Decizia civilă nr. 193/2013. Evacuare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 193/R/2013 ȘEDINȚA PUBLICĂ DE_ RUARIE 2013 COMPLETUL CONSTITUIT DIN: PREȘEDINTE: M. O. -S.
JUDECĂTOR: DAN-I. T. JUDECĂTOR: D. T. GREFIER: E. C.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurent
T. I. D. împotriva Sentinței civile nr. 1813/_, pronunțată în dosar nr._, a Judecătoriei D., privind și pe intimat R. V., intimat O.
, având ca obiect, evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
T. ul constată că este legal investit cu judecarea recursului.
Se constată că prin serviciul registratură la data de_, recurentul a depus la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 bani.
De asemenea, constată că recursul este declarat în termen, este motivat și comunicat.
T. ul mai reține că la data de_ intimații O. u C. și R. V. au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului.
T. ul, constatând că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza actelor de la dosar reține cauza spre soluționare.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 1813/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Dej a respins actiunea civilă formulata de reclamantul T. I. D. împotriva pârâtilor R. V., O. U C., având ca obiect evacuare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul T. I. D., solicită evacuarea pârâților R. V., O. u C.
, din imobilul situat în D., str. P., nr. 76 C, jud. Cluj, arătând că este proprietatea sa, depunând în acest sens un extras CF, fila 5, iar pârâții prin întâmpinarea depusă arată că mai există pe rolul instanței dosar nr._, unde au calitatea de intervenienți, obiectul cererii fiind de rectificare CF, de asemenea, arată că au făcut reparații, la locuință pentru a putea fi locuibilă. Martorul audiat, fila 41, arată că este vorba de o parcelă mai mare de teren pe care a cumpărat-o reclamantul, o parte din aceasta. Acolo unde are reclamantul terenul este un magazin de pesticide dar și o hală, iar pârâții și- au amenajat acolo locuință, și refuză să plece de acolo.
În cazul în care între părți nu s-a încheiat contract de închiriere proprietarul are la îndemână doar revendicarea pentru a reintra în stăpânirea bunului deținut fără drept de o altă persoană, proprietarul nu poate solicita evacuarea dacă nu a încheiat contract de locațiune cu cel care ocupă bunul.
În speță nu se face dovada existenței unui raport de locațiune iar cererea este inadmisibilă în absența raporturilor locative. În cazul în care între părți nu există un raport de locațiune atunci proprietarul are la îndemână, doar acțiunea în revendicare pentru a reintra în posesia bunului deținut fără drept.
Prin urmare nu există un contract de locațiune, evacuarea fiind o sancțiune specifică acestui tip de raport juridic, astfel încât instanța a respins acțiunea.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel, recalificat de tribunalul ca recurs, reclamantul T. I. D., solicitând casarea sentinței atacate, iar după rejudecare, schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că instanța de fond a soluționat cauza fără a cerceta fondul cauzei și fără să menționeze motivele pentru care a respins acțiunea și în baza căror probe din dosar.
Menționează că a dovedit că este proprietarul imobilului în litigiu, considerând greșită reținerea instanței în sensul că nu poate solicita evacuarea în condițiile în care nu există un contract de locațiune. Faptul că pârâții îi ocupă imobilul îi creează mari prejudicii.
Prin întâmpinarea formulată, intimații pârâți O. u C. și rusu V. au solicitat respingerea recursului.
Intimații au arătat că imobilul în litigiu se află în administrarea Asociației crescătorilor de animale Ocna D., la care lucrează în calitate de paznici.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a solicitat evacuarea pârâților din imobilul în litigiu, depunând la dosar extrasul CF 52381 D. din care rezultă că este proprietar tabular asupra imobilelor cu nr.topo. 52381 și 52381-C1, teren în suprafață de 3796 mp și construcții industriale și edilitare. A invocat ocuparea
imobilului de către pârâți fără nici un titlu.
Pârâții s-au opus admiterii cererii, susținând că imobilul în care locuiesc aparține Asociației crescătorilor de animale Ocna D., a cărei angajați sunt.
T. ul, cu opinie majoritară, consideră greșită concluzia instanței de fond privind inadmisibilitatea acțiunii în evacuare, în condițiile în care între părți nu există raporturi de locațiune.
Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 555 alin.1 C.civ., în vigoare la data formulării acțiunii, conform cărora "proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege";, acțiunea în evacuare este un instrument juridic aflat la îndemâna proprietarului unui imobil, pentru apărarea folosinței bunului, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate.
