Decizia civilă nr. 1269/2013. Rezolutiune contract
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1269/R/2013
Ședința publică din 22 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. -A. P.
ECĂTORI: C. -M. CONȚ
-D. C.
G.: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta W. U. J., împotriva deciziei civile nr. 269/A din 07 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamanții intimați S.
D. V., S. (fostă C. ) A. R., precum și pe pârâtul intimat D. D.
, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, domnul avocat B. N., care arată că se prezintă în substituirea doamnei avocat P. A. M., conform delegației de substituire pe care o depune la dosar, lipsă fiind părțile personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâta W. U. J. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data introducerii cererii de recurs, însă ulterior, la data de_, a fost legal timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 5653,55 lei (f. 14) și cu un timbru judiciar în valoare de 10 lei (f. 15).
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul pârâtei recurente arată că are cunoștință despre împrejurarea că reprezentantul reclamanților intimați, domnul avocat A. F. a sosit în C. -Napoca în cursul zilei de ieri, motiv pentru care, solicită lăsarea cauzei la o strigare ulterioară, pentru a se da reprezentantului reclamanților intimați posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
Curtea lasă cauza la a doua strigare a cauzei, pentru a da reprezentantului reclamanților intimați posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, domnul avocat B. N., în substi- tuirea doamnei avocat P. A. M. și reprezentantul reclamanților intimați S.
D. V. și S. (fostă C. ) A. R., domnul avocat A. F., cu
împuternicire avocațială de reprezentare, care se află la f. 16 din dosar, lipsă fiind părțile personal.
Reprezentantul pârâtei recurente și reprezentantul reclamanților intimați arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., art. 282 C.pr.civ. și art. 299 alin. 1 C.pr.civ. în primul rând, invocă și pune în discuția părților excepția inadmisibilității criticilor din recurs având ca obiect sentința civilă nr. 3647/_ a Judecătoriei B. M., iar în al doilea rând, invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia deciziei atacate, având în vedere că se solicită reanalizarea
stării de fapt de către instanța de recurs, prin prisma reaprecierii probelor administrate, în condițiile în care dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantului pârâtei recurente și reprezentantului reclamanților intimați asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar și, totodată, pune în vedere acestora ca odată cu concluziile pe fond să se refere și la excepțiile invocate, din oficiu, de către Curte.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii în tot a acțiunii, având în vedere că acțiunea promovată de reclamanții S. D.
V. și S. (fostă C. ) A. R. este nefondată.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că pârâta recurentă W. U.
J. a fost asociat la o societate comercială, însă nu a fost parte în acel antecontract de vânzare-cumpărare, parte fiind societatea comercială, iar în cauză nu s-a stabilit calitatea de având cauză, acest lucru fiind omis de către instanță.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantului pârâtei recurente împrejura- rea că prin recurs nu au fost formulate critici cu privire la calitatea de având cauză a pârâtei, care a avut calitatea de asociat al societății comerciale.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că invocă aspectul anterior arătat ca pe o excepție referitoare la partea contractantă a actului dedus judecății și de aici derivă lipsa calității procesuale pasive a doamnei W. U. J. .
Reprezentantul reclamanților intimați arată că prin recurs nu s-a formulat o astfel de critică, precum cea arătată azi de reprezentantul pârâtei recurente și ca atare solicită respingerea acestui motiv de recurs, ca fiind tardiv formulat.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că, în mod nelegal, instanța de apel a reținut culpa pârâtei W. U. J., atâta vreme cât aceasta nu a fost parte în acel antecontract de vânzare-cumpărare. Totodată, arată că notificarea din_ nu s-a trimis pârâtei W. U. J., aceasta fiind anterioară datei de_, când pârâta W. U. J. avea calitatea de a se prezenta la notar pentru a încheia cu celelalte părți contractante un contract autentic de vânzare-cumpărare. De asemenea, arată că este adevărat faptul că pârâta W.
J. a fost numită lichidator judiciar în anul 2008, însă notificarea a fost trimisă pârâtei W. U. J. la data de_, când dreptul de administrare nu mai era al administratorului societății, ci al lichidatorului. Mai arată că în prezenta cauză nu există o culpă a pârâtei recurente W. U. J.
