Decizia civilă nr. 1221/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1221/R/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. L.
JUDECĂTOR: M. O. -S. JUDECĂTOR: D. -I. T. GREFIER: L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurent A. C.
M. împotriva sentinței civile nr. 7915/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat A. E., intimat A.
C. M., intimat S. B. ȘI P., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că la data de_ s-a depus la dosar prin registratură din partea intimaților concluzii scrise (filele 51-54).
T. ul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Reține că prin Sentința civilă nr.7915/10 Mai 2013 pronunțată în dosarul civil nr.18._ al Judecătoriei C. -N. , a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A. C.
M., în contradictoriu cu intimații A. E. și A. C. M. .
A fost respinsă cererea intimaților de obligare a contestatoarei de plata sumei de 1140 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din cuprinsul dosarului execuțional nr.175/2012 al B.E.J. M. B., a reieșit că executarea silită a fost declanșată la cererea creditorilor intimați
A. E. și A. C. M. împotriva contestatoarei debitoare A. C.
M. pentru recuperarea unei sume de 3621,2 lei. Titlul executoriu l-a constituit Decizia civilă nr.1188/R/2009 a T. ului C. .
Prin procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de _
, s-a constatat că dosarul execuțional nr.175/2012 a rămas fără obiect ca urmare a compensării în dosarul execuțional nr.651/2009 a sumei datorate în cadrul acestui dosar în baza titlului executoriu Decizia Civilă nr. 1188/R/2009, fila 219. La data de_ a fost întocmit procesul verbal de încetare a executării silite în dosarul execuțional nr. 175/2012, în baza art.3715lit. a Cod procedură civilă. Prin procesul-verbal din data de_, executorul a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare în cuantum de
1322,2 lei, fila 203, fiind emisă somația în vederea achitării de către contestatoare.
În dosarul execuțional nr. 651/2009 al B.E.J. M. B., executarea silită s-a declanșat la cererea contestatoarei împotriva intimaților pentru recuperarea sumei de 1000 lei de la fiecare intimat în baza titlurilor executorii Sentința civilă nr.346/CC/2008 și Decizia civilă nr.666/R/2008.
Prin însăși cererea de executare silită formulată în dosarul execuțional 651/2009, contestatoarea A. C. M. a solicitat compensarea sumelor datorate de acesta în baza titlului executoriu Decizia civilă nr.1188/R/2009 a T. ului C. intimaților cu sumele pe care aceștia le datorau contestatoarei în baza Sentința civilă nr.346/CC/2008 și Decizia civilă nr.666/R/2008
Instanța a constatat că în cuprinsul dosarului execuțional nr.651/2009, a fost întocmit la data de_ proces verbal de compensare a sumelor datorate de contestatoare intimaților, astfel cum a fost solicitat de către contestatoare.
Analizând legalitatea actelor de executare atacate de contestatoare din dosarul execuțional nr.175/2012 al B.E.J. M. B., prin prisma susținerilor contestatoarei astfel cum impune principiul disponibilității specific procesului civil, instanța a constatat următoarele.
Cu privire la petitul de anulare a somației emisă în dosarul execuțional nr.175/2012 al B.E.J. B. M., instanța a reținut că în dosarul execuțional nr.175/2012 executarea silită a încetat, dosarul execuțional nr._ nefiind același dosar execuțional. Pentru acest motiv solicitarea contestatoarei a apărut ca nefondată și lipsită de interes având în vedere faptul că executarea silită a încetat conform art.3715lit. a Cod procedură civilă, s-a realizat integral obligația prevăzută în titlu executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare și alte sume datorate potrivit legii.
Cu privire la măsura conexării celor două dosare execuționale, instanța a reținut că aceasta nu constituie exclusiv atributul instanței de judecată, iar potrivit art.5 alin.2 din Ordinul M. ului Justiției nr.2628/C/1999 pentru aprobarea Statutului Corpului executorilor bancari; ,,În cazul în care bunurile sunt urmărite si pentru realizarea unei executări silite de competenta executorului judecătoresc sau a altor organe de executare prevăzute de lege, întreaga executare se va reuni la executorul judecătoresc învestit, daca legea nu prevede altfel";. Mergând pe același raționament, instanța apreciază că dacă există posibilitatea reunirii la același executor judecătoresc a mai multor executări civile aflate în competența mai multor organe de executare, cu atât mai mult este posibilă reunirea executării silite
ce se derulează între aceleași persoane în cadrul aceluiași birou execuțional. Instanța reține de asemenea că textul art.3734Cod procedură civilă. devine aplicabil în cazul unor executări silite diferite ce se derulează pe rolul mai multor birouri execuționale.