T. ul apreciază că în situația în care cel care deține bunul nu opune vreun titlu, respingerea ca inadmisibilă a acțiunii în evacuare ar nesocoti atât garanțiile dreptului de proprietate, ca drept absolut, cât și însuși specificul acțiunii în revendicare. Astfel, protecția dreptului de proprietate nu trebuie limitată strict la calea acțiunii de revendicare, fiind necesar a se recunoaște titularului acestui drept posibilitatea de a putea alege calea pe care înțelege să își valorifice atributele dreptului de proprietate, nefiind echitabil a i se impune calea cea mai anevoioasă și costisitoare, pe care o reprezintă acțiunea în revendicare. Totodată, o asemenea abordare restrictivă ar conduce la protejarea celor care folosesc un imobil fără nici un titlu, în lipsa oricărei justificări legale, doar în considerarea unei construcții juridice formale, nesusținute de nici un argument legal. În acest sens, tribunalul are în vedere
și jurisprudența recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție ( decizia nr.169/2011 a I.C.C.J.- Secția comercială).
Pentru aceste motive, având în vedere că instanța de fond a soluționat în mod greșit procesul fără să intre în cercetarea fondului, tribunalul, cu opinie majoritară, în baza art.213 alin.5 C.proc.civ., urmează să admită recursul declarat de reclamant, să caseze în întregime sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează să analizeze pe fond susținerile reclamantului și apărările pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite, cu opinie majoritară, recursul declarate de reclamantul T. I.
împotriva sentinței civile nr. 1813/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, M. O. -S. | JUDECĂTOR, DAN-I. T. | JUDECĂTOR, D. T. |
GREFIER, E. C. |
Red. D.T./L.M./_
Jud. fond: Cătinean C. L.
Cu opinie separată în sensul respingerii recursului declarat și menținerii hotărârii în totul.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
În susținerea acestei soluții apreciez că instanța de fond în mod corect a stabilit că la dispoziția reclamantului în condițiile în care între părți nu există un raport contractual, nu există dechisă calea unei acțiune de natura celei urmată în speță.
Reclamantul urmărește redobândirea posesiei bunului asupra căruia afirmă existența unui drept de proprietate.
Cererea de chemare în judecată nu a fost motivată în drept, situație în care instanța a apreciat că practic reclamantul urmărește intr-adevăr apararea unui atribut al dreptului său de proprietate dar el nu are la îndemână decât urmarea unei acțiuni în revendicare.
Prin aceasta el urmărește redobândirea posesiei de la un posesor neproprietar.
În condițiile speței de față, pârâtul contestă titlul reclamantului prin invocarea unei posesii de fapt. Faptul ca pârâtul nu este în măsură să indice vreun titlu nu are relevanță atâta timp cât pârâtul este posesorul bunului. Reclamantul este înscris în cartea funciară din anul 2010 în timp ce pârâtul afirmă că exercită o posesie cu mult anterioara acestui an. Este știut că posesia asupra unui bun în condițiile legale este aptă să creeze un drept de proprietate prin uzucapiune.
În aceste împrejurării reclamantul este dator să se adreseze cu o acțiune în revendicare.
Pe de altă parte doctrina mai veche în mod unanim a recunoscut această situație iar soluții de speță, recente, nu sunt în măsură să fie aplicabile oricărei alte spețe fără a se ține cont de elementele concrete din dosar.
În acest sens trebuie reținut ca legiuitorul prin noul cod civil a avut în vedere și această situație, în modalitatea prin care a reglementat "Apărarea dreptului de proprietatate privată"; în Titlul II Capitolul I secțiune a 2-a.
Apărarea dreptului de proprietatate nu se poate realiza în condițiile inexistenței vreunei convenții care să atragă răspunderea contractuală decât în două modalități fie pe cale unei acțiuni în revendicare sau fie a unei acțiuni negatorie.
Spre deosebire de vechea reglementare în cazul unei acțiuni în revendicare nu se mai impune o comparare a titlurilor ci potrivit art. 565 în cazul imobilelor înscrise în carte funciară, ca în cazul de față, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară.
Afirmând existența unui drept de proprietate, înscris în cartea funciară, coroborat cu inexistența unui raport convențional, reclamantul nu are la îndemână o acțiune în evacuare .
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
JUDECĂTOR
D. T.
| ← Încheierea civilă nr. 96/2013. Evacuare | Decizia civilă nr. 3238/2013. Evacuare → |
|---|
