Decizia civilă nr. 1245/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 1245/2013
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
C. pletul compus din: PREȘEDINTE C. -A. C. Judecător C. -V. B. Judecător M. O. -S.
Grefier G. P.
S-a luat spre examinare recursul promovat de către de către reclamanta S.
DE R. în contra Sentinței civile nr. 4583 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, privind și pe intimata SC G. C.
, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
ul dispune a se consemna că prezentul recurs a fost formulat în termen, motivat, comunicat și se cere judecarea cauzei în lipsă. Așa fiind, invocă excepția necompetenței materiale a T. ului Cluj și, în baza actelor de la dosar, retine cauza în vederea pronunțării asupra excepției invocate.
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr. 4583 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în prezentul dosar,
s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de către pârâtă prin întâmpinare și, pe cale de consecință, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta S. R. DE R. în contradictoriu cu pârâta S.C. G. C. S.R.L., ca fiind introdusă de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin întâmpinarea depusă în ședința publică din_ pârâta a invocat, în principal excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție pe care, analizând-o în mod prioritar, conform art.137 alin1. C. proc. civ., instanța de fond a apreciat-o ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate, (1) Taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va incasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art. 1 și 3, de către S. C. ercială de Distribuție și Furnizare a E. rgiei Electrice "Electrica" - S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o data cu plata energiei electrice consumate; de asemenea, potrivit alin.2 al aceluiași articol (2) Persoanele juridice prevăzute la art. 3 alin. (1), precum și persoanele juridice prevăzute la art. 3 alin. (2), care își asigura pe cont propriu energia electrica și nu au contract de furnizare a energiei electrice, vor plati taxa direct Societății R. e de
R. .
Rezultă, așadar, că S. C. ercială de Distribuție și Furnizare a E. rgiei Electrice "Electrica" - S.A. a fost mandatată în baza unor dispoziții legale să încaseze sumele datorate cu titlu de taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune de către persoanele fizice și juridice prevăzute la art.1 și 3 din H.G. nr.977/2003, cu excepția sumelor datorate cu acest titlu de către persoanele juridice prevăzute la art.3 alin.1, precum și persoanele juridice prevăzute la art.3 alin.2, care își asigura pe cont propriu energia electrica și nu au contract de furnizare a energiei electrice, situație în care sumele reprezentând taxă lunară
pentru serviciul public de radiodifuziune urmează a fi încasate în mod direct de către S. R. de R. .
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că dispozițiile art.5 alin.1 din
H.G. nr.977/2003 nu disting după cum taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune este încasată în urma plății voluntare a acesteia de către persoanele care o datorează sau pe calea unor acțiuni în pretenții formulate împotriva acestora, în situația neachitării benevole, precum este cazul în prezenta cauză.
Mai mult, în facturile fiscale emise de S.C. FFEE Electrica Furnizare Transilvania Nord S.A. (filele 9 - 31) este inserata taxa de radiodifuziune, care se plateste odata cu plata energiei electrice, iar daca a fost platită factura pentru electricitate, înseamnă că a fost platita si taxa pentru serviciul de radiodifuziune, reclamanta urmând să primească sumele achitate cu acest titlu de la S.C. FFEE Electrica Furnizare Transilvania Nord S.A., conform protocolului încheiat între acestea. În caz contrar, daca s-a facut doar plata partiala a facturii catre S.C. FFEE Electrica Furnizare Transilvania Nord S.A., fara taxa de radiodifuziune, reclamanta avea obligația, conform art.129 alin.1 teza finală C. proc. civ. sa faca dovada acestei situatii.
Prin urmare, pentru considerentele expuse instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de către pârâtă prin întâmpinare și, pe cale de consecință, a respins cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă de către o persoană fără calitate procesuală activă.
