Decizia civilă nr. 1234/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1234/2013
Ședința publică de la_ Completul compus din: Președinte O. R. G.
Judecător O. -C. T. Judecător A. -F. D. Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea recursurilor civile privind pe recurentul-pârât M.
V., pe recurenta-reclamantă M. M., pe intimații-pârâți C. L. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. C. -N., C. J. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. C., M. T., B. L., M. G., M. V., M. C., S. V., S. DE C.
- D. PENTRU P. C., S. R. PRIN M. F. P. CU S.
A D. C., împotriva Sentinței civile nr. 1630/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare nu a răspuns niciuna dintre părți.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare au răspuns recurentul-pârât prezent personal, recurenta-reclamantă prin avocat Buda Grigore și intimații-pârâți M. T., B. L., M. G. ,
V., M. C., prin reprezentant M. V., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la data de_ prin S. Registratură s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare de către intimatul-pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, comunicându-se un exemplar părților prezente.
La data de_ prin S. Registratură s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare de către C. L. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul Local al municipiului C. -N., comunicându-se un exemplar părților prezente.
La data de_ prin S. Registratură s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare de către intimata-pârâtă S. de C. - D. pentru P.
C., comunicându-se un exemplar părților prezente.
T. ul constată că în prezentul dosar s-au declarat două recursuri, recursul formulat de recurentul-pârât M. V., în termen, motivat, comunicat, scutit de plata taxelor de timbru și recursul formulat de către recurenta-reclamantă M. M., în termen, motivat, comunicat, scutit de plata taxelor de timbru.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, T. ul declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentei-reclamante pune concluzii de admitere a recursului, de modificare a sentinței atacate în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și precizată.
Reprezentantul recurentei-reclamante arată instanței că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 4 și art. 6 din Legea 165/2013, coroborat cu art. 9 și 12 din Hotărârea 401/2013 și depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
Fără cheltuieli de judecată.
Recurentul-pârât pune concluzii de admitere a recursului. Fără cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Deliberând, constată că prin sentința civilă nr. 1630/_ instanța a respins ca fiind neintemeiata cererea de chemare in judecata formulata, precizata si extinsa de catre reclamanta M. M., in contradictoriu cu paratii C. L. DE FOND FUNCIAR C. -N., C. J. PENTRU S. D. DE P. A. T. C., M. T., B. L. (nascuta M. ), M. G., M. V., M. V., M. C., S. V.
, S. DE C. -D. PENTRU P. C. si S. R. prin M.
F. P., avand ca obiect fond funciar.
A respins ca fiind neintemeiata cererea reconventionala formulata de catre paratii - reclamanti reconventionali M. V., M. G., M. T.
, B. L. (nascuta M. ), M. V. si M. C., in contradictoriu cu paratii C. L. DE FOND FUNCIAR C. -N., C. J. PENTRU S.
D. DE P. A. T. C., S. V., S. DE C. -D. PENTRU P. C. si S. R. prin M. F. P., si cu reclamanta - parata reconventionala M. M., avand ca obiect fond funciar.
A luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta M. M. este mostenitoarea defunctei sale mame R. Tudosia, identica cu R. Todosia, respectiv cu R. Teodosia sau R. Tudosea, asa cum rezulta din actele de stare civila aflate in copie la dosar.
Din cuprinsul cartii funciare nr. 2342 C. -N. rezulta ca terenul in litigiu, cu nr. top. 13292/1 Fanat dincolo de Becas in suprafata de 1 iugar si 913 stanjeni patrati si nr. top. 13292/2 Fanat in suprafata de 2 iugare si 1327 stanjeni patrati, a fost proprietatea numitului S. Teodor al lui Indrei (bunicul paratilor-reclamanti reconventionali) si a sotiei lui N. I. nascuta R. Todosia (mama reclamantei), in parti egale.
Terenul respectiv a fost cooperativizat, iar dupa aparitia legilor fondului funciar reclamanta M. M. a formulat cererea inregistrata sub nr. 78537/304/_ la Primaria M. C. -N. prin care a solicitat intreaga suprafata de teren mentionata mai sus, in calitate de mostenitoare a defunctei sale mame R. Tudosea. Cererea reclamantei nu a fost solutionata de catre C. L. de fond funciar C. -N. .
