Decizia civilă nr. 370/2013. Rezolutiune contract
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 370/A/2013
Ședința publică de la 05 Septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. -A. C.
Judecător C. -V. B. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelant M. M., împotriva Sentinței civile nr. 3853/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimat B. N. E., intimat B. N. M., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
apelant Reclamant - M. M. personal și asistat de avocat Remus Vlasiu
intimat Pârât - B. N. E. personal Lipsă fiind:
intimat Pârât - B. N. M. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul apelantei învederează instanței faptul că d-na avocat Oriana C. Lubinschi nu îl reprezintă pe intimatul B. N. E.
.
Intimatul B. N. E. confirmă faptul că d-na avocat Oriana C. Lubinschi nu îl reprezintă.
Reprezentantul apelantei învederează de asemenea faptul că a luat legătura cu d- na avocat Oriana C. Lubinschi, aceasta comunicându-i faptul că este substituită în prezenta cauză.
Reprezentantul apelantei depune la dosar chitanța nr. 22080118156/_ reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 201 lei, chitanța nr. 25070115793/_ reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 201 lei și chitanța nr. 18060112997/_ reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 201 lei.
La întrebarea instanței, intimatul B. N. E., arată faptul că atunci când a murit tatăl lui, mama lui a făcut succesiunea, iar el i-a cerut mamei sale să-i dea lui și soției lui partea acesteia din casă, cu condiția ca ei să o îngrijească. Arată că au fost la notar și au încheiat contractul de vânzare-cumpărare la data de_, însă nu i-a plătit nimic mamei sale. Mai arată faptul că mama sa a avut intenția de a le ceda partea din casă cu condiția ca ei să o îngrijească. După ce au ajuns acasă de la notar, mama sa a început să plângă dându-și seama ce s-a întâmplat și astfel au încheiat actul adițional. În momentul încheierii actului adițional au fost de față fosta sa soție și martorii enumerați în cuprinsul actului. Mai arată de asemenea faptul că nu au îngrijit-o niciodată pe recurentă, aceștia fiind plecați de 14 ani în Spania. Arată că în prezent este divorțat de pârâtă. Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare încheiat la nota, intimatul pârât arată că intenția lor a fost să încheie un contract de întreținere.
Părțile arată că nu mai au alte cereri în probațiune.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei care s-a opus admiterii acțiunii.
Intimatul B. N. E. arată că este de acord cu admiterea apelului declarat de apelantă.
INSTANȚA
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.3853/28 Septembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T.
, a fost respinsă acțiunea
formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâții B. N. E. și B. N.
, având ca obiect rezoluțiune contract;
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă reconvențională B. N. M., prin reprezentant av. Oriana C. - Lubinschi în contradictoriu cu reclamanta - pârâta reconvențională M. M., având ca obiect pretenții.
Totodată, a fost obligată reclamanta - pârâta reconvențională M. M. să plătească pârâtei - reclamantă reconvențională B. N. M. suma de 3154 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, onorariu avocațial și onorariul expertului judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Imobilul în litigiu este situat in mun. C. T., str. F. nr.52, jud. Cluj, înscris in CF 51653 C. T., A+1, nr. top. 603/2./2, casa familială compusă din 2 camere, bucătărie, camară, baie, antreu, construcție la care s-au mai adăugat două camere și un hol, respectiv curte și grădină, în suprafata de 720 mp.
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat de BNP Stefania Feurdean cu nr.200/1998, reclamanta M. M. a înstrăinat pârâților B. N. E. și B. N. M. dreptul de proprietate asupra cotei de 5/8 - parte din CF 51653 C. T., A+1, nr. top. 603/2./2, casa familială compusă din 2 camere, bucătărie, camară, baie, antreu, construcție la care s-au mai adăugat două camere și un hol, respectiv curte și grădină, în suprafata de 720 mp.
Din cuprinsul contractul de vânzare - cumpărare autentificat de BNP Stefania Feurdean cu nr.200/1998 rezultă că soții B. N. E. și B. N. M. au achitat vânzătoarei M. M. un pret de 30.000.000 lei vechi.
Potrivit înscrisului sub semnătură privată denumit " act adițional la contractul de vânzare-cumpărare autentic nr.200/1998 al Biroului notarului public T. ";, pârâții B.
