Decizia civilă nr. 1232/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 1232
Ședința publică din data de 20 decembrie 2013 Completul compus din:
Președinte: K. M., președinte Tribunal civilă Judecător: L. M.
Judecător: D. G., președinte secție Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta P. A. M. , cu domiciliul în S., str. E. T., bl. 20, ap. 2, jud. Olt, împotriva sentinței civile nr. 374/_
, pronunțată de Judecătoria Jibou în dosar nr._, având ca obiect modificare TP.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă pentru recurentă avocat Țală Ș. an și pentru intimata reclamantă avocat Ciortea A., ambii justificați cu împuternicire avocațială, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurente depune la dosar înscrisuri în probațiune care demonstrează faptul că recurenta a încercat timp de opt ani să obțină drepturile pe care le avea.
Reprezentantul recurentei arată că nu mai are alte cereri.
Reprezentanta intimatei reclamante depune dovada achitării onorariului avocațial.
Cu privire la practica judiciară depusă la dosar de recurentă la termenul de judecată anterior, solicită instanței să constate că nu are nicio legătură cu prezentul litigiu și privește alte litigii și alte suprafețe de teren.
Față de această precizare, reprezentantul recurentei arată că e vorba de o soluție parțială a CEDO, pe care a depus-o la dosar recurenta.
Având cuvântul în susținerea recursului declarat, reprezentantul recurentei arată că timp de 8 ani C. locală și cea județeană nu au fost în stare după pronunțarea deciziei 450/2002, care a fost învestită cu formula executorie și putea fi executată, să o pună în executare. Nu s-a executat până la data când Prefectura Sălaj a luat hotărârea și a chemat-o pe recurentă să ia teren în natură și nu prin reconstituirea dreptului de proprietate. Era vorba de alt teren decât cel pentru care avea dreptul. Aceasta a acceptat și a fost pusă în posesie, eliberându-i-se titlul de proprietate.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe art. 304 pct. 7, 304 pct. 8, în condițiile în care instanța nu a avut în vedere excepția invocată, a lipsei calității procesuale
active a reclamantei intimate și art. 304 pct. 9, în care consideră că s-a aplicat greșit legea, fapt pe care îl va dovedi și prin notele scrise pe care le va depune.
Există o modalitate de a se dispune anularea și când se dispune. Față de acest aspect, pe de o parte faptul că nu s-a analizat acest lucru e o idee, dar ideea principală este legată de faptul că nu a fost posibil să fie atacată această sentință.
Recurenta pârâtă a făcut nenumărate încercări, a și depus două dintre ele, dar problema nu s-a rezolvat în nici un fel.
Admiterea recursului prin decizia 450 nu schimbă cu nimic situația, este vorba de aceeași suprafață de teren, numai că schimbă modalitatea de executare a obligației la care fusese obligată pârâta din acea cauză, C. de fond funciar. Și asta din cauza intervenției mincinoase a primarului, care pretinde că nu are teren, deși s-a făcut dovada că există teren suficient. Mai mult decât atât, respectiva sentință este și greșită pe considerentul că se pretinde că sunt 161 ha teren, care ar fi fost închiriat de către A. C. de B., care nu are nicio legătură și nu poate să solicite anularea contractului încheiat între Prefectură și recurenta pârâtă. Totul de referă la 31,66 ha, așa este în TP.
În măsura în care nu va admite recursul pe considerentele generale, atunci urmează să se dispună admiterea, casarea și trimiterea la instanța de fond pentru a stabili în ce mod s-a atacat dreptul intimatei reclamante. Cu cheltuieli de judecată, constând în cheltuieli de transport.
Luând cuvântul, reprezentanta intimatei reclamante solicită, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, să se dispună respingerea recursului formulat de către recurentă, menținând sentința atacată ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform copiei chitanței depuse la dosar.
