Decizia civilă nr. 1237/2013. Evacuare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1237/R/2013
Ședința publică din data de 20 martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M. -C. V.
JUDECĂTORI:
A. -T. N.
A. -A. POP
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de pârâții D. E. și D. M., împotriva deciziei civile nr. 208/R din 22 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosar nr._, privind și pe pârâta SC S. SA, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este insuficient timbrat cu 8 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că pentru acest termen de judecată, contestatorii au fost legal citați cu mențiunea de a achita o diferență la taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, sub sancțiunea anulării contestației ca insuficient timbrată, însă aceștia nu s-au conformat dispoziției instanței.
Se constată de asemenea că prin întâmpinare, intimata SC S. SA, a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă (fila 11).
Raportat la această împrejurare, Curtea, din oficiu, în temeiul prevederilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, invocă excepția insuficientei timbrări a contestației în anulare, și reține cauza în pronunțare asupra acesteia.
C U R T E A :
Prin decizia civilă nr. 208/R din 22 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr._ s-a respins recursul declarat de pârâții D.
M. ȘI D. E. împotriva deciziei civile nr. 239/A din 09 octombrie 2012 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, care a fost menținută în întregime.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că, atât decizia pronunțată în apel, cât și sentința primei instanțe respectă în totul exigențele prevăzute la art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ., ele cuprinzând motivele
de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Într-adevăr, recurenții afirmă în mod întemeiat că o hotărâre judecătorească trebuie să fie clară și precisă, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de pârâți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
Toate aceste necesare exigențe sunt, în afara oricărei îndoieli, respectate prin hotărârile pronunțate în primă instanță și apel, examinarea acestora evidențiind că instanțele s-au preocupat de întregul conținut al hotărârilor pronunțate, oferind o amplă, logică, pe deplin coerentă și convingătoare juridic argumentație în fapt și în drept, soluția cuprinsă în dispozitiv aflându-și o completă susținere în considerentele ce o preced. Rezultă cu claritate care sunt motivele pentru care prima instanță a admis acțiunea reclamantului și pentru care apărările pârâților au fost respinse, după cum cu claritate rezultă și care sunt argumentele de fapt și drept pe care instanța de apel le-a avut în vedere la respingerea apelului pârâților și admiterea cererii de aderare la apel.
Rezultă, așadar, că motivul principal al recursului este nefondat, atât prima instanță, cât și cea de apel, respectând în totul dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ.
În ce privește critica privitoare la insuficienta cercetare a fondului cauzei, ca urmare a neadmiterii unei cereri în probațiune formulate de pârâți, Curtea a constatat că așa cum și instanța de apel a relevat, admiterea unei cereri în probațiune poate fi dispusă numai dacă proba solicitată este, concomitent, legală, verosimilă, concludentă sau cel puțin utilă. Când vreuna dintre aceste cerințe nu este îndeplinită, cererea în probațiune trebuie respinsă, ea neputând fi considerată admisibilă.
În prezentul proces, Curtea are a observa că hotărârile pronunțate se întemeiază pe un material probatoriu suficient, nefiind necesară administrarea unor probe suplimentare. Așa fiind, respingerea unora dintre cererile în probațiune formulate de pârâtă apărea ca justificată, căci privite în relație cu întreaga probațiune administrată, precum și prin raportare la cererile și apărările părților, aceste cereri în probațiune nu apăreau ca necesare.
Sub aspectul stării de fapt reținute în primă instanță și apel, inclusiv al caracterului cert, lichid și exigibil al creanței deținute de reclamantă, era atributul instanțelor de fapt să îl determine în baza probelor administrate, lucru pe care acestea l-au și făcut.
Nu îi este îngăduit instanței de recurs să facă aprecieri trase din reanalizarea probelor administrate, dispozițiile art. 304 C.pr.civ. trimițând, ferm, la concluzia că doar aspectele de (ne)legalitate pot intra în jurisdicția instanței de recurs.
Față de cele ce preced, Curții i-a rămas a conchide că nu s-ar vedea motivele pentru care legalitatea hotărârilor pronunțate ar putea fi pusă la îndoială, în sensul prevederilor art. 304 pct. 7-9 C.pr.civ., impunându-se, așadar, respingerea recursului în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ.
