Decizia civilă nr. 1275/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1275/R/2013
Ședința publică din 22 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de intervenientul P. M.
C. -N. și recursul declarat de pârâtul P. T., împotriva deciziei civile nr. 21 din_ a T. ului C., pronunțată în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat M. C. -N., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de intervenientul P. M. C. -N., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
Recursul declarat de pârâtul P. T., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că recursul declarat de pârâtul P. T. a fost formulat și redactat, prin intermediul doamnei avocat Drăgan C., iar la memoriul de recurs a fost anexată împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că doamna avocat Drăgan C. a fost împuternicită de către pârâtul recurent P. T., pentru redactarea și susținerea recursului (f. 11 din dosar).
Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da pârâtului recurent, reprezentantei acestuia și reprezentantului reclamantului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Curtea constată că prin memoriul de recurs (f. 5 din dosar), intervenientul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în condițiile prevăzute de art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, Curtea constată că la data de_ a fost înregistrată la dosar o adresă, care a fost expediată prin poștă de către intervenientul recurent
P. municipiului C. -N., prin care arată că depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei, adresă la care s-a anexat dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul anterior arătat și un timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea constată că recursul declarat de intervenientul recurent P. municipiului C. -N. a fost legal timbrat.
De asemenea, Curtea constată că la data de_, pârâtul recurent P.
T., prin intermediul doamnei avocat Drăgan C. a formulat și înregistrat la dosar o întâmpinare, în 3 exemplare, prin care solicită respingerea recursului introdus de către P. mun. C. -N. și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, iar în baza art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei și în lipsa lui și a mandatarei sale de la dezbateri. Totodată, constată că pe pagina 3 din întâmpinarea anterior arătată a fost aplicat un timbru judiciar de 0,15 lei, iar la întâmpinare au fost anexate o xerocopie de pe cererea formulată de pârâtul P.
T. către "M. Ursu - Birou de mediator";, o xerocopie de pe contractul de mediere și dovada expedierii prin email a cererii de mediere, precum și două chitanțe care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs, în cuantum de 4 lei.
Curtea constată că și recursul declarat de pârâtul P. T. a fost legal timbrat.
Totodată, Curtea constată că prin memoriul de recurs, pârâtul recurent P.
T., prin intermediul doamnei avocat Drăgan C. a formulat o cerere de suspendare în temeiul art. 244 pct. 1 C.pr.civ., prin care solicită suspendarea judecării prezentului dosar până la soluționarea dosarului nr._, aflat pe rolul T. ului C., secția civilă, litigiul vizând o acțiune în grănițuire a pârâtului
P. T., împreună cu soția, P. M., față de vecinii lor, fam. Ban și, totodată, solicită suspendarea judecării prezen-tului dosar până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 12._, aflat pe rolul T. ului C., privind obligarea M.
C. -N. la eliberarea autorizației de construire și introducerea în legalitate a construcției din litigiu.
Curtea, în urma deliberării, în temeiul art. 244 alin.1 pct. 1 C.pr.civ., respinge cele două cereri de suspendare, formulate de pârâtul recurent P. T., prin intermediul doamnei avocat Drăgan C., având în vedere că dezlegarea prezentului recurs nu depinde de existența sau neexistența dreptului care face obiectul celor două dosare menționate de pârâtul recurent, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de textul legal invocat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., invocă excepția lipsei de interes a pârâtului recurent P. T. în promovarea prezentului recurs.
Curtea constată că la dosarul cauzei au fost depuse suficiente înscrisuri pentru justa soluționare a cauzei și reține cauza în pronunțare asupra celor două recursuri care formează obiectul prezentului dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 11.815 din_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosar nr._ , s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. C. -N. împotriva pârâtului P. T.
.
S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul P. M. C. -N., împotriva pârâtului P. T. și, în consecință, a fost obligat pârâtul să desființeze lucrările de construcție realizate nelegal la imobilul situat în C. -N., str.D., nr.43, ap.2, bl.B, lucrări care sunt enumerate în cuprinsul procesului verbal de contravenție nr.50/_ încheiat de M. C. -N. -Direcția Poliția Comunitară.
S-a stabilit termenul pentru executarea obligației anterior menționate până la data de_ .
