Decizia civilă nr. 505/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 505/R/2013
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător C. -A. C. Judecător O. -C. T. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent B. O. S., recurent B. T. G., recurent B. G., împotriva Sentinței civile nr. 23779/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat G. P., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată faptul că la data de_ s-au depus la dosar concluzii scrise din partea intimatului reclamant.
Instanța constată faptul că mersul dezbaterilor și cuvântul părților pentru concluzii a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de _
, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 23779/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul G. P., în contradictoriu cu pârâții B. G., B.
T. și B. O. S. .
Au fost obligat pârâții la plata în favoarea reclamantului a sumei de
50.000 lei reprezentând contravaloare prejudiciu suferit și a dobânzii legale aferente calculată de la data introducerii acțiunii până la achitarea efectivă a debitului.
Au fost obligati pârâții la plata în favoarea reclamantului a sumei 6.366 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâților de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
La data de_ a izbucnit un incendiu în comuna Râșca, satul Lăpuștești, nr. 88A, jud. C., la fața locului deplasându-se o echipă de intervenție din cadrul Secției de Pompieri Colina - Garda II Gilău.
Potrivit procesului verbal de intervenție nr. 26/3 din data de_ (fila 12), în ziua de_, subunitatea Garda de intervenție Gilău a intervenit în localitatea Lapustesti, jud. C., nr. 87, pentru stingerea incendiului produs la casa de vacanță aparținând d-lui G. P., reținându-se că a ars în proporție de 100% partea acestuia din casa de vacanță și bunurile din interior (aparatură electrocasnică, mobilier, materiale textile și sobele de teracotă), iar cu privire la elementele privind stabilirea cauzei probabile a evenimentului s-au indicat următoarele: locul focarului - peretele mansardei de la casa de vacanță cu nr. 88 din vecinătăte, sursa probabilă de aprindere - flacăra directă, mijlocul care
putea produce aprinderea - propagat de la incendiul de la nr. 88, primul material aprins - lemn, împrejurarea determinantă - flacăra directă rezultată de la incendiul izbucnit de la locația cu nr. 88, aflată la aproximativ 4 m.
În data de_ s-a întocmit și procesul verbal de intervenție de la fila 42 din dosar, prin care s-a reținut că, în data de_, subunitatea Garda de intervenție Gilău a intervenit în localitatea Lapustesti, jud. C., nr. 88/A, pentru stingerea incendiului produs la casa de vacanță proprietatea d-nei B.
G., constatându-se la momentul sosirii la locul intervenției că ardea în întregime casa de vacanță compusă din trei apartamente cu trei proprietari și locația învecinată de la nr. 87, iar cu privire la elementele privind stabilirea cauzei probabile a evenimentului s-au indicat următoarele: locul focarului - peretele exterior al mansardei, sursa probabilă de aprindere - scurtcircuit electric, mijlocul care putea produce aprinderea - folosirea unui prelungitor electric subdimensionat, împrejurarea determinantă - conectarea la instalația electrică a unor scule electrice printr-un prelungitor subdimensionat.
Din răspunsurile la interogatoriul pârâtei B. G. (filele 99 - 100) reiese că, la data de_, se executau lucrări de extindere a terasei de la parterul și acoperișul de deasupra acestei terase la casa sa de vacanță din sat Lapustesti, ginerele acesteia ocupându-se de lucrările menționate, în sensul că a încheiat o înțelegere verbală cu o persoană pe nume Nagy D., care urma să lucreze împreună cu muncitorii lui, nefiind necesară prezența sa în imobil pe parcursul efectuării lucrărilor, respectiv extinderea terasei prin turnarea unei fundații, executarea unei părți din lemn și prelungirea acoperișului peste terasă, despre incendiu aflând de la ginerele său, care a sunat-o în ziua respectivă, în jurul orelor 23.00. A mai susținut că de la ginerele său a aflat că incendiul ar fi izbucnit de la un prelungitor folosit de muncitori, care a fost suprasolicitat datorită utilizării mai multor scule electrice, iar din răspunsurile la interogatoriul pârâtei B. O. S. (filele 126 - 127) rezultă că se executau lucrări de extindere a terasei de la parterul cabanei de către d-l Nagy D. I., cu echipa sa de muncitori, lucrări în care nu s-au implicat niciun dintre pârâți.
Totodată, din răspunsurile la interogatoriul reclamantului (filele 101 - 102), a reieșit că acesta văzuse o echipă de muncitori care lucra la casa de vacanță a familiei B., iar cu ocazia lucrărilor de construcții efectuate a observat că se foloseau scule electrice: polizor, mașină de găurit, betonieră, etc., precum și un cablu electric tras de la cabana pârâților la foișorul din curtea acestora, menționând și faptul că l-a văzut pe ginerele d-nei B. stând la cabană în timp ce erau executate lucrările și dirijând întreaga operațiune.
