Decizia civilă nr. 344/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ DOSAR NR. _
DECIZ IA CIVILĂ nr. 344/ R/2013
Ședința publică din data de 11 septembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. - I. B., judecător JUDECĂTOR: M. L. B.
JUDECĂTOR: G. C. F., președinte de secție
GREFIER: N. G.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamantul P. L. B. împotriva sentinței civile nr. 1274/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de_ în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent avocat Bănică Dragoș, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind recurentul și pârâtul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul constată că este competent să soluționeze prezentul recurs.
Reprezentantul recurentului, avocat Bănică Dragoș, depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța privind plata taxei judiciare de timbru în recurs în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Instanța constată că recursul este în termen declarat, motivat și legal timbrat.
Reprezentantul recurentului, avocat Bănică Dragoș, arată că susține recursul așa cum a fost formulat în scris și nu formulează cereri prealabile dezbaterii recursului.
Nemaifiind cereri prealabile soluționării recursului, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea acestuia.
Reprezentantul recurentului, avocat Bănică Dragoș, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, fără cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 1274/2013 pronunțată la data de 15 februarie 2013 de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât și pe cale de consecință, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. L. B. în contradictoriu cu pârâtul J. S. R. ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că la data de_ între reclamant, în calitate de împrumutător, și pârât, în calitate de împrumutat, s-a încheiat un contract de împrumut, pentru suma de 10.000 Euro, prin care, părțile au convenit ca împrumutul să fie restituit în mai multe tranșe până cel târziu la data de 1 aprilie 2007, această sumă urmând să fie achitată prin cecurile emise de către pârât la datele la care creanța devenea scadentă.
Conform susținerilor formulate prin acțiune și înscrisurilor de la filele 34-35 din dosar, reclamantul a mai formulat o cerere de chemare în judecată ce a fost înregistrată sub nr. 249/A/08 din_ la Judecătoria Bistrița, însă aceasta a fost restituită la data de_, pentru achitarea taxei judiciare de timbru.
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de_, reclamantul a introdus din nou cerere de chemare în judecată, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 9.800 Euro, echivalentul sumei de 44.000 lei, reprezentând împrumut nerambursat, precum și la plata dobânzii legale până la achitarea integrală a debitului, în baza aceluiași contract de împrumut din 2006.
Unul dintre cazurile de întrerupere a cursului prescripției extinctive, potrivit dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, este exercitarea dreptului la acțiune al titularului acestuia în termenul general de 3 ani de la nașterea sa.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 7 din Decretul nr. 167/1958, (act normativ aplicabil în cauză), "Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.";, iar potrivit art. 16 alin. 2 din același act normativ, "Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.";
Doctrina și practica judiciară statuează în unanimitate că dacă titularul dreptului la acțiune a formulat cerere de chemare în judecată în termenul general de prescripție de 3 ani și acesta nu a timbrat cererea, fiindu-i anulată ca insuficient timbrată, fără a se antama fondul cauzei, cursul prescripției nu a fost întrerupt.
În cauza de față nu operează întreruperea cursului prescripției extinctive, așa cum susține reclamantul, ca urmare a cererii de chemare în judecată formulată în anul 2008, deoarece, după înregistrarea acțiunii inițiale (_ ), reclamantului i s-a restituit pe cale administrativă cererea de chemare în judecată, pentru a achita taxele judiciare de timbru impuse de lege, deci instanța nici măcar nu s-a investit cu o cerere de chemare în judecată la acea dată, ceea ce lipsește de eficiență, sub aspectul întreruperii cursului prescripției, cererea de chemare în judecată formulată în anul 2008.
Mai mult, chiar dacă s-ar admite faptul că acel curs al prescripției s-a întrerupt prin înregistrarea pe rolul Judecătoriei B. a cererii de chemare în judecată în anul 2008, de la data de_ a început să curgă un alt termen de prescripție. Având în vedere că prezenta acțiune a fost înregistrată pe rolul instanței la data de_, și acest nou termen de 3 ani, ar fi fost depășit.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 7, 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul
, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare s-a arătat că în speță cursul prescripției a fost întrerupt prin introducerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Bistrița, la data de_ .
Chiar dacă cererea a fost restituită cu mențiunea timbrării, instanța a fost sesizată la data înregistrării cererii de chemare în judecată, dobândind dată certă, ceea ce reprezintă introducerea cererii de chemare în judecată, având astfel efectul întreruptiv al cursului prescripției extinctive.