Pârâtul a fost obligat să plătească în favoarea intervenientului cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 8,3 lei, reprezentând valoarea taxelor de timbru.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr.50/1991, dar art.32 alin. 1, lit.a și b din Legea nr.50/1991, conferă dreptul de a sesiza instanța judecătorească pentru a dispune încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal, doar organului care a aplicat sancțiunea contravențională pentru această conduită ilicită și pentru că în speță, organul care a sancționat contravențional pârâtul, în calitate de proprietar, pentru extinderea imobilului situat în C. -N., str.D., nr.43, ap.2, bl.B fără a deține autorizație de construire este P. M. C. -N., așa cum rezultă din procesul verbal de contravenție nr. 50/_ de la fila 7, acesta este singurul organ care are calitatea de a solicita în temeiul art.32 alin. 1, lit.b din Legea nr.50/1991 obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor de construcții executate nelegal la imobilul situat în C. -N., str.D., nr.43, ap.2, bl.B.
Având în vedere considerentele anterior prezentate, pentru că cererea de chemare în judecată a fost formulată de M. C. -N., unitate administrativ teritorială care nu era investită prin lege să formuleze o asemenea cerere, instanța de fond a apreciat că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. C. -N. împotriva pârâtului P. T. este neîntemeiată astfel că a fost respinsă.
În ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul P. M. C. -N., instanța a reținut că ea a fost admisă în principiu prin încheierea de ședință din data de 22 martie 2012.
În fapt, s-a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravențiilor nr.50/_ întocmit de M. C. -N., Direcția Poliția Comunitară, S. Control Urbanism și Disciplina în Construcții, pârâtul a fost amendat contravențional pentru că a executat lucrări de construcții la imobilul situat în C.
-N., str.D., nr. 43, ap.2, bl.B, fără a deține autorizație de construire. Prin același proces verbal s-au dispus măsurile complementare de oprire imediată a lucrărilor și solicitarea de la Primăria M. C. -N. a analizării situației în vederea soluționării conform prevederilor legale în interiorul unui termen de 60 zile (f.7).
Deși pârâtul nu a contestat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție anterior menționat și a achitat amenda aplicată, așa cum rezultă din chitanța de la fila 9, până la data limită de_, stabilită în procesul verbal din discuție, pârâtul nu a executat măsurile complementare dispuse prin acest act, așa cum s-a constatat prin procesul verbal nr.133/_ (f. 10).
De altfel, pârâtul a adresat Primăriei M. C. -N. o cerere de informare în scopul intrării în legalitate pentru lucrările construite fără autorizație de construire, abia la data de_ sub nr.1. (f. 65) și a cerut pentru prima dată P. ui M. C. -N. emiterea autorizației de construire abia la data de_ sub nr. 1. (f. 63 verso), adică după circa 9 luni și respectiv aproape 2 ani de la data la care a expirat termenul stabilit de către agentul constatator în acest scop.
Potrivit art.32, alin.1, lit.a și b din Legea nr.50/1991, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s- au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art.28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor
realizate nelegal, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, în cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la aliniatul 1.
Întrucât deși de la data întocmirii procesului verbal de contravenție,_ și până la data de_, stabilită prin procesul verbal, pârâtul a avut la dispoziție suficient timp pentru îndeplinirea măsurii de intrare în legalitate, nu a executat această măsură și nici nu a făcut măcar vreun demers în acest sens anterior expirării termenului limită, cererile sale pentru îndeplinirea măsurii debutând abia după circa doi ani de la împlinirea termenului stabilit în sarcina sa și rămânând incomplete până în prezent, instanța apreciază că cererea formulată de organul care a aplicat sancțiunea pentru executarea de lucrări de construcții la imobilul situat în C. -N., str.D., nr.43, ap.2, bl.B, fără a deține autorizație de construire, este întemeiată.
Deși nu prezintă relevanță în cauză, instanța a reținut că nu este întemeiată nici apărarea pârâtului conform căreia imobilul din litigiu era degradat și se impunea efectuarea unor lucrări de renovare întrucât atât din cuprinsul procesului verbal de contravenție (f.7) cât și din cererea de la fila 63, înregistrată în vederea obținerii autorizației de construire (f.63 verso), rezultă că lucrările executate de pârât au natura unor lucrări de extindere și nu a unora de consolidare a rezistenței imobilului.
În consecință, în temeiul art.32, alin.1, lit.a și b din Legea nr.50/1991, instanța de fond a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul P. M. C. -N. împotriva pârâtului P. T. și a obligat pârâtul să desființeze lucrările de construcție realizate nelegal la imobilul situat în C. -N., str. D., nr.43, ap.2, bl.B, lucrări care sunt enumerate în cuprinsul procesului verbal de contravenție nr.50/_ încheiat de M. C.