Fata de prevederile art. 8 alin. 2, art. 11 si art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, instanta observa ca reclamanta are calitatea de persoana indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate asupra a jumatate din
suprafata de teren inscrisa in cartea funciara nr. 2342 C. -N., nr. top. 13292/1 si 13292/2, deci asupra unei suprafete de teren de 12.121 mp, in calitate de mostenitoare a defunctei sale mame, R. Tudosea.
Paratii-reclamanti reconventionali M. V., M. G., M. T.
, B. L. tinta (nascuta M. ), M. V. si Modovan C. sunt mostenitorii defunctului lor bunic matern, S. Teodor, mama paratilor- reclamanti reconventionali fiind S. R., casatorita M., decedata in data de_, fiica lui S. Teodor, asa cum rezulta din actele de stare civila aflate in copie la dosar.
Din cuprinsul cartii funciare nr. 2342 C. -N. rezulta ca terenul in litigiu, cu nr. top. 13292/1 Fanat dincolo de Becas in suprafata de 1 iugar si 913 stanjeni patrati si nr. top. 13292/2 Fanat in suprafata de 2 iugare si 1327 stanjeni patrati, a fost proprietatea numitului S. Teodor al lui Indrei (bunicul paratilor-reclamanti reconventionali) si a sotiei lui N. I. nascuta R. Todosia (mama reclamantei), in parti egale.
Terenul respectiv a fost cooperativizat, iar dupa aparitia legilor fondului funciar paratul-reclamant reconventional M. C., in nume propriu si in calitate de mandatar al celorlalti parati-reclamanti reconventionali, a formulat cererea inregistrata sub nr. 64541/304/_ la Primaria M. C. -N. prin care a solicitat intreaga suprafata de teren mentionata mai sus, in calitate de mostenitori ai defunctului lor bunic, S. Teodor. Cererea paratilor-reclamanti reconventionali nu a fost solutionata de catre C. L. de fond funciar C. -N. .
Fata de prevederile art. 8 alin. 2, art. 11 si art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, instanta observa ca paratii-reclamanti reconventionali au calitatea de persoane indreptatite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra a jumatate din suprafata de teren inscrisa in cartea funciara nr. 2342 C. -N.
, nr. top. 13292/1 si 13292/2, deci asupra unei suprafete de teren de
12.121 mp, in calitate de mostenitori ai defunctului lor bunic matern, S. Teodor.
Trebuie stabilit in continuare daca se este posibila reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea reclamantei si in favoarea paratilor- reclamanti reconventionali pe vechiul amplasament sau nu.
Potrivit art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, "Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele si statiunile de cercetari stiintifice, agricole si silvice, destinate cercetarii si producerii de seminte si material saditor din categorii biologice superioare si a animalelor de rasa, precum si din administrarea Institutului pentru T. area si Inregistrarea Soiurilor de Plante de Cultura si a centrelor sale teritoriale apartin domeniului public si raman in administrarea acestora. In termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, Guvernul, la propunerea M. ui Agriculturii si Alimentatiei, va delimita suprafetele de teren strict necesare cercetarii si producerii de seminte si material saditor din categorii biologice superioare si animalelor de rasa si pe cele destinate productiei, din administrarea institutelor si statiunilor de cercetare si productie agricola";.
Din cuprinsul raportului de expertiza tehnica extrajudiciara topografica efectuat in cauza de catre dl. expert Chiriac G. rezulta ca terenul in litigiu, cu nr. top. 13292/1 si 13292/2 se afla situat pe raza municipiului C. -N., in intravilan, in tarlaua 121, fiind cultivat cu pomi fructiferi, deci are categoria de folosinta "Livezi"; in cadrul Statiunii de C.
-D. pentru P. C. . In urma suprapunerii hartii topografice cu
planul de ansamblu existent in cadrul Statiunii de C. -D. pentru P.
C. dl. expert a ajuns la concluzia ca terenul in litigiu, cu nr. top. 13292/1 si 13292/2, inscris in C.F. nr. 2342 C. -N., se afla in domeniul public al statului. Din analiza planului de incadrare in zona, scara 1:5000, Anexa 1 la raportul de expertiza tehnica extrajudiciara topografica rezulta ca terenul in litigiu se situeaza in tarlaua 121, parcelele 6984, 6985 si 7008.