Din declarația martorului Bodnariuc A. (fila 130), propus de reclamant, a rezultat că înainte de incendiu, la cabana d-nei B. se executau lucrări de extindere a terasei, lucrări de care s-a ocupat ginerele acesteia, în calitatea sa de beneficiar al lucrărilor: a angajat muncitorii, a coordonat lucrările, dădea instrucțiuni celor doi muncitori care lucrau, participa efectiv la lucrări muncind alături de muncitori, transporta și descărca materiale, menționând și faptul că în timp ce muncitorii lucrau la cabana pârâților utilizau prelungitoare de la instalația electrică în care puneau tot felul de unelte de capacitate mare (care erau necesare pentru tăiere), iar din declarația martorului Demeter A. Darius (fila 132), propus de pârâți, reiese că d-l B., ginerele d- nei B. G., coordona lucrările în sensul că le spunea muncitorilor ce au de lucrat, muncitori angajați de familiile B. și B. .
Potrivit declarației martorului U. DP (fila 150), incendiul care a izbucnit în comuna Râșca, sat Lapustesti, a fost foarte puternic datorită materialelor din care erau construite cabanele și a celor depozitate în acestea: lacuri și vopsele, menționând și faptul că la cabana familiei B. erau câțiva muncitori cu care a discutat, găsind și tablourile electrice la care a constatat că exista o siguranță necalibrată, respectiv o diferență între puterea instalată și puterea consumată, denumirea tehnică fiind suprasarcină, muncitori care i-au
relatat că efectuau lucrări de reparații și au utilizat unelte conectate la curent electric, iar motivul producerii incendiului a fost această situație de suprasarcină. A mai declarat că din cele discutate cu muncitorii, aceștia au folosit un cablu prelungitor pentru sculele electrice cu care lucrau, observând că un astfel de cablu era subdimensionat raportat la puterea sculelor utilizate.
Reclamantul a concluzionat ca incendiul s-ar fi datorat culpei pârâților, astfel, că a formulat prezenta acțiune prin care a solicitat, prin cererea inițială, antrenarea răspunderii civile delictuale directe a acestora, în temeiul art. 998 - 999 C.civ., apoi, la data de_, prin extinderea și precizarea acțiunii de la fila 49 din dosar, și-a precizat și completat temeiul de drept al cererii în principal, invocând dispozițiile art. 1000 alin. 1 C.civ., iar în subsidiar, dispozițiile art. 1000 alin. 3 C.civ., în ambele cazuri coroborat cu prevederile art. 1003 C.civ.
În cauză, instanța a reținut, raportat la materialul probator prezentat mai sus, că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1000 alin. 1 cod civil (text legal în vigoare la data producerii incendiului, precum și la data introducerii cererii de chemare în judecată):
Astfel potrivit art. 1000 alin. 1 Cod civil "suntem de asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligați a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră";.
Prin art. 1000 alin. 1 C.civ., a fost instituită răspunderea pricinuită de lucruri - bazată pe prezumția culpei - prin lucruri susceptibile de a cauza prejudiciu înțelegându-se orice bunuri mobile sau imobile care se află sau nu în mișcare.
Această prezumție de responsabilitate se întemeiază pe aceea că persoana care are paza legală a lucrului nu și-a îndeplinit această obligație de rezultat și că temeiul răspunderii îl constituie lipsa de pază a lucrului.
În ceea ce privește conținutul noțiunii de pază, la care se referă prevederea legală sus menționată, este de necontestat că aceasta nu privește paza materială, ci paza juridică care, în principiu, revine proprietarului deoarece, în baza acestei calități, numai acesta are dreptul și obligația de control asupra lucrului și, deci, este dator să ia măsurile necesare pentru ca lucrul să nu se afle în situația de a cauza altora un prejudiciu.
Prin întâmpinare, pârâții au invocat faptul că, în cauză, a avut loc o scindare a pazei juridice a lucrului, astfel încât proprietarii dețineau paza juridică a structurii lucrului, în timp ce detentorii precari paza juridică a utilizării lucrului, astfel că răspunderea juridică a proprietarilor va fi angajată în măsura în care prejudiciul va fi o consecință a unui viciu de structură a lucrului, în vreme ce detentorii precari vor răspunde pentru prejudiciile cauzate ca urmare a modului în care a fost utilizat sau păstrat lucrul, astfel că răspunderea civilă, în baza art. 1000 alin. 1 Cod civil, pentru repararea prejudiciului produs reclamanntului revine numitului Nagy I. D., în calitate de detentor precar (antreprenor), pentru imobilul, casă de vacanță, proprietatea pârâților.
Raportat la aspectele menționate, instanța a apreciat că, în speță, nu a intervenit o transmitere a folosinței lucrului către Nagy I. D. care să fi determinat o scindare a pazei juridice a lucrului în paza structurii lucrului, care rămâne la proprietar și paza folosinței lucrului, care, se strămută la cel care prin act juridic a primit autoritatea asupra lucrului, simpla atitudine a pârâților de a le permite muncitorilor să doarmă în casă pe perioada realizării lucrărilor la terasa acestora neputând avea caracterul unei astfel de scindări, dovada intervenirii unui astfel de act între pârâți și Nagy I. D. nefiind efectuată în cauză.
