Decizia civilă nr. 1253/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR.20._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.1253/R/2013
Ședința publică din 17 Decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: | E. L. | |
JUDECĂTOR: | M. O. | -S. |
JUDECĂTOR: | D. -I. T. | |
GREFIER: | A. -P. | B. |
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurentul pârât I. D. , în contra Sentinței civile nr.9528/13 Iunie 2013, pronunțată în dosarul civil nr.20._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații reclamanți M.
L. C., S. Nedeveschi, A. M., I. M. D., C. F., M.
R.
, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică reprezentanta recurentului pârât, doamna avocat Prodan Gina-M. și reprezentantul intimaților reclamanți, domnul avocat Vida-Simiti Ionuț, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că recursul promovat de recurentul pârât a fost declarat în termen, motivat, comunicat cu intimații reclamanți conform dispozițiilor instanței cu ocazia pregătirii dosarului pentru primul termen de judecată și astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare atașate la filele 10-15 dosar, recursul fiind legal timbrat cu 173,50 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar, conform chitanței nr. MCJCH 513603760/12 Decembrie 2013 (f.17).
Reprezentanta recurentului pârât învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul intimaților reclamanți depune la dosar copia contractului de asistență juridică nr.9/02 Decembrie 2013, ce poartă mențiunea "conform cu originalul";, copia chitanței nr.21/02 Decembrie 2013 în sumă de 1.000 lei, onorariu avocațial, ce poartă mențiunea "conform cu originalul";, extras cont BT Transilvania, ce poartă mențiunea "conform cu originalul"; și concluzii scrise (f.18-22), învederând instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
T. ul după deliberare, nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat ori înscrisuri de depus la dosar, tribunalul în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursului promovat în cauză.
Reprezentanta recurentului pârât solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii civile promovată de reclamanți și obligării acestora, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu ocazia soluționării pe fond a cauzei, precum și la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În susținerea cuvântului pe fond arată că sentința atacată este lipsită de temei legal, a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, solicitând instanței de recurs examinarea cauzei sub toate aspectele raportat la prevederile art.3041Cod procedură civilă. Din analiza probelor administrate în cauză, respectiv a înscrisurilor existente în cadrul dosarului nr.26._ al Judecătoriei Satu Mare și a înscrisurilor existente în cadrul dosarului nr.3478/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca, acvirate dosarului de fond, reiese cu certitudine lipsa oricărei culpe procesuale a pârâtului. Pârâtul a formulat plângere împotriva unor autori necunoscuți, solicitând identificarea și tragerea la răspundere a acestora pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals, organul de cercetare penală apreciind că se impune în temeiul art.10 lit. a (fapta nu există) și art.228 alin.4 Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale, înaintând în acest caz procurorului de caz un referat cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale, fără a nominaliza însă persoanele față de care s-a propus neînceperea urmăririi penale, limitându-se a propune doar neînceperea urmăririi penale privind reclamația pârâtului. Propunerea de neîncepere a urmăririi penale a fost confirmată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca prin rezoluția din data de 11 Iunie 2010 și ulterior prin rezoluția din 28 Iulie 2010 a Prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj. Pârâtul recurent a criticat legalitatea și temeinicia rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 11 Iunie 2010 și a rezoluției din 28 Iulie 2010 prin intermediul plângerii soluționată prin Sentința penală nr.408/2013 de către Judecătoria Satu Mare, criticile aduse celor două rezoluții vizând neanalizarea de către organul de urmărire penală a acțiunilor ce au fost reclamate de către pârât, neadministrarea de către organul de urmărire penală a probelor necesare în vederea aflării adevărului, neidentificarea reală a persoanelor bănuite de săvârșirea infracțiunilor reclamate, organul de urmărire penală făcând referire la o serie de persoane (intimații reclamanți) cercetare dar care, în realitate, nu au fost nici un moment audiate. De asemenea, potrivit susținerilor reprezentantei intimaților reclamanți din cadrul ședinței din data de 30 Mai 2013, cheltuielile de judecată au fost solicitate de către aceștia și în cadrul dosarului având ca obiect plângerea împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, însă instanța de judecată a omis să se pronunțe cu privire la această solicitare. Pentru toate aceste considerente, apreciază că se impune admiterea recursului, în sensul respingerii acțiunii civile promovată de reclamanți, cu obligarea intimaților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond și în recurs.