Decizia civilă nr. 124/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 124/A/2013
Ședința publică din data de 16 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTOR:
A. -T. N.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta I. E. -M., împotriva sentinței civile nr. 2127 din 19 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr._, privindu-i și pe pârâții O. J. PRIN P., G. B. J., I. Ș. J. S., D. DE C. ȘI
PATRIMONIU N. S., L. T. "ION A. "; și C. C. J. ,
având ca obiect pretenții în baza Legii nr. 10/2001.
Se constată că la data de 10 octombrie 2013, pârâta-intimată G. B.
J. a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 9 octombrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A,
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Sălaj sub numărul 4047/84 din_, reclamanta I. E. -M. i-a chemat în judecată pe pârâții O. J. prin P., G. B. J., I. Ș. AL JUDEȚULUI
și D. DE C. ȘI PATRIMONIU N. S., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 506.350 lei, reprezentând despăgubiri pentru distrugerile și degradările provocate ansamblului arhitectural "Castelul Wesselenyi"; din J., cu cheltuieli de judecată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 41 din Legea nr.
10/2001 și ale Legii nr. 422/2001.
La termenul din 11 ianuarie 2013, reclamanta și-a extins acțiunea față de L. T. "Ion A. "; J., fila 57 și față de C. C. J., fila 60.
Prin sentința civilă nr. 2127 din 19 aprilie 2013 a Tribunalului S., s- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul L.
"ION A. "; J. .
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada
14 februarie 2001-13 august 2009 invocată de pârâtul CENTRUL DE CERCETĂRI BIOLOGICE J. - G. B. "V. FATI"; J. .
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de I. Ș. J. S., sens în care s-a respins acțiunea intentată împotriva lui de reclamantă.
S-a respins ca nefondată acțiunea precizată a reclamantei I. E. -
M. împotriva pârâților O. J. prin P., CENTRUL DE CERCETĂRI BIOLOGICE J., G. B. "V. FATI"; J., DIRCȚIA DE C. ȘI PATRIMONIU N. S., L. T. "ION A. "; J., C. C. J., pentru despăgubiri.
A fost obligată reclamanta să îi plătească pârâtului Centrul de Cercetări Biologice G. B. "V. Fati";, cheltuieli de judecată în sumă de 3.720 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că I. Ș. J.
S. nu are calitate procesuală pasivă, în timp ce L. T. "Ion A. "; J. are calitate procesuală pasivă, față de prevederile art. 47 alin.(2) din Legea nr. 1/2011, întrucât liceele au personalitate juridică și pot sta în nume propriu în judecată, pe când inspectoratul nu are calitate procesuală pasivă, fiindcă terenurile și clădirile unităților de educație timpurie, de învățământ preșcolar, școlile primare, gimnaziile și liceele, fac parte din domeniul public local și sunt administrate de consiliile locale. De asemenea, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Centrul de Cercetări Biologice J. G. B. "V. Fati"; J. .
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că la data de 5 februarie 2002, reclamanta a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 prin executorul judecătoresc, privind restituirea imobilului înscris în CF nr. 1776, nr. top 270/2/b/2/1/1/b/2/1/3/1/b/1, în natură, constând în teren în suprafață de 9,0787 ha și conacul "Castelul Wesselenyi"; din J., în calitate de moștenitoare a proprietarei tabulare E. Wesselenyi.
Prin decizia nr. 45/2007 a Centrului de Cercetări Biologice J. G.
B. J., s-a admis în parte cererea de restituire în natură și în consecință, s-a stabilit restituirea în natură a unei părți din imobilul cu nr. top 270/2/b/2/1/1/b/2/a/3/1/b/1/b/2 compus din teren în suprafață de 6894 mp, cu ½ din construcția conac (C1) și construcția cu suprafața de
151 mp denumită Casa Romană (C34) pe care le deține, diferența fiind deținută de O. J. . Această decizie a fost modificată prin decizia civilă nr. 25/A/2010 a Curții de A. C., prin care s-a admis apelul reclamantei I.