Din cuprinsul raportului de expertiza tehnica judiciara in specialitatea stiinte agricole efectuat in cauza de catre dl. expert Gus P. rezulta ca parcelele 6984, 6985 si 7008 sunt incluse in Anexa 8.13, ce cuprinde suprafetele de teren din domeniul public al statului, aflate in exploatarea Statiunii de C. -D. pentru P. C., judetul C., care raman in administrarea Agentiei Domeniilor S. ui.
Rezulta ca terenul in litigiu, solicitat jumatate de catre reclamanta si jumatate de catre paratii-reclamanti reconventionali, se afla in domeniul public al S. ui R., in administrarea Agentiei Domeniilor S. ui si in exploatarea paratei S. de C. -D. pentru P. C. . Prin urmare, acest teren nu se afla la dispozitia paratei C. L. de fond funciar C. -N. in vederea reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea reclamantei, respectiv in favoarea paratilor-reclamanti reconventionali.
Faptul ca terenul in litigiu se afla in domeniul public al S. ui R., in administrarea Agentiei Domeniilor S. ui si in exploatarea paratei S. de
C. -D. pentru P. C. rezulta si din inventarul terenurilor din domeniul public al statului, Trup Feleac, comunicat la dosar de catre parata
S. de C. -D. pentru P. C. .
Acest teren nu a fost predat Comisiei Locale de fond funciar C. -N. prin protocolul incheiat cu Agentia Domeniilor S. ui, asa cum a aratat de altfel parata C. L. de fond funciar C. -N. prin intampinare.
Or, bunurile aflate in domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile. Aflandu-se in domeniul public al S. ui R., asupra terenului in litigiu nu poate fi reconstituit sau constituit dreptul de proprietate in temeiul legilor fondului funciar.
In consecinta, instanta a apreciat ca reclamantei si paratilor- reclamanti reconventionali nu li se poate reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu, pe vechiul amplasament, deoarece acest teren se afla in domeniul public al S. ui R. si nu este la dispozitia Comisiei Locale de fond funciar C. -N. . Acest teren nu este liber din punct de vedere juridic.
Pentru ca acest teren sa poata face obiectul legilor fondului funciar ar fi fost necesar ca in prealabil sa fie trecut din domeniul public in domeniul privat al statului, prin hotarare de Guvern. Or, instanta nu se poate substitui puterii executive si nu poate realiza trecerea unui teren din domeniul public in domeniul privat al statului.
Ca atare, nu prezinta relevanta faptul ca terenul in litigiu nu este indispensabil pentru S. de C. -D. pentru P. C., asa cum rezulta din raportul de expertiza tehnica judiciara in specialitatea stiinte agricole efectuat in cauza de catre dl. expert Gus P. .
Bineinteles ca atat reclamanta, cat si paratii-reclamanti reconventionali sunt persoane indreptatite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafete de teren de 12.121 mp reclamanta si asupra unei suprafete de teren de 12.121 mp paratii-reclamanti
reconventionali, insa pe un alt amplasament, iar nu pe vechiul amplasament, deoarece vechiul amplasament nu este liber din punct de vedere juridic. Reclamanta si paratii-reclamanti reconventionali nu au solicitat insa reconstituirea dreptului de proprietate asupra cate unei suprafete de teren pe un alt amplasament aflat la dispozitia Comisiei Locale de fond funciar C. -N., iar instanta nu poate acorda ceea ce nu s-a cerut.
Fata de considerentele de mai sus, vazand prev. art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 si Anexa 1, pozitia 27 din HG nr. 517/1999, instanta a respins ca fiind neintemeiata cererea de chemare in judecata formulata, precizata si extinsa de catre reclamanta M. M., precum și cererea reconventionala formulata de catre paratii-reclamanti reconventionali M.
V., M. G., M. T., B. L. (nascuta M. ), M. V. si
M. C. .
Vazand prevederile art. 274 si urm. Cod procedura civila, instanta a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul M. V. ,
in nume propriu si in calitate de imputernicit al numiților M. G., M.
