Decizia civilă nr. 42/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
cod operator 4204
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.42/A
Ședința publică din_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE: Brîndușa G.
J. ECĂTOR: A. S. -T.
GREFIER: Roman M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului civil declarat de către pârâții Ș. G., domiciliat în B., str. M. nr. 10 jud. M., T. I. născ. Ș., domiciliată în B., str. M., nr. 3 jud. M., Ș. I. născ. Ș., domiciliată în B., str. M. nr. 14 jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1520 din_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, în dosarul nr._, având ca obiect succesiune.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind
consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru_ ,_ și apoi pentru azi, când a decis următoarele:
T.
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1520/2012 din_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ s-a admis acțiunea intentata de reclamanta
DS împotriva pârâților S. G., T. M. născ. Ș., T. I. născ. Ș.
, Ș. I. născ. Ș., J. L. născ. Ș., instanța constatând că după după def. Sztczko Gabor decedat in 30 martie 2004 si Stecko I. dec. in 1 iunie 2004 a rămas masa succesorala compusa din terenul situat in locul denumit "Acasă";, in suprafața de 2178 m. p. valoare de 32670 Euro si locul denumit "La pomi";,
in suprafața de 2400 m.p. in valoare 3600 Euro și total masa succesorala de 36270 Euro; a constatat ca moștenitori ai defuncților sunt reclamanta si pârâții in cote de 1/6 parte fiecare. A dispus ieșirea din indiviziune și a atribuit părților loturile conform variantei a doua din completarea la expertiză, după cum urmează: Lotul nr. 1 se atribuie pârâtei Ștețcu I. și se compune din: teren
"Acasă";, în suprafață de 166 m.p. și valoare de 2490 lei, teren "Acasă";, în suprafață de 216 m.p. și valoare de 3240 lei, 1/5 drum, în suprafață de 56,8
m.p. și valoare de 852 lei. Lotul nr. 2 se atribuie pârâtei T. I., și se compune din: teren "Acasă";, în suprafață de 165 m.p.și valoare de 2475 lei, teren
"Acasă";, în suprafață de 458 m.p. și valoare de 6870 lei, drum 1/5, în suprafață de 56,8 m.p. și valoare de 852 lei. Lotul nr. 3 se atribuie pârâtului Ș. G. și se compune din: teren "Acasă";, în suprafață de 387 m.p. și valoare de 5805 lei, drum 1/5, în suprafață de 56,8 m.p. și valoare de 852 lei. Lotul nr. 4 se atribuie reclamantei DS și se compune din teren "Acasă";, în suprafață de 316 m.p. și valoare de 4740 lei, drum 1/5, în suprafață de 56,8 m.p. și valoare de 852 lei. Lotul nr. 5 se atribuie pârâtei T. M. și se compune din teren "Acasă";, în suprafață de 186 m.p. și valoare de 2790 lei, drum 1/5, în suprafață de 56,8 m.p. și valoare de 852 lei. Lotul nr. 6 se atribuie pârâtei J. L. și se compune din teren "Pomi";, în suprafață de 2186 m.p. și valoare de 3279 lei.
S-a stabilit că T. M. primește sultă de la T. I., suma de 2349,5 lei.
J. L. primește sultă de la T. I., suma de 1856 lei și de la Ș. G. suma de 665 euro, iar de la Ș. I. suma de 201 euro. De asemenea, s-a mai dispus că DS primește sultă de la Ș. I., suma de 391 euro (cursul euro se va calcula la data executării sentinței). Au fost obligați pârâții să-i plătească, fiecare reclamantei suma de 450 euro, cheltuieli de judecată parțiale.
Prin încheierea camerei de consiliu din 8 august 2012 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinței civile nr. 1520/2012, în sensul că valorile terenurilor atribuite în loturile părților și sultele, sunt în euro și nu în lei, iar cheltuielile de judecată sunt în lei și nu în euro, cum din eroare s-a reținut.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta DS născuta S. a chemat in judecata si personal la interogator pe pârâții S. G., T. M. născ. Ș., T. I. născ. Ș., Ș.
