Decizia civilă nr. 15/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILA Nr. 15/2013
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2013 Completul constituit din: Președinte C. -V. B.
Judecător O. -C. T. Grefier A. Pop
S-a luat în examinare apelul declarat de apelant SC B. A. V. I.
G. împotriva Sentintei civile nr. 1194/_ pronunțata in dosar nr._ al Judecătoriei Huedin, privind și pe intimații N. M., N. A., N.
E., SA F., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul apelantei, av. Sorin Mihăiță M., în substituirea av. M. V., care depune la dosar împuternicire avocațială de substituire și reprezentantul intimaților, av. A. A. F., în substituirea av. Hedesiu Dan N., care depune la dosar împuternicire avocațială de substituire.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că apelul este declarat în termen legal, este motivat, motivele de apel fiind depuse la data de_ .
Instanța comunică reprezentantului intimaților un exemplar de pe motivele de apel.
La data de_, intimații au depus la dosar întâmpinare, prin care invocă excepția necompetenței materiale a T. ului C. . Instanța comunică reprezentantului apelantei un exemplar de pe întâmpinare.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a T. ului C. .
Reprezentantul apelantei solicită admiterea excepției necompetenței materiale a T. ului C. .
Reprezentantul intimaților solicită admiterea excepției necompetentei materiale a T. ului C., apreciind că soluționarea prezentului apel este de competența T. ului Specializat C. .
Reprezentantul intimaților depune la dosar practică judiciară. Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
INSTANȚA
Deliberând, constată că prin Sentinta civila nr. 1194/_, pronunțata in dosar nr._ al Judecătoriei Huedin, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele N. M. ,
N. A. și N. E., în contradictoriu cu pârâta SC B. A. V. I.
G. S.A., și intervenientul forțat SA, și în consecință:
A fost obligată pârâta SC B. A. V. I. G. S.A. la plata sumei de 22.110 lei către reclamanta N. M. cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale.
A fost obligată pârâta SC B. A. V. I. G. S.A. la plata sumei de 120.000 lei către reclamanta N. M. cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale.
A fost obligată pârâta SC B. A. V. I. G. S.A. la plata sumei de 120.000 lei către reclamanta N. A. cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale.
A fost obligată pârâta SC B. A. V. I. G. S.A. la plata sumei de 120.000 lei către reclamanta N. E. cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale.
A fost obligată pârâta SC B. A. V. I. G. S.A. la plata penalităților de 0,1% pe zi aplicate tuturor sumelor stabilite mai sus, calculate începând cu data înregistrării cererii de chemare în judecată, _
, și până la achitarea integrală a debitului.
A fost obligată pârâta SC B. A. V. I. G. S.A. la plata sumei de 6.400 lei către reclamanta N. M. cu titlul de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de_ a avut loc un eveniment rutier grav pe DN1 E 60 km 516+50 m, în afara localității Păniceni, jud C., fiind implicate două vehicule: ansamblul format din autotractorul marca Volvo cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca marca Schmitz cu nr. de înmatriculare_, ansamblu condus de intervenientul forțat SA, și autoturismul marca Audi A4, cu nr. de înmatriculare_ condus de numitul N. Dumitru Anton.
În urma impactului dintre cele două vehicule a rezultat decesul numitului N. Dumitru Anton, soțul, respectiv tatăl reclamantelor N.
M., N. A. și N. E. .
Autotractorul marca Volvo cu nr. de înmatriculare_ era asigurat RCA la B. A. VIG SA, iar semiremorca marca Schmitz cu nr. de înmatriculare_ avea încheiată poliță RCA la SC Euroins Romania A. SA.
Potrivit adresei comunicate instanței de Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin s-a constituit dosarul penal nr. 835/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin în care intervenientul forțat S.
A. are calitatea de învinuit, fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.Pen.
De asemenea s-a învederat instanței că părțile vătămate N. M., N.
A. și N. E. nu s-au constituit părți civile în cauză (f. 91).
În dosarul penal nr. 835/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin a fost întocmită o expertiză judiciară de către expert judiciar ing. Moldan I. . Această expertiză constituie expertiză judiciară, astfel cum este definită de art. 2 din OG 2/2000 mod.