Împotriva aceste decizii, pârâții D. E. și D. M. au formulat contestație în anulare, înregistrată sub nr.148/33/_, solicitând instanței admiterea acesteia, anularea hotărârii atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, pârâții au arătat că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale constând în neluarea în seamă a probelor propuse, probe care șterg existența unei creanțe certe, lichide și
2
exigibile și, în consecință, înlătură singurul temei care poate duce la reziliere unilaterală a contractului de închiriere și respectiv la acțiunea de evacuare a contestatorilor din locuință pentru neplată.
În consecință, nicio instanță nu s-a aplecat asupra interpretării corecte a contractului de închiriere din care rezultă că doar neplata chiriei poate duce la rezilierea în mod unilateral a contractului de închiriere.
În drept, se invocă prevederile art. 317 - 321 C.pr.civ.
Intimata S.C. SSA. B. M. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii contestate. (f.10)
În susținerea poziției procesuale, intimata a arătat că în speță nu sunt
îndeplinite condițiile de admisibilitate a contestației prevăzute de art. 317 - 318 C.pr.civ. Prin greșeală materială se înțelege o greșeală de ordin procedural, care să fi avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite și nu o greșeală de
judecată. Or, în speță, motivele invocate de contestatori vizează probleme de fond și aprecierea probelor, astfel încât nu pot fi incidente cerințele prevăzute de art. 318 C.pr.civ.
Pentru termenul de judecată din data de_, contestatorii au fost legal citați cu mențiunea de a depune o taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. (f.4,5)
La data de_, contestatorii au înregistrat la dosarul cauzei o cerere de amânare a judecății prin care au arătat că doresc să soluționeze litigiul pe cale amiabilă prin mijlocirea unui mediator autorizat, respectiv mediatorul Astalas Ovidiu Dan, anexând invitația din data de_ adresată de acest mediator intimatei S.C. SSA. la conciliere (f.7-8)
Totodată, prin aceeași cerere, contestatorii au învederat instanței că au achitat taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, anexând în acest sens chitanțele de plată emise de municipiul B. -M. - Direcția de venituri prin care se atestă plata sumei totale de 8 lei la data de_ cu titlu de taxă judiciară de timbru precum și timbru judiciar în cuantum total de 0,3 lei (f.7-9)
În ședința publică din_, Curtea a dispus citarea contestatorilor cu mențiunea de a achita, în solidar, o diferență aferentă taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei, sub sancțiunea anulării contestației în anulare ca insuficient timbrată (f.13).
Drept urmare, contestatorii D. E. și D. M. au fost legal citați pentru termenul de judecată fixat la data de_, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei sub sancțiunea anulării cererii ca insuficient timbrată (f.14,15).
Întrucât contestatorii nu și-au îndeplinit obligația procesuală stabilită de Curte, în ședința publică din_ instanța a invocat din oficiu excepția nelegalei timbrări a contestației în anulare declarată de contestatori.
În conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 C.pr.civ., Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției nelegalei timbrări a contestației în anulare, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în fond a contestației în anulare.
Astfel, potrivit art. 20 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Întrucât contestatorii au fost legal citați cu mențiunea de a achita, în solidar, o diferență de taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, aferentă contestației în anulare declarată și nu au înțeles să formuleze cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau de acordare a ajutorului public judiciar, ținând seama de faptul că aceștia nu și-au
3
îndeplinit această obligație procesuală, Curtea în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. va admite excepția insuficientei timbrări a contestației în anulare și, în consecință, în temeiul art. 320 C.pr.civ. coroborat cu art. 20 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 146/1997, va anula ca insuficient timbrată contestația în anulare formulată de contestatorii D. E. și D. M. împotriva deciziei civile nr. 208/R din 22 ianuarie 2013 a Curții de Ape Cluj, pronunțată în dosarul nr. _
, pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Anulează ca insuficient timbrată contestația în anulare formulată de pârâții D. E. și D. M. împotriva deciziei civile nr. 208/R din 22 ianuarie 2013 a Curții de Ape Cluj, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 martie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
M.
-C. V. A.
-T.
N.
A.
-A.
POP
GREFIER,
M. -L. T.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./2 ex.
Jud.recurs: D.L.B. ; A.C. ;V.M. .
4
| ← Decizia civilă nr. 2013/2013. Evacuare | Încheierea civilă nr. 96/2013. Evacuare → |
|---|