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea cuvântul pe fond arată că primul motiv de recurs este acela că sentința atacată este lipsită de temei legal, adică în toată legislația nu există un absolut nici un text de lege în baza căruia instanța ar putea obliga partea într-un litigiu care a pierdut să plătească cheltuielile efectuate de partea care a câștigat. Conform art.193 alin.6 Cod procedură penală "În celelalte cazuri privind restituirea cheltuielilor judiciare făcute de părți în cursul procesului penal, instanța stabilește obligația de restituire potrivit legii civile";, iar conform art.274 alin.1 Cod procedură civilă "Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată";. Al doilea motiv de recurs este lipsa de temeinicie a sentinței atacate, deoarece recurentul nu a formulat absolut nicio plângere împotriva reclamanților în
cadrul litigiului din dosar nr.26._ însă, prin plângerea de la fila 4 din dosarul menționat, recurentul a arătat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a lui M. R., Nedeveschi S., A. M., I. M., C. F., Micle L. a solicitat începerea urmăririi penale a persoanelor identificate și, din nou prin plângerea de la fila 72 din dosarul Judecătoriei Satu Mare a arătat că atacă rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a lui M. R. ,
Nedeveschi S., A. M., I. M., C. F., Micle L. și a solicitat începerea urmăririi penale a persoanelor identificate. Mai arată că în Sentința
penală nr.408/2011 Judecătoria Satu Mare nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată, deci nu există autoritate de lucru judecat care să-i împiedice să solicite cheltuielile pe cale separată, invocând jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin urmare, recursul este vădit nefondat și exercitat cu rea-credință, motiv pentru care solicită amendarea recurentului în temeiul art.1081pct.1 lit. a și obligarea lui la plata cheltuielilor în baza art.274 Cod procedură civilă.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Reține că prin Sentința civilă nr.9528/13 Iunie 2013, pronunțată în dosarul civil nr.20._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții M. L. C., S. N. ,
A. M., I. M. D., C. F., M. R., în contradictoriu cu pârâtul I. D. și, în consecință:
A fost obligat pârâtul I. D. să plătească în favoarea reclamanților M. L. C., S. N., A. M., I. M. D., C. F., M. R. ,
suma de 4.200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea prin care pârâtul a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 22 Aprilie 2009 pârâtul a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca sub nr.3653/P/2009 o plângere penală împotriva autorilor necunoscuți, solicitând identificarea acestora și tragerea lor la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art.246 din Codul penal, de fals intelectual, prevăzută de art.289 din Codul penal și de uz de fals, prevăzută de art.291 din Codul penal.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca nr.3653/P/2009 din 11 Iunie 2010, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva reclamanților, în calitate de membri ai organelor de conducere ale Universității Tehnice ale Facultății de Automatică și Calculatoare, respectiv ale Catedrei de Automatică, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.246, art.289 și art.291 din Codul penal.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr.491/II/2/2010 din 28 Iulie 2010, s-a respins plângerea formulată de pârât împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca nr.3653/P/2009 din 11 Iunie 2010.
La data de 19 August 2010, pârâtul a înregistrat pe rolul Judecătoriei
C. -N. sub nr.26_ o plângere împotriva celor două rezoluții anterior menționate prin care a solicitat infirmarea lor și trimiterea cauzei la procuror
în vederea începerii urmăririi penale față de persoanele identificate de către organul de urmărire penală pentru săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art.246 din Codul penal, de fals intelectual, prevăzută de art.289 din Codul penal și de uz de fals, prevăzută de art.291 din Codul penal.
Prin Încheierea penală nr.1935, dată în dosarul penal nr._ al Î.C.C.J. - Secția penală, cauza având ca obiect plângerea sus menționată a fost strămutată la Judecătoria Satu Mare.