Potrivit raportului de expertiză, autoturismul marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare_ condus de N. Dumitru Anton se deplasa din direcția
O. spre C. -N., iar autocamionul condus de intervenientul forțat SA se deplasa în sens contrar. Într-o curbă deosebit de periculoasă la dreapta, zonă în care există și restricții de viteză, din cauza neadaptării vitezei de circulație la condițiile concrete de drum, spatele semiremorcii autocamionului a pătruns pe contrasens acroșând partea stângă a autoturismului marca Audi care se deplasa pe banda sa de circulație în apropierea liniei duble continue.
Expertul a precizat și faptul că viteza de deplasare a autocamionului era de 82 km/h potrivit diagramei tahograf, în condițiile în care, așa cum se reține anterior, pe acel sector de drum exista o restricție de viteză.
Concluzia raportului de expertiză este că accidentul rutier putea fi evitat dacă SA, conducătorul auto al autotractorului marca Volvo, ar fi păstrat banda sa de circulație și nu ar fi pătruns pe sensul opus. În ceea ce-l privește pe conducătorul auto N. Dumitru Anton se concluzionează că acesta a circulat regulamentar.
Sub aspectul dispozițiilor legale instanța a reținut că sunt incidente prevederile Noului Cod Civil, faptul prejudiciabil fiind produs la data de _
, după intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Potrivit art. 1357 alin. 1 din Noul cod civil cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Raportat la concluziile raportului de expertiză întocmit de către expert judiciar ing. Moldan I. instanța a reținut că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv există o faptă ilicită a intervenientului forțat SA care a încălcat prevederile art. 101 alin. 3 lit. d) din OUG 195/2002 potrivit căruia conducătorului de vehicul îi este interzis să circule pe sensul opus cu excepția cazului în care efectuează regulamentar manevra de depășire, art. 35 alin. 1 din OUG 195/2002 potrivit căruia participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice private, art. 41 alin. 1 din OUG 195/2002 potrivit căruia vehiculele și animalele atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației rutiere și a regulilor de circulație și art. 48 din OUG 195/2002 potrivit căruia conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Fapta a fost săvârșită cu vinovăție în forma culpei, între rezultatul acțiunii intervenientului forțat SA (decesul victimei N. Dumitru Anton) și faptă existând, potrivit raportului de expertiză, raport de cauzalitate.
Instanța a constatat că părțile pârâte s-au rezumat la a solicita respingerea cererii ca neîntemeiată, deși aveau dreptul să administreze orice mijloace de probă care să combată concluziile raportului de expertiză întocmit de expert judiciar ing. Moldan I. .
În ceea ce privește prejudiciul instanța a constatat că s-a făcut dovada unor cheltuieli care au vizat prejudiciul material, respectiv cheltuieli de înmormântare, conform înscrisurilor depuse la dosar, f. 30, 32, 33, 34, 35,
36-37, 41, 42, 43, în sumă de 13.511, 04 lei, la care se adaugă suma de
2.000 euro care este echivalentă sumei de 8,659 lei reprezentând loc de veci (sumă calculată la cursul de 4,3295 lei pentru un euro la data efectuării plății,_, dosar f. 28-29). Totalul acestor despăgubiri este de 22.170,04 lei, instanța urmând a admite cererea reclamantei N. M. vizând suma de 22.110 lei pentru a nu se pronunța plus petita.