Cauza producerii faptului păgubitor pentru reclamant a constituit-o declanșarea incendiului în incinta proprietății pârâților determinat de faptul că panoul electric montat la cabana de vacanță a familiei B. prezenta o siguranță
necalibrată, respectiv o diferență între puterea instalată și puterea consumată, denumită în termeni tehnici suprasarcină, foc care s-a propagat și la casa de vacanță a reclamantului (aspecte care reies atât din declarația martorului U.
P. - fila 150, cât și din procesului verbal de intervenție nr. 26/3 din data de_ - fila 12). Totodată, din avizul nr. 279 emis de RE. L DGTDEE FRE C. de la fila 167 din dosar reiese că puterea instalată totală pe gospodăria pârâților din comuna Râșca, sat Lăpuștești nr. 88 era de 2,3 kW, în baza căruia s-a indicat la pct. 8 că în cazul în care se va executa o extindere a instalației de utilizare prin noi construcții sau când în locuința existentă consumul de putere urmează a depăși 2,3kW (putere indicată ca limită a instalației de alimentare), să se depună o nouă cerere de alimentare cu energie electrică. Este de necontestat că incendiul s-a produs în incinta casei de vacanță a căror coproprietari sunt pârâții, care aveau obligația de control asupra casei de vacanță și, deci îndreptățiți să ia măsurile necesare pentru ca lucrul să nu se afle în situația de a cauza prejudicii reclamantului prin incendierea proprietății acestuia.
Așadar, în cauză operează răspunderea pricinuită de lucruri - bazată pe prezumția culpei - prin lucruri susceptibile de a cauza prejudicii înțelegându- se, așa cum s-a menționat și mai sus, orice bunuri mobile sau imobile care se află sau nu în mișcare, admițându-se existența unei fapte a lucrului chiar dacă fapta omului a fost prezentă, muncitorilor care au utilizat sculele electrice în amenajarea terasei și a acoperișului acesteia la casa de vacanță a pârâților, permițându-li-se accesul în casă și folosirea sculelor chiar de către pârâți, mai exact prin ginerele d-nei B. G., așa cum reiese și din răspunsurile la interogatoriul pârâtelor (filele 99 - 100 și 126 - 127). Chiar dacă pârâții nu au determinat în mod nemijlocit producerea faptei păgubitoare, în sarcina lor s-a reținut neîndeplinirea unor obligații de diligență ce constau în obligația acestora de a controla periodic sursele de energie, racordul dintre acestea și prelungitoarele utilizate de muncitorii angajați, lucru care ar fi determinat înlăturarea situației păgubitoare.
O altă condiție necesară pentru antrenarea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate de lucruri o reprezintă existența prejudiciului, element esențial care constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană.
În ceea ce privește existența prejudiciului, instanța a reținut că, în cauză a fost efectuat raportul de expertiză tehnică întocmit de d-na expert Feraru M.
, prin care s-a stabilit valoarea de înlocuire a casei de vacanță a reclamantului la suma de 52.658 lei (filele 110 - 119). Instanța a dat eficacitate în prezenta cauza raportului de expertiză tehnică efectuat de d-na Feraru M.
E. cu privire la valoarea prejudiciului produs având în vedere argumentele prezentate de aceasta în cuprinsul raportului de expertiză, precum și metoda de evaluare utilizată în cadrul acesteia, iar în ceea ce privește punctul de vedere exprimat de expertul asistent Toda M., instanța a apreciat că nu poate determina diminuarea cuantumului valorii casei mai sus indicate, bazându-se, în principal, pe simple supoziții ale d-lui expert (de exemplu: lemnul utilizat, în mod preponderent în zona Râșca - M. el, se procură extrem de ușor local șila un preț inferior față de cel de pe piața altor localități).
Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare se cer a fi întrunite următoarele condiții: să fie cert și să nu fi fost reparat încă. În privința caracterului cert al prejudiciului, instanța a apreciat că acesta rezultă cu prisosință din concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză și administrată în fața instanței, iar cealaltă condiție ca prejudiciul să nu fie reparat rezultă din însăși existența pendinte a prezentului litigiu.
Raportul de cauzalitate dintre fapta lucrului cauzatoare de prejudiciu și prejudiciul efectiv suferit de către reclamant este îndeplinit în speța de față, elocvente în acest sens fiind atât declarația martorului U. DP - fila 150,
cât și procesului verbal de intervenție nr. 26/3 din data de_ . Astfel, pornind de la sistemul indivizibilității cauzei cu condițiile, cauza determinantă care a condus la distrugerea în totalitate a casei de vacanță situată în localitatea Râșca, sat Lăpușteștinr. 87, jud. C., aparținând reclamantului G.
P., precum și a bunurilor mobile situate în interiorul acesteia, o reprezintă incendiul generat și propagat de la casa de vacanță a pârâților B. G., B.
T. și B. O. S. .
În consecință, față de argumentele de fapt și de drept expuse, în baza art. 1000 alin. 1 Cod civil, precum și în aplicarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamant și a obligat pârâții, în solidar, în baza art. 1003 Cod civil, la plata în favoarea reclamantului a sumei de 50.000 lei reprezentând contravaloare prejudiciu suferit, precum și a dobânzii legale aferente calculată de la data introducerii acțiunii,_, până la achitarea efectivă a debitului.
Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 998 - 999 C.civ., instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 998 C.Civ. orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit art. 999 C.Civ. omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Astfel, răspunderea civilă consacrată de art. 998 - 999 C.civ. se fundamentează pe ideea că simpla existență a prejudiciului nu este suficientă pentru angajarea răspunderii delictuale. Cel care reclamă prejudiciul suferit printr-o faptă ilicită trebuie să dovedească, conform art. 1169 C.civ., și celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre aceasta și prejudiciu suferit și culpa sau greșeala autorului.
Totodată, prin Sentința civilă nr. 1173/2011 din data de_ pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul nr._, devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 487/R/_ din data de_ pronunțată de tribunalul C. în dosarul nr._ (filele 126 - 129), s-a admis cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanții B. G., B. O.
S. și B. T. în contradictoriu cu pârâtul NAGY I. D., care a fost obligat la plata sumei totale de 70.798 lei cu titlul de despăgubiri civile către reclamanți, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data formulării cererii de chemare în judecată,_, și până la achitarea integrală a debitului, reținându-se că incendiul din data de_, izbucnit în com. Râșca, s-a datorat activității culpabile a pârâtului Nagy I. D., precum și a celorlalți doi muncitori, care în cursul lucrărilor de construire au utilizat un prelungitor subdimensionat puterii electrice efectiv folosite de toate aparatele electrice (mașină de găurit, de șlefuit și de tăiat lemn), utilizând un singur triplu ștecher, care a depășit puterea instalației electrice a imobilului.
Având în vedere aspectele menționate, instanța a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se angaja răspunderea pârâților pentru fapta proprie, reclamanții nefăcând dovada îndeplinirii condițiilor impuse de art. 998
- 999 Cod civil cu privire la pârâții B. G., B. T. și B. O. S. .
În cauză, reclamantul a invocat și prevederile art. 1000 alin. 3 Cod Civil, potrivit cărora sunt răspunzători "stăpânii și comitenții de prejudiciul cauzat de servitorii și prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat";.
Art. 1000 alin. 3 Codul Civil folosește noțiunea de "comitent"; și "prepus"; fară a arăta înțelesul acestora, care reiese implicit din text în sensul că răspunderea comitentului se referă la repararea prejudiciilor cauzate de prepușii lor "în funcțiile ce li s-au încredințat";. Sunt comitenți persoanele care încredințează funcțiile altora, iar prepușii sunt persoanele care primesc funcțiile ce li s-au încredințat. Sunt prepuși, în general, și toți cei care primesc de la alte
persoane, funcții sau însărcinări de a desfășura în mod oneros sau chiar gratuit anumite activități în contul altor persoane. Din noțiunea de încredințare a unor funcții de către comitent prepușilor reiese că între comitent și prepus se stabilesc raporturi în temeiul cărora cel dintâi este îndreptățit să dea ordine, dispoziții, instrucțiuni celui de-al doilea, pentru îndeplinirea unor funcții sau activități, iar între comitenți și prepuși se stabilesc astfel raporturi de autoritate și subordonare având ca obiect îndeplinirea de către prepuși a unor funcții sau activități în interesul comitenților, respectiv raporturi de prepușenie.
Instanța a apreciat că, în cauză, nu se poate reține existența unui raport de prepușenie între pârâții B. G., B. T. și B. O. S. și muncitorii Nagy I. D., A. inei Constantin și Aftenie V. C., întrucât pe de o parte aceștia ar fi fost angajați de d-l B., ginerele pârâtei B. G., așa cum reiese din declarațiile martorilor mai sus menționate, care nu are nicio calitate în prezenta cauză, nu de către pârâți, iar pe de altă parte, acesta nu exercita asupra muncitorilor o activitate specifică celei determinată de relația comitent - prepus: de a da instrucțiuni, de a direcționa, a îndruma, controla activitatea muncitorilor, dependența funcțională a prepusului față de comitent constituind nota caracteristică a raportului de prepușenie, care atrage aplicarea prevederilor art. 1000 alin. 3 Cod civil (aspecte care, de asemenea, reies din declarațiile martorilor audiați în cauză la solicitarea părților).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâții B. G., B.
O. S. și B. T. G.
, solicitând instanței modificarea în întregime a sentinței atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiata a acțiunii introductive formulată de reclamant G. P. .
În motivare pârâții recurenți arată faptul că apreciază hotărârea atacata ca fiind nelegală, instanța făcând, în opinia sa, o greșita aplicare si interpretare a legii si pe de altă parte, raportat la prevederile art.304 ind. 1 Cod Pr. Civila, ca fiind si netemeinica, deoarece prima instanța a făcut si o greșita interpretare a probelor și a stării de fapt, raportat la următoarele considerente:
În primul rând, apreciază pârâții reclamanți ca in speța nu sunt incidente dispozițiile art.1000 alin.1 Cod Civil, care instituie răspunderea civila delictuala pentru lucruri, deoarece ne găsim în prezenta unuia dintre cele trei motive care permit păzitorului juridic sa înlăture răspunderea stabilita de art.1000 alin.1 Cod Civil in sarcina sa, si anume, fapta unui tert.