Conform dispozițiilor legale și regulamentare - art. 93 alin. 1 din Regulamentul de ordine interioară; art. 114 alin. 1 C.proc.civ. - cererea trimisă prin poștă, ce nu este legal timbrată, se va înregistra, acordându-se reclamantului un termen scurt pentru completarea lipsurilor, sub sancțiunea anulării acesteia în cazul nerespectării obligațiilor impuse.
Întreruperea prescripției nu este condiționată de investirea legală a instanței, ci de simpla introducere a cererii.
Este greșită aprecierea instanței privitoare începerea curgerii unui nou termen la data introducerii celei de a doua acțiuni, deoarece admițând întreruperea prescripției, un nou termen ar fi curs dacă se constata că întreruperea prescripției nu ar fi operat, în cazul în care cererea de chemare în judecată ar fi fost introdusă după împlinirea termenului de prescripție sau anulată sau perimată ori s-ar fi renunțat la judecată.
Totodată, s-a subliniat că prescripția poate fi considerată întreruptă și prin recunoașterea tacită de debitor, prin plata parțială realizată la data de 17 octombrie 2000, conform chitanței eliberatorii aflate la dosar.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 și următoarele, art. 304 alin. 1 pct. 9, art. 312 pct. 5 C.proc.civ.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 11).
Intimatul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus apărări scrise la
dosar.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și
toate aspectele conform art. 304 1 C.proc.civ.
, tribunalul reține că recursul declarat este fondat, pentru argumentele care urmează a fi relevate.
Așa cum a reținut și prima instanță, între părți s-a încheiat la data de 30 iunie 2006 un contract de împrumut având ca obiect suma de 10.000 euro, în cuprinsul căruia s-a stabilit ca termen final până la care este obligatorie restituirea sumei data de 1 aprilie 2007.
Întrucât acest termen nu a fost respectat, la data de 30 aprilie 2008 reclamantul a sesizat Judecătoria Bistrița cu o cerere de restituire a sumei împrumutate (f. 56 dosar fond).
Această cerere s-a înregistrat în evidența administrativă a instanței sub nr. 249/A/2008, fiind restituită reclamantului pe considerentul lipsei taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Ulterior restituirii, reclamantul a sesizat din nou instanța cu aceleași pretenții (diminuate cu suma de 200 euro ca urmare a unei pretinse restituiri întemeiată pe declarația reclamantului de primire a sumei, depusă în copie la dosarul de fond la fila 32).
Instanța de fond a reținut prescripția dreptului la acțiune întemeiat pe două considerente alternative și anume:
restituirea cererii inițiale nu echivalează cu sesizarea instanței, astfel că efectul întreruptiv nu se produce;
prin introducerea cererii obiect al prezentului dosar a început să curgă un nou teren de prescripție, astfel că raportat la data introducerii acțiunii_ și la data stabilită pentru restituire, termenul de 3 ani a fost depășit.
Tribunalul nu poate împărtăși statuarea instanței de fond, atât timp cât neînregistrarea pe rolul judecătoriei a primei cereri de chemare în judecată se datorează greșelii instanței, situația neputând fi imputată părții.
Art. 93 alin. 1 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea C. nr. 387/2005, în forma în vigoare la data de 24 aprilie 2008 (data expedierii prin poștă a primei cereri de chemare în judecată, rezultată din ștampila aplicată pe plicul de expediție - f. 36 dosar fond) prevedea imperativ că actele de sesizare a instanței sosite prin poștă se depun la registratură, unde, în aceeași zi, după stabilirea obiectului cauzei, primesc număr din aplicația Ecris și dată certă.
Conform art. 93 alin. 2 al regulamentului, după stabilirea numărului din aplicația Ecris, dosarele se predau personalului responsabil cu efectuarea repartizării aleatorii, având atașate dovezile privind modul în care au fost transmise.
Numai celelalte cereri și acte care nu privesc un dosar pe rol, altele decât cele de sesizare a instanței, sosite prin poștă se înregistrează în registrul de intrare-ieșire a corespondenței administrative sau în alte registre, în funcție de obiectul lor, și se prezintă conducerii instanței.
Obligația înregistrării cererii de chemare în judecată este instituită și de art. 114 alin. 2 C.proc.civ., normă ce prevede acordarea unui termen pentru completarea lipsurilor, sub sancțiunea suspendării judecății.