În subsidiar, instanța a considerat cererea formulată de reclamantă ca fiind și nefondată, având în vedere următoarele:
Conform art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994 modificată, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Din acest text de lege rezultă că legea nu prezumă calitatea de beneficiar al serviciilor de radiodifuziune cu privire la toate persoanele juridice, beneficiară a serviciului de radiodifuziune fiind doar acea persoana juridică în favoarea căreia se prestează efectiv acest serviciu public.
Or, în speță, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă este fundamentată tocmai pe o astfel de prezumție legală, de beneficiară a pârâtei cu privire la serviciile de radiodifuziune, conform din H.G. nr.977/2003 si art.40 din Legea 41/1994.
Mai mult, instanța a reținut că prin sentința civila nr.278/2009 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj menținută prin decizia nr. 4949/2009 a I., publicată în M.O. nr. 691/_ s-a admis excepția de nelegalitate a disp. art.3 din H.G. nr.977/2003, care instituiau o prezumție de beneficiar al serviciul public de radiodifuziune în ceea ce privește persoanele juridice, confirmându-se astfel interpretarea art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994.
Prin urmare, având în vedere că art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994 condiționează calitatea de beneficiar al serviciilor de radiodifuziune de prestarea efectivă a acestui serviciu către persoana juridica în cauză, iar în speță reclamanta nu a dovedit calitatea pârâtei de beneficiara a serviciilor sale - deși, potrivit art.129 alin.1 teza finală C. proc. civ., îi incumba sarcina probei sub acest aspect -, cu atât mai mult cu cât prin întâmpinarea formulată pârâta a contestat în mod expres calitatea sa de beneficiară a serviciilor furnizate de reclamantă, rezultă că acțiunea reclamantei apare ca fiind și vădit neîntemeiată.
Împotriva sentinței examinate a promovat recurs reclamanta (f.3)
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și rejudecând admiterea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii
arată că potrivit art. 40 alin. 1 din Legea nr. 41/1994 și art.5 din HG nr.977/2003, taxa pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia de către S. C. ercială de Distribuție și Furnizare a E. rgiei Electrice Electrica SA prin filialele sale, în baza unui mandat, odată cu plata energiei electrice consumate. Așadar, SCDFE Electrica SA are mandat,
acordat de către recurentă, de a încasa prin filialele sale taxa pentru serviciul public de radiodifuziune de la beneficiarii acestuia, odată cu plata energiei electrice consumate, taxa fiind virată în contul Societății Române de R., fără ca mandatul să se întindă și asupra formulării acțiunilor în justiție în executarea mandatului.
În baza protocolului încheiat în conformitate cu clauzele contractului de mandat menționat, SC Electrica SA a predat către recurentă creanțele neîncasate și care au ca obiect doar taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și respectiv penalitățile aferente. Așadar, au fost transferate toate drepturile stabilite în actele juridice din care izvorăște creanța transferată și odată cu predarea acestor creanțe, SC Electrica SA le-a scos din activul bilanțului simultan cu anularea datoriei față de clienți.
Pe cale de consecință, calitatea de titular al dreptului de a solicita taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, pretins prin acțiunea de față și dispozițiile legale invocate, conferă în mod cert calitate procesuală activă reclamantei în prezentul dosar.
Având în vedere că acțiunea a fost respinsă de către instanța și pentru considerentul că reclamanta nu a dovedit calitatea pârâtei de beneficiar al serviciului public arată că în opinia sa, prin interpretarea pe care o face dispozițiilor Legii nr. 41/1994 republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond se află într-o gravă eroare, în condițiile în care art. 40 alin. 2 prevedere expres posibilitatea instituită pentru persoanele fizice de a se excepta de această obligație în situația nedeținerii de receptoare radio, art. 40 alin. 3 prevede că obligația de a achita taxa radio incumbă tuturor persoanelor juridice cu sediul social în România, fără a prevedea posibilitatea pentru acestea de a se excepta de la plata taxei radio și de asemenea fără a face trimitere la alineatul precedent.