, ci dimpotrivă există o înțelegere a părților contractante.
Curtea pune în vedere reprezentantului pârâtei recurente să se refere la motivele de recurs privind nelegalitatea deciziei atacate.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că un motiv de recurs de nelegalitate al deciziei atacate îl constituie faptul că acel antecontract de vânzare- cumpărare a fost interpretat greșit de către instanța de fond și de către instanța de apel și, totodată, arată că din premise corecte, instanța de apel a tras concluzii greșite. Invocă aplicarea greșită a legii materiale și a legii procesuale de către instanța de fond și de către instanța de apel. Solicită obligarea reclamanților intimați la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial pentru fond, pentru apel și pentru recurs. Totodată, solicită amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru ca avocatul titular, respectiv doamna avocat P. A. M., să depună la dosar concluzii scrise.
Curtea acordă cuvântul reprezentantului reclamanților intimați asupra recursului declarat de pârâta W. U. J. și pune în vedere acestuia ca la
sfârșitul pledoariei sale să-și exprime poziția și față de cererea formulată de reprezentantul pârâtei recurente, privind amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru ca avocatul titular, să depună la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului declarat de pârâta W. U. J. ca nefondat, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 1000 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că prin recursul promovat de pârâta W. U. J. s-au criticat două aspecte, respectiv :
decizia atacată este nemotivată;
instanța de apel a dat o interpretare greșită actului dedus judecății.
Cu privire la al treilea motiv de recurs, referitor la calitatea de având cauză a societății comerciale la care pârâta recurentă a fost asociat, invocat pentru prima dată azi, de reprezentantul pârâtei recurente, reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea acestui motiv de recurs ca tardiv formulat.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că decizia instanței de apel este motivată, iar cu privire la al doilea motiv de recurs, invocat de pârâta recurentă, arată că instanța de apel, în mod corect, a interpretat antecontractul promisiune de vânzare-cumpărare, autentificat la B.N.P. "Dragoș";.
Cu privire la excepția invocată, din oficiu, de către Curte, reprezentantul pârâtei recurente arată că raportat la art. 282 C.pr.civ., referitor la valoarea de
100.000 lei, recursul nu este admisibil sub acest aspect.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantului pârâtei recurente împrejura- rea că acesta nu a înțeles la ce excepție s-a referit instanța.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea privind amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru ca avocatul titular, să depună la dosar concluzii scrise, având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 156 alin. 2 C.pr.civ. și reține cauza în pronunțare.
După închiderea dezbaterilor, avocatul titular al pârâtei recurente, respectiv doamna avocat P. A. M., a expediat prin fax un înscris întitulat ";Concluzii scrise";, care a fost depus la dosar, prin registratura Curții de Apel C. .
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3.647 din 10 aprilie 2012 a Judecătoriei B. M., pronunțată în dosarul nr._
, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții S. D. V. și C. A. R., în contradictoriu cu pârâții W.
U. J. și D. D., și în consecință, s-a dispus rezoluțiunea
"antecontractului - promisiune de vânzare cumpărare"; încheiat la data de_, între reclamanți și S.C. Fagomarbis Prod S.R.L., vizând terenul în suprafață de 6150 mp, identificat în C.F. 13750 B. M. nr. topo 3273/1/2 și 3273/3/1/4.
Pârâta W. U. J. a fost obligată la restituirea către reclamanți a sumei de 20.000 Euro, reprezentând avans achitat în baza antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de_, cu dobânda legală în materie comercială, calculată începând cu data de_ până la plata efectivă.
Pârâta W. U. J. a fost obligată la plata către reclamanți a sumei de 9817 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în fapt, prin antecontractul promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare S.C. Fagomarbis Prod S.R.L., prin asociat unic W. U. J., în calitate de
promitent vânzător, s-a obligat față de promitenții cumpărători S. D. V. și C. A. R., să înstrăineze terenul în suprafață de 6150 mp, contra sumei de 86.100 Euro, din care s-au achitat 20.000 Euro, restul prețului urmând a fi achitat la momentul perfectării în formă autentică a contractului.
Cu declarația autentificată sub nr. 1995/2008, promitenta vânzătoare W.