T., B. L., M. V. si M. C., solicitând: reconstituirea dreptului de proprietate dupa defunctul său antecesor, S. Teodor, pentru suprafața totala de 12.121 mp, suprafața reprezentând 1/2 din totalul suprafeței inscrise in CF nr. 2342 C. -N., nr. topo. 13292/1 si 1392/2; obligarea pârâtei-intimate de rândul 2 sa elibereze pe numele nostru Titlul de proprietate certificator al reconstituirii proprietății asupra suprafeței de teren revendicate; obligarea paratei-intimate de rândul 1 sa procedeze la punerea in posesie a subsemnatului asupra suprafeței de teren revendicate.
În motivare, se arată că prin Sentința civilă nr. 1630/2013, instanța de fond a recunoscut calitatea recurenților de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 12.121 mp, reprezentând 1/2 din totalul suprafeței inscrise in CF nr. 2342 C. -N., nr. topo. 13292/1 si 1392/2, în calitate de moștenitori dupa defunctul lor antecesor, S. Teodor. Cu toate acestea, cerere reconvențională a fost respinsă, instanța apreciind că terenul în litigiu nu poate fi restituit deoarece expertiza tehnică întocmită în cauză a stabilit că acesta face parte din domeniul public al statului, în administrarea Agenției Domeniilor S. ui și în exploatarea Stațiunii de cercetare-D. pentru P. C. .
În opinia recurentului, soluția instanței de fond este greșită deoarece nu s-a ținut seama de faptul că terenul revendicat nu este indispensabil pentru S. de C. -D. pentru P. C., acesta aflându-se într- o avansată stare de degradare, nefiind întreținut de către cea care îl are în administrare, aspecte reieșite din expertiza în specialitatea pomicultură efectuată în cauză.
De asemenea, precizează că instanța nu a ținut seama de practica judiciară relevantă în domeniu, care în spețe similare cu cea de față și pentru imobile învecinate cu cel ce face obiectul prezentului litigiu, deci cu același regim juridic, a mers în sensul admiterii cererilor. Pe de altă parte, recurentul consideră că un principiu fundamental al legislației privind restituirea proprietăților este cel al restituirii în natură, ori de câte ori este posibil. Acest principiu îl regăsim și în legislația recentă, respectiv în Legea 165/2013: ART. 2 Principiile care stau la baza acordării măsurilor prevăzute de prezenta lege sunt:
principiul prevalentei restituirii în natură;
principiul echității;
principiul transparenței procesului de stabilire a măsurilor reparatorii;
principiul menținerii justului echilibru între interesul particular al foștilor proprietari si interesul general al societății.
Consideră că la soluționarea prezentului recurs este important a se avea în vedere și acest din urma principiu, respectiv menținerea justului echilibru între interesul particular al foștilor proprietari și interesul general al societății, deoarece nu consideră că este în interesul societății ca terenul revendicat de către recurent să se degradeze și să-și piardă astfel din valoare, așa cum se întâmplă în prezent, datorită lipsei de interes a Stațiunii de C. -D. pentru P. C. .
În drept: art. 299, 304 C. pr. Civ.
Împotriva sentinței civile nr. 1630/_ a declarat recurs reclamanta M. M., solicitând: admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul obligării pârâtelor-intimate de rândul 1 și 2 la: 1. reconstituirea dreptului de proprietate dupa defuncta sa antecesoare,
R. Tudosia, pentru suprafața totala de 12681 mp, suprafața reprezentând 1/2 din totalul suprafeței inscrise in CF nr. 2342 C. -N., nr. topo. 13292/1 si 1392/2, obligarea pârâtei-intimate de rândul 2 sa elibereze pe numele meu Titlul de proprietate certificator a reconstituirii proprietății asupra suprafeței de teren revendicate; 3. obligarea paratei-intimate de rândul 1 sa procedeze la punerea in posesie a recurentei asupra suprafeței de teren revendicate.
În motivare, se arată că prin Sentința civilă nr. 1630/2013, instanța de fond a recunoscut calitatea recurentei de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 12.121 mp, reprezentând 1/2 din totalul suprafeței inscrise in CF nr. 2342 C. -N., nr. topo. 13292/1 si 1392/2, în calitate de moștenitoare a defunctei mele sale,
Tudosea. Cu toate acestea, cerere de chemare în judecată a fost respinsă, instanța apreciind că terenul în litigiu nu poate fi restituit deoarece expertiza tehnică întocmită în cauză a stabilit că acesta face parte din domeniul public al statului, în administrarea Agenției Domeniilor S. ui și în exploatarea Stațiunii de cercetare-D. pentru P. C. .