-M. împotriva sentinței civile nr. 3034/2008 a Tribunalului S. și s-a anulat art. 4 din decizia nr. 456/2007, dispunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele construcții, constând în fosta casă a inginerului agronom și grajd.
Dreptul reclamantei la eventuale despăgubiri cu privire la stricăciunile de degradările produse imobilelor restituite în natură s-a născut la data emiterii deciziei nr. 456 din 20 august 2007.
Conform art. 41 din Legea nr. 10/2001 "(1) Distrugerile și degradările cauzate imobilelor care fac obiectul prezentei legi după intrarea în vigoare a acesteia și până în momentul predării efective către persoana îndreptățită cad în sarcina deținătorului imobilului.
Deținătorul imobilului, în prezența persoanei îndreptățite, va încheia un proces-verbal privind starea de fapt a imobilului, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării.
În cazul nerespectării de către deținătorul imobilului a termenului prevăzut la alin. (2), persoana îndreptățită se poate adresa executorului judecătoresc, care va întocmi procesul-verbal privind situația reală a imobilului.
În vederea recuperării cheltuielilor suportate de persoana îndreptățită pentru întocmirea procesului-verbal privind situația de fapt a imobilului prin executorul judecătoresc copia legalizată de pe procesul- verbal constituie titlu executoriu împotriva deținătorului imobilului";.
Însă reclamanta nu a urmat această procedură, astfel că nu poate prezenta procesul-verbal care să ateste starea imobilului din momentul preluării. În lipsa acestui document, lipsește premisa necesară și obligatorie pentru verificarea susținerilor reclamantei cu privire la acțiunile ori inacțiunile pârâților, care ar fi avut drept rezultat degradarea imobilelor.
Cum reclamanta nu s-a conformat prevederilor art. 41 din Legea nr. 10/2001, nu se poate susține că dreptul său la acțiune s-ar fi prescris pentru perioada 14 februarie 2002-13 august 2009, întrucât termenul de prescripție ar fi început să curgă din momentul încheierii procesului-verbal, ceea ce nu este cazul în speță, motiv pentru care excepția prescripției a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta I. E. -M., solicitând rejudecarea cauzei, cu administrarea probelor solicitate.
În motivarea apelului, reclamanta a susținut că prima instanță a comis mai multe erori în interpretarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 10/2001: starea de fapt a imobilului preluat la mijlocul anilor 1940 trebuie constatată în termen de 15 zile de la data notificării; acțiunea ar fi nefondată pentru că în lipsa procesului-verbal, susținerile reclamantei cu privire la acțiunile și inacțiunile pârâtelor nu pot fi verificate.
În realitate însă, prin cererea înregistrată la Judecătoria Zalău la data de 5 februarie 2002, reclamanta a solicitat delegarea executorului judecătoresc să constate starea de fapt a imobilului, cererea fiind admisă prin sentința civilă nr. 691 din 12 februarie 2002, care a admis cererea și a delegat executorul judecătoresc să constate că imobilul este sau nu ocupat, iar prin procesul-verbal încheiat la_, s-a constatat că imobilul este ocupat și folosit în întregime de C. C., L. T. și G. B. J. .
Constatând că imobilul este ocupat de cele trei entități deținătoare și cunoscând că nu putea fi restituit în natură, reclamanta a făcut demersuri pentru acordarea de despăgubiri, dosarul fiind "trambalat"; de la Primărie la Prefectură, la M. Învățământului unde a stat trei ani de zile, apoi a fost returnat către Primăria J. și G. B. . Prin decizia nr. 456 din 20 august 2007, a fost restituită o parte din imobil de către G. B., iar cealaltă parte a fost restituită prin dispoziția nr. 600 din 31 iulie 2009 a Primăriei orașului J. . Decizia Grădinii Botanice a fost atacată cu apel și apoi cu recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție București s-a pronunțat numai la data de 15 decembrie 2010 prin decizia civilă nr. 6749 din 15 decembrie 2010, astfel că dreptul la acțiune curge de la această dată.