Existenta faptei unui terț, lipsește răspunderea civila instituita de art.1000 alin.1 Cod Civila de una din condițiile necesare întrunirii ei, respectiv a legăturii de cauzalitate dintre lucru si prejudiciu.
Deoarece prejudiciul cauzat este rezultatul faptei unui terț si nu a păzitorului juridic al lucrului, sunt aplicabile dispozițiile art.998-art.999 Cod Civil care reglementează răspunderea civila delictuala pentru fapta proprie.
Existenta unei fapte aparținând unei/unor terțe persoane, care a determinat producerea incendiului din data de_ si care exclude antrenarea răspunderii acestora pentru prejudiciile cauzate de lucruri, rezultă din întreg probatoriul administrat in cauza, respectiv concluziile Procesului Verbal de Intervenție nr.26/_ încheiat cu privire la casa de vacanta aparținând recurenților, de la care incendiul s-a propagat si la cabana intimaților, declaratia martorului U. DP, consemnata la fila 150 din dosar.
In concret, folosirea acestor unelte electrice, a căror capacitate depășea puterea instalației electrice a cabanei si a prelungitorului, a avut ca rezultat o stare de suprasarcina, definita ca diferența între puterea electrica instalată și cea consumata, care la rândul ei a determinat producerea unui scurt circuit electric ce "a declanșat, datorită materialelor din care era construita cabana, incendiul din data de_ .
Raportat la toate aceste constatări si explicații date de către organele abilitate în domeniu, apare ca fiind totalmente greșit raționamentul primei instanțe care a apreciat că producerea incendiului a fost determinate: "de faptul ca panoul electric montat la cabana de vacanta a Fam. B. prezenta o siguranța necalibrata, respectiv o diferența între puterea instalata si puterea consumata, denumita în termini tehnici suprasarcina".
In opinia lor, arată pârâții recurenți, instanța a făcut o confuzie intre cauza incendiului, si anume situația de suprasarcina, determinata si ea de folosirea printr-un prelungitor subdimensionat a unor scule electrice, si efectul acestei stări de suprasarcina, respectiv decalibrarea uneia dintre siguranțele de pe panoul electric al cabanei recurenților. Un alt argument care demonstrează falsitatea concluziilor primei instanțe privind cauza producerii incendiului este cel rezultat din compararea poziționării tabloului electric al cabanei Fam. B. cu locul declanșării incendiului. Potrivit celor menționate in Procesul Verbal de Intervenție nr.26/_ locul focarului a fost identificat ca fiind peretele exterior al mansardei, adică exact locul in care muncitorii foloseau acele scule electrice, conectate printr-un prelungitor subdimensionat, pentru realizarea acoperișului terasei pe care au construit-o. Pe de alta parte, din proiectul pentru casa de vacanta a recurenților (fila 156-165 din dosar) si din avizul nr.279 privind consumatorul casnic B. T. (fila 167 din dosar) reiese ca tabloul electric era situat la parterul cabanei Fam. B. . Așadar, pe lângă interpretarea logica a fenomenului de suprasarcina, așa cum rezulta el din concluziile Procesului Verbal de Intervenție amintit si din declarația martorului
U. DP, elemente concrete de fapt contribuie la demontarea argumentației primei instanțe.
Asa cum a mai arătat existenta faptei unei terțe persoane reprezintă unul din cazurile care exclud antrenarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, prevăzuta de art.1000 alin.3 Cod Civil.
Fapta omului, in speța a muncitorilor care executau lucrări de construcție la cabana Fam. B., nu reprezintă o condiție a producerii incendiului din data de_, așa cum în mod greșit apreciază prima instanța, ci însăși cauza determinantă în declanșarea lui.
Condiții favorabile producerii incendiului pot fi considerate, de exemplu, materialele din care erau edificate cabanele si distanta mică dintre acestea, care au permis izbucnirea si propagarea cu ușurința a focului, insa nu însăși fapta generatoare, adică utilizarea necorespunzătoare a unor scule electrice.
Un ultim argument in susținerea primei lor critici la adresa Sentinței recurate vine din partea unei hotărâri judecătorești irevocabile, nr. 1173/2011, pronunțata de Judecătoria Huedin, prin care s-a stabilit ca vinovat de producerea incendiului declanșat la cabana Fam B., de la care acesta sa extins si la casa de vacanta a reclamantului din prezentul dosar, se face numitul Nagy D. I., șeful echipei de muncitori.
În esență, s-a reținut ca incendiul din_ "s-a datorat activității culpabile a pârâtului Nagy D. I., precum si a celorlalți doi muncitori, care in cursul lucrărilor construire au utilizat un prelungitor subdimensionat puterii electrice efectiv folosite de toate aparatele electrice mai sus indicate".