I. născ. Ș., J. L. născ. Ș., domiciliată în comuna C., județul Suceava, solicitând instanței sa stabilească masa succesorala rămasa după defunctul Szteczo Gabor decedat in 30 martie 2004 și după def. Ș. I. dec.1 iunie 2004, să constate calitatea de moștenitor ai defunctului pe reclamanta si pe pârâți, să stabilească cotele ce le revin părților, aceștia in calitate de fii si fiice ale defunctului, sa dispună ieșirea din indiviziune a părților asupra masei succesorale rămasa după defuncți.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că după cei doi defuncți au rămas terenul situat in locul denumit acasă in suprafața de 2300 m.p. si terenul situat in locul denumit "La pomi"; in suprafața de 2400 m.p. Deși intre părți s-a
încercat un partaj voluntar, fără a încheia un act, părțile au folosit loturile pe care defuncții le-au dat in timpul vieții, pârâta T. I. nemaifiind de acord cu partajul, îi interzice atât reclamantei cat si pârâtei T. M. sa-si folosească cotele părți ce le-a revenit din terenul situat in locul denumit "acasa";.
Prin întâmpinarea depusa in cauza pârâta T. I. a arătat că nu este de acord cu acțiunea intentata de reclamanta DS, deoarece aceasta nu a trecut toate terenurile ramase după cei doi defuncți, terenurile menționate de către reclamanta in cauza de fata au fost împărțite când ambii părinți erau in viata, părțile încheind o învoiala in scris, fiind de acord toți frații cat si părinții. Părțile au intrat in posesia parcelelor ce le-a revenit si nu înțelege cum după 12 ani, reclamanta dorește sa se mai partajeze cu aceste terenuri. Mai mult ea a construit pe terenul ce i-a revenit fiindu-i imposibil sa demoleze ce a construit, in probațiune depune învoiala din_ .
La termenul din 23 februarie 2011 reclamanta a depus o alta învoiala încheiata intre părți, învoiala datând din iunie 2009, unde sunt incluse parcele lui I. si S. cu mențiunea ca celelalte părți sunt stabilite când au făcut învoiala inițiala.
S-a mai reținut că părțile nu au avut obiecțiuni la expertiza efectuată în cauză. În temeiul prevederilor art. 650, art. 673 Cod procedură civilă instanța a admis in principiu acțiunea, reținând că după cei doi defuncți au rămas cele doua terenuri identificate de exp. topograf numit in cauza la pomi, si acasă, in suprafața de 2400 m.p. respectiv 2300 m.p. Părțile inițial au făcut o înțelegere numita învoiala, însă aceasta înțelegere după cum menționează reclamanta a fost încălcata de către pârâta T. I., aceasta construind pe o parte din parcele ce i-a revenit ei si pârâtei T. M. nemaipermițându-le acestora sa folosească acest teren.
Instanța a constatat că după cei doi defuncți a rămas masa succesorala compusa din cele doua terenuri, respectiv terenul in locul denumit la pomi in suprafața de 2400 m.p. si teren denumit acasă in suprafața de 2300 m.p., a constatat că moștenitori ai defuncților sunt reclamanta si pârâții in calitate de fii respectiv fiice a defuncților in cote de cate 1/5 parte fiecare.
Instanța a pronunțat la termenul din 23 noiembrie 2011 încheierea de admitere in principiu, prin care conform probatoriului administrat, respectiv a expertizei de identificare și evaluare a terenurilor rămase a constatat că după cei doi defuncți au rămas cele două terenuri identificate de către expertul topograf; a constatat calitatea de moștenitor a reclamantei și a pârâților precum și cota ce revine fiecăruia, iar în temeiul art.673 indice 6 cod pr. civ. s-a făcut revenire la expertul topograf în vederea propunerii de lotizare, expertul depunând in cauză expertiza de lotizare prin care propune instanței două variante de lotizare, reclamanții optând pentru varianta 2, variantă acceptată și de către pârâți cu mențiunea arătată în practicaua prezentei sentințe.