În ceea ce privește despăgubirile civile pentru daunele morale instanța a reținut că în cauză se justifică acordarea de despăgubiri în cuantum de câte 120.000 lei către fiecare din reclamante, în compensarea traumelor psihice suferite ca urmare a faptei ilicite a intervenientului forțat. Așa cum
rezultă din declarațiile martorilor C. G. și Pop F. este de netăgăduit că reclamantele, soția, respectiv fiicele defunctului N. Dumitru Anton au suferit un puternic șoc emoțional în urma pierderii soțului și tatălui lor, iar viața acestora a suferit o schimbare în plan psihic-afectiv și familial. Înainte de producerea accidentului defunctul era un medic respectat și apreciat de colegii cu care lucra, precum și de pacienți, și își dorea foarte mult să-și vadă fiicele realizate și împlinite în viață. Nu în ultimul rând după deces au
început să apară dificultăți financiare în familia N. întrucât defunctul era cel care realiza cea mai mare parte a veniturilor.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 5/2010 emis de Comisia de Supraveghere a A. lor pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule. Reclamantele au făcut dovada că s-au adresat pârâtei SC B. A. V. I. G. S.A. pentru a se stabili cuantumul despăgubirilor civile. De asemenea reclamantele au respectat condiția din art. 46 pct. 3 lit. b) din Ordinul nr. 5/2010 care prevede obligația persoanei prejudiciate de a-și lua un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită, în funcție de hotărârea instanței penale în ceea ce privește fapta, făptuitorul și vinovăția. (f. 9).
Pe cale de consecință cererea reclamantelor de la obligare a pârâtei la plata de penalități de întârziere de 0,1% pe zi aplicate la sumele stabilite anterior începând cu data înregistrării cererii de chemare în judecată, _
, și până la achitarea integrală a debitului este întemeiată și urmează a fi admisă, fiind îndeplinite dispozițiile art. 37 din Ordinul 5/2010 emis de CSA.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate în prezenta cauză instanța a constatat că la dosar s-a depus dovada plății unui onorariu de avocat în sumă de 8.000 lei conform dovezii de la fila 134. Reținând că pârâta SC B. A. V. I. G. S.A. a căzut în pretenții și este în culpă procesuală, văzând dispozițiile art. 274 C.Pr.Civ., instanța a obligat-o la plata sumei de 6.400 lei către reclamanta N. M. cu titlul de cheltuieli de judecată parțiale, având în vedere că și pretențiile civile vor fi admise în parte.
Dispozițiile prezentei hotărâri sunt opozabile intervenientului forțat S.
A. în condițiile art. 54 alin. 1 din Legea 136/1995 rep.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC B. A. V.
I. G.,
solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii apelate in sensul obligării paratei Omniasig V. I. G. SA (fosta B. A. V.
I. G. SA), fie la penalități de 0,1 % pe zi de intarziere incepand cu data rămânerii definitive a hotărârii (conf. Art. 36 din Ordinul CSA nr. 5/20100), fie la plata dobânzilor legale de întârziere după rămânerea definitiva a hotărârii, conform dispozițiilor Codului civil si OG nr. 13/2011 privind dobânda legala si penalizatoare pentru obligații bănești.
În motivare, cu referire la daunele morale solicitate prin acțiune de către reclamante, apelanta a arătat că la fond a susținut ca in conformitate cu regulile esențiale ale răspunderii civile delictuale, reparațiunea consecințelor dăunătoare ale faptului delictual (accidentul de circulație) trebuie să vizeze prejudiciul real și cert, încercat de persoanele păgubite, iar finalitatea acesteia este acoperirea integrală a pagubei și repunerea persoanei prejudiciate în starea sa materială anterioară accidentului (restitutio in stătu quo ante) cu excluderea, însă, în mod obligatoriu, a oricărei tendințe de îmbogățire fără justă cauză. Aceasta înseamnă că repararea integrală a daunei (inclusiv a celei morale), trebuie asigurată independent de starea și/sau
posibilitățile financiare ale autorului pagubei și/sau a altor persoane chemate, potrivit legii civile, să garanteze și/sau să acopere prejudiciul cert produs.
Apelanta reamintește ca reclamantele si-au întemeiat acțiunea inclusiv pe dispozitiile Legii speciale ca temei juridic, aceasta fiind dreptul comun in materie de asigurări, iar pentru toate aceste motive, sunt nevoiți sa sublinieze ca in Art. 41 din Legea nr. 136/1995 se menționează in mod expres ca: «In asigurarea de răspundere civila, asigurătorul se obliga sa plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde in baza legii fata de terțele persoane păgubite si pentru cheltuielile făcute de asigurat cu procesul civil», iar Art. 50 din Legea nr. 136/1996 privind asigurările si reasigurările in România prevede ca: «(l) Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau
deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri...»