U. a recunoscut că a primit cu titlu de avans (parte din prețul de vânzare convenit), de la reclamanți, suma de 20.000 Euro, diferența de preț urmând a se achita la data semnării contractului în formă autentică, cel mai târziu la data de_ .
La data de_, sub nr. 38771 (B3) în C.F. 13750 B. M., S.C.
Fagomarbis Prod S.R.L. și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
Prin sentința civilă nr. 471/2009, Tribunalul Maramureș a dispus închiderea procedurii de faliment privind-o pe debitoarea S.C. Fagomarbis Prod S.R.L., radierea societății din Registrul Comerțului și trecerea imobilului teren din C.F. 13750 B. M. nr. cadastral 3273/1/2 și 3273/1/4 din proprietatea
S.C. Fagomarbis Prod S.R.L. în proprietatea indiviză a asociaților W. U. și
D. D., corespunzător cotelor de participare la capitalul social.
Aspectele enunțate mai sus nu interesează însă speța, ceea ce interesează este faptul că promitenta vânzătoare W. U. nu și-a îndeplinit obligația asumată de a încheia, în calitate de reprezentantă a S.C. Fagomarbis Prod S.R.L., actul autentic de vânzare cumpărare până la data convenită,_ .
Mai mult decât atât, după momentul încheierii procedurii falimentului și transferării activului către asociați, reclamanții au notificat-o pe pârâta W. cu adresa de la fila 16 (17) pentru data de_ în vederea perfectării în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare.
Deși pârâta a recepționat adresa la data de_, a trimis la notarul public "Dragoș";, la data de_, o persoană fără împuternicirea de a reprezenta pe pârâtă la perfectarea actului autentic, situație în care actul autentic nu a mai putut fi încheiat.
Aspectul amintit a fost confirmat de martorii audiați.
Raportat la starea de fapt enunțată și dispozițiile art. 1020 Cod civil, instanța a apreciat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată, situație în care promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată este supusă rezoluțiunii.
Consecință a rezoluțiunii, părțile au fost repuse în situația anterioară, iar pârâta Wogenbauer a fost obligată să restituie reclamanților avansul (partea din preț) primit, în cuantum de 20.000 Euro.
În speță, instanța de fond a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 1298 Cod civil, neexistând în contract vreo referire expresă la faptul că suma achitată cu titlu de avans ar reprezenta arvună, neexistând practic o convenție accesorie din care să rezulte fără dubiu că promitentul vânzător și-a asumat obligația în caz de neexecutare la termen, a restituirii dublului sumei primite.
Convenția de arvună nu poate fi prezumată, ea trebuie să fie expres convenită, reținută de actul încheiat.
În baza O.G. 9/2000, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată și cererea vizând dobânda legală, aceasta fiind datorată de către pârâta Wogenbauer începând cu data înregistrării acțiunii.
Cu aplicarea art. 274 C.pr.civ. față de pârâta Wogenbaue aflată în culpă procesuală.
Prin decizia civilă nr. 269/A din_ a T. ului Maramureș, pronunțată în dosar nr._
, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta W. U.
J., împotriva sentinței civile nr. 3.647 din data de 10 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
S-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții S. D. -V. și S. (fostă C. ) A. -R., împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin înscrisul sub semnătură privată, intitulat de părți "antecontract - promisiune de vânzare- cumpărare";, nedatat, încheiat între S.C. "Fagomarbis Prod"; S.R.L., prin asociatul unic W. U. J., în calitate de promitentă vânzătoare, pe de o parte, și reclamanții S. D. V. și C. A. R., actualmente S., în calitate de promitenți-cumpărători, pe de altă parte, prima s-a obligat să înstrăineze secunzilor dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 6150 mp, situat în loc. B. M., str. Oborului, jud. Maramureș, înscris în CF nr. 13750 B.
M., nr. topo 3273/1/2 și 3273/1/4, dobândit conform sentinței civile nr. 1522 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, pentru prețul de 86.100 Euro, din care s-a achitat un avans de 20.000 Euro (filele 7-8 din dosarul judecătoriei).
Prin declarația autentificată sub nr. 1995 din 19 mai 2008 de Biroul Notarial "Dragoș";, aflată în copie la fila 10 din dosarul judecătoriei, promitenta- vânzătoare S.C. "Fagomarbis Prod"; S.R.L., prin asociatul unic W. U. J.