De altfel, și în considerentele hotărârii recurate prima instanța face referire la Sentința nr.1173/2011 a Judecătoriei Huedin, atunci când încearcă sa argumenteze de ce nu poate fi antrenată răspunderea pârâților -recurenti pe temeiul răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzuta de art.998- art.999 Cod Civil.
Deși, prima instanța respinge cererea reclamantului de obligarea a pârâților la repararea prejudiciului, in temeiul art.998-art.999 Cod Civil, deoarece exista deja stabilita vinovăția unei alte persoane printr-o hotărâre judecătoreasca irevocabila, aceasta nu merge cu raționamentul mai departe pentru a vedea situația de excludere între antrenarea răspunderii civile
delictuale pentru fapta proprie și antrenarea răspunderii civile pentru prejudiciul produs de lucruri, în condițiile în care ambele privesc aceeași fapta ilicită, și anume declanșarea incendiului la Casa de vacanta a Fam. B. .
Cea de a doua critica adusa Sentinței Civile recurate, privește tot o interpretare și aplicare greșita a legii, determinate de o greșita interpretare si înțelegere a probelor administrate in cauza.
De data acesta greșita interpretare a legii făcuta de instanța privește noțiunea de scindare a pazei juridice asupra lucrului, in speța asupra cabanei aparținând Fam. B. .
Prin întâmpinarea si concluziile scrise depuse in fata primei instanțe recurenti-pârâți au susținut că, deși, în principal, răspunderea lor in calitate de proprietari nu poate fi antrenata, deoarece exista fapta unui terț care a cauzat declanșarea incendiului, totuși, chiar acceptând aplicabilitatea dispozițiilor art. 1000 alin. Cod Civil, și in aceasta ultima situație cererea de chemare in judecata trebuie respinsa. In esența, s-a argumentat ca intre aceștia, în calitate de beneficiari, si muncitorii conduși de numitul Nagy D. I., in calitate de executanți, s-a Încheiat un contract de antrepriza, prin care aceștia din urma s- au obligat sa execute lucrări de extindere si acoperire a unei terase la cabana Fam. B. .
In baza acestui contract de antrepriza, s-a realizat o scindare a pazei juridică a cabanei in discuție, in care paza juridica a structurii ei a rămas la proprietari, respectiv la recurenți, iar paza juridica a folosinței ei s-a transmis la muncitorii conduși de Nagy D. I. .
In acest sens, al scindării pazei juridice, între proprietari, posesori sau deținătorii, unui alt drept real asupra unui bun și detentorii precari, adică persoanele care: obțin folosința bunului în baza unui act juridic (locatarul, comodatarul, depozitarul, aredndasul, concesionarul si nu in ultimul rând antreprenorul) s-au expus opinii avizate si in doctrina de specialitate. (L. P. Teoria Generala a Obligațiilor Ed. Fundației Ghemarea lași, pag. 280).
In cazul intervenirii unei astfel de scindări a pazei juridice, proprietarii rămân cu paza juridica a structurii bunului, fiind răspunzători pentru prejudiciile datorate unui viciu al lucrului, în vreme ce detentorilor precari le revine paza juridica a utilizării lucrului, fiind răspunzători pentru prejudiciile datorate modului in care a fost utilizat sau păstrat acel bun.
Fără a combate in vreun fel aceasta teorie a scindării pazei juridice asupra lucrului, in speța asupra casei de vacanta a Fam. B., prima instanța retine ca: "nu a intervenit o transmitere a folosinței lucrului in favoarea numitului Nagy D. I. care să fi determinat scindarea pazei juridice asupra lucrului (....), simpla atitudine a paraților de a le permite muncitorilor sa doarmă in casa pe perioada realizării lucrărilor la terasa acestora neputând avea caracterul unei astfel de scindări, dovada intervenirii unui astfel de act între pârâți și Nagy D. I. nefiind efectuata în cauza"
În opinia pârâților recurenți, actul juridic a cărui dovada prima instanța o solicita este tocmai contractul de antrepriza încheiat între pârâții-recurenti si Nagy D. I. .
Menționează pârâții recurenți faptul că valabilitatea acestei convenții de antrepriza, dat fiind caracterul ei consensual, nu este condiționată de încheierea ei in forma scrisa.
Dovada încheierii acestui contract de antrepriza, când caracter consensual, după cum este unanim recunoscut, s-a făcut, practic, prin întreg probatoriul administrat în cauză începând cu răspunsul la interogatoriul luat pârâtei B. G. în care acesta recunoaște încheierea unei astfel de înțelegeri cu Nagy D. I., neconsemnată într-un înscris, continuând cu răspunsul la interogatoriu al reclamantului G. P., care afirma ca a văzut o echipa de muncitori la cabana Fam. B. executând lucrări de extindere a unei terase, fapt
confirmat și prin depoziția martorului Bodnariuc A., propus de către reclamant.
Apoi, declarația martorului Demeter Darius care a confirmat expres existenta unei înțelegeri între pârâți si Nagy D. I., prin care acesta din urma s-a angajat să execute contra cost o lucrare de extindere si acoperire a unei terase la cabana Fam. B. .