Așadar, înțelesul noțiunii de beneficiar al serviciului public de radiodifuziune rezultă din chiar cuprinsul Legii nr. 41/1994 republicată, cu modificările și completările ulterioare, mai precis din cuprinsul art. 40 alin. 3 din acest act normativ, în cazul persoanelor juridice fiind instituite doar derogări legale, art. 40 alin. 6, instituindu-se astfel o prezumție legală că toate persoanele juridice sunt beneficiarele acestui serviciu.
În acest sens, literatura de specialitate statuează faptul că existența unei prezumții legale dispensează de necesitate de a se administra vreo probă în stabilirea situației de fapt pe care legea o presupune, rezultând aplicabilitatea art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca această taxă să fie achitată doar de către cei cu privire la care se poate stabili calitatea de deținător receptor/beneficiar al serviciului respectiv, cum apreciază instanța de fond, legiuitorul ar fi reglementat și în cazul persoanelor juridice posibilitatea de a se scuti de această obligație printr-o declarație pe proprie răspundere, astfel cum a procedat în cazul persoanelor fizice.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 1930/_ pe care instanța de fond nu a avut-o în vedere, s-a pronunțat deja pe noțiunea de beneficiar de servicii radio a persoanelor juridice, având în vedere totodată Decizia Curții Constituționale nr. 297/2004. prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994.
De asemenea, legat de rațiunea plății taxei radio de către beneficiarii de servicii publice de radiodifuziune, de care ar trebui să țină seama instanța de judecată, menționează faptul că din punct de vedere constituțional, în sistemul de drept românesc, rațiunea existenței SRR ca și fundamentul plății taxei radio își găsește reglementarea constituțională în art. 31 alin. 5 din Constituția României care stabilește, printre drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, dreptul la informare. A. . 2 al acestui articol prevede că autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal iar alin. 5, ca o concretizare a acestei obligații a statului, a stabilit că serviciile publice radio sunt autonome. Obligația la informare a cetățenilor se corelează cu obligația statului de
a-i informa corect, atât dreptul cetățenesc cât și obligația corelativă a statului fiind prevăzute constituțional.
Obligația statului de a asigura prin mijloace adecvate dreptul la informare al cetățenilor implică o cheltuială publică, inclusiv cu organizarea și funcționarea serviciilor publice de radio și televiziune menționate la art. 31 alin. 5 din Constituție. Din această perspectivă este de remarcat faptul că art. 56 alin. 1 din Constituție instituie obligația cetățenilor de a contribui la cheltuielile publice prin taxe și impozite, desființarea acestor taxe însemnând lipsirea statului de principala resursă financiară pentru suportarea cheltuielii publice aferente concretizării dreptului de informare a cetățeanului și deci afectarea acestui drept, al oricărui cetățean, persoană fizică sau juridică - fiind cunoscut că potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, și persoana juridică este considerată cetățean.
În drept au fost invocate art. 299, art. 304 pct. 9, 3041republicată cu modificările și completările ulterioare, HG nr. 977/2003 și orice alte dispoziții legale incidente.
Asupra excepției necompetenței materiale a T. ului Cluj, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată s-au invocat existența unor raporturi juridice decurgând din activitatea de prestare a serviciului public de radiodifuziune, fiind astfel vorba despre raporturi juridice între persoane care au calitatea de profesioniști în materia activităților de producție, comerț sau prestări de servicii.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. T. ele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului
B. și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. T. ele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea T. ului C. ercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și Mureș, în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
T. ele comerciale Argeș, Cluj și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea C. nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.158 C.proc.civ. tribunalul va admite excepția invocată și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat Cluj.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului Cluj.
Declină competența de soluționare a recursului declarat de către reclamanta
S. R. DE R. în contra Sentinței civile nr. 4583 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, în favoarea T. ului Specializat Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Decembrie 2013.
Președinte, C. -A. C. | Judecător, C. -V. B. | Judecător, M. O. -S. |
Grefier, G. P. |
Red.CC/dact.G.P. _
| ← Decizia civilă nr. 400/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 6/2013. Pretenții → |
|---|