Cu privire la măsura compensării luată de executorul judecătoresc, instanța a reținut că aceasta nu are decât caracterul unui act declarativ, constatând o operațiune de compensare legala care a avut loc de drept conform art.1143 si 1144 Cod civil, motiv pentru care nu s-a putut da eficiență juridică argumentelor contestatoarei de anulare a compensării, lipsind și nefiind dovedită o vătămare pentru contestatoarea A. C.
M. și cu atât mai mult cu cât însăși contestatoarea a solicitat compensarea debitului datorat intimaților cu debitul datorat de aceștia contestatoarei, înțelegând să se prevaleze de compensația legala intre sumele
pe care le datora celor doi debitori si creanța sa pe care o avea la rândul sau asupra intimaților.
Având în vedere că actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.651/2009 și atacate în dosarul nr._ se bucură de autoritate de lucru judecat prin respingerea contestației formulate de intimați, instanța a constatat că nici cu privire la dosarul execuțional nr.175/2012 al B.E.J. B. M. nu pot fi primite criticile contestatoarei, actele fiind legal întocmite.
Drept urmare, instanța a respins ca neîntemeiate toate capetele de cerere din contestația la executare completata si precizata si a menținut actele întocmite in dosarul execuțional nr.175/2012 al B.E.J. B. M. .
În temeiul art.274 Cod procedura civila, constatând că intimații au solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1140 lei conform chitanței de la fila 360 din dosar, instanța a respins cererea acestora având în vedere că suma a fost avansată în cadrul executării silite în dosarul nr.175/2012, iar nu pentru derularea prezentului proces.
Împotriva sentinței civile examinate, a declarat recurs în termen legal contestatoarea A. C. M. (f.3-6), solicitând modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii contestației la executare așa cum a fost aceasta precizată, cu excepția capătului de cerere nr.2 (prin care s-a cerut încetarea executării silite pornite în dosarul execuțional nr.175/2012 al
S.C.P.E.J. B. și P. ) pentru care solicită respingerea ca rămas fără obiect, cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs.
În motivare a învederat faptul că, în primul capăt de cerere din contestația la executare introductivă s-a solicitat anularea somației emisă în dosarul nr.175/2012 al S.C.P.E.J. B. și P. . Cererea a fost respinsă de instanța de fond cu motivarea că este nefondată și lipsită de interes, având în vedere faptul că executarea silită a încetat.
Argumentele instanței sunt complet eronate deoarece, anularea unui act este consecința încălcării normelor de drept la momentul emiterii acestuia (în speță, somația este anulabilă pentru că a fost emisă pentru o sumă de bani nedatorată, cu încălcarea art.3711alin.2 Cod procedură civilă, creanța de 2.000 lei din titlul executoriu - Decizia civilă nr.1188/R/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, fiind executată de bunăvoie, prin compensare, în dosar execuțional nr.651/2009 al B.E.J. B. M. cu sumele datorate de intimați, așa cum dealtfel a constatat și instanța de judecată).
Un alt argument care justifică anularea somației este dat de faptul că actul se referă și la suma de 1422,2 lei (nicidecum 1322,2 lei cum greșit a reținut instanța de fond în considerentele hotărârii atacate), care reprezintă cheltuieli de executare pentru dosarul execuțional nr.175/2012. Cum în speță, executarea silită în dosar execuțional nr.175/2012 a încetat, se presupune că suma de 1422,2 lei reprezentând cheltuieli de executare a fost achitată, iar măsurile de compensare au fost menținute de instanța de fond prin respingerea contestației precizate, rezultă că este ținută la plata unei sume plătită de intimați în 2012 pentru recuperarea unei datorii care nu exista la data introducerii cererii (fiind stinsă în anul 2009).