Această declarație se coroborează si cu cea a Col. U. DP, care afirmă ca l-a găsit pe numitul Nagy D. I. împreuna cu un alt muncitor la cabana recurenților în momentul declanșării incendiului, aceștia recunoscând ca efectuau lucrări de extindere a unei terase.
De asemenea, martora Lapuste M. a declarat ca a văzut mai multe persoane executând lucrări de construire la cabana Fam B., atât în ziua producerii incendiului cât și in zilele precedente declanșării sale.
Pe de alta parte, din toate aceste declarații de martori, coroborate si cu interogatoriile părților rezulta ca pe toata perioada executării lucrărilor de construcție, atât anterior cât si la momentul declanșării incendiului, nici unul dintre pârâți nu s-a aflat la cabana acestora din Sat Lapustesti.
Singura persoana care a ținut în mod efectiv legătura cu echipa de muncitori, asigurând aprovizionarea acestora cu materialele de construcții necesare executării lucrărilor a fost ginerele pârâtei B. G., numitul B. Calin.
Așadar, existenta si conținutul convenției încheiate între pârâți si Nagy D.
I., deși neconsemnată într-un înscris, este dovedita cu celelalte probe administrate in cauza si amintite mai sus (interogatoriul pârtilor, declarații de martori).
Ori, este indiscutabil ca, așa cum rezulta din probele administrate, obligațiile si drepturile părților, născute din convenția amintita, sunt specifice oricărui contract de antrepriză, care, așa cum a arătat, este unul dintre actele juridice apte să duca la o scindare a pazei juridice asupra lucrului, ce reprezintă obiectul material al unui astfel de contract.
Așadar puterea de direcție, supraveghere si control al muncitorilor, in calitate de antreprenori asupra lucrului, s-a născut ca urmare a încheierii unei astfel de convenții cu proprietarii cabanei în cauza, iar nu datorita faptului ca aceștia au dormit pe perioada derulării lucrărilor in cabana la care executau acele lucrări, așa cum a vrut sa dea de înțeles prima instanța.
Pe de alta parte, este cât se poate de limpede ca prejudiciul cauzat reclamantului a fost determinat de modul în care lucrul a fost folosit, respectiv păstrat de către echipa de muncitori condusa de Nagy D. I. si nu de un viciu de structura al acestuia.
In acesta situație, așa cum a mai arătat deja, responsabilitatea reparării prejudiciului revine detentorului precar, care deține paza juridica a folosinței lucrului, in speța anteprenorului Nagy D. I. .
La data de_ intimatul reclamant G. P. a depus la dosar întâmpinare
, solicitând instanței respingea ca nefundat a recursului formulat de parații B. G., B. O. S. si B. T. împotriva sentinței civile nr.23779/2012 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul sus menționat, cu consecința menținerii ca legala si temeinică a hotărârii recurate si obligarea recurenților, in solidar, la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea cauzei in recurs.
În sustinere sustinerea pozitiei lor procesuale, intimatii au reiterat apararile invocate in fata primei instante.
Analizand sentinta prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat in cauza si a dispozitiilor legale incidente, tribunalul apreciază neintemeiat recursul declarat in cauza, hotărârea pronunțata de către instanța de fond fiind legala si temeinica, având în vedere următoarele considerente:
Criticile aduse sentinței prin motivele de recurs vizează cele reținute de către instanța in privința temeiului juridic al răspunderii, recurenții susținând ca nu sunt întrunite cerințele răspunderii pentru fapta lucrului.
Recurenții invocă prin motivele de recurs o cauza exoneratoare de răspundere pentru prejudiciile cauzate prin fapta lucrului și anume fapta unui terț. Mai exact, recurenții susțin ca producerea incendiului se datorează faptei ilicite a numitului NAGY D. I., muncitorul care a efectuat lucrări de extindere a terasei casei de vacanta a pârâților folosind un prelungitor subdimensionat persoana aflata în raport de prepusenie cu pârâții in baza unui contract de antrepriza verbal încheiat.
Insa, pentru ca fapta tertului sa fie exoneratoare de raspundere,trebuie sa indeplineasca caracterele unei forte majore, or in speta actiunea tertului nu indeplineste aceste caractere, adica imprevizibila si de neinlaturat.
Sentința civilă nr. 1173/2011 din data de_ pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul nr._, devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 487/R/_ din data de_ pronunțată de tribunalul C. în dosarul nr._ (filele 126 - 129), prin care s-a admis cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanții B. G., B. O. S. și B.
T. în contradictoriu cu pârâtul NAGY I. D., care a fost obligat la plata sumei totale de 70.798 lei cu titlul de despăgubiri civile către reclamanți, in care s-a stabilit ca Nagy I. D. este raspunzator pentru prejudiciul cauzat prin incendiu, nu este opozabila reclamantului din prezentul litigiu, care nu fost parte in dosarul mai sus mentionat.
IN speta, paratii au fost obligati la plata in calitate de paznici juridici ai bunului.