Dosarul a ajuns de la București la Z., după 8 luni de zile, când a intrat în posesia deciziei Înaltei Curți de C. și Justiție.
Art. 41 din Legea nr. 10/2001 reglementează un caz special de răspundere civilă delictuală și anume răspunderea deținătorului imobilului supus restituirii în natură pentru distrugerile și degradările cauzate imobilului după intrarea în vigoare a legii și până în momentul predării efective către persoana îndreptățită.
Cu privire la art. 41 alin. (1), apelanta a precizat că distrugerile și degradările trebuie să fi fost cauzate după intrarea în vigoare a legii și până la momentul predării efective a imobilului către persoana îndreptățită; cel chemat să răspundă pentru distrugerile și degradările produse imobilului este deținătorul imobilului; art. 41 alin. (1) instituie o răspundere civilă delictuală obiectivă, independentă de culpă, indiferent dacă potrivit dreptului comun s-ar vorbi de o răspundere a persoanei juridice pentru fapta proprie, sau de o răspundere pentru fapta altuia; caracterul obiectiv al acestei răspunderi implică și imposibilitatea deținătorului de a se exonera de răspundere dovedind faptul că nu a putut împiedica faptul prejudiciabil.
Dacă am accepta motivarea instanței de fond, ne-am găsi în situația în care, în cazul unui omor din culpă, autorul nu poate fi tras la răspundere pentru că lipsește procesul-verbal de cercetare la fața locului, a susținut apelanta. Să acceptăm că procesul-verbal la care face trimitere art. 41 alin.
nu ar fi fost dresat din culpă, din neglijență, în altă formă decât cea prevăzută de lege. Nu existența sau inexistența procesului-verbal de constatare a unei stări de fapt este izvorul prejudiciului, fiindcă suntem în prezența unei răspunderi delictuale obiective, antrenată în cazul întrunirii cumulative a următoarelor condiții: existența unui prejudiciu, existența culpei (în cazul răspunderii obiective nici măcar culpa nu este cerută) faptul deținerii imobilului care a suferit degradări, și raportul de cauzalitate.
Toate aceste condiții sunt întrunite în speță. Existența sau lipsa procesului-verbal de constatare ușurează sau îngreunează probațiunea, dar nu înlătură răspunderea deținătorului. Suntem în secolul XXI, astfel că prin metode științifice cum sunt expertizele de specialitate, putem dovedi perioada în care au fost provocate voit sau nevoit degradările reclamate, a mai arătat apelanta. Nu este întâmplător că a depus la dosarul cauzei planșe foto din care rezultă cum arăta construcția în anul 2007 și cum arată imediat după preluare; țigla, tabla ruginită și găurită datorită neîntreținerii, sunt depozitate în vederea expertizării. Degradările, distrugerile, vandalizările, s-au produs în perioada de 10 ani de la notificare și până la preluare.
Nu este întâmplător că imediat după ce a intrat în posesia imobilului, a comandat o expertiză extrajudiciară prin care au fost constatate distrugerile din perioada 2002-2012.
Motivarea sentinței apelate este în contradicție și cu încheierea civilă nr. 433/2012 a aceluiași tribunal pronunțată în dosarul nr._, în care s-a consemnat că în cadrul acțiunii care face obiectul dosarului nr._ reclamanta va avea posibilitatea să dovedească atât starea actuală a imobilului, cât și reparațiile ori lucrările de întreținere efectuate ulterior intentării acțiunii pe cheltuiala sa.
Prin sentința criticată, nu i s-a dat posibilitatea să dovedească pe cheltuiala ei temeinicia revendicărilor sale, probațiunea ei fiind respinsă pe o excepție nefondată.