Cererea îndeplinește și condiția interesului (care se realizează la momentul introducerii acesteia), întrucât, în lipsa cererii de anulare a somației, ar fi fost obligată la plata a ceva ce nu datora.
Al doilea petit are ca obiect încetarea executării silite pornite în dosarul nr.175/2012 al S.C.P.E.J. B. și P. .
Acest capăt de cerere nu a fost analizat de instanța de fond care nu a argumentat în fapt sau în drept respingerea acestuia, ci doar a respins în întregime contestație la executare.
Cu privire la acest obiect, învederează că la data introducerii contestației la executare (03 August 2012) și chiar a primei precizări (31 August 2013) nu avea cunoștință despre faptul că a încetat executarea silită în dosarul execuțional nr.175/2012. Abia prin procesul-verbal din 11 Septembrie 2012, comunicat la 12 Septembrie 2012 a fost înștiințată că
S.C.P.E.J. B. și P. "a constatat"; că dosarul execuțional nr.175/2012 "a rămas fără obiect";, fapt învederat judecătoriei prin a doua precizare înregistrată la data de 17 Septembrie 2012.
Procesul-verbal de încetare a executării silite din 13 Septembrie 2013 nu i-a fost comunicat, acest fapt rezultând, fără putință de tăgadă, din lipsa dovezii de comunicare, precum și din chiar cuprinsul procesului-verbal care menționează că a fost instrumentat într-un singur exemplar.
Dosarul execuțional a fost depus în copie la termenul din 26 Aprilie 2013 când instanța a rămas în pronunțare. M. ivat de acestea, a luat la cunoștință de existența și cuprinsul actului amintit din chiar hotărârea atacată.
Față de împrejurările de fapt expuse, soluția judecătoriei de respingere ca neîntemeiată a celei de-a doua cereri, apare ca nelegală, soluția corectă din perspectiva legii fiind cea de respingere a petitului ca rămas fără obiect (cu consecințele care decurg de aici, inclusiv în ceea ce privește cheltuielile de judecată, poate chiar motivul acestei iniusta judicatio).
La rigoare, procesul-verbal de încetare a executării silite din 13 Septembrie 2012 instrumentat de S.C.P.E.J. B. și P. este nelegal, deoarece nu se circumscrie art.3715lit. a Cod procedură civilă cu privire la cheltuielile de executare. Acestea nu au fost achitate prin compensarea din anul 2009 (și nici nu se putea altfel, întrucât au fost efectuate în anul 2012), consecutiv logic, aceste cheltuieli au rămas în sarcina composesoratului și stinse prin una din cele două compensări pe care le-au atacat în prezentul dosar.
Al treilea capăt de cerere (în fapt o cerere subsecventă) este reprezentat de solicitarea acordării cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea dosarului la fond.
Față de această cerere, solicită a se observa că toate cheltuielile de judecată au fost ocazionate pentru contestația introductivă (taxe de timbru, onorariu avocațial, multiplicarea dosarului execuțional) care are două petite principale: anularea somației și încetarea executării silite, iar pentru precizările la contestație nu au fost achitate alte cheltuieli.
Față de cele mai sus expuse și în considerarea pct.1, respectiv 2 din memoriul de recurs, solicită acordarea cheltuielilor de judecată la faza de fond, având în vedere că în sistemul de drept român, fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală.
Capătul de cerere patru vizează anularea măsurii conexării dispuse în dosarul execuțional nr._ al S.C.P.E.J. B. și P. .
Această cerere a fost respinsă de instanța de fond cu motivarea că măsura conexării nu constituie atributul exclusiv al instanței de judecată și este "întemeiată"; în drept pe art.5 alin.2 din Ordinul M. ului Justiției nr.2628/C/1999 (nu al ministerului, cum greșit s-a consemnat în sentință).
Argumentul a fost folosit incorect și de aici, consecința audaciores judicium. Din chiar textul legal citat în considerente, rezultă că reunirea
dosarelor execuționale se face dacă legea nu prevede altfel. Dar, norma generală în materie (art.3734Cod procedură civilă) arată că instanța de executare, în circumscripția căreia a început prima executare, la cererea persoanei interesate, va putea să reunească mai multe executări silite.