, a recunoscut primirea sumei de 20.000 Euro, cu titlu de avans-arvună, la data semnării declarației, urmând ca diferența de preț să se achite la data semnării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, după rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 1522/_ și întabularea acesteia în cartea funciară, cel mai târziu până la data de 31 august 2008.
Prin sentința civilă nr. 1522 din data de 14 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. "Fagomarbis Prod"; S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Krompaczki Eugen G. și s-a constatat că între pârât, în calitate de promitent
-vânzător și reclamantă, în calitate de promitent cumpărător, s-a încheiat la data de_ promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare, având ca obiect terenul în suprafața de 6150 m.p, identificat în CF 13750 B. M. cu nr. topo 3273/1/2 și 3273/21/4.
A fost obligat pârâtul să se prezinte împreună cu reclamanta la notarul public pentru a încheia în formă autentică contractul de vânzare - cumpărare a terenului identificat în CF 13750 B. M. cu nr. topo. 3273/1/2 și 3273/1/4, în caz de refuz hotărârea ținând loc de contract autentic de vânzare cumpărare.
Această sentință a rămas irevocabilă la data de_ .
Prin sentința civilă nr. 726 din data de 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate, respectiv intrarea în faliment a promitentei-vânzătoare S.C.
"Fagomarbis Prod";S.R.L., dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare al acesteia.
La data de 12 iunie 2008 a fost eliberat certificatul de nomenclatură stradală și adresă necesar întabulării dreptului de proprietate al societății în cartea funciară, în baza sentinței civile nr. 1522/2008 a Judecătoriei B. M. (fila 50 din dosarul judecătoriei).
Ulterior deschiderii procedurii simplificate a falimentului, au fost predate lichidatorului judiciar Udrea Călin, la data de_, actele societății debitoare, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la filele 54-55 din dosarul judecătoriei.
Dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a fost înscris în cartea funciară în favoarea S.C. "Fagomarbis Prod"; S.R.L., în temeiul sentinței civile nr. 1522/2008 a Judecătoriei B. M., la_, potrivit mențiunii de sub B3 din CF nr. 13750 B. M. .
Prin sentința civilă nr. 471 din data de 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, rămasă irevocabilă la_, s-a dispus închiderea procedurii de faliment cu privire la debitoarea S.C.
"Fagomarbis Prod"; S.R.L., iar imobilul rămas în patrimoniul acesteia, identificat în CF nr. 13750 B. M., nr. cadastral 3273/1/2 și 3273/1/4, a trecut în proprietatea indiviză a asociaților W. U. J. și D. D., corespunzător cotelor de participare la capitalul social (filele 63-64 din dosarul judecătoriei).
Abia la data de_, s-a întabulat în cartea funciară dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu în favoarea apelantei-pârâte W. U.
J., în cotă de 99/100 și a numitului D. D., în cotă de 1/100, în temeiul sentinței civile nr. 471/2009 a T. ului Maramureș, potrivit mențiunilor de sub B5 și B6 din CF nr. 13750 B. M., la acel moment fiind posibilă încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
La data de_, apelanții-reclamanți au fost notificați de către apelanta- pârâtă să se prezinte la Biroul Notarial N. Căpușan în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare, dar aceștia nu s-au prezentat.
Potrivit art. 1020 din Codul civil, "condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una dintre părți nu îndeplinește angajamentul său";.
Prin urmare, temeiul juridic al rezoluțiunii îl constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor din contractul sinalagmatic, împrejurarea că fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte.
Neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligații lipsește de suport juridic obligația reciprocă, astfel încât desființarea întregului contract se impune.
Reținând că părțile nu și-au îndeplinit obligațiile asumate de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, tribunalul apreciază că în mod corect a dispus judecătoria rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare.
Potrivit art. 1298 Cod civil, în redactarea în vigoare la momentul introducerii acțiunii, "dacă vinderea nu s-a executat prin culpa uneia din părțile contractante, aceasta va pierde arvuna dată sau o va întoarce îndoită, având-o primită, dacă partea care nu este în culpă nu ar alege mai bine să ceară executarea vinderii";.