Intimatul C. C. J. prin întâmpinare depusă la dosar filele 38- 39, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate, arătând că în perioada februarie 2001-iunie 2012 s-au efectuat următoarele lucrări de întreținere și conservare: tencuieli parțiale interioare și exterioare; zugrăveli parțiale interioare și exterioare; vopsirea tâmplăriei de lemn ferestre și uși; reparații și întreținerea instalației de apă la grupurile sanitare a fost înlocuită, reparații și întreținere instalația electrică; a fost înlocuită instalația în corpul D parter; a fost înlocuită instalația electrică din toate sălile; s-au schimbat țigle pe acoperiș pe diferite porțiuni; au fost înlocuite unele jgheaburi și burlane cu altele vechi dar în stare de folosință; s-a întreținut drenajul clădirii castelului; nu au fost demolate sobele de teracotă sau mobilierul original. În anul 2011 o parte din șarpantă și învelitoare au cedat probabil datorită vechimii și uzurii materialelor din care sunt confecționate.
Intimatul I. Ș. J. S. prin întâmpinare depusă la dosar filele 40-41, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, având în vedere că față de acesta s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive.
Intimatul O. J. prin întâmpinare depusă la dosar fila 42-43, a solicitat respingerea apelului ca nefondat. Despre lucrările de întreținere care s-au efectuat la aceste construcții, a făcut referiri în întâmpinările depuse la prima instanță.
Prin întâmpinare depusă la dosar fila 43-44, intimatul CENTRUL DE CERCETĂRI BIOLOGICE J. -G. B. J., a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că apelanta nu a uzat de drepturile pe care i le-a conferit legea și nu a respectat obligațiile pe care aceasta le impune, astfel că nu poate emite pretenții la despăgubiri pentru eventuale degradări suferite de imobilul asupra căruia era proprietară încă din anul 2007, dar pe care a evitat să îl preia în stăpânire și să-l întrețină.
Intimatul a aprobat restituirea în natură a terenului cu suprafața de 6.804 mp, jumătate din construcția Conac și Casa Romană edificate pe acest teren, diferența de teren aferentă castelului și cealaltă jumătate de clădire erau în administrarea orașului J. .
Restituirea în natură de către intimat, nu a fost contestată de apelantă, astfel că decizia a rămas definitivă. Starea imobilului la data notificării se poate proba cu procesul-verbal încheiat de deținătorul imobilului în prezența persoanei îndreptățite, ori de executorul judecătoresc la cererea persoanei îndreptățite.
Intimatul CENTRUL DE CERCETĂRI BIOLOGICE J. - G. B. J.
, a depus și concluzii scrise la dosar, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în apel.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Prin notificarea nr. 46 din_, reclamanta I. E. -M. a solicitat restituirea în natură a construcției conac Castelul Wesselenyi și a terenului
în suprafață de 9 ha și 4787 mp identificat cu nr. top 270/2/b/2/1/1/b/2/1/3/1/b/1 din CF nr. 1776 J., iar prin decizia nr. 456 din_ emisă de Centrul de Cercetări Biologice J., i s-a restituit în natură ½ din construcția conac C1 și construcția Casa Romană, împreună cu terenul în suprafață de 6894 mp. Această decizie a fost modificată parțial prin decizia civilă nr. 25/2010 a Curții de A. C., prin care reclamantei i s- au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele construcții constând în fosta casă a inginerului agronom și grajd.
De asemenea, prin dispoziția nr. 600 din 31 iulie 2009 a P. ului orașului J., i s-a restituit reclamantei I. E. -M., ½ din construcția Conac situată în J., str. P. nr.14; construcția Casa Romană în suprafață de 913 mp; terenul ocupat de construcții în suprafață totală de 1550,5 mp din care 550,5 mp în cotă indiviză; curtea interioară în suprafață de 4631 mp și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, pentru terenul în suprafață de 9.999 mp ce nu poate fi restituită în natură.
Potrivit art. 41 din Legea nr. 10/2001 "(1) Distrugerile și degradările cauzate imobilelor care fac obiectul prezentei legi după intrarea în vigoare a acesteia și până în momentul predării efective către persoana îndreptățită cad în sarcina deținătorului imobilului.
Deținătorul imobilului, în prezența persoanei îndreptățite, va încheia un proces-verbal privind starea de fapt a imobilului, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării.
În cazul nerespectării de către deținătorul imobilului a termenului prevăzut la alin. (2), persoana îndreptățită se poate adresa executorului judecătoresc, care va întocmi procesul-verbal privind situația reală a imobilului.