Ca și cum nu ar fi fost suficient că norma generală în materia executărilor silite (prevederile Codului de procedură civilă) conferă atribuții exclusive instanței de judecată pentru reunirea dosarelor execuționale, norma la care a făcut trimitere judecătoria reglementând statutul corpului executorilor bancari.
Iar art.5 are următoarea formulare: "Dacă, referitor la aceleași bunuri, se efectuează mai multe executări silite de către executorii bancari ai unor bănci creditoare diferite, întreaga executare se va reuni la executorul bancar care a început cel dintâi executarea.
În cazul în care bunurile prevăzute la alin.1 sunt urmărite și pentru realizarea unei executări silite de competența executorului judecătoresc sau a altor organe de executare prevăzute de lege, întreaga executare se va reuni la executorul judecătoresc investit, dacă legea nu prevede altfel";.
Rezultă cu puterea evidenței că articolul citat reglementează situația bunurilor supuse măsurilor de executare silită de către executori bancari, iar aliniatul al doilea se referă la ipoteza în care bunurile urmărite de executorii bancari sunt, în același timp, urmărite de un executor judecătoresc.
A mai hotărât instanța că art.3734Cod procedură civilă devine aplicabil în cazul unor executări silite care se derulează pe rolul mai multor birouri execuționale. Dar legea nu distinge și ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, pe cale de consecință, textul citat este aplicabil în speță.
Epuizându-și argumentația juridică ce a condus la soluția atacată, instanța de fond a omis să analizeze al doilea motiv de anulare. Articolul 388 Cod procedură civilă arată că pentru toate actele de executare pe care le efectuează, executorul judecătoresc este obligat să încheie procese-verbale. În cauză, S.C.P.E.J. B. și P. ar fi trebuit să încheie un astfel de act procedural (proces-verbal) ceea ce nu s-a întâmplat, motiv pentru care măsura conexării este lovită de nulitate absolută și pentru acest motiv.
Al cincilea petit are ca obiect anularea măsurii compensării dispusă în dosarul execuțional nr._ al S.C.P.E.J. B. și P. .
Judecătoria a respins acest capăt de cerere cu motivația că "măsura compensării nu are decât caracterul unui act declarativ";, în același timp,
"lipsind și nefiind dovedită o vătămare pentru contestatoare";.
În schimb, măsura compensării i-a produs o vătămare deoarece sumele de bani pe care le are de încasat de la debitori vor fi diminuate cu debitul inexistent pe care aceștia îl pretind de la asociație (3422,2 lei) sau, în urma procesului-verbal de încetare a executării silite în dosarul execuțional nr.175/2012, cu suma de 1422,2 lei.
M. ivul de nulitate al măsurii compensării invocat, și anume lipsa procesului-verbal (obligatoriu conform art.388 Cod procedură civilă) nu a fost analizat de instanță, precum nici faptul că s-a dispus compensația în dosarul execuțional în care nu există identitate de părți, în calitate opusă (dosar execuțional nr._ și dosar execuțional nr.651/2009), dar nici motivul de anulare dat de greșelile de calcul.
În fine, prin ultimul capăt de cerere s-a solicitat anularea măsurii compensării dispusă în dosarul execuțional nr._ al S.C.P.E.J. B. și P. (compensare diferită față de cea care face obiectul petitului cinci).
Această cerere nu a fost analizată de instanța de fond, dar a fost respinsă prin respingerea contestației în integrum.
Prin urmare, învederează instanței că este vorba de o altă compensare decât cea analizată în precedentul capitol. Dacă în "compensația"; precedentă sumele de dat și primit erau aproximativ egale (suma de 19412,1 lei pretins de primit de intimați, respectiv 19410,3 lei suma de încasat de către A.
"C. M. ";), în cea de-a doua, debitul intimaților este stins în timp ce subscrisa mai "datorează"; suma de 5311,82 lei.