E. și B. N. M. s-au obligat să asigure reclamantei întreținere pe toată durata vieții în imobilul situat in mun. C. T., str. F. nr. 52, jud. Cluj, iar în caz de deces înmormântare, fiind menționat in cuprinsul înscrisului faptul că întreținătorii au dobândit imobilul anterior identificat prin cumpărare de la persoana întreținută.
Instanța a reținut, în primul rând, referitor la legea aplicabilă în cauză, că în privinta actului juridic, legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii actului juridic nu numai în privința condițiilor de validitate si, pe cale de consecință, a nulității, ci si pentru alte aspecte ce privesc încheierea actului juridic, pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse după intrarea în vigoare a unei noi legi), pentru executarea obligațiilor asumate de părți, pentru încetarea actului juridic.
Această regulă se desprinde atât din dispozițiile art. 6 alin. 2 și 3 Cod.civ., cât si din art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia, ";contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa";.
Prin cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta M. M., instanța a fost investită cu o actiune în rezoluțiune, întemeiată în mod expres pe dispozițiile art. 1020 - 1021 Cod.civ., a contractului autentificat de BNP Stefania Feurdean cu nr.200/1998.
Cu privire la calificarea actul juridic încheiat între părți, instanța a constatat că în cuprinsul contractul autentificat de BNP Stefania Feurdean cu nr.200/1998 au fost folosiți termeni expliciți, care nu reclamă interpretare. Astfel, se stipulează în cuprinsul contractului că " subsemnata vânzătoare, vând cumpărătorilor, liberă de sarcini, întrega mea porțiune de proprietate, in cota de 5/8 parte din imobilul casa de locuit compusă din 4 camere, bucătărie, cămara, baie, antreu, pivnița și din terenul in suprafața de 720 mp";. De asemenea, denumirea părților semnatare este proprie unei convenții de vânzare-cumpărare: "vânzătoare";, "cumpărători";.
În contract s-a menționat ca prețul de vânzare cumpărare de 30.000.000 lei vechi a fost achitat integral de cumpărători, fără a se insera vreo obligație de întreținere din partea acestora în favoarea vânzătoarei, pe tot timpul vieții acesteia.
În acest context, instanța a constatat că din cuprinsul raportului de expertiza tehnica - specialitatea evaluare imobiliară, rezultă că valoarea imobilului la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare era de 8817 lei, astfel încât prețul de 3000 lei menționat în contractul menționat reprezintă o valoare rezonabilă pentru cota de 5/8-a parte din imobil, care a format obiectul contractului, având în vedere și raporturile de rudenie existente între părti.
Deși reclamanta a susținut că obligațiile asumate de către părți au fost stabilite în realitate prin înscrisul sub semnătură privată denumit "act adițional la contractul de vânzare-cumpărare autentic nr.200/1998 al Biroului notarului public T. ";, prin care pârâții B. N. E. și B. N. M. s-au obligat să asigure reclamantei întreținere pe toată durata vieții, iar în caz de deces înmormântare, instanța a dat eficiență contractului autentic intervenit între părți, reținând și faptul că înscrisul sub semnătură privată de care se prevalează reclamanta reprezintă un act juridic distinct.
Nu s-a putut aprecia că cele două înscrisuri formează un singur act juridic, in sensul de negotium, având un conținut juridic în mod vădit diferit .
Or, încheierea unui contract aparent menit să dea impresia creării unei situații juridice diferite de cea reală și a unui alt contract secret conținând adevăratele raporturi juridice pe care părțile înțeleg să le stabilească în realitate constituie operațiunea juridică denumită simulație.
Îndeplinirea obligațiilor asumate prin actul secret poate fi cerută in justiție doar dacă este inlaturat caracterul ascuns al actului, iar constatarea caracterului simulat al actului public se realizează prin actiunea in declararea simulatiei, acțiune civilă de sine - stătatoare, cu existenta autonoma, prin care se urmărește a se stabili existenta actului secret, real si, respectiv, caracterul mincinos al actului public. Mai mult, specificul simulației impune, pe lângă probarea existenței actului secret, să se verifice momentul încheierii acestuia prin raportare la data actului aparent.
Aceasta fiind, așadar, finalitatea acțiunii în declararea simulației, toate acțiunile formulate de părți vizând rezoluțiunea, rezilierea sau anularea actului secret nu pot fi concepute decât ca o consecință și în cadrul constatării simulației, pentru ca astfel să poată fi desființat și actul public aparent.