Prin sentința penală nr.408/_ a Judecătoriei Satu Mare, instanța a respins ca nefondată plângerea formulată de pârât și a menținut cele două rezoluții date în dosarul nr.3653/P/2009 de către procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, hotărârea anterior menționată fiind definitivă.
Prin contractul de asistență juridică nr.10/15 Aprilie 2011, încheiat între Cabinet Avocat Vida Simiti Ionuț și reclamanți, semnat de reclamantul
M. L. C., părțile contractului au convenit plata unui onorariu în valoare de 1000 euro, achitat la data semnării prezentului contract, la cursul BNR pentru asistență juridică și reprezentare în dosarul nr.26_ al Judecătoriei Satu Mare, iar chitanța nr.44 din 15 Aprilie 2011 emisă de Cabinet Avocat Vida Simiti Ionuț atestă plata de către reclamantul M. L.
C. a sumei de 4.200 lei, în temeiul contractului de asistență juridică din oficiu potrivit facturii de la fila 7.
Potrivit articolului 193, aliniatul 6 din Codul de procedură penală, obligația de restituire a cheltuielilor judiciare făcute de părți în cursul procesului penal în care au fost implicate părțile, se stabilește potrivit legii civile, iar potrivit art.274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Prin urmare, obligația de a suporta cheltuielile judiciare se întemeiază pe culpa procesuală a părților care se stabilește în funcție de conduita procesuală a fiecăreia și soluția pronunțată în cauză. Prin prisma acestor criterii, raportat la procesul penal pentru care reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține culpa procesuală a pârâtului întrucât procesul penal anterior menționat a fost declanșat ca urmare a plângerii pe care pârâtul a formulat-o împotriva soluției procurorului dată în dosarul penal nr.3653/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, iar plângerea formulată de către pârât a fost respinsă definitiv de către instanța penală, ca fiind neîntemeiată. Așadar culpa procesuală a pârâtului în acel cadru procesual este neîndoilenică, ea constând în declanșarea unui proces penal în care plângerea sa fiind respinsă ca neîntemeiată, pârâtul a căzut în pretenții, fiind obligat în consecință să repare prejudiciul cauzat persoanelor antrenate în proces, prin restituirea cheltuielilor judiciare efectuate de acestea.
Pentru că nici art.274 din codul de procedură civilă și nici alt text legal nu limitează dreptul părții care a câștigat procesul de a solicita cheltuielile de
judecată exclusiv în cadrul procesului pentru care ele au fost efectuate, esențială fiind doar culpa procesuală, instanța reține că cererea formulată de reclamanți împotriva pârâtului pentru suma mai sus determinată vizează o creanță certă, lichidă și exigibilă, caracteristici care se desprind din înscrisurile depuse la dosar.
Instanța nu a putut reține apărarea pârâtului referitoare la formularea plângerii sale penale împotriva unor autori necunoscuți întrucât deși plângerea penală pe care pârâtul a înregistrat-o la organele de urmărire penală viza persoane cu identitate neprecizată, prin plângerea pe care pârâtul
a formulat-o împotriva soluției procurorului, acesta a solicitat trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de persoanele identificate de către organul de urmărire penală, or aceste persoane sunt tocmai reclamanții din prezenta cauză. Așadar, la data formulării plângerii împotriva soluției procurorului, pârâtul cunoștea deja identitatea persoanelor identificate de organele de cercetare și urmărire penală ca urmare a plângerii sale, persoane față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale și pe care pârâtul le-a împrocesuat în cunoștință de cauză în procesul penal având ca obiect plângerea sa împotriva soluției procurorului. În plus, instanța penală însăși a reținut în cuprinsul sentinței penale nr.408/_ a Judecătoriei Satu Mare că faptele reclamate de pârât au fost imputate reclamanților care reprezintă factori de decizie în instituțiile universitare amintite (f 33-34).
