Decizia civilă nr. 1233/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr._ * R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 1233/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE Ana-SS
Judecător D. T.
Judecător F. S. B. Grefier A. P.
S-a luat in examinare recursul declarat de recurent S. R. DE
R. impotriva Sentintei civile nr. 12691/_ pronuntata in dosar nr._ * al J. i C. -N., privind și pe intimat SC A. I. S., având ca obiect
pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimată, av. R. I. Suciu, lipsa fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că recursul este declarat în termen legal, este motivat, este comunicat.
La data de_ recurenta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 35 lei și 1,5 lei timbru judiciar.
Nemaifiind alte cereri, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii de fond și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că susține motivele invocate în recurs.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Reține că prin Sentința civilă nr._, pronunțată de Judexcătoria C. -N., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. R. DE R., în contradictoriu cu pârâta SC A. I. S. ,
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și
reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, iar în baza alineatului următor, cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de
întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori
ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. În acest sens au fost emise H.G. nr. 977/2003 și H.G. nr. 978/2003.
Astfel, în conformitate cu art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 977/2003 persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune.
Prin Sentința civilă nr. 64 din 16 februarie 2009 a Curții de Apel C., devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 607/2011 a Î.C.C.J. - Sectia contencios Administrativ și Fiscal, a fost anulat art. 3 alin. 2 din HG nr. 977/2003, respectiv art. 3 alin. 2 din HG nr. 978/2003.
În consecință, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, din interpretarea cărora rezultă ca obligația de a plăti taxa pentru cele două servicii publice revine persoanelor juridice și celorlalte entități enumerate în cuprinsul articolului menționat, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, noțiune care presupune ca persoana beneficiară să se folosească efectiv de serviciul pus la dispoziție în mod direct.
S-a avut în vedere și considerentele expuse de Curtea Constituțională în Decizia nr. 297/2004 prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1991, reținându-se că obligația prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective, considerente care au stat și la baza pronunțării Deciziei nr. 331/2006 a Curții Constituționale.
În consecință, în cauză, pentru a se putea dispune obligarea pârâtei la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, reclamanta trebuie să facă dovadă că pârâta a beneficiat efectiv de acest serviciu, dovadă care în speță nu a fost realizată. În probațiune, reclamanta a depus la dosar doar facturi fiscale emise pe numele pârâtei de S.C. FFEE Electrica Furnizare Transilvania Nord S.A. (filele 8 - 28), facturi care nu au fost însușite prin semnătură de pârâta, și cu privire la care nici măcar nu s-a făcut dovada comunicării lor.
Apoi, raportat la susținerile reclamantei potrivit cărora legea instituie o prezumție legală absolută a calității de beneficiar pentru toate persoanele juridice, instanța reține că din modul în care este redactat art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 rezultă că legiuitorul a condiționat plata taxei radio de existența efectivă a calității de beneficiar a persoanei juridice și nu a instituit această taxă în sarcina tuturor persoanelor juridice indiferent dacă au beneficiat sau nu, în concret, de acest serviciu.
În consecință, reținând că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta a beneficiat în concret de serviciul de radiodifuziune, instanța va respinge în totalitate cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în temen legal a declarat recursl reclamanta,
solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii.
În motivare se arată că, instanța de fond a făcut o interpretare greșită a Legii nr. 41/1994, legiuitorul stabilind o prezumție legală, că toate persoanele juridice, sunt beneficiare ale acestui serviciu.
Dacă legiuitorul, ar fi dorit ca această taxă să fie achitată, doar de către cel cu privire la care se poate stabili, calitatea de deținător, ar fi
regelemntat această posibilitate, așa cum a procedat în cazul persoanelor fizice. Această interpretare, rezultă și din jurisprudența Curții Constituționale respectiv Decizia nr. 297/2004 și a Î,C.C.J., respective Decizia nr. 1930/2009. Înțelesul noțiunii de beneficiar, rezultă din cuprinsul legii, care a instituit o prezumție legală, că toate persoanele sunt beneficiare ale acestui serviciu.
Intimata a depus întâmpianre, solicitând respingerea recursului
, arătând că sensul noțiunii de beneficiar, nu poate fi decât acela de drept comun.