Cea de-a doua măsură de compensare este de anulat pentru lipsa procesului-verbal de compensare (obligatoriu conform art.388 Cod procedură civilă), de asemenea pentru faptul că s-a dispus compensația în dosarul execuțional în care nu există identitate de părți, în calitate opusă, dar și pentru motivul de anulare dat de greșelile de calcul. În plus, în inflația de măsuri de compensație, toate menținute de instanța de fond, se naște o întrebare legitimă: care măsură devine operantă și, mai ales, ce efecte va produce aceasta ?
În final, un argument comun pentru admiterea recursului în ceea ce privește anularea măsurilor conexării și a celor două măsuri de compensare, acestea au fost operate înainte de procesul-verbal de încetare a executării silite în dosarul execuțional nr.175/2012.
Instanța de fond nu a explicat cum se poate menține conexarea unui dosar execuțional (nr.176/2012 care face obiectul dosarului de instanță nr._, în care s-a dispus suspendarea executării silite, dosarul de instanță fiind el însuși suspendat până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._, suspendat și acesta până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr._ în care A. S. Lucia are calitatea de inculpată) cu un alt dosar execuțional (nr.175/2012) în care executarea silită a încetat, prin urmare acesta nu mai este pe rolul/în atribuțiile executorului judecătoresc.
În aceeași logică de gândire, o creanță stinsă, cea care a făcut obiectul dosarului execuțional nr.175/2012 și care se regăsește ca sumă în ambele măsuri de compensare, este nelegală și conduce automat la anularea măsurilor, pentru viitor, după finalizarea dosarului de instanță nr._ ,
S.C.P.E.J. B. și P. urmând să instrumenteze un nou proces-verbal de compensare pentru suma care face obiectul dosarului execuțional nr.176/2012 (dacă va mai fi cazul).
Față de cele ce preced, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii contestației la executare așa cum a fost aceasta precizată (capetele de cerere nr.1, 3, 4, 5, 6), și respingerea ca rămas fără obiect a capătului de cerere 2 (prin care s-a cerut încetarea executării silite pornită în dosarul execuțional nr.175/2012 a S.C.P.E.J. B. și P. ) și acordarea cheltuielilor de judecată în prezenta cale de atac.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, art.3711alin.1 și 2 Cod procedură civilă, art.388 Cod procedură civilă, art.3734alin.1 Cod procedură civilă, art.1143 Cod civil, art.274 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimații creditori A. E., A. C.
-M. (f.29-32) au solicitat respingerea în totalitate ca nefondat a recursului promovat împotriva Sentinței civile nr.7915/2013 executării silite din dosarul execuțional nr.175/2010 a S.C.P.E.J. B. și P., cu cheltuieli de judecată totale pentru toate fazele procesuale, constând în factura 2012AASCPA077/11 Iunie 2012/chitanța nr.2012ASCPA080/11 Iunie 2012, în sumă totală de 1.140 lei, care dacă nu au fost acordate în primul ciclu
procesual le solicită global acum, deoarece nu au intrat niciodată în posesia Sentinței civile nr.7915/2013, necunoscându-i conținutul.
În susținerea poziției procesuale, au învederat că, după ce executorul judecătoresc le-a comunicat procesul-verbal din 11 Septembrie 2013 privind lipsa de obiect a executării silite pornite în dosarul execuțional nr.175/2012 nu au înțeles să mai insiste în executarea pornită în dosarul nr.175/2012 și nu au contestat, respectivul act de executare silită constând în procesul- verbal din 11 Septembrie 2013 privind lipsa de obiect a executării silite pornite în dosarul execuțional nr.175/2012.
Acest lucru înseamnă că în măsura în care executorul constată prin procesul-verbal lipsa de obiect ca urmare a compensării, în mod logic există o unică consecință logică, și anume încetarea executării silite constatată prin procesul-verbal din 13 Septembrie 2012.