Instanța nu a putut reține nici apărarea pârâtului privind contractul de asistență juridică pentru că deși acest contract a fost semnat doar de către unul dintre reclamanți, M. L. C., actul a fost încheiat în numele tuturor reclamanților, iar ceilalți nu au contestat mandatul conferit semnatarului în acest scop, ci dimpotrivă, au ratificat contractul încheiat și în numele lor de către semnatar, voință exprimată inclusiv prin formularea în comun a prezentei cereri de chemare în judecată.
Instanța a reținut că potrivit art.277 din Codul de procedură civilă, dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.
În consecință, instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți și va obliga pârâtul I. D. să plătească în favoarea reclamanților M. L. C., S. N., A. M., I. M. D., C.
F., M. R., în mod egal pentru fiecare, suma de 4.200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În temeiul articolului 274 din Codul de procedură civilă, întrucât cererea de chemare în judecată fiind admisă, cel care a căzut în pretenții este pârâtul, instanța a respins cererea prin care pârâtul a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile examinare, a declarat recurs, în termen legal, pârâtul I. D.
(f.3-7), solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii civile promovată de reclamanți și obligării acestora, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu ocazia soluționării pe fond a cauzei, precum și la plata cheltuielilor de
judecată în recurs.
În motivare a arătat că sentința atacată este lipsită de temei legal, a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Totodată, solicită instanței de recurs examinarea cauzei sub toate aspectele raportat la prevederile art.3041Cod procedură civilă.
Instanța de fond a motivat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanți pe baza culpei procesuale a sa
constând în declanșarea unui proces penal în care plângerea promovată a fost respinsă ca neîntemeiată, căzând astfel în pretenții și având obligația de a repara prejudiciul cauzat persoanelor pe care le-ar fi "împrocesuat în cunoștință de cauză în dosarul penal având ca obiect plângerea sa împotriva soluției procurorului";.
Soluția pronunțată de către instanța de fond este netemeinică și nelegală. Din analiza probelor administrate în cauză, respectiv a înscrisurilor existente în cadrul dosarului nr.26._ al Judecătoriei Satu Mare și a
înscrisurilor existente în cadrul dosarului nr.3478/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, acvirate dosarului de fond, reiese cu certitudine lipsa oricărei culpe procesuale a sa.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, a formulat plângere împotriva unor autori necunoscuți, solicitând identificarea și tragerea la răspundere a acestora pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals, organul de cercetare penală apreciind că se impune în temeiul art.10 lit. a (fapta nu există) și art.228 alin.4 Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale, înaintând în acest caz procurorului de caz un referat cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale, fără a nominaliza însă persoanele față de care s-a propus neînceperea urmăririi penale, limitându-se a propune doar neînceperea urmăririi penale privind reclamația pârâtului. Propunerea de neîncepere a urmăririi penale a fost confirmată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca prin rezoluția din data de 11 Iunie 2010 și ulterior prin rezoluția din 28 Iulie 2010 a Prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj din dosar nr.491/II/2/2010. Prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale s-a avansat concluzia că faptele reclamate de către el "ar fi imputate persoanelor menționate mai sus care reprezintă factorii de decizie în instituțiile universitare amintite";, fără să fi făcut vreo afirmație de acest gen în cuprinsul plângerii formulate, fiind de fapt doar opinia organului de urmărire penală, opinie la care s-a ajuns însă fără a fi efectuate actele premergătoare necesare, fără a fi identificate probe care să permită o astfel de concluzie.
A criticat legalitatea și temeinicia rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 11 Iunie 2010 și a rezoluției din 28 Iulie 2010 prin intermediul plângerii soluționată prin Sentința penală nr.408/2013 de către Judecătoria Satu Mare, în dosar nr.26._ . Criticile aduse celor două rezoluții vizând neanalizarea de către organul de urmărire penală a acțiunilor ce au fost reclamate de către pârât, neadministrarea de către organul de urmărire penală a probelor necesare în vederea aflării adevărului, neidentificarea reală a persoanelor bănuite de săvârșirea infracțiunilor reclamate, organul de urmărire penală făcând referire la o serie de persoane (intimații reclamanți) cercetare dar care, în realitate, nu au fost nici un moment audiate.