În speță, până la data întabulării dreptului de proprietate al apelantei- pârâte în cartea funciară la_ nu erau întrunite condițiile legale pentru perfectarea actului de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar după acest moment intimații nu și-au mai manifestat dorința de a încheia actul la prețul stabilit, invocând fluctuațiile intervenite pe piața imobiliară, aspect confirmat și de depoziția martorei Grigor Ana-M., audiată în fața judecătoriei (f.108-109).
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, tribunalul a reținut culpa ambelor părți în neexecutarea obligațiilor contractuale asumate.
Astfel, câtă vreme niciuna dintre părți nu a respectat întocmai clauzele contractuale, denunțându-le, apare cu evidență faptul că ele nu pot beneficia de stipulația privind arvuna, îndoită în favoarea reclamanților sau pierderea ei în favoarea pârâtei.
Contrar celor reținute de judecătorie, tribunalul a apreciat ca dovedită existența clauzei de arvună, în sensul dispozițiilor art. 1298 Cod civil, dar, în condițiile în care ambele părți contractante sunt în culpă pentru neexecutarea convenției, se va da eficiență juridică dispozițiilor art. 1297 pct. 3 Cod civil, în redactarea în vigoare la momentul introducerii acțiunii.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins ca nefondate ambele apeluri declarate, iar față de soluția dată apelurilor, s-au compensa cheltuielile de judecată efectuate de părți în apel.
Împotriva acestei decizii, pârâta W. U. J. a declarat recurs
, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, dar și a sentinței primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii civile, cu cheltuieli de judecată în fond și în apel.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că pentru a pronunța rezoluțiunea, intimații trebuiau să demonstreze culpa pârâtei pentru neîncheierea contractului în formă autentică or, aceasta nu există și nu a fost dovedită.
Acțiunea în rezoluțiune poate fi introdusă cu succes de partea care și-a executat obligațiile și în privința căreia angajamentul celeilalte părți nu s-a realizat. Dacă s-ar recunoaște o asemenea atitudine părții care nu și-a executat propria obligație - plata diferenței de preț de 66.000 euro - ar constitui o înfrângere de neadmis a principiului obligativității contractului.
Din tot probatoriu administrat a reieșit că pârâta a dorit și dorește încheierea contractului, în timp ce intimații nu mai doresc acest lucru, ci doresc scăderea prețului convenit.
Sentința civilă nr. 3647/2012 a Judecătoriei B. M. prin care s-a admis acțiunea reclamanților este nelegală deoarece în prezenta cauză s-a administrat un probatoriu vast în sensul că s-au depus acte, s-au luat interogatorii, au fost audiați martori care au arătat împrejurări concrete despre derularea faptelor anterior introducerii acțiunii în rezoluțiune, iar culpa pârâtei nu există și nu a
fost dovedită.
Promisiunea de vânzare-cumpărare nu poartă o dată a încheierii, iar prin declarația autentificată la data de_ se face referire la sentința civilă nr. 1522/_, specificându-se că nu este definitivă și irevocabilă. Deci, reclamanții știau că dreptul de proprietate asupra terenului nu poate fi făcut până când promitentul vânzător nu devine proprietarul bunului, asumându-și riscul ca această sentință să fie, ipotetic, recurată. Sentința a rămas definitivă și irevocabilă la data de_, iar ulterior, la data de_, s-a înștiințat administratorul societății - recurenta - despre procedura de dizolvare a societății promitente vânzătoare.
La data de_ s-a obținut certificatul de nomenclator stradal necesar înscrierii terenului în C.F., iar la data de_ prin sentința nr. 726 s-a dizolvat societatea, iar la_ s-au predat actele societății lichidatorului care a fost informat că bunul face obiectul unui antecontract de vânzare-cumpărare.
În data de_ s-a înscris în C.F. dreptul de proprietate, astfel încât despre toate aceste etape realizate de către pârâtă pentru finalizarea convenției au fost înștiințați reclamanții, aspecte care au fost dovedite prin depozițiile martorilor coroborate cu răspunsurile la interogatoriu luate părților.