Dacă după comunicarea privind lipsa de obiect a executării silite pornite în dosarul execuțional nr.175/2012, ulterior întocmirii procesului- verbal din 13 Septembrie 2013, executorul ar mai fi comunicat vreo somație de executare în acest dosar, s-ar fi putut justifica vreun interes pentru susținerea contestației din prezenta cauză, condiție în care prima excepție invocată este perfect justificată, contestatoarea neavând nici un fel de argument pentru înlăturarea excepției lipsei de interes pentru susținerea contestației formulate în dosar execuțional nr.175/2012 a S.C.P.E.J. B. și
P. sub toate aspectele invocate în contestație.
Astfel, încă din data de 11 Septembrie 2012, adică anterior primului termen de judecată din data de 26 Octombrie 2012 executorul judecătoresc a comunicat contestatoarei în cadrul executării silite pornite în dosarul execuțional nr.175/2012 a S.C.P.E.J. B. și P. procesul-verbal din data de 11 Septembrie 2012 privind lipsa de obiect a contestației la executare pornite în dosarul execuțional nr.175/2012 a S.C.P.E.J. B. și P. .
Cu toate acestea, contestatoarea nu a făcut nimic ținând cont că practic de la acel moment dispăruse orice fel de interes legitim, născut și mai ales actual pentru promovarea unei contestații la executare în care să conteste chiar cele constatate de executor prin procesul-verbal din data de 11 Septembrie 2012, privind lipsa de obiect a contestației la executare pornite în dosarul execuțional nr.175/2012 a S.C.P.E.J. B. și P. .
Mai mult chiar, de la data de 16 Octombrie 2012, deci ulterior întocmirii procesului-verbal din data de 11 Septembrie 2012, privind lipsa de obiect a contestației de executare pornite în dosarul execuțional nr.175/2012 a S.C.P.E.J. B. și P., creditorilor li s-a comunicat precizarea I și II a contestației la executare, precizarea II fiind înregistrată la data de 17 Septembrie 2013, adică ulterior întocmirii și comunicării procesului-verbal din data de 11 Septembrie 2012 privind lipsa de obiect a contestației la executare pornite în dosarul execuțional nr.175/2012 a S.C.P.E.J. B. și P.
, deși nu au primit nici o nouă somație de executare și nici ei nu au contestat în termenul legal de 15 zile procesul-verbal din data de 11 Septembrie 2012 privind lipsa de obiect, fapt ce logic echivalează cu încetarea de drept a executării, cu sau fără procesu-verbal care să o constate.
Ținând cont de necesitatea existenței unui interes actual, această cerință nu mai subzistă în favoarea "debitoarei"; încă de la data de 11 Septembrie 2012, data întocmirii și comunicării procesului-verbal din data de 11 Septembrie 2012 privind lipsa de obiect a contestației la executare pornite în dosarul execuțional nr.175/2012 a S.C.P.E.J. B. și P., condiție în care la data rămânerii pe fond subzistă cu atât mai puțin.
Și excepția lipsei de obiect pentru susținerea contestației formulate în dosarul nr.175/2012 a S.C.P.E.J. B. și P. sub toate aspectele invocate în contestație este subsecventă celei privind lipsa de interes.
Dar, în mod similar cu cele susținute și în cazul excepției lipsei de interes, consideră că începând cu data de 11 Septembrie 2012, odată cu comunicarea procesului-verbal din data de 11 Septembrie 2012 privind lipsa de obiect a contestației la executare pornite în dosarul execuțional nr.175/2012 a S.C.P.E.J. B. și P., contestația formulată în dosarul execuțional nr.175/2012 este lipsită de obiect, motiv pentru care contestatoarea nu mai avea pentru ce susține contestația la executare promovată în dosarul execuțional nr.175/2012 a S.C.P.E.J. B. și P. și cu atât mai puțin să o și precizeze la data de 17 Septembrie 2012, ulterior încetării propriu-zise a executării din inițiativa executorului judecătoresc.
Intimații au aflat în recurs că punctul 3, corespunzător celui de "Al-3- lea capăt de cerere (în fapt o cerere subsecventă) este reprezentat de solicitarea acordării cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea dosarului la fond";, deși în cadrul precizărilor așa arată respectivul punct"; 3.
În ceea ce privește anularea compensării, aceasta nu poate fi realizată decât concomitent cu anularea procesului-verbal de licitație imobiliară din 03 Septembrie 2012 în dosar nr.438/2008, necontestat de actuala debitoare, creditoare în dosarele execuționale nr.438/_, 651/_, 48/_
B.E.J. B. M., compensare care nefiind contestată în termen legal și în respectivele dosare nu poate fi considerată decât inadmisibilă.