-N. - Direcția Poliția Comunitară.
În temeiul art.32, alin.2 din Legea nr.50/1991, instanța de fond a stabilit termenul pentru executarea obligației anterior menționate până la data de_ .
Potrivit dispozițiilor articolului 274, aliniatul 1 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere că în această cauză cererea de intervenție în interes propriu a fost admisă, instanța de fond a reținut culpa procesuală a pârâtului care a căzut în pretenții. Pentru că intervenientul a dovedit că a cheltuit pentru acest proces suma de 8,3 Ron, reprezentând taxe de timbru și pentru că a solicitat cheltuieli de judecată, instanța de fond a obligat pârâtul să plătească în favoarea intervenientului cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 8,3 lei, reprezentând valoarea taxelor de timbru.
Prin decizia civilă nr. 21 din_ a T. ului C., pronunțată în dosarul nr._ , s-a admis apelul declarat de pârâtul P. T. împotriva sentinței civile nr. 11815 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost schimbată parțial în sensul respingerii cererii de intervenție formulată de P. M. C. -N. în contra pârâtului P. T. .
S-a respins ca inadmisibil apelul formulat de P. M. împotriva aceleiași sentințe.
Intimatul P. municipiului C. -N. a fost obligat să plătească apelantului P. T. suma de 250 lei, cheltuieli de judecată în apel.
În baza art. 137 alin. 1 C.pr.civ., tribunalul s-a pronunțat mai întâi asupra excepției inadmisibilității apelului formulat de numita P. M., în condițiile în care nu a fost parte împrocesuată la Judecătoria Cluj-Napoca, excepție care a fost admisă, aceasta neavând îndreptățirea de a promova o asemenea cale de atac, fiind străină de pricină, în ciuda calității sale de soție a apelantului.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 296 C.pr.civ. l-a admis, pentru următoarele considerente:
Așa cum s-a reținut de către judecătorie, pârâtul a fost amendat contravențional pentru nerespectarea disciplinei în construcții respectiv pentru că a executat lucrări de construcții la imobilul său fără a deține autorizație de construire.
Prin același proces-verbal, s-a dispus oprirea imediată a lucrărilor și solicitarea de la Primăria municipiului C. -N. a analizării situației, în vederea soluționării, într-un termen de 30 de zile, însă nu s-a conformat acestor măsuri complementare, situație în care organul care a aplicat sancțiunea a sesizat instanțele judecătorești în vederea desființării lucrărilor de construcție executate nelegal, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 50/1991.
Potrivit extrasului de carte funciară anexat apelului promovat, imobilul în discuție asupra cărora s-au executat lucrările de construcție executate nelegal, se află în coproprietatea apelantului și a soției sale, P. M., cu titlu de bun comun.
Într-o atare situație, măsura de desființare a lucrărilor în discuție se poate dispune în mod obligatoriu doar în contradictoriu cu ambii soți, în calitate de proprietari codevălmași, presupunând astfel o coparticipare procesuală obligatorie pentru că altfel s-ar aduce atingere dreptului de proprietate al soției neîmprocesuate potrivit art. 480 C.civ..
Critica privind disjungerea cererii reconvenționale a fost apreciată ca neîntemeiată judecătoria apreciind în mod oportun asupra disjungerii acesteia raportat la faptul că doar cererea principală este în stare de judecată conform art.120 alin.2 C.pr.civ..
Față de cele ce preced, tribunalul a admis apelul cu consecința schimbării parțiale a sentinței în sensul respingerii cererii de intervenție.
Raportat la admiterea excepției inadmisibilității, tribunalul a respins ca inadmisibil apelul formulat de P. M. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 274 C.pr.civ. reținând culpa procesuală a intimatului P. municipiului C. -N., l-a obligat să plătească apelantului P. T. suma de
250 lei cheltuieli de judecată reprezentând ½ din onorariul achitat conform bonurilor fiscale atașate, raportat la soluția de admitere doar a apelului formulat de P. T., doamna avocat Drăgan C. reprezentându-i pe ambii soți.
Împotriva acestei decizii, intervenientul P. MUN. C. -N. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de intervenție astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, intervenientul a arătat că normele cuprinse în art.
