Decizia civilă nr. 14/2013. Evacuare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ
-SECȚIA CIVILĂ-
Dosar nr._ *
Date operator 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.14
Ședința publică din data de 28 februarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. R. M., judecător
C. Nocolae C., judecător
B. D. R., grefier
S-a luat în examinare, după casare, apelul declarat de pârâta L. L. , cu domiciliul procesual ales la Crihan, Chende & Tărău - Societate civilă de avocați în Z., str.Unirii, nr.13, Clădirea Manager, etaj 1, județul Sălaj împotriva sentinței civile nr. 974 din_ a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar civil nr._, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apelanta-pârâtă L. L. prin av. Tărău Cristian, intimatul-reclamant P. A. Adi prin av. Ilea B. și intimata- chemată în garanție T. E. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care: Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat,
instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul apelantei, av. Tărău Cristian, solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 974/_ a Judecătoriei Z., pe care o consideră netemeinică și nelegală și rejudecând cauza să se admită cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată, în sensul încuviințării în favoarea apelantei L. L. a unui drept de retenție asupra imobilului situat în Z., B-dul M.Viteazu, Bl.Perla, Sc.B, Ap.57, Jud. Sălaj, până la achitarea integrală de către intimați a sumei de 131.200 lei. Solicită de asemenea, să se respingă cererea de chemare în judecată privind evacuarea apelantei din imobilul litigios, precum și cererea privind obligarea acesteia la plata contravalorii lipsei de folosință. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul apelantei arată faptul că apelanta a cumpărat un imobil, nu în scop de speculă, făcând eforturi financiare pentru achiziționarea acestui imobil, aceasta fiind de bună credință, plătind prețul imobilului. Aceasta nu și-a primit banii înapoi, dar totuși a fost evacuată. Tocmai pentru astfel de situații jurisprudența a creat instituția "dreptului de retenție";, care constituie o garanție. Este adevărat că este o garanție pasivă și nu activă, cum este cazul ipotecii, dar este în măsură să confere o anumită siguranță celui în favoarea căruia este instituită.
Astfel, reprezentantul apelantei solicită încuviințarea unui drept de retenție asupra imobilului aflat în litigiu, până la achitarea de către numiții P. A. și T.
E. a sumei care a făcut obiectul tranzacției, către apelantă, pentru ca și aceasta să aibă posibilitatea să-și cumpere o locuință. În momentul de față apelanta locuiește la rude. Consideră că legea civilă, trebuie să protejeze persoanele și drepturile acestora.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea apelului. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului-reclamant P. A. Adi - av. Ilea B., solicită respingerea apelului ca nefondat, din două motive.
Cu privire la cererea de evacuare, calitatea de proprietar anumitului P. A. Adi, a fost consființită prin sentință civilă irevocabilă.
Instanța de fond și instanța de apel, a concluzionat că nu poate funcționa un drept de retenție fără a exista un raport obligațional. Reprezentantul intimatului, arată că reprezentantul apelantei a invocat buna credință a apelantei. Consideră că nu a existat buna credință, cel puțin din punct de vedere juridic. Deși numitul P.
A. Adi și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, acesta a notificat apelanta să părăsească imobilul și a fost pusă în întârziere, însă aceasta nici până în prezent nu a părăsit imobilul.
Astfel, față de sentința irevocabilă, caracterul absolut a dreptului de proprietate a numitului P. A. Adi și lipsa raportului obligațional dintre intimat și apelantă, argumentele din apel sunt eronate, arată reprezentantul intimatului av. Ilea B., solicitând astfel respingerea apelului cu cheltuieli de judecată.
Intimata T. E., solicită admiterea apelului formulat de către apelantă, arătând că ea nu are posibilități financiare să achite apelantei banii. Este de acord ca apelanta să rămână în apartament și să fie titulară.
În replică, av. Tărău Cristian, arată că dreptul de retenție nu este legat de raportul obligațional.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 974/ 2012 a Judecătoriei Z., a fost admisă în parte acțiunea reclamantului P. A. Adi împotriva pârâtei L. L. și pe cale de consecință s-a dispus evacuarea reclamantei reconvenționale L. L. din imobilul litigios evidențiat în CF nr.50539-C1-U1 Z., situat administrativ în Z., bd. M. Viteazul bloc Perla, sc.B, ap.57, jud. Sălaj.