Contrar celor susținute de instanța de fond, nu a "împrocesuat"; în nici un fel intimații-pârâți din prezenta cauză, neexistând la dosarul cauzei nici un înscris din care să rezulte că a solicitat cercetarea sau tragerea la răspundere penală a acestora. Menționarea intimaților în calitate de persoane cercetare (deși în realitate nu au fost nici măcar audiate) s-a făcut strict de către organul de urmărire penală, prin preluarea pur și simplu a susținerilor cuprinse în memoriul UTCN - facultatea de Automatică și Calculatoare, fără nici un fel de cercetări suplimentare. Intimații reclamanți nu au avut nici un moment calitatea de făptuitori în cadrul dosarului penal nr.3478/P/2010, nefiind efectuate de către organul de cercetare penală nici un fel de acte care să identifice intimații reclamanți drept făptuitori ai acțiunilor reclamante de către el.
Nici în faza cercetărilor penale și nici în cadrul plângerii formulate împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale nu a formulat vreo pretenție de natură penală sau civilă împotriva intimaților reclamanți, astfel încât nu se poate vorbi de o culpă procesuală a sa față de aceștia.
De asemenea, potrivit susținerilor reprezentantei intimaților reclamanți din cadrul ședinței din data de 30 Mai 2013, cheltuielile de judecată au fost solicitate de către aceștia și în cadrul dosarului având ca obiect plângerea
împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, însă instanța de judecată a omis să se pronunțe cu privire la această solicitare. Apreciază astfel că, mijlocul procedural pe care îl aveau la dispoziție intimații reclamanți într-o atare situație era cererea de îndreptare a erorii materiale, ceea ce ar fi permis o apreciere corectă a instanței penale cu privire la culpa procesuală a pârâtului.
Pentru toate aceste considerente, apreciază că se impune admiterea recursului, în sensul respingerii acțiunii civile promovată de reclamanți, cu obligarea intimaților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond și în recurs.
Prin întâmpinarea formulată
(f.22), intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției procesuale
au arătat că primul motiv de recurs este acela că sentința atacată este lipsită de temei legal, adică în toată
legislația nu există un absolut nici un text de lege în baza căruia instanța ar putea obliga partea într-un litigiu care a pierdut să plătească cheltuielile efectuate de partea care a câștigat.
Conform art.193 alin.6 Cod procedură penală "În celelalte cazuri privind restituirea cheltuielilor judiciare făcute de părți în cursul procesului penal, instanța stabilește obligația de restituire potrivit legii civile";, iar conform art.274 alin.1 Cod procedură civilă "Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată";.
Al doilea motiv de recurs este lipsa de temeinicie a sentinței atacate, deoarece recurentul nu a formulat absolut nicio plângere împotriva reclamanților în cadrul litigiului din dosar nr.26._ însă, prin plângerea de la fila 4 din dosarul menționat, recurentul a arătat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a lui M. R., Nedeveschi S., A. M., I.
M., C. F., Micle L. a solicitat începerea urmăririi penale a persoanelor identificate și, din nou prin plângerea de la fila 72 din dosarul Judecătoriei Satu Mare a arătat că atacă rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a lui M. R., Nedeveschi S., A. M., I. M., C. F., Micle L. și a solicitat începerea urmăririi penale a persoanelor identificate.
Prin Sentința penală nr.408/2011 Judecătoria Satu Mare nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată, deci nu există autoritate de lucru judecat care să-i împiedice să solicite cheltuielile pe cale separată, invocând jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin urmare, recursul este vădit nefondat și exercitat cu rea-credință, motiv pentru care solicită amendarea recurentului în temeiul art.1081pct.1 lit. a și obligarea lui la plata cheltuielilor în baza art.274 Cod procedură civilă.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, T. ul în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă, coroborat cu art.3041Cod procedură civilă, îl va respinge pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor recurentului, instanța de fond a statuat corect în sensul reținerii culpei sale procesuale în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 26_ al Judecătoriei Satu Mare.