În opinia recurentei, soluția instanței de fond este greșită deoarece nu s-a ținut seama de faptul că terenul revendicat nu este indispensabil pentru
de C. -D. pentru P. C., acesta aflânduse într-o avansată stare de degradare, nefiind întreținut de către cea care îl are în administrare, aspecte reieșite din expertiza în specialitatea pomicultură efectuată în cauză.
De asemenea, instanța nu a ținut seama de practica judiciară relevantă în domeniu, care în spețe similare cu cea de față și pentru imobile învecinate cu cel ce face obiectul prezentului litigiu, deci cu același regim juridic, a mers în sensul admiterii cererilor. Pe de altă parte, recurenta consideră că un principiu fundamental al legislației privind restituirea proprietăților este cel al restituirii în natură, ori de câte ori este posibil. Acest principiu îl regăsim și în legislația recentă, respectiv în Legea 165/2013: ART. 2 Principiile care stau la baza acordării măsurilor prevăzute de prezenta lege sunt:
principiul prevalentei restituirii în natură;
principiul echității;
principiul transparenței procesului de stabilire a măsurilor reparatorii;
principiul menținerii justului echilibru între interesul particular al foștilor proprietari și interesul șeneral al societății.
Consideră că la soluționarea prezentului recurs este important a se avea în vedere și acest din urma principiu, respectiv menținerea justului echilibru între interesul particular al foștilor proprietari și interesul general al societății, deoarece nu consideră că este în interesul societății ca terenul revendicat de către recurentă să se degradeze și să-și piardă astfel din valoare, așa cum se întâmplă în prezent, datorită lipsei de interes a Stațiunii de C. -D. pentru P. C. .
În drept :art. 299, 304 C. pr. Civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea Sentinței Civile nr.1630/2013 ca legala si temeinica.
În motivare, se arată că motivele de recurs formulate sunt nefondate având in vedere următoarele considerente :
M. ivul ca terenul nu ar fi intretinut de către cea care il administrează nu poate constitui temei al cererii, atâta vreme cat asa cum in mod judicios a reținut prima instanță, vechiul amplasament solicitat in acțiune nu este liber din punct de vedere juridic.
Nici motivul de recurs ca un principiu fundamental privind restituirea proprietăților este cel al restituirii in natura, invocând Legea nr 165/2013 nu este aplicabil, deoarece pe de o parte invocarea acestui nou temei juridic ar reprezenta schimbarea cauzei juridice a acțiunii iar pe de alta parte textul de lege invocat nu este aplicabil la starea de fapt.
Prin întâmpinarea formulată, intimata C. locala pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 de pe langa Consiliul local al municipiului C. N. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, si pe cale de consecința menținerea sentinței instanței de fond ca temeinica si legala.
În motivare, se arată că instanța de fond a făcut o interpretare si aplicare corecta a dispozițiilor legale incidente, raportate la drepturile pârtilor in litigiu, hotărârea fiind in același timp in concordanta cu probele care au fost administarate in cauza.
Astfel, in mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamanților deoarece terenurile a căror restituire în natură se solicită sunt situate în perimetrul Stațiunii de C. -D. pentru P. C. . Potrivit art. 35 alin. 2 din Legea 18/1991 "Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele și stațiunile de cercetări științifice, agricole și silvice, destinate cercetării și producerii de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și a animalelor de rasă, precum și din administrarea Institutului pentru T. area și înregistrarea Soiurilor de Plante de Cultura și a centrelor sale teritoriale aparțin domeniului public și rămân în administrarea acestora. In termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul, la propunerea M. ui Agriculturii și Alimentației, va delimita suprafețele de teren strict necesare cercetării și producerii de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și animalelor de rasa și pe cele destinate producției, din administrarea institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă".
În acest scop s-a adoptat H.G. nr. 517 din 1999 (privind delimitarea suprafețelor de teren strict necesare pentru cercetarea și producerea de
semințe și material săditor din categorii biologice superioare și de animale de rasă și trecerea terenurilor destinate producției, aflate in administrarea institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă, în domeniul privat al statului) care în art. 1 prevede că aparțin domeniului public al statului suprafețele de teren strict necesare pentru cercetarea și producerea de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și de animale de rasă, delimitat potrivit anexei 1.