Pârâta L. L. a fost obligată la plata sumei de 16.965 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului de la data introducerii acțiunii și până la data de_, în favoarea reclamantului.
A fost obligată de asemenea pârâta L. L. să achite reclamantului contravaloarea lipsei de folosință a imobilului în cuantum de 162,5 euro/lunar începând cu data de_ și până la eliberarea efectivă, în echivalent în lei la data plății.
S-a admis în parte, cererea reconvențională formulată și precizată de pârâta
L. L. în contradictoriu cu reclamantul P. A. Adi.
S-a constatat că reclamanta reconvențională a dobândit un drept de creanță în sumă de 15.100 lei constând în sporul de valoare adus imobilului litigios.
S-a respins cererea reclamantei reconvenționale de anulare a încheierii de întăbulare a dreptului de proprietate a reclamantului în CF nr. 50539 C1-U3, ca nefondată.
S-a respins cererea reclamantei reconvenționale de instituire a unui drept de retenție asupra apartamentului litigios până la plata sumei de 131.200 lei de către reclamantul P. A. Adi, ca nefondată
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta L. L. .
Chemata în garanție T. E. a fost obligată să achite pârâtei L. L. suma de 116.000 lei, reprezentând prețul achitat.
S-a compensat creanța în valoare de 15.100 lei datorată de reclamantul P.
A. Adi pârâtei L. L. până la concurența creanței de 16.965 lei( contravaloarea lipsei de folosință a imobilului), obligând pe pârâta L. L. să achite reclamantului suma de 1.865 lei rămasă după compensare.
S-au compensat cheltuielile de judecată ale reclamantului și pârâtei efectuate cu plata onorariilor avocațiale,după compensare obligând pârâta să achite reclamantului suma de 1237,3 lei .
S-a obligat chemata în garanție la plata în favoarea reclamantei reconvenționale a sumei de 5306 lei reprezentând 1/2 din onorariu avocațial redus, taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, 1/2 din onorariu expert.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin Sentința civilă nr.3660 din 27 octombrie 2009, Judecătoria Zalău a admis acțiunea reclamantului
P. A. Adi împotriva pârâtei T. E. a constatat revocată de drept donația realizată prin contractul de donație autentificat cu nr. 1770 din 25 iunie 1996 de notar public Terheșiu E. cu privire la imobilul apartament situat administrativ în
Z., bd. M. Viteazul, Bloc Perla, sc.B, ap.57 identificat în CF 50539-C1-U3 (provenită din transpunerea de pe hârtie a CF 2461 ind) nr. cad 686/a/1, 685/6/LVII și a dispus întăbularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea reclamantului.
Așa cum rezultă din hotărârea irevocabilă, mai sus menționată, reclamantul
P. A. Adi este proprietarul actual al imobilului în litigiu ca urmare a revocării contractului de donație încheiat cu chemata în garanție T. E. și în această calitate reclamantul este îndreptățit să dispună de respectivul imobil în mod exclusiv și absolut și implicit la evacuarea pârâtei L. L. din imobil. Aceasta nu are nici un drept actual să se afle în posesia și folosința imobilului fără consimțământul reclamantului, motiv pentru care s-a dispus evacuarea acesteia din imobilul în litigiu.
De menționat este că reclamantul a devenit proprietar al apartamentului de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 3660 din 27 octombrie 2009. Acesta a solicitat înscrierea dreptul de proprietate în cartea funciară prin cererea înregistrată în data de_ la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară, cerere care a fost soluționată în mod favorabil prin Încheierea nr. 2422 din_ . Ulterior înscrierii dreptului său de proprietate în cartea funciară, reclamantul a procedat la notificarea pârâtei prin care i-a solicitat acesteia să părăsească imobilul. Notificarea a fost primită de către pârâtă încă de la data_, astfel cum rezultă din confirmarea de primire.
Odată cu înregistrarea cererii de chemare în judecată, la data de_, pârâta a fost pusă în întârziere, astfel că de la această dată pârâtei nu i se mai poate recunoaște un drept de posesie și folosință legal asupra imobilului.
Susținerile pârâtei conform cărora aceasta a dobândit un drept de proprietate asupra apartamentului care nu se impunea a fi înscris în cartea funciară întrucât doar prin OUG nr. 210/2008 s-a instituit obligativitatea formei autentice ad validitatem și prin urmare se impune anularea încheierii de întăbulare nr. 2422 din_ prin care reclamantul și-a înscris dreptul de proprietate asupra apartamentului, în cartea funciară, nu sunt fondate.