Instanța a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform variantei 2 de lotizare și a anexelor la aceasta, variantă ce ține cont de modul de folosire a
terenului de către părți și parțial a înțelegerii privind folosința terenului de către acestea. Din eroare valoarea loturilor s-a trecut de către instanță în lei, însă expertul a făcut această evaluare în euro. Instanța a dispus ca diferența valorica a loturilor să fie egalizată prin sultă, însă în euro așa cum a calculat expertul.
In baza art.276 c.pr.civ, instanța a obligat pe pârâți să plătească reclamantului cheltuieli de judecată parțiale reprezentând cota parte din cheltuielile efectuate de către reclamant cu cele două expertize efectuate în cauză, însă nu in euro ci în lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ș. G., T. I. născ. Ș., Ș. I. născ. Ș., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii în stabilire masă succesorală și ieșire din indiviziune.
În motivare, s-a învederat T. ui că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin pronunțarea unei astfel de hotărâri, deoarece nu a ținut cont de poziția lor procesuală, respectiv de faptul că între toți moștenitorii defuncților s-a încheiat un partaj voluntar scris și semnat de fiecare dintre ei, acest act nefiind contestat de vreuna din părți.
Deși respectivul act a fost prezentat judecătorului, acesta l-a ignorat pur și simplu, mai mult decât atât, în considerentele hotărârii pag.2 alin.2, instanța a reținut o altă stare de fapt decât cea reală, "deși între părți s-a încercat un partaj voluntar, fără a încheia un act";. În continuare, aceeași instanță de judecată constată că pârâta T. I. nemaifiind ce acord cu partajul, îi interzice atât reclamantei cât și pârâtei T. Marie, să-și folosească cotele părți ce le-a revenit din terenul situat la locul numit "Acasă";, ceea ce este contrar adevărului. În acest act de partaj numit "învoială"; și certificat ulterior prin actul intitulat "declarație între cei 6 frați";, primul datând din 0_ apar și semnăturile celor 3 moștenitori, adică reclamanta și pârâtele T. M. și J. L.
, care citează din cuprinsul actului că "cedează părțile de 370 mp fiecare la ceilalți 3 frați adică recurenților, din terenul "Acasă";.
Aceste aspecte nu au fost discutate în cadrul procesului civil, de către judecător, hotărârea dată în cauză cuprinzând astfel motive contradictoriii și străine de natura pricinii.
Recurenții au solicitat instanței de judecată să constate că după defuncții părinți au rămas și alte terenuri care în mod obligatoriu așa cum le-au solicitat în scris prin întâmpinare trebuiau incluse în masa succesorală, aceste imobile de natură terenuri fiind următoarele: 2 ha teren la "Pripor"; care a aparținut defunctei mame în valoare de 5.000 lei acesta fiind folosit de toți moștenitorii; 27 ari "Obrate"; aparținând defunctului tată, folosit de pârâta T. M., în valoare de 2.000 lei; 40 ari "Deal"; aparținând defunctului tată, în valoare de
2.000 lei; 18 ari "Coasta"; aparținând defunctului tată, în valoare de 3.000 lei; 21 ari "acasă"; aparținând defunctului tată, în valoare de 2.500 lei; 24 ari teren
la "Pom";, aparținând defunctei mame, în valoare de 2.500 lei; 45 ari teren
"Secătura";, cumpărătura ambilor părinți, în valoare de 1.500 lei; 1,50 ha
"Preluca"; aparținând mamei, în valoare de 5.000 lei. Toate aceste bunuri trebuiau măsurate și evaluate pentru a fi împărțite în cote egale tuturor moștenitorilor, solicitare ignorată pur și simplu de instanța de judecată. Un ultim aspect este lipsa taxei judiciare de timbru la valoarea celor două terenuri solicitate de reclamanta-intimată.