Cu privire la înscrisurile depuse azi de reprezentantul recurentei, solicită instanței să observe că este vorba de o adresă a Prefecturii S. din anul 2005 prin care i se aduce la cunoștință recurentei despre faptul că urmează să fie alocate fonduri pentru persoanele care sunt îndreptățite la despăgubiri, iar cel de-al doilea înscris este o notificare din 2008, despre care nu se știe dacă a fost înregistrat, fiindcă nu poartă număr de înregistrare la Prefectura Sălaj.
Motivele invocate de către recurentă sunt neîntemeiate. Recurenta, așa cum a arătat în recursul formulat și în scurtul istoric anexat, consideră că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 deoarece instanța de fond nu a corelat decizia T. ui nr. 450/2002 cu sentința civilă nr. 60. Judecătoria Jibou nu putea să se refere la o sentință care a fost modificată prin decizia nr. 450 a T. ui S. . În mod absolut corect, instanța de fond nu putea să se refere la o sentință care a fost modificată de către o instanță superioară. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8, care privește faptul că instanța de recurs nu ar fi răspuns excepției invocate, și anume, aceea a lipsei calității procesuale active a reclamantei A.
de B., arată că instanța de fond a răspuns cât se poate de clar acestei excepții pe care a respins-o cu motivarea că, potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea 166/1997, cererile privind anularea titlurilor de proprietate pot să fie depuse de orice persoană care prezintă un interes.
C. de B. are un interes, așa cum rezultă din contractele depuse, întrucât i-a fost diminuată suprafața de pășune pe care o are închiriată de la Primărie, de 31,66 ha.
În privința ultimului motiv de recurs invocat, solicită instanței să constate că nici acesta nu este întemeiat. Așa cum rezultă din scriptul depus la fila 36 din dosarul 2101/2002 al T. ui S., dosar acvirat, recurenta a fost de acord cu admiterea recursului și a solicitat T. ui S. să i se acorde despăgubiri pentru această suprafață.
Având în vedere dispozițiile art. 10 din H.G. nr. 890, persoanelor li se pot atribui alte amplasamente decât cele vechi în situația în care nu optează pentru despăgubiri. Câtă vreme recurenta a optat pentru despăgubiri și și-a exprimat în scris poziția în acest sens, o soluție contrară decât cea a anulării titlului de proprietate, ar aduce o insecuritate raporturilor juridice civile și, totodată, ar însemna să se ignore caracterul unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Având în vedere decizia civilă a T. ui nr. 450, consideră că în mod absolut nelegal s-a dispus emiterea titlului de proprietate în favoarea recurentei pentru suprafața de 31,66 ha și solicită să se dispună respingerea recursului și menținerea hotărârii. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentei depune la dosar note scrise. Socotindu-se lămurită, instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 374 din 8 mai 2013 a Judecătoriei Jibou s-a admis cererea formulată de către reclamanta A. C. de B. B. în contradictoriu cu pârâtele P. A. M., C. L. de F. F. B. si C. J. pentru S. D. de P. asupra T. S. și în consecință :
S-a dispus anularea Titlului de P. nr. 1210/112190/_ eliberat în favoarea pârâtei C. A. M. pentru suprafața de 31,66 ha teren având categoria pășune.
respins excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantei invocată de către pârâta P. A. M. .
A fost obligată pârâta P. A. M. la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata în favoarea reclamantei .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele :
La data de 28 mai 2008 a fost încheiat contractul de pășunat nr.2/239 între reclamantă și Primăria comunei B. prin care s-a pus la dispoziția proprietarilor de animale din asociație suprafața de 161,96 ha pășune aflată în administrarea consiliului local în schimbul unei taxe de pășunat, durata contractului fiind de 10 ani.
În urma unor procese la Legea nr.18/1991, prin decizia civilă nr. 450/_ a T. ui S. s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numiților Razor Ana M. și Egri Gelu, Comsa Eliza și P. E., Ceausan A. M. (parata) pentru suprafața de 37 ha teren agricol în natură și pentru suprafața de 95 ha să se acorde despăgubiri.
Cu toate acestea contrar deciziei irevocabile a tribunalului și după 8 ani de zile, prin Titlul de P. nr. 1210/112190/_ s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 31 ha 6600 mp pășune în favoarea pârâtei P. (C.