Conform anexei nr. 1, poziția 27, din totalul de 1027 ha aflate în administrarea Stațiunii de C. -D. pentru P. C., suprafața de 662 ha a fost trecută în proprietatea privată a statului, iar suprafața de 366 ha a rămas în domeniul public. (Legea nr. 290 din 2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice "G. I. -Sisesti", anexa 2, poziția 32).
Potrivit prevederilor Legii nr. 268 din 2001, suprafața de 662 ha trecută în domeniul privat al statului s-a predat de către S.C.D.P. C. Agenției Domeniilor S. ui, iar de la aceasta din urmă, în baza Protocolului nr. 1. din_, comisiilor locale în vederea stabilirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea persoanelor îndreptățite. Suprafața de 366 ha, strict necesară pentru cercetarea și producerea de semințe și material săditor din categorii biologice superioare, potrivit H.G. nr. 517/1999, a rămas în administrarea S.C.D.P., aparținând domeniului public.
Învederează Instanței că acestea sunt incluse în cele 366 ha strict necesare pentru cercetare și producere de semințe și material săditor din categorii biologice superioare.
Făcând parte din domeniul public, rezultă, pe de o parte, că aceste suprafețe au rămas în administrarea S.C.D.P. și, ca atare, nu se află la dispoziția Comisiei Locale, nefiind predate de A.D.S., asftel încât nu se poate propune atribuirea în natură și cu atât mai puțin punerea în posesie, iar pe de altă parte, faptul că devin incidente prevederile art. 10 alin. 2 coroborat cu art. 11 din Legea nr. 213 din 1998, potrivit cărora bunurile din domeniul public sunt inalienabile; insesizabile și imprescriptibile, putând fi trecute în domeniul privat doar în baza unei hotărâri de guvern.
Într-adevăr, potrivit art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 coroborat cu art. 9 alin. 1 din Legea 1/2000, terenurile aflate în administrarea institutelor, centrelor și stațiunilor ce cercetare, rămân în adminstrarea acestora doar în condițiile în care sunt destinate cercetării și producerii de semințe și de material săditor din categorii biologice superioare, dar conform acelorași articole delimitarea este de competența Guvernului, la propunerea
M. ui Agriculturii și Alimentației.
Prin urmare, câtă vreme prin Hotărârea de Guvern nr. 517/1999 s-a stabilit că suprafața de 366 ha, din care fac parte si terenurile revendicate, este strict necesară S.C.D.P.-lui pentru activități de cercetare și producere de semințe și material săditor din categorii biologice superioare, aceste terenuri nu pot sa aiba o alta destinație, decât cea stabilită prin hotărâre de guvern. Câtă vreme potrivit Legii nr. 213/1998 reintroducerea în circuitul civil a imobilelor din domeniul public al statului se realizează de către Guvern, prin hotărâre, iar în ceea ce privește terenurile aflate în administarea stațiunilor de cercetare, aceasta se adoptă, potrivit art. 35 alin.
2 din Legea nr. 18/1991, la propunerea M. ui Agriculturii și
Alimentației, nu se pot include aceste terenuri in anexa nr. 34, pentru a putea fi restituite in natura.
Prin întâmpinarea formulată, intimata S. de C. - D. pentru P. (S.C.D.P.) C. a solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor promovate împotriva Sentinței nr. 1630/_ pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., cu consecința menținerii ca temeinice și legale a sentinței recurate.
În motivare, se arată că sentința recurată este temeinică și legală, fiind pronunțată cu corecta aplicare și interpretare a prevederilor legale incidente în speță. Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut în motivarea sentinței recurate faptul că terenurile ce fac obiectul solicitărilor recurenților de reconstituire a dreptului de proprietate privată fac parte din domeniul public al S. ui Român și se află în administrarea S.C.D.P. C. .
Pe de o parte, regimul juridic al terenurilor ce fac obiectul prezentului litigiu este reglementat de prevederi legale speciale: art.136 alin. (4) din Constituția României revizuită; art.35 alin. (2) din Legea nr.18/1991, republicată, art.8 alin.(l) din Legea nr.147/2004, art. 31 alin. (2) și art. 55 alin. (5) din Legea nr.45/2009.
Astfel, potrivit art.136 alin. (4) din Constituția României revizuită,
"bunurile proprietate publică sunt inalienabile", principiu prevăzut și de art. 11 alin.(l) din Legea nr.213/1998.