1 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 50/1991 sunt norme imperative, edictate de legiuitor pentru ocrotirea unor multiple interese de ordin general, iar nu privat, având în vedere următoarele: riscul major pe care îl reprezintă pentru viața și sănătatea populației, în general, posibilitatea producerii unor accidente care pun în pericol viața și sănătatea cetățenilor, în lipsa autorizației și în lipsa unei proceduri de verificare a imobilului, determinarea unui lung șir de litigii cu vecinii imobilului, neexistând nicio garanție că acesta respectă regimul de înălțime și distanța legală față de imobilele vecine, nerespectarea stilului și a echilibrului arhitectonic.
Pe de altă parte, art. 35 alin. 1 din Codul familiei prevede că soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele. Activitatea de sistare și demolare impusă de instanță în baza unui proces-verbal
de contravenție nu echivalează cu un act de dispoziție în sensul art. 35 alin. 2 teza II din Codul familiei, pentru a se cere consimțământul expres al celuilalt soț.
Împotriva aceleiași decizii, pârâtul P. T. a declarat recurs, în termen legal, prin care a solicitat instanței admiterea acestuia, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Cluj-Napoca, iar în subsidiar, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii promovată de reclamantul M. C. -N., precum și obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată în fond, în apel și în recurs.
În motivarea recursului, pârâtul a solicitat suspendarea prezentului recurs, în temeiul art. 244 pct. 1 C.pr.civ., până la soluționarea dosrului nr._ aflat pe rolul T. ului C., litigiul având ca obiect acțiunea în grănițuire a pârâtului împreună cu soția P. M. față de vecinii, fam. Ban.
Totodată, pârâtul solicită suspendarea recursului și până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 12_ aflat pe rolul T. ului C., litigiu care are ca și obiect obligarea Mun. C. -N. la eliberarea autorizației de construcție și introducerea în legalitate a construcției din litigiu.
M. ivul principal de recurs privind casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare vizează vicierea procedurii față de soția pârâtului, P. M.
, coproprietară în devălmășie, așa cum rezultă din C.F. nr. 1. C., nr. top. 4772/3/II.
Pârâtul învederează instanței că nu este executantul construcțiilor executate nelegal, ci beneficiarul lor împreună cu soția sa, astfel că nu se poate dispune demolarea, chiar și parțială, a unei construcții doar în opoziție cu un singur coproprietar.
Prin prisma dispozițiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ., citarea soției pârâtului a fost viciată, motiv care atrage nulitatea actelor de procedură, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În susținerea motivului de recurs subsidiar, pârâtul arată că a fost împiedicat să obțină autorizația de construire deoarece vecinul său, Ban Septimiu C. și-a cadastrat terenul peste terenul pârâtului și a unui alt vecin, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în dosarul de fond.
Încă din anul 2008 pârâtul se află în litigiu cu fam. Ban și fam. Ciupe pentru stabilirea graniței dintre imobilele acestora și pentru ca fam. Ban să-și efectueze rectificarea cadastrală în dosarul nr._, acest litigiu s-a finalizat la nivelul instanței de fond în sensul că pârâtul a fost obligat să demoleze balconul, scările și gardul despărțitor, iar fam. Ban a fost obligată să-și rectifica cadastrarea făcută pe terenul pârâtului, dosarul aflându-se în prezent în apel.
Pârâtul arată că a încercat negocierea cu fam. Ban pentru a achiziționa suprafața de 40 mp. teren, însă vecinul i-a cerut o sumă aberantă de 800 euro/mp. pârâtul arată că este de acord să-și refacă balconul și scara de acces, astfel încât să se încadrează pe terenul deținut, făcând demersuri pentru obținerea unui certificat de urbanism.
Totodată, arată că lucrările de reparații și consolidare a clădiri erau necesare deoarece aceasta s-a aflat într-o stare avansată de degradare.
Modificările aduse la imobil au vizat refacerea sub aspect estetic și de rezistență a construcției vechi, folosindu-se materiale de calitate și persoane specializate întrucât pârâtul a apelat și la dl. expert V. imir Fosti care a apreciat că aceste lucrări au fost făcute cu respectarea condițiilor de rezistență, de siguranță și de stabilitate impuse.
Pârâtul intimat P. T. a formulat întâmpinare la recursul declarat de intervenientul P. Mun. C. -N., solicitând instanței respingerea acestuia și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată (f.19-21)
În susținerea poziției procesuale, pârâtul a arătat că în mod corect tribunalul a reținut că imobilul în litigiu este un bun comun, astfel încât în speță sunt incidente prevederile art. 35 din Codul familiei.