Reclamanta-intimată DS a depus întâmpinare prin care a solicitat a se dispune respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată. S-a învederat că prin sentința civilă atacată s-a stabilit masa succesorală rămasă după defuncții Sztecko Gabor și Stecko I. și s-a dispus ieșirea din indiviziune a moștenitorilor prin atribuirea loturilor fiecăruia, conform variantei a II a de lotizare, pentru terenurile situate în locurile "Acasă"; și la "Pomi";, varianta care a fost acceptată și de către apelanții-pârâți.
Partajul voluntar încheiat între părți nu a fost respectat chiar de către apelanta-pârâtă T. I. care a interzis reclamantei-intimate DS și unei alte surori să folosească loturile de teren care le-au revenit, folosindu-le ea însăși în mod abuziv, fapt recunoscut de către aceasta în fața instanței de fond. Ca urmare, acel act nu a fost respectat niciodată și nu mai este valabil.
S-a mai precizat că apelanții-pârâți nu au solicitat printr-o cerere reconvențională includerea la masa bunurilor de împărțit și a altor terenuri așa cum susțin. Chiar dacă au "afirmat"; în întâmpinarea depusă că există și alte terenuri, acestea nu puteau fi incluse decât în situația în care aceștia ar fi formulat o cerere reconvențională prin care să solicite acest lucru și să achite taxele de timbru aferente potrivit valorii terenurilor. Celelalte terenuri situate în locurile "la pripor";, "obrate";, "deal";, "coasta";, "secătura";, "preluca"; au fost înstrăinate către alte persoane fizice de către părinții lor, unele de către apelanții-pârâți, iar altele sunt în folosința moștenitorilor, terenuri față de care niciunul nu a emis vreodată pretenții.
Referitor la susținerile privind "lipsa taxei judiciare de timbru"; acestea sunt nereale, reclamanta-intimată a achitat taxa judiciară de timbru care a fost stabilită de către instanță, raportat la valoarea terenurilor conform chitanței existente la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din data de_ instanța a constatat că în cauză calea de atac exercitabilă este cea a apelului, iar apelanții au depus la dosar motive de apel, prin care s-a criticat atât încheierea de admitere în principiu din 23 noiembrie 2011 cât și sentința civilă nr. 1520/2011 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosar nr._ . Aceștia au solicitat în principal admiterea apelului, anularea sentinței civile nr. 1520/2012 din_ a Judecătoriei Vișeu de Sus și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru ca aceasta să se pronunțe cu privire la toate chestiunile judiciare invocate, precum și pentru a completa probațiunea cu audieri de martori și refacerea expertizei tehnice de identificare a tuturor bunurilor ce constituie
masa succesorală avându-se în vedere voința părților exprimată în partajul voluntar intervenit.
S-a invocat faptul că instanța nu a dat dovadă de rol activ pentru a verifica dacă în patrimoniul celor doi defuncți au existat și alte imobile de natură terenuri raportat la poziția procesuală a apelanților exprimată în întâmpinare, nu s-a pronunțat cu privire la celelalte terenuri aparținând defuncților părinți încălcând dispozițiile art. 129 alin.6 din Codul de procedură civilă. Instanța de fond refuzând să se pronunțe și asupra cererii privind includerea în masa partajabilă a celorlalte terenuri, aceasta echivalează cu nepronunțarea asupra fondului.