În condițiile în care prin Rezoluția din data de_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca (f. 10-11 dosar nr. 26_ ) s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numiților M. R., S. N., Abrudan M. l, I. M. D., C. F. și M. L., iar recurentul a
formulat plângere împotriva acestei rezoluții, era evident că persoanele menționate vor fi citate în calitate de părți în respectivul dosar.
În calitatea arătată intimații au fost obligați să-și formuleze apărări față de susținerile petentului din acea cauză, prin memoriul depus la dosar (f. 25-
27) și angajând astfel cheltuielile de judecată pretinse (f. 28-30).
Față de cele ce preced, culpa procesuală a recurentului în cadrul procesual analizat este dovedită, procesul penal fiind declanșat ca urmare a plângerii penale examinate. Instanța de fond a statuat corect în sensul că nici art. 274 C.pr.civ. și nici un alt text legal nu limitează dreptul părții care a câștigat procesul de a solicita cheltuielile de judecată exclusiv în cadrul procesului pentru care au fost efectuate, necesară fiind doar dovedirea culpei procesuale, ceea ce în prezenta cauză s-a realizat.
Susținerea recurentului referitoare la formularea plângerii penale împotriva unor autori necunoscuți a fost corect apreciată neîntemeiată în condițiile în care la momentul formulării plângerii împotriva rezoluției procurorului aceste persoane erau determinate de către organul de urmărire penală, fiind intimații din prezenta cauză. Aceste susțineri au fost reiterate și în cadrul memoriului de recurs, urmând să fie apreciate de asemenea nefondate.
Din perspectiva celor expuse este irelevantă împrejurarea că recurentul nu a formulat pretenții împotriva persoanelor identificate de organele de urmărire penală, singura împrejurare relevantă fiind culpa procesuală pentru declanșarea procesului penal.
Sunt nefondate și susținerile recurentului în sensul că intimații reclamanți au solicitat cheltuieli de judecată și în dosarul având ca obiect plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. În realitate, cheltuielile de judecată nu au fost solicitate cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei (f. 83-84), iar prin Sentința penală nr. 408/_, dosar nr. 26_ al Judecătoriei Satu Mare, Secția penală (f. 86-93), instanța nu s-a pronunțat cu privire la aceste cheltuieli.
În lumina considerentelor expuse criticile recurentului vor fi apreciate în întregime nefondate, în cauză nefiind prezent motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. S-a dat eficiență și dispozițiilor art. 304¹ din același cod, hotărârea nefiind supusă apelului.
Astfel, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 299 alin. 1, art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C.pr.civ., urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul I. D. împotriva Sentinței civile nr.9528/13 Iunie 2013, pronunțată în dosarul nr.20._ al Judecătoriei C. -N., care va fi menținută menține în totul.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., va fi obligat recurentul, a cărui culpă procesuală este dovedită, să plătească intimatului M. L. C. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial conform înscrisului justificativ depus la dosar (f. 19).
T. ul va respinge ca nefondată cererea formulată de către intimați, având ca obiect aplicarea unei amenzi judiciare în sarcina recurentului în temeiul art. 108¹ lit. a) C.pr.civ. Pentru a pronunța această soluție instanța a apreciat că, în calitatea sa de parte în proces, recurentul are dreptul să exercite căile legale de atac împotriva sentinței pronunțate.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I. D. împotriva Sentinței civile nr.9528/13 Iunie 2013, pronunțată în dosarul nr.20._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă recurentul să plătească intimatului M. L. C. suma de
1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Respinge cererea având ca obiect amendarea recurentului. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 Decembrie 2013
Președinte, E. L. | Judecător, M. O. -S. | Judecător, D. -I. T. |
Grefier, A. -P. B. |
Red./Pregătit pentru motivare A.P.B./18 Decembrie 2013 Red. E.L./2 exemplare/_
Judecător fond: Moț M. G. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Încheierea civilă nr. 129/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 533/2013. Pretenții → |
|---|