În prezenta cauză, instanța a fost sesizată cu o acțiune în rezoluțiune, întemeiată în mod expres pe dispozițiile art. 1020 - 1021 Cod.civ., iar reclamanta, deși a invocat neexecutarea unor obligații asumate prin actul secret intervenit între părți, nu a solicitat declararea simulației, care ar avea drept consecință stabilirea actului secret, real și inexistența actului public, aparent.
Prin urmare, instanța a analizat raporturile juridice între părți din perspectiva regimului juridic a actul public, și anume contractul autentificat de BNP Stefania Feurdean cu nr.200/1998, din cuprinsul caruia rezultă că intenția comună a părților a fost aceea de a încheia un act translativ de proprietate în schimbul unui preț, astfel încât raportul juridic este supus regulilor privitoare la vânzare-cumpărare, obligația principală a cumpărătorului fiind aceea de a plăti prețul, cum a fost stabilit în contract, potrivit art.1361 C.civ.
Potrivit art. 1020 din Codul civil, condiția rezolutorie este subînțeleasă, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său.
Art. 1021 din Codul civil stabilește că partea în privința căreia angajamentul nu s- a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă parte a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune-interese.
Rezoluțiunea contractului în condițiile art. 1020-1021 Cod.civ. reprezintă o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic de către una din părțile contractante, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avută anterior încheierii contractului.
Din economia dispozițiilor art.1171-1174 din Codul civil rezultă că înscrisul autentic, dacă cel puțin aparent a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de autenticitate.
Sub aspectul puterii doveditoare, mențiunile cuprinse în înscrisul autentic referitoare la faptele materiale săvârșite de agentul instrumentator, notarul în acest caz, sau la cele petrecute în fața sa și constatate de către acesta prin propriile simțuri, în timp ce se afla în exercițiul funcțiunii și în limitele competenței sale, nu pot fi înlăturate decât prin înscrierea în fals.
În cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare a cărui rezoluțiune se cere a fost înscris prețul și că acesta a fost achitat.; în contract este înserată mențiunea privind citirea contractului anterior semnării și că părțile au constatat că acesta corespunde voinței și condițiilor stabilite de comun acord.
Intrucât consemnările menționate nu au putut fi combătute decât pe calea procedurii înscrierii în fals, iar în prezenta cauză nu s-a cerut înscrierea în fals, instanța a respins acțiunea principală privind rezoluțiunea contractului autentificat de BNP Stefania Feurdean cu nr.200/1998 având in vedere faptul că nu s-a probat neexecutarea culpabilă a contractului sinalagmatic de către cumpărători.
Raportat la soluția pronunțată cu privire la rezoluțiunea contractului, instanța a respins cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă reconvențională B.
N. M. privind restituirea sumei achitate cu titlu de pret, actualizata la nivelul anului 2011-2012, fiind lipsită de temei în această situație repunerea părților în situația avută anterior încheierii contractului .
Fiind in culpă procesuală, in baza art. 274-276 Cod proc.civ., instanta a obligat pe reclamanta - pârâta reconvențională M. M. să plătească pârâtei - reclamantă reconvențională B. N. M. suma de 3154 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, onorariu avocațial și onorariul expertului judiciar.
Împotriva Sentinței civile nr.3853/28 Septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Turda, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta M. M.
(f.6-9), prin care a solicitat admiterea recursului, cu consecința modificării în parte a sentinței recurate, și anume doar în ceea ce privește dispoziția de respingere a acțiunii, păstrându-o pe aceea referitoare la respingerea cererii reconvenționale formulată de pârâta reconvențională B. -N. M., cu obligarea intimatei B. -N. M. la plata cheltuielilor de judecată atât de la fond, cât și din recurs.
În motivare
a învederat faptul că hotărârea pronunțată "cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii"; - art.304 pct.7 Cod temei legal ori a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greșită a legii"; - art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Ambele ipoteze prevăzute de aceste texte de lege își găsesc aplicabilitatea practică în speță.
Cu toate acestea, potrivit art.3041Cod procedură civilă, instanța poate să examineze hotărârea pronunțată sub toate aspectele deoarece aceasta "nu poate fi atacată cu apel";.
Atât contractul autentic, cât și actul adițional poartă aceeași dată, 03 Martie 1998, fiind încheiate aproape simultan, respectiv la un interval de câteva ore distanță.