Mai mult, dreptul de proprietate publică a S. ui Român asupra terenurilor în speță a fost recunoscut și prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Având în vedere legislația specială care se aplică în cazul terenurilor din domeniul public al statului și aflate în administrarea intimatei SCDP C.
, procedura de trecere a acestor bunuri din proprietatea publică în cea privată a statului pentru restituirea lor în natură către persoanele îndreptățite este strict prevăzută de normele legale în vigoare.
Spre exemplu, în ipoteza în care recurenții ar avea dreptul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în speță, admiterea acestei cereri depinde de parcurgerea următoarelor etape:
În primul rând, potrivit art.31, alin.(3) din Legea nr. 45/2009, în această situație este necesară intrarea în vigoare a unei legi prin care terenul în speță să fie trecut din domeniul public în domeniul privat al statului.
În acest caz, dreptul de proprietate asupra terenului va fi exercitat. în numele statului, de Agenția Domeniilor S. ui (A.D.S.) [art.4 alin.(l) lit.a) din Legea nr.268/2001].
În al doilea rând, între A.D.S. și comisia locală de fond funciar este încheiat un protocol de protocol de predare-primire a terenului, în baza art.9 alin.(l) din Normele metodologice aprobate prin HG nr.626/2001.
Or, în speță, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că terenurile nu au fost trecute în proprietatea privată a statului în baza unei legi, aceste imobile aflându-se în continuare în domeniul public al statului și în administrarea intimatei SCDP C. .
Aceeași opinie a fost susținută și de jurisprudență, care a reținut faptul că terenurile aflate în proprietatea publică a S. ui Român și în administrarea unităților de cercetare-dezvoltare nu pot fi trecute în proprietatea privată a statului decât prin lege.
In acest sens, prin Sentința nr. 840/2009 a Judecătoriei Lehliu - Gară, instanța a constatat că actele emise cu încălcarea regimului juridic al
bunurilor proprietate publică sunt nule absolut, în temeiul art.l 1 alin.(2) din Legea nr.213/1998 .
In speță, întrucât adoptarea unei legi este atributul exclusiv al Parlamentului, consideră că este nefondată afirmația recurenților în ce privește culpa instituțiilor abilitate în procedura de restituire a terenurilor în cauză.
Astfel, ADS nu poate încheia un protocol de predare-primire a imobilelor în speță cu C. locală C. -N. . În lipsa acestui protocol de predare-primire, C. locală C. -N. nu are dreptul de a înainta Comisiei județene C. procesul verbal de punere în posesie, având în vedere art.34 alin. (1) din H.G. nr.890/2005 și art. 27 din Legea nr. 18/1991 .
Potrivit H.G. nr.890/2005, punerea în posesie cu terenuri agricole a persoanelor îndreptățite, pe baza de măsurători topografice, se va efectua conform art.27din Legea nr. 18/1991, de către specialiști în măsurători topografice.
Cu privire la interesul legitim al S.C.D.P. C. în prezenta cauză:
Deoarece S.C.D.P. C. este titulara dreptului de administrare asupra terenului în cauză, interesul S.C.D.P. C. în ce privește situația juridică a terenului în cauză este legitim, având în vedere faptul că cererea de intervenție în interes propriu formulată de subscrisa are ca scop conservarea dreptului de administrare asupra unor terenuri aflate în proprietatea publică a statului; actual, deoarece S.C.D.P. C. este titulara dreptului de administrare al terenurilor în cauză, acest drept nefiind revocat prin nici o lege; direct, pentru că terenurile în speță constituie fundamentul activității intimatei de cercetare și producere de semințe din categorii biologice superioare.
Dreptul de administrare a S.C.D.P. C. asupra terenurilor în cauză se întemeiază pe Decretul de expropriere nr.384/1956, pe dispozițiile HG nr.517/1999. precum și pe prevederile Legii nr.45/2009.
Astfel, în baza art. 12, alin.(4) din Legea nr.213/1998, SCDP C. are dreptul de a sta în nume propriu în litigiile referitoare la dreptul nostru de administrare a imobilelor proprietate publică.