De asemenea, s-a dovedit și cu martori împrejurarea că în data de_, după orele 16,00 s-a primit notificarea de prezentare la notar expediată de reclamanți pe numele S.C. Fagomarbis S.R.L., pentru prezentarea administratorului acesteia la data de_, conținutul fiind cunoscut de pârâtă doar la această ultimă dată. Reclamanții știau că pârâta are domiciliul în străinătate și că are nevoie de un timp rezonabil pentru a fi prezentă la notar, astfel că nu poate fi vorba despre o culpă a acesteia, deoarece procedura de faliment nu era finalizată, împrejurări dovedite de martorul F. aș D. care a fost trimis de recurentă la reclamanți pentru a-i aduce la cunoștință aceste aspecte.
La data de_ s-a notat antecontractul de vânzare-cumpărare în C.F., iar pârâta a plătit creanțele societății și și-a dat concursul pentru obținerea terenului pe numele ei, devenind la data de_ proprietară a terenului.
După această dată, pârâta a avut numeroase convorbiri cu reclamanții prin care le-a cerut încheierea contractului, însă aceștia au invocat faptul că piața imobiliară a scăzut și au cerut scăderea prețului convenit prin antecontract, aspecte recunoscute de intimați prin interogatoriu și dovedite cu martorii audiați. În data de_ reclamanții au fost notificați prin Biroul Notarial N. Căpușan pentru data de_ să se prezinte pentru încheierea contractului în formă autentică, însă nu s-au prezentat. Instanța nu face nicio referire la toate aceste aspecte și reține culpa pârâtei, fără ca acest raționament să se sprijine pe probele administrate. Instanța trebuia să ia în considerare starea de fapt, cauzele
întârziere, în ce măsură sunt imputabile pârâtei și dacă reclamanții și-aui executat propriile obligații.
În drept se invocă prevederile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct.9 C.pr.civ. și art.
1.365 Cod civil.
Reclamanții intimați S. D. V., S. (fostă C. ) A. R. au formulat întâmpinare
prin care au solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată (f.17-20)
În susținerea poziției procesuale, reclamanții au arătat că instanța de apel s-a pronunțat asupra fiecărui capăt de cerere și a dezvoltat argumentele care au format convingerea acesteia în raport de dispozitivul hotărârii.
Pe de altă parte, tribunalul a interpretat în mod corect actul juridic încheiat între părți ca fiind un antecontract de vânzare-cumpărare, în conformitate cu voința internă a părților.
Pârâtul intimat D. D.
, deși legal citat, nu s-a prezentat personal sau prin reprezentant în fața instanței și nu a depus întâmpinare prin care să își exprime poziția procesuală.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele
:
În ședința publică din_, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., art. 282 C.pr.civ. și art. 299 alin. 1 C.pr.civ. a invocat și a pus în discuția părților excepția inadmisibilității criticilor din recurs având ca obiect sentința civilă nr. 3647/_ a Judecătoriei B. M. și excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia deciziei atacate, având în vedere că se solicită reanalizarea stării de fapt de către
instanța de recurs, prin prisma reaprecierii probelor administrate, în condițiile în care dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Astfel, conform art. 316 C.pr.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, iar art. 298 C.pr.civ. prevede că, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.
Art.137 alin.1 C.pr.civ. statuează că, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, art. 282 alin.1 C.pr.civ. prevede că, hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.
Potrivit art. 299 alin.1 și alin.2 C.pr.civ., hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. (2)
sunt aplicabile în mod corespunzător. Recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel.
Din interpretarea acestor texte legale rezultă că obiect al recursului pot fi doar hotărârile date fără drept de apel reglementate de art.2821C.pr.civ., cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.
În speță sentința primei instanțe a fost supusă căii de atac a apelului astfel încât toate motivele de recurs prin care se critică direct hotărârea instanței de fond, fără referire la decizia instanței de apel, intră sub incidența excepției inadmisibilității întrucât aceasta nu poate forma obiectul recursului, excepție care, în temeiul textelor legale mai sus menționate urmează a fi admisă.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de recurs, Curtea apreciază că această excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:
În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ.,
"Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate.";
Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul.
Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurenta nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.
Deși formal cererea de recurs este întemeiată pe art.304 pct.7-9 C.pr.civ., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează și motive de netemeinicie a hotărârii atacate.
Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză și o expunere a relațiilor dintre părți.
Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relației dintre recurentă și intimați, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc., singurele motive de nelegalitate conținute în memoriul de recurs, și care s-ar putea circumscrie pct.9 ale art. 304 C.pr.civ., fiind cele referitoare la apliocarea greșită a legii de către instanța de apel.
Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, ale relațiilor dintre părți, etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ., în prezent abrogate.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.
În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.
În ședința publică din_, după închiderea cercetării judecătorești a cauzei, cu ocazia punerii concluziilor pe fondul recursului, reprezentantul pârâtei recurente, domnul avocat B. N., a arătat că pârâta recurentă W. U. J. a fost asociat la o societate comercială, însă nu a fost parte în antecontractul de vânzare-cumpărare, parte fiind societatea comercială, iar în cauză nu s-a stabilit calitatea de având cauză, acest lucru fiind omis de către instanță.
Curtea a adus la cunoștința reprezentantului pârâtei recurente împrejura- rea că prin recurs nu au fost formulate critici cu privire la calitatea de având cauză a pârâtei, care a avut calitatea de asociat al societății comerciale.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că invocă aspectul anterior arătat ca pe o excepție referitoare la partea contractantă a actului dedus judecății și de aici derivă lipsa calității procesuale pasive a doamnei W. U. J. .
Reprezentantul reclamanților intimați arată că prin recurs nu s-a formulat o astfel de critică, precum cea arătată azi de reprezentantul pârâtei recurente și ca atare solicită respingea acestui motiv de recurs, ca fiind tardiv formulat.
Potrivit art. 3021alin. 1 C.pr.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: c) motivele de nelegalitate pe care se
întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Art. 303 alin. 1 și alin. 3 prevede că, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Conform art. 306 alin. 1 C.pr.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2, respectiv a motivelor de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu de către instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.
Curtea constată că prin memoriul de recurs pârâta recurentă nu a invocat ca și motiv de recurs excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, iar această excepție nu a fost invocată niciodată în fața primei instanțe, nu a fost invocată ca și motiv de apel sau în fața instanței de apel, ci a fost invocată pentru prima dată în fața instanței de recurs, după închiderea cercetării judecătorești și a dezbaterilor, la momentul punerii concluziilor pe fondul cauzei.
De asemenea, după acest moment procedural, la dosarul cauzei s-au depus concluzii scrise de către reprezentanta recurentei, avocat P. A. M., avocatul
ales al pârâtei, care a arătat că susține excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia (f.27).
Având în vedere momentul procesual la care a fost invocat motivul de recurs referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, după închiderea cercetării judecătorești și a dezbaterilor, la momentul punerii concluziilor pe fondul cauzei, în condițiile în care reprezentantul pârâtei recurente nu a solicitat redeschiderea dezbaterilor sau repunerea pe rol a cauzei, Curtea apreciază că această critică este inadmisibilă astfel încât decizia atacată nu mai poate fi analizată din această perspectivă.
Art.304 pct.7 C.pr.civ. prevede că, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Motivarea hotărârii judecătorești constituie o garanție pentru părți împotriva eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se exercita în mod real controlul judiciar.
Verificând hotărârea instanței de apel din această perspectivă, Curtea constată că aceasta respectă, întru-totul, prevederile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. potrivit căruia, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Astfel, tribunalul a arătat pe larg care au fost considerentele de fapt și de drept pentru care a respins apelul declarat de pârâtă, implicit cele care au dus la convingerea că prima instanță a soluționat în mod temeinic și legal cererea de chemare în judecată a reclamanților.
Pe de altă parte, Curtea reține că atunci când se examinează o hotărâre, sub aspectul motivării ei, trebuie să se distingă între motivele de apel, mijloacele de apărare și argumentele invocate de părți, instanța având obligația de a analiza numai motivele de apel, mijloacele de apărare și, pronunțându-se asupra lor, să motiveze soluția dată, nu și argumentele pe care părțile le-au invocat în susținerea acestora, ceea ce în speță tribunalul a respectat pe deplin, astfel încât acest motiv de recurs, în opinia Curții, nu este întemeiat.
Motivul de nelegalitate reglementat de art.304 pct.8 C.pr.civ. invocat de pârâta recurentă trebuie să precizeze în mod concret care este actul pretins denaturat de către instanța de judecată și în ce constă denaturarea lui, o simplă afirmație făcută în acest sens nefiind suficientă pentru a decide modificarea hotărârii recurate.