În drept, au fost invocate prevederile art.115-118 Cod procedură civilă, coroborate cu prevederile art.3711-571 Cod procedură civilă, cu sublinierea prevederilor alin.1, art.3731Cod procedură civilă și a prevederilor alin.2, art.3717Cod procedură civilă, coroborat cu art.274 Cod procedură civilă, precum și cu prevederile art.1143-1144 Cod civil, deoarece se vorbește de creanțe reciproce născute sub incidența vechiului Cod civil.
Au solicitat judecarea chiar și în lipsa părților de la dezbateri în baza art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, T. ul în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă, coroborat cu art.3041Cod procedură civilă, îl va admite în parte pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs T. ul constată că este nefundat Astfel, chiar dacă Procesul verbal din data de_ a fost încheiat
după învestirea instanței cu judecarea contestației la executare, la momentul formulării criticilor recurenta nu mai justifică interes pentru a solicita anularea Somației emise în dosarul execuțional nr. 175/2012 al S.C.P.E.J. B. și P. (f. 44 dosar judecătorie), prin care s-a constatat că dosarul menționat a rămas fără obiect deoarece suma rezultată din Decizia civilă nr. 1188/R/2009 a T. ului C., a fost compensată în cadrul dosarului nr. 651/2009. În condițiile în care executorul judecătoresc a constatat încetarea executării silite este evident că executarea silită nu ar mai putea continua pentru cheltuielile de executare indicate în cuprinsul somației a cărei anulare solicită, respectiv pentru suma de 1.422,2 lei, din care 1.140 lei onorariu avocațial (f. 8 dosar judecătorie). Cu privire la această din urmă sumă este de remarcat și faptul că a fost solicitată de către intimați la instanța de către, cerere respinsă prin sentința care formează obiectul controlului judiciar în prezenta cauză, cu motivarea că a fost avansată în cadrul executării silite din dosarul execuțional nr. 175/2012. T. ul constată că intimații au solicitat
această din urmă sumă și prin întâmpinarea formulată în recurs, cerere care de asemenea va fi respinsă pentru motivele ce vor fi expuse.
Rezultă din cele expuse că sunt nefondate și susținerile recurentei cu privire la posibilitatea executării ulterioare a sumei reprezentând cheltuieli de executare. În consecință, nici prin prisma acestor argumente nu justifică recurenta interes pentru formularea criticilor.
Sunt însă fondate susținerile recurentei cu privire la necesitatea acordării cheltuielilor de judecată la instanța de fond, deoarece la momentul promovării cererii contestatoarea nu avea cunoștință de faptul că, lipsa de obiect a dosarului execuțional nr. 175/2012 va fi constatată de către executor. T. ul apreciază însă că se impune acordarea doar în parte a cheltuielilor de judecată la instanța de fond, respectiv a sumei de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocațial (f. 344 dosar judecătorie), pentru motivele expuse, având în vedere faptul că soluția de respingere a contestației la executare urmează să fie menținută.
M. ivul vizând soluția de respingere în întregime a contestației, fără a se distinge lipsa de obiect a capătului de cerere având ca obiect constatarea încetării executării silite din dosarul execuțional nr. 175/2012 este de asemenea nefondat. În realitate, instanța a respins în întregime contestația la executare, neavând obligația de a menționa în dispozitivul hotărârii respingerea distinctă a fiecărui capăt de cerere. Rezultă însă din considerentele sentinței argumentele pentru care instanța a pronunțat soluția criticată.
Al treilea motiv de recurs, referitor la măsura conexării celor două dosare execuționale este de asemenea nefondat. Instanța de fond a statuat
silită aflate pe rolul unor executori judecătorești diferiți. În speță, sunt fondate susținerile recurentei în sensul că în mod greșit a reținută instanța incidența dispozițiilor art. 5 alin. 2 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2628/C/1999 pentru aprobarea Statutului Corpului executorilor bancari, dar recurenta nu justifică nicio vătămare prin operarea conexării celor două dosare, toate argumentele acesteia rezumându-se la calculul greșit al sumelor și la faptul că suma care a format obiectul dosarului nr. 175/2012 se regăsește și în dosarele conexate. De altfel, așa cum a susținut chiar recurenta atât la instanța de fond cât și în recurs, împotriva executării silite din dosarul execuțional nr. 176/2012 s-a formulat o contestație la executare distinctă care formează obiectul dosarului_, în prezent aflat în stare de suspendare conform dispozițiilor art. 244 pct. 1 C.pr.civ.