S-a mai susținut că prima instanță a împărțit terenul situat la locul denumit "Acasă";, deși părțile conveniseră anterior prin două acte de partaj intitulate "învoială"; și "declarație între cei doi frați"; că acest teren "Acasă"; să revină apelanților, cedându-se de aceștia în schimb drepturile lor asupra terenurilor "Obrată";, "Coasta-Pomi";, în suprafață mult mai mare, respectiv 27 ari către reclamanta intimată DS, T. M. și J. L. . În conformitate cu dispozițiile art.729 Cod civil, ieșirea din indiviziune se poate cere dacă nu a existat un partaj voluntar în condițiile art. 730 cod civil care produce efecte prevăzute de art. 786 Cod civil, în temeiul căruia fiecare copărtaș este considerat că deține bunuri direct de la defuncți.
Deși s-a solicitat să se constate intervenirea partajului voluntar, fapt recunoscut de reclamanta-intimată în cadrul unei ședințe de judecată, instanța a soluționat procesul fără a dezbate juridic toate aceste aspecte.
S-au depus la dosar înscrisuri și concluzii scrise. Analizând apelul, T. reține următoarele:
Prin întâmpinarea depusă la fila 19 din dosarul de fond pârâta-apelantă
T. I. a susținut că reclamanta nu a indicat toate terenurile rămase de la cei doi defuncți, iar cele indicate au fost împărțite în timpul vieții părinților părților.
Specific procesului de partaj este faptul că pentru a se asigura respectarea principiului egalității între moștenitori și a se evita alte procese soluționându-se unitar problematica împărțelii, instanța trebuie să dea curs cererilor formulate de părți în orice modalitate, cereri având drept finalitate completarea masei bunurilor de partajat, chiar dacă aceste cereri nu îmbracă forme procedurale stricte.
Este adevărat că apelanții nu au individualizat anume în fața primei instanței alte bunuri, dar pârâta T. I. a afirmat existența acestora, iar în aplicarea prevederilor art. 129 alin.2, alin.4 și alin.5 Cod procedură civilă, judecătorul era în drept a pune în discuția părților neasistate de avocat să facă precizările necesare, în vederea justei soluționaări a cauzei.
Aceasta cu atât mai mult cu cât chiar în cadrul dezbaterilor purtate în data de_ pârâții prezenți au menționat că în cauză nu s-au introdus în
masa succesorală toate bunurile, ei nu au posibilități materiale de a plăti sultele.
De asemenea, la prima instanță părțile au înfățișat mai multe acte sub semnătură privată, susținând că s-ar fi procedat anterior la partajarea terenurilor, dar hotărârea primei instanțe nu analizează apărarea pârâtei T. I.
, relevată prin întâmpinare, conform căreia terenurile s-ar fi împărțit încă din timpul vieții părinților.
Apoi, din cuprinsul încheierii de admitere în principiu rezultă că instanța a reținut că terenurile în litigiu fac parte din masa succesorală a celor doi defuncți, așadar au fost proprietatea acestora (în caz contrar în aceeași masă s- ar fi inclus eventual un drept de folosință).
Situația premisă a partajului este preexistența stării de coproprietate ori indiviziune. Atât coproprietatea, cât și indiviziunea reprezintă modalități ale dreptului de proprietate. Așadar partajul solicitat în cauză (partajul de proprietate) nu poate fi dispus în absența dovedirii existenței prealabile a aceste stări.
În ședința publică din data de_ reprezentanta apelanților și a intimatei au făcut referire la un partaj de folosință, dar nu în acest sens a fost conturată starea de fapt în hotărârea primei instanțe.
Singurele înscrisuri depuse la dosar în legătură cu componența invocată a masei succesorale a celor doi defuncți sunt adeverința emisă de Primăria Orașului B. sub nr. 15962/_ conform căreia defuncții figurau în evidențe în anul 2003 cu teren- total 0,93 ha, din care "Acasă"; 0,23 ha "În Secătura"; 0,70 ha, o casă de locuit în suprafață de 34 mp, conform registrului agricol vol.17, fila 163 și declarația de la fila 5 dosar.