Pretinsul drept de proprietate al pârâtei L. L. nu a fost niciodată înscris în cartea funciară, astfel că nu a fost opozabil niciodată reclamantului.
În raportul de expertiză tehnică judiciară, expertul Ielciu Augustin a identificat lucrările de îmbunătățire efectuate de pârâtă: desființat perete bucătărie și hol, montat parchet în hol și bucătărie, montat faianță în bucătărie, zugrăvit tot apartamentul, instalație electrică refăcută și tablou nou, instalație sanitară refăcută și contor de apă montat, baie utilată complet-montat gresie, faianță, tavan fals și spoturi, montat parchet în camere, geamuri termopan, montat uși noi la camere, montat gresie și faianță pe balcon. Valoarea totală a îmbunătățirilor a fost stabilită de către expert la suma de 16.788 lei.
Însă nu toate aceste îmbunătățiri au contribuit la sporirea valorii imobilului. Sporul de valoare este dat de valoarea îmbunătățirilor necesare și utile și a fost cuantificat de expert la suma de 15.100 lei. Dreptul de creanță al pârâtei își are izvorul în îmbogățirea fără justă cauză a reclamantului.
Pârâta L. L. a achitat prețul apartamentului chematei în garanție T. E.
, și nu reclamantului P. A. Adi.
Comparând obligația reclamantului de plată a sumei de 15.100 lei în favoarea pârâtei cu titlu de spor de valoare adus imobilului cu obligația pârâtei de a achita în favoarea reclamantului suma de 16.965 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului de la data introducerii acțiunii și până la data de_, precum și în continuare, instanța a constatat că nu se justifică instituirea unui drept de retenție în favoarea pârâtei asupra imobilului.
Referitor la cererea de chemare în garanție:
Pârâta L. L. a formulat cerere de chemare în garanție împotriva pârâtei chematei în garanție T. E. cu scopul de a-și asigura posibilitatea de a se despăgubi de la aceasta ca urmare a dobândirii dreptului de proprietate și constatându-se îndeplinite condițiile declanșării răspunderii vânzătorului pentru evicțiunea provenind de la terți reglementate în art.1337 C.civ cererea de chemare în garanție a fost admisă. Pe cale de consecință chemata în garanție a fost obligată la plata în favoarea pârâtei L. L. a sumei de 116.000 lei reprezentând prețul achitat.
Prin Decizia civilă nr. 730/_ a T. ui Sălaj, recursul declarat de pârâta L. L. a fost respins, aceasta fiind obligată și la 1000 lei cheltuieli de judecată către recurentul P. A. Adi.
Împotriva acestei soluții, a fost formulat recurs de către pârâta L. L., invocându-se în principal că instanța a greșit când a calificat calea de atac împotriva sentinței civile nr. 974/2012 ca fiind recurs, când în esență era apel.
Consideră că în cauză au fost încălcate prevederile art. 52 alin.2 din Legea 304/2004 și dispozițiile art. 304 pct.1 Cod procedură civilă.
Recursul astfel formulat a fost admis prin Decizia 4994/R/2012 a Curții de
A. C., iar cauza trimisă spre rejudecare ca apel T. ui Sălaj.
S-a reținut că pentru determinarea competenței instanțelor judecătorești, legiuitorul a folosit mai multe criterii referitoare la natura, obiectul și valoarea cauzelor.
Criteriul valoric operează în cazul cererilor evaluabile în bani.
În prezenta cauză, din raportul de expertiză tehnică, rezultă și valoarea de circulație a apartamentului din litigiu, care este de 131.200 lei.
Dreptul a cărei valorificare se urmărește prin acțiunea principală este dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului litigios, reglementat de art. 480 Cod civil.
Prima instanță, a pronunțat o hotărâre judecătorească susceptibilă de a fi atacată cu apel, iar tribunalul a calificat în mod greșit calea de atac ca fiind recurs, pronunțând astfel o hotărâre irevocabilă și răpind pârâții de calea de atac prevăzută de lege.
S-a mai reținut că în aceste împrejurări, decizia pronunțată de Tribunalul Sălaj încalcă normele imperative privind compunerea instanței, fiind astfel incident motivul de casare prev. de dispozițiile art. 304 pct.1 Cod procedură civilă.
A. ul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Litigiul prezent a fost declanșat încă din anul 2006 când reclamantul P. A.