Totodată, pârâtul a arătat că a demarat procedura medierii și a expediat mediatorului M. Ursu cererea sa privind procedura de mediere, anexând în acest sens cererea de mediere precum și contractul de premediere solicitat Biroului de mediatori M. Ursu (f.22-24)
Intervenientul P. MUN. C. -N., deși legal citat, nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a depus întâmpinare la recursul pârâtului prin care să-și exprime poziția procesuală.
În ședința publică din_, Curtea, în urma deliberării, în temeiul art. 244 alin.1 pct. 1 C.pr.civ., a respins cele două cereri de suspendare, formulate de pârâtul recurent P. T., având în vedere că dezlegarea prezentului recurs nu depinde de existența sau neexistența dreptului care face obiectul celor două dosare menționate de pârâtul recurent, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de textul legal invocat.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
în privința recursului declarat de intervenientul P. M. C. -N. Curtea constată că acesta este întemeiat pentru argumentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, prin procesul verbal de constatare a contravențiilor nr.50/_ întocmit de M. C. -N., Direcția Poliția Comunitară, S. Control Urbanism și Disciplina în Construcții, pârâtul P. T. a fost sancționat contravențional prin aplicarea unei amenzi în sumă de 1000 lei în temeiul art.26 alin.1 lit. a din Legea nr.50/1991 pentru că a executat lucrări de construcții la imobilul situat în C. -N., str. D., nr. 43, ap.2, bl. B, fără a deține autorizație de construire.
Prin același proces verbal s-au dispus măsurile complementare de oprire imediată a lucrărilor și solicitarea de la Primăria M. C. -N. a analizării situației în vederea soluționării conform prevederilor legale în interiorul unui termen de 60 zile (f.7, dosar fond).
Pârâtul nu a contestat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție anterior menționat și a achitat amenda aplicată, așa cum rezultă din chitanța de la fila 9 din dosarul de fond.
De asemenea, până la data limită de_, stabilită în procesul verbal mai sus menționat, pârâtul nu a executat măsurile complementare dispuse prin acest act, așa cum s-a constatat prin procesul verbal nr.133/_ (f. 10, dosar fond).
Ulterior, la data de_ sub nr.1., pârâtul a adresat Primăriei M.
C. -N. o cerere de informare în scopul intrării în legalitate pentru lucrările construite fără autorizație de construire și a cerut pentru prima dată P. ui M.
-N. emiterea autorizației de construire abia la data de_ sub nr. 1., adică după aproximativ 9 luni și respectiv aproape 2 ani de la data la care a expirat termenul stabilit de către agentul constatator în acest scop (f. 63 verso, f.65, dosar fond).
Art.32 alin.1, lit.a și b și alin.2 din Legea nr.50/1991prevăd următoarele:
"(1) In cazul in care persoanele sanctionate contraventional au oprit executarea lucrarilor, dar nu s-au conformat in termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sanctiunea va sesiza instantele judecatoresti pentru a dispune, dupa caz:
incadrarea lucrarilor in prevederile autorizatiei;
desfiintarea constructiilor realizate nelegal.
(2) In cazul admiterii cererii, instanta va stabili termenele limita de executare a masurilor prevazute la alin. (1)";.
Deși de la data întocmirii procesului verbal de contravenție,_ și până la data de_, stabilită prin procesul verbal, pârâtul a avut la dispoziție suficient timp pentru îndeplinirea măsurii de intrare în legalitate, nu a executat această măsură și nici nu a făcut măcar vreun demers în acest sens anterior expirării termenului limită, cererile sale pentru îndeplinirea măsurii debutând abia după circa doi ani de la împlinirea termenului stabilit în sarcina sa și rămânând incomplete până în prezent, Curtea constată că acțiunea intervenientului, respectiv a organului care a aplicat sancțiunea pentru executarea de lucrări de construcții la imobilul situat în C. -N., str.D., nr.43, ap.2, bl.B, fără a deține autorizație de construire este pe deplin întemeiată fiind îndeplinite cerințele legale prevăzute de textul legal mai sus citat.
Corespunde realității că asupra imobilului înscris în CF nr.2. C. N., provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1., A+1, nr.top4771/3/II, situat în
C. N., str. D. nr.43, bl.B, ap.2, la parter, compus din 1 cameră, 1bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu, 1 pivniță, cu su=4,53, mp, cu su=38,65 mp, cu pic 39,29/100, teen în proprietate de 71/181 parte, este întabulat dreptul de proprietate al pârâtului P. T. și soția P. M., ca bun comun (f.18-20, dosar apel).