De asemenea, in Art. 53 din aceeași lege se stipulează ca: «Prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a A. lor conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condițiile de plată, durata asigurării, facilitățile și penalizările aplicabile asiguraților, criteriile și condițiile pentru acordarea sau retragerea autorizației, persoanele care au obligația să încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asigurătorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, dacă este cazul, precum și alte informații referitoare la acest tip de asigurare.»
In virtutea rolului conferit de Legea nr. 32/2000 si Art. 53 din Legea nr. 136/1995, la rândul sau, Comisia de Supraveghere a A. lor a emis Ordinul nr. 5/2010 (in vigoare la data accidentului si care la Secțiunea 1, Art. 49 pct. 2 din Anexa Norma la Ordin specifica indubitabil care sunt categoriile de daune ce pot fi acordate de asigurătorul RCA in cazul unui deces, motiv pentru care apelanta reproduce mai jos textul:
2. In caz de deces: a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;
cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea;
veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;
daunele morale: în conformitate cu legislația si jurisprudenta din România."
Îndreptățirea reclamantelor de a primi o compensație materială pentru Suferința prilejuită de accident este, în drept, în afara oricărui dubiu, si deși nu trebuie administrate probe sub acest aspect, totuși la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere si următoarele mențiuni: la determinarea daunelor morale trebuie sa se tina cont inclusiv de circumstanțele specifice acestui caz, daunele morale urmând a se stabili în raport de efectele infracțiunii deduse judecății. Or, aceste efecte se concretizează în stări de fapt rezultate din probe și au în vedere, în principal, modificările prejudiciabile moral intervenite în viața persoanei vătămate, care nu se mai circumscrie, de exemplu, afectiv, în limitele anterioare producerii infracțiunii.
Este adevărat că, în lipsa unor criterii stabilite de lege, revine judecătorului dificila sarcină de stabilire a cuantumului daunelor morale pe
care persoana vătămată este îndreptățită să le primească; însă, în lumina principiului egalității de tratament și regim juridic aplicabil părților raporturilor juridice procesuale, se impune, în mod evident, promovarea unor soluții asemănătoare în cauzele similare în care sunt implicate, exclusiv, persoane fizice/juridice romane.
Cuantumul daunelor morale se stabilește de către instanțele de judecata luandu-se in considerare gravitatea pe care o prezintă fapta ilicita pentru persoana lezata, profilul moral al autorului faptei ilicite, frecventa unei asemenea conduite a autorului, precum si orice elemente care asigura o dezdaunare echitabila si raționala. In acest sens, doctrina juridica de la noi a apreciat ca prejudiciile nepatrimoniale: «nu sunt susceptibile de o reparare propriu-zisa. Instanța va trebui sa caute a fixa o suma necesara nu atât pentru repunerea victimei intr-o situație similara cu cea avuta anterior, cat de a-i procura satisfacții de ordin moral susceptibile a înlocui valoarea de care a fost privata.»
Drept urmare, avându-se în vedere ca: evenimentul rutier generator de prejudiciu in speța dedusa judecații a fost săvârșit din culpa si nu din intenție; in toate cazurile suferința pentru pierderea celui apropiat nu diferă de la caz la caz in funcție de: sumele cerute cu titlu de daune morale, de poziția sociala si/sau materiala a victimelor accidentelor sau de faptul ca daunele sunt garantate de un asigurător, apelanta apreciază că acordarea de despăgubiri morale în sumă de cate 70.000 lei pentru fiecare din cele trei reclamante ar reprezenta o compensație adecvată prejudiciului moral încercat de acestea în urma accidentului de circulație soldat cu decesul rudei lor.
Nelegalitatea sentinței prin acordarea penalităților de întârziere in cuantum de 0,1%/zi:
Asa cum rezulta din motivarea cererii, reclamanții au solicitat Instanței ca prin hotărârea pronunțata sa dispună inclusiv la obligarea de penalități de întârziere 0,1% pe zi incepand cu data introducerii acțiunii si si-au întemeiat cererea pe dispozițiile Ordinului nr. 5/2010 al CSA, iar Instanța a admis cererea si astfel a dispus ca parata sa plătească reclamanților, la sumele acordate cu titlul de daune morale si penalități de 0,1% pe zi incepand cu data de_ .