Și legea taxelor judiciare de timbru, în forma în vigoare la data expedierii cererii inițiale de chemare în judecată prevedea soluția comunicării în scris a cuantumului taxei datorate și a obligativității achitării acesteia până la primul termen de judecată, sub sancțiunea anulării acesteia (art. 20 alin. 2 și 3 din Legea nr. 146/1997).
Ca atare, normele legale mai sus indicate interziceau judecătorului să dispună restituirea pe cale administrativă a cererii, impunând obligativitatea înregistrării acesteia în evidența informativă și stabilirea termenului de judecată pentru care reclamantul era citat cu mențiunea achitării taxelor legal datorate, sub sancțiunea anulării cererii sale.
Chiar dacă, ulterior restituirii cererii inițiale, reclamantul a rămas în pasivitate până la momentul promovării celei de a doua acțiuni, greșeala inițială a instanței care a refuzat înregistrarea, contrar art. 114 C.proc.civ. și regulamentului de odine interioară, nu se poate răsfrânge negativ asupra reclamantului.
Neînregistrarea cererii inițiale se datorează conduitei instanței și nu justițiabilului.
A considera că cererea inițială de chemare în judecată nu a întrerupt cursul prescripției pe considerentul că aceasta nu s-a înregistrat pe rolul instanței, ci doar în evidența administrativă, din culpa instanței, înseamnă a lipsi reclamantul de dreptul de acces la o instanță, recunoscut de art. 6 al Convenției europene.
Refuzul instanței de înregistrare a unei acțiuni pentru lipsa taxei de timbru, cu nesocotirea art. 114 C.proc.civ. a fost sancționat de Curtea europeană a drepturilor omului în cauza Șega împotriva României (Hotărârea din 13 martie 2012).
Așa cum a statuat și fostul Tribunal Suprem (decizia nr. 2007/1078), atunci când instanța restituie greșit cererea de chemare în judecată, urmează a se considera că cererea depusă ulterior a fost introdusă în termen legal, deoarece este inadmisibil ca partea, căreia nu i se poate imputa nicio culpă să fie prejudiciată datorită unei măsuri eronate luată de instanță.
Tot astfel, practica judiciară a statuat că pentru a avea efect întreruptiv cererea nu trebuie neapărat să conțină acte doveditoare ori să fie timbrată (CSJ, s. com., dec. nr. 3272/2001).
Ca atare, reținând că cererea inițială de chemare în judecată a primit număr de înregistrare la instanța de fond, deci practic a fost primită de instanță și apoi returnată, tribunalul apreciază că înregistrarea acesteia în evidența administrativă a întrerupt cursul prescripției extinctive.
Contrar statuării instanței de fond, care reține începerea unei noi prescripții la data introducerii celei de a doua cereri de chemare în judecată, tribunalul reține că efectul întreruptiv al cererii inițiale de chemare în judecată constă practic în oprirea cursului prescripției dreptului supus judecății din momentul introducerii cererii și pe t oate j ud ecata a ces t eia
.
Cum cererea inițială nu a fost supusă judecății, prescripția nu a curs. Este ceea ce rezultă din art. 17 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958, conform căruia în cazul în care prescripția a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată noua prescripție nu începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a cererii nu a rămas definitivă.
Teza recurentului, potrivit căreia chitanța din data de 17 octombrie 2000 (f. 32 dosar fond) întrerupe prescripția, nu poate fi împărtășită de tribunal, deoarece aceasta este un act declarativ ce provine de la creditor, nefiind semnată de debitor. Actul de recunoaștere a dreptului a cărui acțiune se prescrie trebuie să provină de la debitor, adică de la cel în folosul căruia curge
prescripția. Debitorul este cel care trebuie să ateste existența dreptului a cărui acțiune se prescrie și nicidecum creditorul.
În baza acestor considerente, făcând aplicarea art. 312 alin. 5 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul declarat, va casa în tot hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Cu ocazia rejudecării instanța va analiza raportul juridic litigios pe fondul cauzei, având în vedere că modul de soluționare a celorlalte excepții nu a fost contestat, soluția rămânând câștigată cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul P. L. B. , cu domiciliul procesual în B., str. Roma, nr. 42 A, etaj 1, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 1274/2013 pronunțată la data de 15 februarie 2013 de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, casează în tot hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei B. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||||
R. | -I. B. M. | L. | B. | G. | C. F. | N. | G. |
red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare _
judec. B. V.
| ← Decizia civilă nr. 1233/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 959/2013. Pretenții → |
|---|