Consideră recurenta că este esențial să releve caracterul hibrid al acestui contract și nicidecum faptul că nu ne aflăm în prezența a două acte juridice distincte, așa cum în mod cu totul eronat a stabilit instanța de fond.
Caracterizarea prestației principale, aceea de întreținere, a fost clar exprimată în actul adițional în care s-a stipulat că "subsemnații B. -N. T. E. și B. N. S. M.
, domiciliați în C. -T., strada F. nr.52, județul Cluj, consimțim să asigurăm îngrijire-întreținere și înmormântare vânzătoarei M. M. …";. Faptul că în contractul autentic, intitulat de "vânzare-cumpărare"; este stipulat un preț de 30.000.000 ROL pe care l-ar fi primit de la cei doi în fața notarului public, nu este în măsură să schimbe natura contractului ca fiind unul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere.
Cele două înscrisuri nu au o existență distinctă, paralelă și individuală, ci constituie un tot unitar, o construcție juridică unică, neprohibită de vreun text de lege sau de ordine publică.
Prima instanță s-a substituit voinței sale și principiului disponibilității, refuzând să analizeze cauza din perspectiva obiectului ei, acela de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, specificând că ar fi trebuit să promoveze o acțiune în constatarea simulației.
Prima instanță a mai arătat că ne-am afla în prezența unui act public - contractul de vânzare-cumpărare și a unui act secret - actul adițional, ultimul dintre acestea urmând să releve "caracterul mincinos al actului public";.
Procedând în această manieră, instanța de fond a decis să dea eficiență juridică doar actului autentic, înlăturându-l pe cel sub semnătură privată în pofida faptului că toate părțile litigante au confirmat încheierea și semnarea lui în aceeași zi cu actul autentic, respectiv 03 Martie 1998.
La dosar a depus înscrisuri din care rezultă că a fost în situația de a cere bani de la Casa de ajutor reciproc a pensionarilor din C. -T., tocmai pentru a se putea întreține.
Teza întreținerii este foarte bine conturată și solidă, probele administrate în această direcție fiind probe directe, lipsite de influența subiectivismului pentru că declarațiile vin de la persoane care îi sunt vecini de foarte mulți ani, la aceasta adăugându-se și poziția procesuală a pârâtului B. -N. T. E., care a recunoscut în întregime susținerile sale, dar care în mod evident, va fi percepută de orice instanță ca fiind una subiectivă, deoarece este fiul ei.
Consideră că susținerile sale din prezentul recurs au corespondent solid în probele scrise și în cele testimoniale și de aceea solicită admiterea recursului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.312 alin.3 Cod procedură civilă, art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, art.3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata B. -N. M.
(f.13-15) a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs constând din onorariu avocațial în cuantum de 1.000 lei, dovedit cu chitanța nr.35/06 Martie 2013.
În motivare
a arătat că instanța de fond a calificat în mod corect actul juridic încheiat de părți, calificarea dată de instanță fiind susținută de probatoriul administrat în cauză.
Astfel, în primul rând, instanța de fond a apreciat că în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. Ștefania Feurdean sub nr.200/1998 au fost folosiți termeni expliciți, care nu reclamă interpretare.
Contractul încheiat cu reclamanta la data de 03 Martie 1998 nu poate fi calificat drept un contract de întreținere, ci el rămâne, astfel cum a și fost denumit la data încheierii lui, un contract de vânzare-cumpărare, având toate atributele unui astfel de contract.
Astfel, în schimbul cotei de 5/8 parte din imobil, pârâții au achitat prețul de
30.000.000 lei, preț care corespundea valorii cotei de 5/8 parte din imobil la momentul vânzării.
În practică s-a stabilit că natura contractului se determină prin raportarea sumei de bani plătite la valoarea lucrului înstrăinat, pentru a se determina care este prestația principală. În această privință decisiv este dacă prețul trece peste jumătate din valoarea lucrului înstrăinat, caz în care este vorba de o vânzare, iar dacă nu, este vorba de un contract de întreținere.
În acest context, a fost administrată probă cu expertiza tehnică de evaluare prin care s-a stabilit că valoarea imobilului la momentul încheierii contractului de vânzare- cumpărare este de 8.817 lei.