Art. 35 alin. 1 din Codul familiei prevede că soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele.
Alin.2 al aceluiași text legal prevede că, oricare dintre soți exercitând singur aceste drepturi este socotit că are și consimțământul celuilalt soț. Cu toate acestea, niciunul dintre soți nu poate înstrăina și nici nu poate greva un teren sau o construcție ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimțământul celuilalt soț.
Activitatea de sistare și demolare impusă de instanța de judecată în baza unui proces-verbal de contravenție nu echivalează însă cu un act de dispoziție în sensul art. 35 alin. 2 teza II din Codul familiei, pentru a se cere consimțământul expres al celuilalt soț astfel încât Curtea constată că în mod greșit tribunalul a interpretat și aplicat textul legal mai sus arătat în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente de drept, Curtea în apreciază că în speță este incident motivul de nelegalitate reglementat de art.304 pct.9 C.pr.civ. astfel că în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va admite recursul declarat de intervenientul P.
M. C. -N. împotriva deciziei civile nr. 21 din_ a T. ului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul P. T. în contra sentinței civile nr. 11.815/_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul civil nr. _
, pe care o menține în întregime.
De asemenea, va înlătura dispoziția din decizie referitoare la obligarea intimatului P. M. C. -N. la plata sumei de 250 lei, cheltuieli de judecată în apel și va menține dispoziția din decizie privitoare la respingerea ca inadmisibil a apelului formulat de P. M. în contra aceleiași sentințe.
în privința recursului declarat de pârâtul P. T. în contra aceleiași decizii, Curtea a invocat în ședința publică din_ excepția lipsei de interes a acestuia în promovarea căii de atac.
Astfel, conform art. 316 C.pr.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, iar art. 298 C.pr.civ. prevede că, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.
Art.137 alin.1 C.pr.civ. statuează că, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin urmare, Curtea va analiza cu prioritate incidența excepției de fond a lipsei de interes a pârâtului în declararea căii de atac.
Interesul reprezintă o condiție esențială de exercitarea acțiunii civile și de obiectivare a fiecăruia dintre elementele ce o alcătuiesc și reprezintă folosul practic, material și/sau moral pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Condiția interesului nu este cerută numai la punerea în mișcare a acțiunii civile prin introducerea cererii de chemare în judecată ci ea trebuie îndeplinită în legătură cu toate formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii, inclusiv în exercitarea căilor de atac.
Interesul trebuie să îndeplinească cumulativ anumite cerințe, și anume: să fie legitim, să fie direct și personal, să fie născut și actual.
În speță, Curtea constată că prin decizia recurată s-a admis apelul declarat de pârât, iar sentința primei instanțe a fost schimbată parțial în sensul respingerii cererii de intervenție formulată de intervenientul P. mun.C. -N. și, totodată s-a respins ca inadmisibil apelul formulat de P. M. împotriva aceleiași sentințe.
În aceste condiții, în care pârâtul a obținut câștig de cauză prin admiterea apelului propriu iar prin cererea de recurs acesta critică decizia tribunalului pentru faptul că soția lui P. M. nu a fost legal citată la instanța de fond, nefiind împrocesuată în cauză, aceasta din urmă neînțelegând să declare calea de atac a recursului, Curtea apreciază că pârâtul nu justifică un interes direct și personal, născut și actual în exercitarea prezentului recurs.
Pentru aceste considerente de drept, Curtea în temeiul art.316 coroborat cu art.37 alin.1 C.pr.civ., va admite excepția lipsei de interes și, în consecință, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâtul P. T. în contra aceleiași decizii.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de intervenientul P. M. C. -N. împotriva deciziei civile nr. 21 din_ a T. ului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul P. T. în contra sentinței civile nr. 11.815/_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul civil nr._, pe care o menține în întregime.
Înlătură dispoziția din decizie referitoare la obligarea intimatului P. M.
C. -N. la plata sumei de 250 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Menține dispoziția din decizie privitoare la respingerea ca inadmisibil a apelului formulat de P. M. în contra aceleiași sentințe.
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâtul P. T. în contra aceleiași decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
-A. P. C. -M. CONȚ I. -D. C.
GREFIER,
-A. M.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: M. G. Moț.
Jud.tribunal: O.C.Tatu; A.F.Doica.
| ← Decizia civilă nr. 39/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 4338/2013. Obligatie de a face → |
|---|