În vederea recuperării cheltuielilor suportate de persoana îndreptățită pentru întocmirea procesului-verbal privind situația de fapt a imobilului prin executorul judecătoresc copia legalizată de pe procesul- verbal constituie titlu executoriu împotriva deținătorului imobilului";.
Rezultă că la cererea persoanei îndreptățite, unitățile deținătoare erau obligate ca în termen de 15 zile să încheie procesul-verbal privind starea de fapt a imobilului, iar dacă deținătorii imobilului nu respectau termenul de 15 zile de la solicitarea reclamantei, aceasta se putea adresa executorului judecătoresc pentru a încheia un proces-verbal privind situația reală a imobilului.
Reclamanta-apelantă recunoaște că nu a făcut demersuri pentru întocmirea procesului-verbal în vreuna dintre cele două variante, pentru a dovedi că între timp imobilul revendicat ar fi suferit distrugeri și/sau degradări, dar a depus la dosar filele 5-10 un raport de expertiză extrajudiciară efectuat de expertul tehnic P. Tiberiu, din care rezultă că în perioada februarie 2002-martie 2012, degradările suferite de ansamblul arhitectural din cauza neîntreținerii curente și a lipsurilor de reparații capitale, s-ar ridica la suma de 506.350 lei.
Această expertiză tehnică extrajudiciară, care nu a fost efectuată în contradictoriu cu părțile din proces pentru a le fi opozabilă, nu a fost însușită de către intimați.
În apel, apelanta nu a solicitat efectuarea unei expertize de evaluare a degradărilor suferite de construcțiile ce fac parte din ansamblul arhitectural Castelul Wesselenyi în perioada 2002-2012.
C. C. J., i-a predat apelantei imobilul deținut de aceasta prin procesul-verbal încheiat la data de_ fila 30 dosar judecătorie.
La dosar fila 70, intimatul L. T. J. a depus facturi din care rezultă că la data de_ a plătit unei societăți comerciale suma de 11.068.624 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații la imobilul în litigiu. Același intimat a mai depus facturi pentru diferite sume de bani reprezentând reparații și materiale cumpărate pentru imobilul în litigiu filele 146-163.
Contravaloarea acestor lucrări executate de către foștii deținători la imobilul în litigiu, nu a fost evaluată printr-un raport de expertiză tehnică judiciară și dedusă din cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamantă, în măsura în care le-ar fi dovedit, deoarece apelanta nu a solicitat efectuarea unei expertize în apel, iar instanța în exercitarea rolului activ dar cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, nu putea dispune efectuarea unei expertize nesolicitate, fiindcă aceasta ar fi
însemnat să fie obligată apelanta la plata avansului onorariului de expert, în lipsa manifestării sale de voință exprimate în acest sens.
Având în vedere că apelanta nu și-a dovedit pretențiile sale constând în contravaloarea despăgubirilor reprezentând distrugeri și degradări ce ar fi fost cauzate ansamblului Castelul Wesselenyi din J. între data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și până la data intrării ei efective în posesie, în condițiile prevăzute de art. 41 din aceeași lege, în baza art. 296 C. pr. civ., se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, care va fi menținută ca legală și temeinică.
Fiind căzută în pretenții, în temeiul art. 274 alin. (1) C. pr. civ., apelanta va fi obligată să îi plătească intimatului CENTRUL DE CERCETĂRI BIOLOGICE - G. B. J., cheltuieli de judecată în apel în sumă de
1.500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta I. E. -M. împotriva sentinței civile nr. 2127 din 19 aprilie 2013 a Tribunalului S., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numita apelantă să îi plătească intimatului CENTRUL DE CERCETĂRI BIOLOGICE - G. B. J. cheltuieli de judecată în apel în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Judecător, Grefier,
T. D. A. -T. N. M. -L. T.
Red.TD:_
Dact.CC._ -9 ex.
Jud. fond: I. D. -D.
| ← Decizia civilă nr. 1104/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 891/2013. Pretenții → |
|---|