Mențiunile din registrul agricol nu fac însă dovada proprietății defuncților asupra bunurilor a căror partajare s-a solicitat, acestea având un rol declarativ.
Raportul de expertiză efectuat în cauză de expert Zegreanu N. evidențiază în anexa nr. 1 și nr. 2 cele două terenuri a căror partajare s-a solicitat, dar nu identifică respectivele terenuri din punct de vedere topografic.
Lămurirea aspectelor legate de dreptul de proprietate al defuncților asupra terenurilor a căror partajare s-a solicitat este esențială.
Prima instanță a fost investită cu dezbaterea succesiunii defuncților Szteczko Gabor și Șteczko I., părțile din proces afimându-și calitatea de fiu respectiv fiice ale acestora.
Instanța a stabilit calitatea de moștenitor a părților în proces față de cei doi defuncți, fără a exista la dosar nici un act de stare civilă care să ateste cel puțin legătura de filiație invocată de părțile în proces, cu excepția fotocopiilor certificatului de naștere, de căsătorie și a cărții de identitate ale reclamantei, respectiv fotocopia cărții de identitate a pârâtei T. I. . Împrejurarea că această calitate de moștenitor nu a fost reciproc contestată de părți este lipsită de relevanță, câtă vreme prevederile art. 659, art. 685 și urm. din Codul civil de
la 1864 nu au caracter de ordine privată, în contextul sesizării instanței cu o cerere de dezbatere a masei succesorale.
Prima instanță a dezbătut succesiunile lui Szteczko Gabor și Stecko I. ca și cum aceștia ar fi fost o singură persoană. Or așa cum fiecare persoană are un patrimoniu, tot astfel decesul unei persoane deschide succesiunea acesteia, cu alte cuvinte fiecare persoană are propria succesiune, chiar dacă în concret aceasta nu ar cuprinde bunuri.
Timbrajul cererii de chemare în judecată nu reprezintă un motiv de apel, dar se reține că prin încheierea de ședință din data de_ instanța a pus în vedere reclamantei necesitatea completării taxei judiciare de timbru cu suma de 521 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, taxa judiciară de timbru fiind achitată conform chitanței depuse la fila 27.
Aspectele anterior relevate, relative la stabilirea drepturilor defuncților asupra terenurilor a căror partajare s-a solicitat, la moștenitorii celor doi defuncți, la componența efectivă a masei succesorale, la tipul de partaj, la analiza apărărilor pârâților fundamentează concluzia că prima instanță nu a cercetat fondul cererii de partaj și pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, încheierea de admitere în principiu și sentința apelate vor fi casate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, în aplicarea dispozițiilor art. 297 teza I Cod procedură civilă, în forma în vigoare la data pornirii procesului, având în vedere dispozițiile art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/2010.
În rejudecare prima instanță va proceda la cercetarea și lămurirea aspectelor arătate în paragraful precedent, precum și în considerente, administrând în acest scop probele pertinente și concludente, urmând a se pronunța asupra cauzei urmare a analizei cererilor, apărărilor formulate și a probelor administrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții Ș. G., domiciliat în B., strada
M., nr. 10, județul M., T. I., domiciliată în B., strada M., nr.3, județul M. și Ș. I., domiciliată în B., strada M. nr. 14, județul M.
, în contradictoriu cu intimații DS, domiciliată în B., strada B., nr. 17, județul M., T. M., domiciliată ăn B., strada Stînilor nr.2, județul
M. și J. L., domiciliată în C., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1520/2012 din_ și a încheierii din data de 23 noiembrie 2011, pronunțate de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, pe care le desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 4 martie 2013.
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | ||
G. Brîndușa | S. | -T. A. Ana | Roman M. |
Red./S.T.A.A./_
Tehnred./R.M./_ 3/8ex.
J. ecător la fond:G. Mariș
| ← Decizia civilă nr. 130/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 360/2013. Partaj judiciar → |
|---|