In ceea ce privește cererea reclamantelor privind plata penalităților de la data înregistrării cererii de chemare in judecata, ține sa menționeze ca aceasta este nefondata, întrucât reclamantele nu au depus anterior introducerii acțiunii la parata-asigurator dovezi incontestabile legate de culpa, după cum asemenea dovezi nu au fost depuse nici la Instanța împreuna cu acțiunea.
De asemenea, tot in privința cererii de penalități, apelanta menționeaza ca a fost ținuta sa urmeze in totalitate prevederile Capitolului V - Norma Anexa la Ordinul Comisiei de Supraveghere a A. lor nr. 5/2010, publicat in M. Of. Nr. 344/2010 in vigoare la data accidentului, motiv pentru care, in apărare, sunt nevoiți sa reproducă mai jos aceste prevederi:
"Capitolul V: Despăgubirea Art. 36:
(î) Despăgubirea se efectuează de către asigurătorul RCA în maximum 15 zile de la data la care asigurătorul a definitivat investigația necesară evaluării sumei pe care este obligat să o plătească sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. (2)Asigurătorul RCA este obligat să desfășoare investigația privind producerea accidentului, în termen de cel mult 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat, în condițiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autoritățile publice
(n.n. cercetare penala).
Art. 37: Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenul prevăzut la art 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă
diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0rl°/or calculată pentru fiecare zi de întârziere."
De astfel, apelanta solicita sa se aiba in vedere ca in cazul unui astfel de eveniment rutier înregistrat de autorități sub aspect penal si aflat in faza de cercetarea penala (asa cum a fost si dosarul nr. 835/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecătoria Huedin), nu a existat un act oficial (rechizitoriu) din care sa rezulte ca vinovat exclusiv era Ș. A. F., parata-asigurator nefiind astfel ținuta sa achite daune morale persoanelor păgubite pe cale amiabila, asa cum reclamanții au reușit sa duca in eroare Instanța de fond prin cererea lor de a pretinde penalități de întârziere, iar in sensul celor precizate apelanta invoca mai jos inclusiv Art. 45 din Ordinul CSA nr. 5/2010: "În cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile pot fi stabilite pe cale amiabilă, dacă: 1.potrivit legii, acțiunea penală a fost stinsă sau poate fi stinsă prin împăcarea părților; 2.deși hotărârea instanței penale a rămas definitivă și irevocabilă stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior; 3.deși acțiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părților: a) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată și persoana prejudiciată își ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată,parțial sau total, despăgubirea primită, în funcție de hotărârea instanței penale în ceea ce privește fapta, făptuitorul și vinovăția."
Fata toate considerentele mai sus prezentate, din analiza inscrisurilor depuse la dosar, coroborate si cu prevederile Ordinul CSA nr. 5/2010, rezulta ca reclamantele nu erau îndreptățite la încasarea penalităților de întârziere in prezentul litigiu de la_, parata-asigurator neavand posibilitatea sa despăgubească in amiabil pe reclamante pentru daunele solicitate prin cererea de convocare la conciliere deoarece:
Evenimentul rutier a fost urmat de decesul unei persoane si a făcut obiectul unor investigații (cercetări) a autorităților penale in dosarul nr. 835/P/2011, societatea B. A. V. I. G. S.A. neavand competenta sa se substituie acestor autorități;
Reclamantele nu au depus la asigurător anterior promovării acțiunii, după cum nu au depus nici măcar la dosarul Instanței - rechizitoriul Parchetului din care sa rezulte legătura de cauzalitate dintre fapta (culpa) intervenientului forțat Ș. A. F. in producerea accidentului si decesul numitului N. Dumitru Anton;
Procesul verbal de cercetare la fata locului a fost singurul înscris anexat acțiunii împreuna cu expertiza tehnica auto, insa aceste doua înscrisuri nu fac dovada indubitabila a culpei, iar in lipsa unui act oficial (rechizitoriu), asa cum menționează Art. 46 alin. 1 pct. 3 lit. a din Ordinul CSA nr. 5/2010, nu se putea concluziona ca intervenientul forțat era exclusiv vinovat de decesul numitului Negrean Dumitru Anton;
De altfel, chiar instanța de fond a avut dubii asupra vinovăției intervenientului forțat in raport de actele depuse de reclamante la dosar si astfel a considerat ca nu sunt probe cu privire la culpa, sens in care in timpul procesului, mai precis la data de_ a solicitat Parchetului sa comunice stadiul cercetărilor in dosarul nr. 835/P/2011.