Instanța de fond a reținut corect și faptul că instituția compensării operează de drept, în temeiul prevederilor art. 1143 și art. 1144 Cod civil, astfel încât executorul sau instanța de judecată doar constată compensarea de drept a creanțelor reciproce. În aceste condiții nu există nicio justificare pentru anularea măsurii compensării iar temerile recurentei cu privire la neluarea în calcul în cadrul dosarului execuțional nr. 176/2012 a compensării constatate în dosarul nr. 175/2012 nu au justificare. Constatarea se impune și față de împrejurarea că executarea silită din acest ultim dosar este suspus cenzurii instanței judecătorești care a fost învestită cu o contestație la executare, chiar dacă în prezent dosarul este suspendat.
Referitor la motivul de recurs privitor la soluția de respingere a cererii de anulare a măsurii compensării dispusă în dosarul execuțional nr. _
al S.C.P.E.J. B. și P. este de remarcat și faptul că în procesul verbal încheiat în dosarul execuțional nr._ al aceluiași executor judecătoresc, s-a menționat în cadrul dosarelor vizate de compensare și dosarul nr. 651/2009. Acest proces verbal a fost încheiat la data de_ (f. 42 dosar judecătorie). Procesul verbal prin care s-a constat că dosarul nr. 175/2012 a rămas fără obiect a fost încheiat la data de_ (f. 44 dosar judecătorie). În aceste condiții, nu rezultă în ce mod este prejudiciată recurenta prin măsura dispusă, prin constatarea că în privința unora dintre creanțe compensarea a operat anterior.
Pentru considerentele expuse tribunalul apreciază că sunt fondate doar în parte criticile recurentei, respectiv cu privire la neacordarea cheltuielilor de judecată la instanța de fond, în aceste limite urmând să fie reținută incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Instanța constată de asemenea că motivele invocate de către recurentă nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7 din același cod. S-a dat eficiență și dispozițiilor art. 304¹ C.pr.civ., sentința nefiind supusă apelului.
Astfel, în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9, art. 304¹, art. 274 C.pr.civ., urmează să fie admis în parte recursul declarat de contestatoarea A. C. M. împotriva Sentinței civile nr. 7915 din 10 mai 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N.
, care va fi modificată în parte în sensul obligării în solidar a intimaților A.
E. și A. C. M. să plătească în favoarea contestatoarei A. C.
M. cheltuieli de judecată la fond în sumă de 1.000 lei. Restul dispozițiilor sentinței vor fi menținute.
În baza prevederilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ., T. ul va respinge cererea formulată către recurentă, având ca obiect obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în recurs. Pentru a pronunța această soluție instanța a avut în vedere limitele admiterii recursului și faptul că nu se poate reține culpa procesuală a intimaților pentru neacordarea cheltuielilor de judecată de către instanța de fond.
T. ul va respinge de asemenea cererea intimaților pentru obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.140 lei (f. 29-33), deoarece instanța de fond s-a pronunțat cu privire la acordarea acestor cheltuieli în sensul respingerii, iar intimații nu au declarat recurs împotriva sentinței.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de contestatoarea A. C.
M. împotriva Sentinței civile nr. 7915 din 10 mai 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în parte în sensul că obligă în solidar intimații A. E. și A. C. M. să plătească în favoarea contestatoarei A. C. M. cheltuieli de judecată la fond în sumă de 1.000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge cererea formulată către recurentă, având ca obiect obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Respinge cererea intimaților pentru obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2013.
Președinte, E. L. | Judecător, M. O. -S. | Judecător, D. -I. T. |
Grefier, L. C. |
Pregătit pentru motivare A.P.B./12 Decembrie 2013 Red. E.L./2 exemplare/_
Judecător fond: C. -S. N. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 90/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 775/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