De asemenea, în baza caracterului imprescriptibil, insesizabil și inalienabil al dreptului de proprietate publică, dreptul de administrare asupra terenurilor ce fac obiectul prezentei cauze prezintă aceleași caractere
juridice ca și celelalte drepturi reale principale. Mai precis, dreptul de administrare al subscrisei este opozabil erga omnes, cu excepția S. ui Român, în calitate de titular al dreptului de proprietate publică .
Prin urmare, dreptul SCDP C. privind administrarea terenurilor în litigiu este opozabil recurenților, care sunt obligați să îl respecte, cu atât mai mult cu cât acest drept de administrare nu a fost revocat prin nici un act normativ.
Actualitatea interesului SCDP C. în privința formulării cererii de intervenție in interes propriu constă în faptul că dreptul de administrare asupra terenurilor în cauză nu a fost revocat prin nici un act normativ.
Cu privire la caracterul direct al interesului SCDP C. privind formularea cererii de intervenție în interes propriu, terenurile în litigiu sunt indispensabile în activitatea de cercetare-dezvoltare pe care o desfășoară.
In cazul reconstituirii, pe vechile amplasamente, a drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor aflate în administrarea unităților de cercetare-dezvoltare, art. 10 alin.(8) din Regulamentul aprobat prin HG
nr.890/2005 prevede că reconstituirea acestui drept se face "în perimetrul unităților de cercetare-dezvoltare pe terenuri agricole care nu sunt indispensabile cercetării".
Caracterul indispensabil al terenurilor aflate în administrarea SCDP C.
, existenta dreptului de proprietate a statului asupra acestor imobile determină ca terenurile înscrise în CF nr.2342 nr. top. 13292/1 și nr. top. 1392/2, aflate în proprietatea publică a statului și în administrarea SCDP C.
, să nu poată fi trecut în proprietatea privată decât prin lege. În drept, s-a invocat: art. 115 din Vechiul C. proc. civ.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul reține că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În urma administrării probelor, instanța de fond a stabilit că terenul solicitat în cauză se află în domeniul public al S. ui român, în administrarea Agenției Domeniilor S. ui și în exploatarea Stațiunii de C.
-D. pentru P. C. .
Acest aspect nu a fost contestat în recurs.
Recurenții au susținut că terenul nu este indispensabil Stațiunii de C.
-D. pentru P. C. și că pentru imobile învecinate au fost admise cererile de reconstituire a dreptului de proprietate.
În această privință, tribunalul reține că aceste argumente nu sunt în măsură să ducă la schimbarea soluției, cât timp bunurile aflate în domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, indiferent de modul de folosire al acestora, conform disp. art. 11 alin. 1 din Legea nr. 213/1998.
Prima instanță a constatat, în acord cu prevederile art. 8 alin. 2, art. 11 și art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 12121 m.p., reprezentând ½ din terenul înscris în CF nr. 2342
C. -N., nr. top. 13292/1 și 13292/2, în calitate de moștenitoare a defunctei sale mame, R. Tudosea, iar pârâții-reclamanți reconvențional au calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 12121 m.p. reprezentând cealaltă jumătate din terenul înscris în CF nr. 2342 C. -N., nr. top. 13292/1 și 13292/2, în calitate de moștenitori ai defunctului lor bunic matern S. Teodor.
Dar, principiul restituirii în natură și principiul menținerii justului echilibru între interesul particular al foștilor proprietari și interesul general al societății, invocate de recurenți, nu pot avea prevalență față de dispozițiile exprese ale legii privind domeniul public.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, "Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută.";
Dată fiind constatarea îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren care în prezent nu se află la dispoziția Comisiei de Fond Funciar, urmează să fie aplicate prevederile Legii nr. 165/2013 privind procedura de soluționare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Față de considerentele de fapt și de drept reținute anterior și în baza art. 312 C.proc.civ., T. ul va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta M. M. și pârâții M. V., M. G., M. T., B.
, M. V., M. C., împotriva Sentinței civile nr. 1630 din _
, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta M. M. și de pârâții M. V., M. G., M. T., B. L., M. V. ,
C., împotriva Sentinței civile nr. 1630 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. |
Grefier, D. I. D. |
D.D. 19 D. 2013 Red./Dact.: O.R.G./C.Ș._ /2 ex.
Jud. fond: R. C. R.
| ← Decizia civilă nr. 758/2013. Fond funciar | Încheierea civilă nr. 192/2013. Fond funciar → |
|---|