) A. M. după defuncta Buhatiel Eliza.
Din cuprinsul procesului verbal de punere în posesie nr. 2123/_ a rezultat că punerea în posesie a pârâtei C. A. M. pentru suprafața de 31 ha 6600 mp pășune s-a făcut conform deciziei civile nr.450/_ a T. ui S. .
Portrivit art. III (1) din Legea nr. 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000.
Ori, si decizia civilă nr.450/_ a T. ui S. face parte din domeniul legilor fondului funciar deoarece stabilește drepturi și obligații în temeiul acestor legi, iar această hotărâre judecătorească a stabilit că pârâta era îndreptățită să primească despăgubiri la legea fondului funciar pentru pășune și nu teren în natură
.
Alineatul (2) stabilește că nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifica un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competenta instanțelor judecătorești de drept comun.
Referitor la excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantei invocata de către pârâta P. A. M., având în vedere că punerea în posesie a pârâtei cu suprafața de pășune s-a făcut din pășunea comunală inclusiv din pășunea închiriată de reclamantă, diminuând astfel suprafața de pășune închiriată conform contractului de pășunat susmenționat, reclamanta a dovedit că a încercat un prejudiciu și prin acțiunea sa a urmărit un interes legitim, astfel că reclamanta are calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe, pârâta P. A. M. a declarat recurs solicitând admiterea acestuia și respingerea acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că instanța citează din Decizia civilă nr.450/_, fără a corela această decizie cu sentința nr.60/_ care a fost atacată de Primăria comunei B. cu recurs în care se apăra că nu mai are teren disponibil pentru a-l restitui în natura și atunci determina instanța să acorde despăgubiri.
Deși din contractul depus la dosar nu rezultă vreo legătură cu cele 31,66 ha ale pârâtei cu toate acestea instanța a pretins că reclamanta are interes legitim ceea ce dovedește că prima instanță nu a răspuns excepției invocate de pârâtă și confirmată prin întâmpinarea depusă de C. județeană de reconstituire a dreptului de proprietate, aspect ce se încadrează în motivele de casare prev. de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare sa, reclamanta A. C. de B. B. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și
legală, cu obligarea recurentei a plata cheltuielilor de judecată.
Se arată prin întâmpinare, că prima instanță s-a pronunțat asupra excepției, iar "omisiunea"; de a nu se pronunța nu poate fi încadrată în motivul de recurs prev. de art.304 pct.8 Cod procedură civilă susținut de recurentă.
Se arată că a s-a încheiat un contract de pășunat cu Primăria Comunei B., înregistrat sub nr. 2/239 încă din 28 mai 2008. În baza acestui contract, în schimbul taxei de pășunat, a fost pusă la dispoziția proprietarilor de animale, pășunea aflată în administrarea Consiliului Local B. . După emiterea în favoarea pârâtei a T.P. 1210/112190 pentru suprafața de 31,66 ha pășune a constatat că această suprafață nu a mai fost inclusă în contractul de pășunat.
Câtă vreme, C. de F. F. B. a procedat la punerea în posesie a pârâtei cu suprafața de 31,66 ha pășune în mod absolut nelegal, încălcând dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile, iar apoi, tot cu încălcarea fragrantă a legii, s-a procedat la eliberarea titlului de proprietate, instanța de fond în mod corect a socotit că reclamanta are interes și astfel calitatea procesuală activă de a promova acțiunea ce face obiectul acestui dosar.
Instanța de fond în mod corect a constatat că, absolut nelegal, C. de F. F.
a procedat la punerea în posesie a pârâtei cu suprafața de 31,66 ha pășune, încălcând dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile, iar apoi, tot cu încălcarea flagrantă a legii, s-a procedat la eliberarea titlului de proprietate.
Astfel, instanța de fond în mod corect a constatat că titlul de proprietate nr. 1210/112190 din 9 noiembrie 2010 eliberat pârâtei este nul absolut și aceasta deoarece printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit că pârâta este îndreptățită să primească despăgubiri și nu teren în natură.