Denaturarea actului înțelesului actului juridic are loc atunci când concluziile instanțelor de fond deduse din interpretarea actului sunt în mod evident eliminate și contrazise prin sensul clar și vădit neîndoielnic al termenilor și conținutului actului interpretat.
Prin urmare, Curtea constată că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 C.pr.civ. a fost invocat de pârâtă în mod formal, fără ca acesta să dezvolte în vreun mod critica de nelegalitate raportat la vreun act juridic pretins interpretat greșit de către instanța de fond sau de către instanța de apel astfel încât Curtea se află în imposibilitatea verificării hotărârii atacate din această perspectivă, considerent pentru care sentința recurată urmează a fi analizată în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.
În susținerea acestui motiv de nelegalitate pârâta a menționat că reclamanții nu au dovedit culpa acesteia, culpă care de altfel nu există și, de asemenea, instanța de apel nu a analizat dacă și reclamanții și-au îndeplinit propriile obligații fără a indica în concret modul greșit în care tribunalul a aplicat dispozițiile legale incidente în speță.
Existența și dovedirea culpei pârâtei reprezintă, în opinia Curții, un element de fapt care, așa cum s-a arătat anterior, nu constituie un motiv de nelegalitate reglementat de art.304 pct.9 C.pr.civ., ci un motiv de netemeinicie care nu mai poate fi cercetat de instanța de recurs, fiind inadmisibil.
Contrar susținerilor recurentei, tribunalul a interpretat și a aplicat în mod legal dispozițiile art.1020 C.civ. coroborat cu art.1298 C.civ.
Astfel, conform art. 1020 C.civ. "condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una dintre părți nu îndeplinește angajamentul său";.
Prin urmare, temeiul juridic al rezoluțiunii antecontractului de vânzare cumpărare îl constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor asumate de părți din contractul sinalagmatic, împrejurarea că fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte.
Neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligații lipsește de suport juridic obligația reciprocă astfel încât se impune desființarea întregului antecontract de vânzare cumpărare.
În cauză din întregul material probator administrat tribunalul a statuat că atât reclamanții, cât și pârâta nu și-au îndeplinit obligațiile asumate de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, astfel că în mod corect Curtea apreciază că s-a dat eficiență prevederilor art.1020 C.civ. și s-a dispus rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare.
Potrivit art. 1298 C.civ., în redactarea în vigoare la momentul introducerii acțiunii, "dacă vinderea nu s-a executat prin culpa uneia din părțile contractante, aceasta va pierde arvuna dată sau o va întoarce îndoită, având-o primită, dacă partea care nu este în culpă nu ar alege mai bine să ceară executarea vinderii";.
Prin urmare, în condițiile în care niciuna dintre părți nu a respectat întocmai clauzele contractuale, denunțându-le, apare cu evidență faptul că ele nu pot beneficia de clauza privind arvuna, îndoită în favoarea reclamanților sau pierderea ei în favoarea pârâtei motiv pentru care în mod legal s-a dat eficiență juridică dispozițiilor art. 1297 pct. 3 C.civ. și art. 1298 C.civ.
Pentru aceste considerente de drept, Curtea constată că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.7, pct.8 și pct.9 C.pr.civ. astfel încât în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta W. U. J. împotriva deciziei civile nr. 269/A din_ a T. ului Maramureș, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține ca fiind legală.
În conformitate cu prevederile art.316 coroborat cu art.274 alin.1 C.pr.civ., Curtea va obliga recurenta, aflată în culpă procesuală, să plătească intimaților S.
D. V., SA R. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial dovedit prin chitanța de plată anexată la f.26 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta W. U. J. împotriva deciziei civile nr. 269/A din_ a T. ului Maramureș, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimaților S. D. V., S.
R. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 martie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
A.
-A. P. C.
-M.
CONȚ
I. -D. C.
G. ,
-A. M.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./2 ex.
J. .fond: D.D. .
J. .tribunal: H. D.M.; Ț. D.
| ← Decizia civilă nr. 146/2013. Rezolutiune contract | Decizia civilă nr. 370/2013. Rezolutiune contract → |
|---|