Rechizitoriul Parchetului de de langa Judecătoria Huedin a fost emis abia in data de_ si la 5 luni după înregistrarea acțiunii, iar dosarul penal nr._ s-a format la aceeași Judecătorie la data de_ .
În mod evident ca reclamantele s-au grăbit, si fara sa aștepte soluția Parchetului in dosarul penal au inteles sa isi valorifice dreptul de a fi despăgubite pe cale judecătoreasca. Asadar rezulta ca in lipsa rechizitoriului, nu se poate imputa paratei ca nu ar fi respectat prevederile
Art. 36 din Ordinul CSA nr. 5/2010 si astfel ar fi in culpa datorând penalități; este fara putința de tăgada ca in eventualitatea in care un astfel de litigiu civil ajunge pe rolul instanței mai devreme decât data definitivării cercetării penale, in conformitate cu Art. 244 alin.1 pct.2 Cod proc. civila acțiunea civila ar fi trebuit suspendata, iar penalitățile se datorează numai după ce hotărârea judecătoreasca civila ramane definitiva, sens in care apelanta reproduce mai jos prevederile Art. 36 din Ordinul CSA nr. 5/20100: (1) Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.
In concordanta cu susținerile apelantei privind obligația instanței de a acorda eventual dobânda legala de intârziere exclusiv de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești (n.n. sau penalități de întârziere), vine si Decizia de indrumare nr. 2/1973 a fostului T. Suprem.
Prin întâmpinarea formulată de intimatele
N. M., N. A. și N.
E., s-a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii de fond. Intimatele invocă excepția necompetenței materiale a T. ului C. ,
deoarece una din părtile acestui litigiu, conform definiției prevăzute la art 8 din Legea nr 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr 287/2009 privind Codul Civil, este numita " profesionist", soluționarea prezentului recurs este de competenta T. ului Specializat C. .
Raportat la prevederile art 227 si 228 din legea nr 71/2011, a art. 2 ai 3 din Codul de Procedura Civila, si a art 158 si 1591 din Codul de Procedura Civila, intimatele solicită să se constate ca instanța competenta in soluționarea acestui litigiu este T. ul Specializat C. si sa se decline judecarea cauzei în favoarea acestei instanțe.
Excepția necompetenței este întemeiată, T. ul urmând a o admite, pentru considerentele ce urmează
:
Prin prezentul apel se atacă dispozițiile primei instanțe, care a obligat la despăgubiri o societate de asigurare, în temeiul unui contract de asigurare de răspundere civilă.
Având în vedere că potrivit art. 3 pct. 17 din Codul comercial, în vigoare la momentul încheierii contractului de asigurare de răspundere civilă din cauză, asigurările constituie fapte de comerț, tribunalul constată că litigiul are natură comercială.
În consecință, ținând cont de prevederile art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, conform cărora tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează, tribunalul urmează să admită excepția invocată și, în temeiul art. 158 C.pr.civ., să decline competența de soluționare a apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. 1194/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin, în favoarea T. ului Specializat C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite exceptia necompetentei materiale a T. ului C. .
Declina competenta de solutionare a apelului declarat de parata SC B.
A. V. I. G., impotriva Sentintei civile nr. 1194/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei Huedin, in favoarea T. ului Specializat C. .
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Ianuarie 2013.
Președinte,
C. -V. B.
Judecător,
-C. T.
Grefier,
Pop
A.P. 12 Ianuarie 2013 Red. CB/tehn AP/_ Judecator fond: T. C.
| ← Decizia civilă nr. 1055/2013. Pretenții | Încheierea civilă nr. 304/2013. Pretenții → |
|---|