Cum, potrivit disp.art.10 din HG nr.890/2005, se pot oferi alte amplasamente, dacă cel vechi nu este liber, numai în condiția în care persoanele îndreptățite nu optează pentru primirea de despăgubiri, iar pârâta a optat pentru despăgubiri, nu poate fi vorba de reconstituirea în natură a suprafeței de 31,66 ha.
Recursul este întemeiat pentru următoarele :
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale invocate de pârâtă, este de observat că prima instanță s-a pronunțat asupra acestei excepții rejudecând-o nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.304 pct.8 Cod procedură civilă invocate de recurentă, articol care se referă la o stare de drept eronat stabilită din cauza unei interpretări a actului juridic dedus judecății. Actul juridic dedus judecății este titlul de proprietate, iar interpretarea greșită a acestuia reprezintă problemă de fond ce se circumscrie pct.9 din art.304 Cod procedură civilă .
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de recurs constată că această sentință este netemeinică și nelegală pentru următoarele :
Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole la care reclamanții sunt îndreptățiți s-a stabilit irevocabil prin Decizia civilă nr. 450/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. 2101/2002( f. 72-74 dosar fond). Prin aceeași decizie s-a stabilit și modalitatea sub care urma a se face reconstituirea. Astfel, pentru suprafața de 37 ha teren agricol s-a dispus reconstituirea în natură, iar pentru suprafața de 95 ha teren agricol, reconstituirea urma a se face sub formă de despăgubiri.
În temeiul acestei decizii s-a emis Titlul de proprietate nr. 1210/112190/_ (f.6 din dosar fond) în favoarea pârâtei, această suprafață fiind disponibilă în
natură, conform adresei nr.234 din 26 februarie 2009 a Consiliului local al comunei B. (f.18 din dosar fond).
Ori, atâta timp cât decizia civilă nr.450/2002 a T. ui S. a stabilit că pârâta este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 37 ha teren în natură și pentru 95 ha teren are dreptul la despăgubiri, iar prima instanță a considerat neîntemeiat că aceasta are dreptul doar la despăgubiri, a pronunțat o sentință nelegală anulând titlul de proprietate pe acest considerent.
Se impune astfel pentru considerentele de mai sus admiterea recursului declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr.374 din 8 mai 2013 a Judecătoriei Jibou, modificarea hotărârii atacate în ceea ce privește fondul cauzei și judecând cauza în fond respingerea acțiunii reclamantei A. C. de B. B. în contradictoriu cu pârâtele P. A. M., C. locală de fond funciar B. și C. județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privind anularea Titlului de proprietate nr.1210/112190/_ .
Va menține dispoziția sentinței cu privire la excepție.
În baza art. 274 Cod procedură civilă reclamanta va fi obligată la 1.525,50 lei cheltuieli de judecată către pârâta recurentă, reprezentând cheltuieli de deplasare ale reprezentantei pârâtei de la București la Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L E G I I,
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta P. A. M. împotriva sentinței civile nr.374 din 8 mai 2013 a Judecătoriei Jibou.
Modifică hotărârea atacată în ceea ce privește fondul cauzei și judecând cauza în fond respinge acțiunea reclamantei A. C. de B. B. în contradictoriu cu pârâtele P. A. M., C. locală de fond funciar B. și C. județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privind anularea Titlului de proprietate nr.1210/112190/_, respingând și obligarea pârâtei P. A. M. la plata cheltuielilor de judecată.
Menține dispoziția sentinței cu privire la excepție.
Obligă reclamanta la 1.525,50 lei cheltuieli de judecată către pârâta recurentă.
Pronunțată în ședința publică din 20 decembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||||
K. | M. | L. | M. | D. | G. | M. | L. | -M. |
Red.KM/_
Dact.VV/_ /2ex. Jud. fond: A. F.
| ← Decizia civilă nr. 220/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 92/2013. Fond funciar → |
|---|