Tot raportat la natura contractului s-a administrat probă testimonială, fiind audiați martorii contractuali semnatari ai actului adițional care poartă data de 03 Martie 1998, aceste declarații nefiind însă concludente nici raportat la natura contractului și nici raportat la data încheierii lui.
Apreciază intimata că nu se poate susține că instanța de fond s-ar fi substituit voinței reclamantei și ar fi încălcat principiul disponibilității, refuzând să analizeze cauza din perspectiva obiectului ei, acela de rezoluțiune a contractului încheiat între părți.
Dimpotrivă, instanța de fond s-a referit la operațiunea juridică a simulației doar pentru a conchide că cele două înscrisuri nu formează un singur act juridic, în sensul de negotium, având un conținut juridic în mod vădit diferit, pentru ca apoi să analizeze raporturile juridice dintre părți din perspectiva temeiului de drept al acțiunii formulate de reclamantă, acela de rezoluțiune a contractului autentic întemeiată pe prevederile art.1020-1021 Cod civil.
Sub acest aspect, instanța de fond a avut în vedere prevederile art.1020-1021 cod civil și a analizat contractul de vânzare-cumpărare din această perspectivă, conchizând că mențiunile din contractul de vânzare-cumpărare (raportat la preț, calitatea părților, citirea contractului anterior semnării și constatarea împrejurării că acesta corespunde voinței și condițiilor stabilite de părți) nu pot fi combătute decât pe calea înscrierii în fals, însă reclamanta nu a uzat de această procedură, ci a solicitat rezoluțiunea în temeiul art.1020-1021 Cod civil, nefiind îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de aceste texte de lege.
Raportat la probațiunea testimonială despre care reclamanta se plânge că ar fi fost ignorată de instanța de fond, intimata apreciază că atâta timp cât instanța a calificat, având în vedere întreaga probațiune administrată în cauză, raporturile dintre părți ca fiind specifice contractului de vânzare-cumpărare, ar fi fost superfluu ca instanța de fond să analizeze dacă s-a prestat sau nu în mod efectiv întreținere de către pârâți, iar probă testimonială cu declarațiile martorilor M. M., P. Dumitru I., P. R. și Florea Domnica se referă în mod exclusiv la această împrejurare a prestării sau nu a întreținerii de către pârâți.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului formulat de reclamantă ca neîntemeiat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în recurs, constând din onorariu avocațial în cuantum de 1.000 lei, dovedit cu chitanța nr.35/06 Martie 2013.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.308 alin.2 Cod procedură civilă.
Prin încheierea interlocutorie pronunțată la data de 25 aprilie 2013, T. ul a recalificat drept apel calea de atac declarată in cauză.
Analizând apelul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Soluția pronunțată de prima instanță se întemeiază în esență pe ideea că, în prealabil formulării cererii de rezoluțiune a contractului încheiat cu pârâții, ar fi trebuit ca reclamanta să solicite instanței constatarea simulației și abia ulterior, rezoluțiunea pentru neexecutarea obligațiilor asumate de părți în actul secret.
În opinia tribunalului, aprecierea primei instanțe este greșită, întrucât în speță nu suntem în prezența unei simulații, în sensul că actul juridic public este contractul de vânzare-cumpărare iar actul juridic secret ar fi contractul de întreținere.
În fața notarului, părțile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare autentificat cu încheierea 200 din 3 martie 1998 de către BNP Ștefania Feurdean, iar în aceeași zi, prin voința concordantă a părților din contractul autentic, s-a încheiat un act adițional la contractul autentic, prin care, cumpărătorii B. N. E. și B. N. M.
, s-au obligat să asigure vânzătoarei M. M. îngrijire, întreținere și înmormântare.
Practic, prin voința lor, părțile au înțeles ca pe lângă obligația achitării prețului să adauge în sarcina cumpărătorilor și obligația întreținerii vânzătoarei și a înmormântării sale.
Pârâta B. N. M. nu a contestat acest înscris, însă, a arătat în apărare că obligația asumată de ea împreună cu soțul său constituie doar o obligație de natură morală.
Acest punct de vedere nu poate fi însă primit, căci dacă părțile ar fi privit această obligație ca pe una strict morală nu ar fi simțit nevoia cuprinderii într-un act scris și nu ar fi arătat expres că reprezintă un act adițional la contractul autentic de vânzare- cumpărare.
