabilindu-se în favoarea reclamantei o cotă de contribuție de 59,09%, iar în favoarea pârâtului de 40,91%.

În privința modalității de partajare și a componenței loturilor, vor fi menținute dispozițiile primei instanțe, desigur cu modificările corespunzătoare valorii creanțelor atribuite, determinate de modificarea valorii globale a dreptului de creanță stabilit împotriva pârâtelor și care a determinat și modificarea cotelor de contribuție.

În consecință, menținând dispoziția de sistare a stării de devălmășie, prin formarea a două loturi, componența acestora va fi modificată, după cum urmează:

Lotul I cuprinde un activ în sumă de 32.483,26 lei și se va atribui reclamantei fiind compus din:

- un drept de creanță față de pârâtele P. M. și P. F. în sumă de 32.483,26 lei reprezentând îmbunătățirile aduse la imobilul proprietatea pârâtelor situat în localitatea P. S. nr.10, jud Sălaj, proprietatea pârâtelor P. M. și P. F.

Lotul II cuprinde un activ în sumă de 22.483,26 lei și se va atribui pârâtului P.

  1. C. fiind compus din

    • o mobilă de sufragerie, în valoare actuală de 1500 lei;

    • un televizor în valoare de 500 lei

    • un drept de creanță față de pârâtele P. M. și P. F. în sumă de 20.483,26 lei reprezentând îmbunătățirile aduse la imobilul proprietatea pârâtelor

P. M. și P. F. situat în localitatea P. S. nr.10, jud Sălaj.

Având în vedere că valorile loturilor corespund cotelor de contribuție stabilite, se va înlătura dispoziția de obligare a pârâtului P. F. C. la plata unei sulte.

Corespunzător dreptului de creanță inclus în lotul reclamantei, pârâtele P. M. și P. F. vor fi obligate să plătescă în favoarea reclamantei G. G. suma de 32.483,26 lei reprezentând îmbunătățiri aduse la imobilul proprietatea pârâtelor situat în localitatea P. S. nr.10, jud Sălaj.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, inclusiv cele referitoare la cheltuielile de judecată.

Față de aceste motive, apreciind ca fiind întemeiate, în parte, criticile aduse de părți sentinței recurate, în temeiul art. 312 alin.1, 2 și 3 C.pr.civ., T. va admite recursurile formulate de reclamanta G. G. și P. F. C. împotriva Sentinței civile nr. 1093 din_ a Judecătoriei Z., pe care o va modifica în parte, conform celor anterior expuse.

Înntrucât criticile formulate de prârtele P. M. și P. F. nu au fost primite, recursul acestora se va respinge ca nefondat.

În temeiul art.276 C.pr.civ., se va dispune compensarea integrală a cheltuielilor de judecată din recurs.

Pentru aceste motive,

În numele L E G I I, D E C I D E :

Admite recursurile formulate de reclamanta G. G. și P. F. C. împotriva Sentinței civile nr. 1093 din_ a Judecătoriei Z., pe care o modifică în parte, după cum urmează:

Stabilește întinderea dreptului de creanță al reclamantei G. G. și pârâtului

P. F. C., împotriva pârâtelor P. F. Și P. M., la suma de 52.966,52 lei. Stabilește valoarea masei bunurilor comune de împărțit la suma de 54.966,52

lei.

Stabilește cotele de contribuție la dobândirea bunurilor comune astfel: 59,09 %

în favoarea reclamantei G. G. și respectiv 40,91% în favoarea pârâtului P. F.

  1. .

    Dispune sistarea stării de devălmășie prin formarea a două loturi care vor fi compuse și atribuite după cum urmează:

    Lotul I cuprinde un activ în sumă de 32.483,26 lei și se atribuie reclamantei fiind compus din:

    - un drept de creanță față de pârâtele P. M. și P. F. în sumă de 32.483,26 lei reprezentând îmbunătățirile aduse la imobilul proprietatea pârâtelor situat în localitatea P. S. nr.10, jud Sălaj, proprietatea pârâtelor P. M. și P. F.

    Lotul II cuprinde un activ în sumă de 22.483,26 lei și se atribuie pârâtului P. F.

    1. fiind compus din

      • o mobilă de sufragerie, în valoare actuală de 1500 lei;

      • un televizor în valoare de 500 lei

      • un drept de creanță față de pârâtele P. M. și P. F. în sumă de 20.483,26 lei reprezentând îmbunătățirile aduse la imobilul proprietatea pârâtelor

P. M. și P. F. situat în localitatea P. S. nr.10, jud Sălaj. Fără sultă.

Obligă pârâtele P. M. și P. F. să plătescă în favoarea reclamantei G.

G. suma de 32.483,26 lei reprezentând îmbunătățiri aduse la imobilul proprietatea pârâtelor situat în localitatea P. S. nr.10, jud Sălaj.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge ca nefondat recursul pârâtelor P. M.

și P. F.

.

Compensează cheltuielile de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12 decembrie 2013.

Președinte,

Judecător,

Judecător,

Grefier,

C. D.

H.

I.

D. C. N.

C.

V. V.

Red.HID/ _

Dact.VV/_ /2ex.

Jud.fond: R. R.I.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 12/11. Partaj judiciar