Prin legea fundamentală a României, nu s-a impus plata unei taxe de raduio independent de calitatea de beneficar. Spațiul în care -și desfășoară activitatea, nu necesită pentru desfășurarea activitpății, deținerea unui astfel de aparat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, tribunalul, în temeiul art. 312 C.pr.c., îl va admite, pentru următoarele considerente
:
Din analiza art. 40 alin.3 din Legea 41/1994, în vigoare la data pronunțării hotărârii, rezultă că persoanele juridice cu sediul în România au obligația de plată a unei taxe lunare pentru serviciul public de radiodifuziune în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Interpretarea acestui text legal este în sensul că legiuitorul a prezumat calitatea de beneficiar a persoanelor juridice cu sediul în România.
Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității acestui text legal prin decizia 297/2004 considerându-l constituțional.
Instanța constituțională a reținut că obligatia prevazuta de text este doar in sarcina persoanelor juridice care beneficiaza, in diferite modalitati, de serviciile publice respective.
Interpretarea coroborată a acestor texte legale duce, în opinia instanței, la interpretarea că sarcina probei este răsturnată față de dreptul comun când cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Această interpretare decurge din dispoziția legală care impune sarcina achitării taxei fiecărei persoane juridice cu sediul în România și a punctului de vedere al Curții Constituționale care prevede că este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază în diferite modalități de acest serviciu să o plătească.
per a contrario, este sarcina pârâtei de a proba că nu a beneficiat de acest serviciu.
În cauza de față, instanța de fond nu a administrat nicio probă în acest sens, instanța de fond, a administrat un interogatoriu luat administratorului societății intimate, (f. 28 dosar fond). Această probă nu poate fi luată în considerare, întrucât interogatoriul nu se poate lua decât pârâtei, în forma prescrisă de lege. Administratorul societății, eventual ar fi putut fi audiat, în altă calitate, lucru care nu s-a realizat.
Nu poate fi primită, din această perspectivă, interpretarea instanței de fond în sensul că reclamanta este cea datoare să facă dovada că sunt beneficiarii serviciului și nici susținerea că între cele două părți nu există vreun contract încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, facturile emise nefiind însușite de pârâtă.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța apreciază că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., instanța dând o interpretare greșită a legii procedurale.
Întrucât nu s-a contestat cuantumul sumelor solicitate, reținând și considerentele arătate anterior, T. ul în temeiul art. 312 alin.3, 4 C.pr.civ. va admite recursul declarat de S. R. de R. impotriva Sentintei civile nr. 12691/_ pronuntata in dosar nr._ * al J. i C. -N. pe care o modifica in sensul ca admite cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S. R. de R. in contradictoriu cu SC
A. I. S. si in consecinta obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 728,28 reprezentand taxa pentru serviciul public de radiodifuziune in cuantum de 630 lei aferenta perioadei aprilie 2010 decembrie 2011 si penalitati de intarziere in cuantum de 98,28 stabilit la data de_ și va obliga parata sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata in cuantum de 81,69 lei cheltuieli de judecata in fond.
Întrucât recurenta a făcut cheltuieli de judecată, cu plata taxei de timbru, intimata fiind parte căzută în pretenții, ca urmare a admiterii recursului, în temeiul art. 274 C.pr.c, va intimata SC A. I. S. sa plateasca recurentei suma de 35,3 lei cheltuieli de judecata in recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de S. R. de R. impotriva Sentintei civile nr. 12691/_ pronuntata in dosar nr._ * al J. i C. -N. pe care o modifica in sensul ca admite cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S. R. de R. in contradictoriu cu SC A. I. S. si in consecinta obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 728,28 reprezentand taxa pentru serviciul public de radiodifuziune in cuantum de 630 lei aferenta perioadei aprilie 2010 decembrie 2011 si penalitati de intarziere in cuantum de 98,28 stabilit la data de_ .
Obliga parata sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata in cuantum de 81,69 lei cheltuieli de judecata in fond.
Obliga intimata SC A. I. S. sa plateasca recurentei suma de 35,3 lei cheltuieli de judecata in recurs.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Decembrie 2013.
Președinte, Ana-SS | Judecător, D. T. | Judecător, F. S. B. |
Grefier, A. P. |
Red. T.D./DACT. E.C.
2ex/ 16 Decembrie 2013 Judecător de fond: I. A. B.
| ← Decizia civilă nr. 82/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 344/2013. Pretenții → |
|---|