Adi a formulat acțiune privind revocarea contractului de donație nr. 1770/1996, care a avut ca obiect apartamentul nr. 57 întabulat în C.F. 2461 ind. și 5392 col. Z.
, situat administrativ în Z., B-dul M. Viteazul, BL.Perla, Sc.B, Ap.7 încheiat cu mama sa T. E. (fostă P. ).
Prin sentința civilă nr. 3660/2009 a Judecătoriei Z. s-a constatat revocată de drept donația.
În cursul anului 2012, reclamantul a formulat o altă acțiune prin care a solicitat evacuarea pârâtei L. L. din apartament și obligarea totodată a acesteia la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului.
În același dosar pârâta a formulat o cerere reconvențională și o cerere de chemare în garanție, prin care se solicită anularea întabulării și obligarea chematei în garanție T. E., la plata sumei de 116.000 lei, reprezentând contravaloarea prețului achitat acesteia pentru apartament.
Pârâta L. L. a dobândit proprietatea imobilului în anul 2006 când a încheiat un contract sub semnătură pârâta cu chemata în garanție T. E. .
Deși părțile s-au angajat că se vor prezenta la notar pentru încheierea contractului în formă autentică, acest fapt nu s-a realizat.
Prin sentința atacată nr. 974/2012 a fost admisă acțiunea reclamantului P.
A. Adi, și s-a dispus evacuarea pârâtei L. L. din imobil.
Soluția evacuării este corectă, reclamantul dovedind că este proprietar al imobilului litigios.
De astfel, după pronunțarea sentinței civile nr. 3660/2009, acesta a solicitat înscrierea dreptului său de proprietate în C.F., fapt realizat în prezent.
Cu privire la pretențiile formulate de reclamant și care privesc, lipsa de folosință a imobilului, expertiza efectuată în cauză a stabilit valoarea la care se poate închiria un apartament similar cu cel din litigiu, iar suma stabilită în sarcina pârâtei, de 16,965 lei, a fost calculată corect și în raport cu concluziile expertului.
Cu privire la cererea reconvențională, prin care se solicită anularea încheierii de întabulare și dreptul său de retenție, până la concurența sumei de 35.000 lei, instanța a procedat legal când a constatat doar un drept de creanță, până la concurența sumei de 15.100 lei.
S-a probat cu expertiza în construcții efectuată, că acesta este sporul de valoare pe care l-a adus imobilului.
Comparând obligația reclamantului de plată a sumei de 15.100 lei în favoarea pârâtei cu titlu de spor de valoare adus imobilului cu obligația pârâtei de a achita în favoarea reclamantului suma de 16.965 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului de la data introducerii acțiunii și până la data de_, precum și în continuare, instanța constată că nu se justifică instituirea unui drept de retenție în favoarea pârâtei asupra imobilului.
Întrucât creanțele individualizate mai sus sunt certe, lichide și exigibile, instanța, în temeiul art.1144 Cod civil, va compensa creanța în sumă de 16.965 lei, datorată de pârâtă până la concurența creanței de 15.100 lei datorată de reclamant, obligând pârâta L. L. să achite reclamantului suma de 1.865 lei rămasă după compensare.
Referitor la cererea de chemare în garanție împotriva pârâtei T. E. ea este justificată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 1337 Cod civil, care prevăd că "vânzătorul este de drept obligat, după natura contractului de vânzare, a răspunde către cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect și care n-ar fi declarate la facerea contractului";.
Prin urmare instanța de fond, a admis corect cererea de chemare în garanție, obligând pe pârâta T. E. la plata sumei de 116.000 lei.
În consecință, în baza art. 294 și urm. Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul formulat de pârâta L. L. împotriva sentinței civile nr. 974/_ a Judecătoriei Z. .
Obligă pârâta să plătească reclamantului P. A. Adi, 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE L E G I I D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâta L. L. împotriva sentinței civile nr. 974/_ a Judecătoriei Z. .
Obligă pârâta să plătească reclamantului P. A. Adi, 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2013.
Președinte, | Judecător, | Grefier, | ||||||
P. | R. | M. | C. | N. | C. B. | D. | R. |
Red. P.R.M./_
Dact.B.D.R./_ /6 ex.
Jud. fond: C. C.
| ← Sentința civilă nr. 5311/2013. Dizolvare persoana juridica | Decizia civilă nr. 2013/2013. Evacuare → |
|---|