In mod corect a retinut instanța de fond faptul ca pârâții sunt culpabili în producerea scurtcircuitului care a declanșat incendiul față de următoarele aspecte:
din cuprinsul procesului-verbal de intervenție nr.26/3 din data de_ si din depoziția martorului U. DP a rezultat ca panoul electric montat la casa de vacanta a pârâților prezentă o siguranța decalibrată, respectiv o suprasarcina determinata ca diferența între puterea instalată și puterea consumata.
din avizul nr.279 emis de RE. L, DGTDEE FRE C. reiese ca puterea instalată total la imobilul din Lapustesti nr.88 proprietatea pârâților era de 2,3 KW iar in situația in care se va executa o extindere a instalației de utilizare prin noi construcții sau când consumul de putere urmează a depăși 2,3 KW (putere indicata ca limita a instalației de alimentare) se impunea sa se depună o cerere noua de alimentare cu energie electrica, obligație neîndeplinită de către pârâți din depoziția martorului BODNARIUC A. a rezultat ca pârâții au amplasat pe terenul deținut în comun cu martorul un foișor la care au tras cabluri de curent fără acordul coproprietarilor, soțul pârâtei B. O. S. fiind de față la executarea lucrărilor care au implicat folosirea uneltelor conectate prin prelungitor la instalația electrica din cabana. Este de reținut faptul ca muncitorii se aflau în imobil și executau lucrări sub directa supraveghere si îndrumare din partea soțului pârâtei B. O. S. împrejurare ce rezulta cu certitudine din depozițiile martorilor audiați în cauza. Din aceasta perspectiva, susținerile recurenților în sensul ca a operat o transmisiune a pazei juridice a folosinței lucrului sunt nefondate.
Chiar dacă pârâții nu au determinat în mod nemijlocit producerea faptei păgubitoare, caci efectiv utilizarea sculelor electrice a fost facuta de catre muncitori, în sarcina lor s-a reținut in mod corect neîndeplinirea unor obligații de diligență ce constau în obligația acestora de a controla periodic sursele de energie, racordul dintre acestea și prelungitoarele utilizate de muncitorii angajați, lucru care ar fi determinat înlăturarea situației păgubitoare.
Paratii sunt cei care cunosteau capacitataea instalatiei electrice aprobate, si imprejurarea ca in situatia in care interveneau extinderi la constructie, care genera o crestere mai mare de energie electrica decat cea aprobata, sau alte cauze care implicau utilizarea unei cantitati mai mare de energie, aveau obligatia de a solicita suplimentarea consumului aprobat prin avizele initiale si sa urmareasca ca putearea sculelor elecvtrice utilizate deodata sa nu depasesca capacitatea instlatiei electrice.
Este neintemeiata sustinerea recurentilor potrivit careia a intervenit scindarea paza juridice a lucrului, in virtutea contractului de antreprinza incheiat cu muncitorii care au efectuat lucrarea.
Scindarea pazei juridice a bunului, in sensul aratat de recurenti, ar fi intervenit numai in situatia in care in baza conventiei, muncitorii ar fi primit folosinta bunului imobil. In speta nu s-a dovedit o atare situatie, ci dimpotriva, probele au relevat ca ginerele paratei B. G. si totodata sot al pareti B.
O. S., a fost prezent la lucrari, coordona lucrarile si dadea indicatii muncitorilor. Or, o asemenea conduita releva faptul ca paratii au inteles sa pastreze controlul lucrarii si a utilizarii bunului, pe care nu le-au cedat muncitorilor.
Daca atat muncitorii, prin utilizarea defectuoasa a sculelor electrice, cat si paratii, prin neindeplinirea obligatiilor de diligență ce constau în obligația acestora de a controla periodic sursele de energie, racordul dintre acestea și prelungitoarele utilizate de muncitorii angajați sunt raspunzatori de producerea prejudiciului, sunt incidente in cauza disp. art. 1003 Cod civil, adica persoanele vinovate de prejudiciu sunt tinute sa raspunda solidar.
Or, solidaritatea il indreptateste pe reclamant sa se indrepte impotriva oricaruia dintre cei vinovati, pentru intregul prejudiciu.
Pârâții și-au recunoscut implicit culpa în producerea incendiului prin faptul ca i-au despăgubit pe ceilalți proprietari ai căror imobile au fost distruse in incendiu.
Pentru considerentele aratate, recursul paratilor este neintemeiat si in vazand disp. art. 312 alin 1 Cod pr.civ. uremaza sa fie respins ca atare,pastrndu-se in intregime sentinta atacata.
In temeiul art. 274 alin 1 Cod pr.civ, recurentii vor fi obligati sa plateasca intimatului Giurea P. suma de 1500 lei cheltuieli de judecata in recurs reprezentand onorariul avocatial.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de B. G., B. O. S., recurent B. T., împotriva Sentinței civile nr. 23779/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă recurenții să plătească intimatului G. P. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2013.
Președinte, C. -V. B. | Judecător, C. -A. C. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, C. -S. Ș. |
C.Ș. 08 Mai 2013
Red. CB/ dact CB _
| ← Decizia civilă nr. 593/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 23/2013. Pretenții → |
|---|