Potrivit dispozițiilor art. 1376 C.civ. actul sub semnătură privată, recunoscut de acela căruia se opune, sau privit, după lege, ca recunoscut, are același efect ca actul autentic, între acei care l-au subscris și între cei care reprezintă drepturile lor .
Așa cum am arătat, intimata pârâtă nu a contestat încheierea actului din 3 martie 1998, astfel încât din perspectiva puterii lui probatorii, raportat la prevederile legale mai sus-menționate, actul sub semnătură privată va avea același efect ca actul autentic căruia i-a fost adiționat.
Din perspectiva legalității lui, apreciem că dispozițiile art. 969 C.civ., permit părților unei convenții ca prin consimțământul lor mutual să modifice sau să revoce un acord juridic.
Așadar, prin acordul lor mutual, vânzătoarea și cumpărătorii au înțeles ca, pe lângă obligația plății prețului, dobânditorii să își asume și obligația întreținerii și înmormântării înstrăinătoarei.
Acordul de voință a părților, astfel cum a fost adiționat, are natura unui contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere.
Probatoriul administrat în cauză a dovedit temeinicia susținerilor reclamantei, respectiv a dovedit fără echivoc împrejurarea că de îndată după încheierea convenției, promitenții -cumpărători au plecat în Spania, astfel încât în mod vădit nu au prestat întreținerea în favoarea reclamantei.
Dispozițiile art. 1020-1021 C.civ., permit rezoluțiunea convențiilor în situația neîndeplinirii obligațiilor asumate de părți.
Cum pârâții nu și-au indeplinit integral obligațiile asumate in cauză, câtă vreme nu au prestat intreținerea către întreținătoare, acțiunea reclamantei era intemeiată raportat la disp. art. 1020-1021 Cod civil.
In concluzie la cele arătate mai sus, apreciem că sentința atacată este pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1175 Cod civil și incăălcarea art. 1020-1021 Cod civil, precum și cu ignorarea probatoriului administrat in cauză.
În consecință, în temeiul art. 294-296 C.pr.civ., instanța va admite apelul declarat de reclamanta M. M., împotriva Sentinței civile nr. 3853/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o va schimba, și rejudecând apreciază va admite acțiunea formulată de reclamanta M. M. împotriva pârâților B. N. E. și B. N. M., astfel:
În temeiul art. 1020-1021 C.civ., T. ul va dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat la data de_ între reclamantă și pârâți având ca obiect cota de 5/8 parte din imobilul înscris în CF 51653 C. T., nr. top. 603/2/5 .
În temeiul art. 34 pct. 2 din Legea nr. 7/1996, T. ul va dispune restabilirea situației anterioare prin radierea dreptului de proprietate al pârâților asupra cotei de 5/8 parte din imobilul de mai sus și reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei.
Va menține dispoziția privind respingerea cererii reconvenționale.
Va înlătura obligația reclamantei de plată a cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., va obliga intimata B. N. M. să plătească apelantei M. M. suma de 11.233 lei cheltuieli de judecată în fond și apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de reclamanta M. M., împotriva Sentinței civile nr. 3853/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o schimbă în parte astfel:
Admite acțiunea formulată de reclamanta M. M. împotriva pârâților B. N.
E. și B. N. M. .
Dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat la data de_ între reclamantă și pârâți având ca obiect cota de 5/8 parte din imobilul înscris în CF 51653 C. T., nr. top. 603/2/5.
Dispune restabilirea situației anterioare prin radierea dreptului de proprietate al pârâților asupra cotei de 5/8 parte din imobilul de mai sus și reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei.
Menține dispoziția privind respingerea cererii reconvenționale. Înlătură obligația reclamantei de plată a cheltuielilor de judecată.
Obligă intimata B. N. M. să plătească apelantei M. M. suma de 11.233 lei cheltuieli de judecată în fond și apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Septembrie 2013.
Președinte,
C. -A. C.
Judecător,
C. -V. B.
Grefier,
C. -S. Ș.
C.Ș. 06 Septembrie 2013
Pregătit pentru motivare A.P.B./10 Septembrie 2013/1340
tehn
Red. C.V.B./2 exemplare/dact. C.H. _
Judecător fond: F. C. J. - Judecătoria Turda
| ← Decizia civilă nr. 1269/2013. Rezolutiune contract | Decizia civilă nr. 103/2013. Rezolutiune contract → |
|---|
