Decizia civilă nr. 76/6. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.76 6 Ședința publică din 2 iulie 2013 Completul compus din:
Președinte: I. D., judecător
C. D., judecător
P. R. M., judecător
V. V., grefier
Pentru azi, fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta SC B. C. R. SA, cu sediul în B., Bulevardul R. E., nr. 5, sector 3, și cu sediul procesual ales la SCA NESTOR NESTOR DICULESCU KINGSTON PETERSEN, în B., Șos. B. - Ploiești, nr. 1A, intrarea A, et.4, sector 1, Complexul Bucharest Business Park împotriva sentinței civile nr. 234/_
, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura de citare fiind îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 11 iunie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța din lipsă de timp pentru a delibera și având în vedere complexitatea dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 18 iunie 2013 iar apoi pentru data de 26 iunie 2013 și data de 2 iulie 2013.
Instanța raportat la obiectul cererii și a actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr.234/_ a Judecătoriei Z. pronunțată în dosarul cu nr._, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată excepția nulității parțiale a acțiunii invocată de către pârâta SC B. C. R. SA.
S-a admis excepția lipsei capacității de folosință și a calității procesuale pasive a pârâtei B. C. R. - A. P. Z. .
S-a respins ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință și, în consecință, fără calitate procesuală pasivă, acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă.
S-a admis excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâtă, în privința capătului de cerere privind obligarea pârâtei SC B. C. R. SA la restituirea sumelor plătite de aceștia ca urmare a aplicării clauzelor abuzive privind dobânda. S-a respins ca nefondată cererea reclamanților de obligare a pârâtei SC B. C.
R. SA la restituirea sumelor plătite de aceștia ca urmare a aplicării clauzelor abuzive privind dobânda.
S-a respins ca nefondată excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâtă, în privința celorlalte capete de cerere.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B. V. și B. D.
V. , domiciliați în Z., str.Gh. D., nr. 174/1, județul Sălaj, N. M. și N.
C. , domiciliați în Z., B-dul M.V. l, nr. 67, bl. MV2, sc. A, ap. 11, județul Sălaj, V. A. I. , domiciliat în Agireș, nr. 67, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâta B. C. R. S.A. cu sediul în B., B-dul R. E., nr. 5, sector 3.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a clauzelor abuzive cuprinse în art. 2.10.a, art. 3.7 din Condițiile generale de creditare aplicabile următoarelor convenții de credit: Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 678/_
, Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 765/_ și Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2008691448/_, cu privire la care s-a constatat caracterul abuziv prin Sentința Civilă nr.508/2012 a Judecătoriei Z. pronunțată în dosar nr._ .
S-a constatat nulitatea absolută parțială a clauzelor abuzive cuprinse în art. 5 din contractul de credit bancar nr. 678/_ și din contractul de credit bancar nr. 765/_, precum și în art. 6 alin.2 din contract de credit bancar nr. 2008691448/_, cu privire la care s-a constatat caracterul abuziv prin Sentința Civilă nr.508/2012 a Judecătoriei Z. pronunțată în dosar nr._ .
A fost obligată pârâta SC B. C. R. SA, sub sancțiunea daunelor cominatorii în cuantum de 10 lei pe zi de întârziere, calculate de la data comunicării hotărârii, să modifice conținutul clauzelor cuprinse în art. 2.10.a și art.
3.7 din condițiile generale de creditare, în sensul înlăturării dispozițiilor cu privire la care s-a constatat nulitatea absolută și să modifice conținutul clauzelor conținute în art. 5 din contractul de credit bancar nr. 678/_ și din contractul de credit bancar nr. 765/_, precum și în art. 6 alin.2 din contract de credit bancar nr. 2008691448/_, cu privire la care s-a constatat nulitatea absolută, în sensul că dobânda variabilă va fi compusă din Euribor la 6 luni, la care se adaugă marja fixă care reprezintă 1,5 p.p. pentru contractul de credit bancar nr. 678/_ și, 2,9 p.p. pentru contractul de credit bancar nr. 765/_ și, respectiv Euribor la 6 luni, pentru contractul de credit bancar nr. 2008691448/_ .
S-a admis cererea reclamanților de obligare a pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare care să fie conform cu modificările în privința clauzelor nule absolut.
S-a admis excepția autorității lucrului judecat în privința capătului de cerere privind obligarea pârâtei SC B. C. R. SA la restituirea sumelor plătite de aceștia ca urmare a aplicării clauzelor abuzive privind dobânda.
S-a respins ca nefondată cererea reclamanților de obligare a pârâtei SC B.
C. R. SA la restituirea sumelor plătite de aceștia ca urmare a aplicării clauzelor abuzive privind dobânda.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților dobânda legală calculată potrivit art.3, alin.1 din O.G. 9/2000, cu modificările și completările ulterioare și,
respectiv, art.3 alin.1 din OG 13/2011, asupra fiecărei sume de bani plătite pârâtei cu titlu de dobândă în baza clauzelor abuzive, de la data plății fiecărei sume de bani în parte și până la data restituirii efective de către pârâtă a fiecărei sume de bani în parte.
A fost obligată pârâta SC B. C. R. SA la plata în favoarea reclamanților B. V. și B. D. V., N. M., N. C. și V. A. I., a sumei de 7.546,22 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții B. V. , B. D. V. , N. M. , N. C. și V. A.
I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. C. R. SA, B. C.
R. A. P. Z., obligarea pârâtei la modificarea conținutului clauzei cuprinse în art.5 a contractelor de credite nr.678/_ ; 765/_ și în art. 6 alin 2 a contractului de credit 2008691448, din condițiile generale de creditare, în sensul înlocuirii sintagmei "dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR" cu "dobânda de referință EURIBOR"; a clauzei cuprinse în art. 2.10.a în sensul de a elimina din conținutul dreptul petentei de a modifica unilateral dobânda în funcție de costul resurselor de creditare, a clauzei cuprinse în art. 3.7 din condițiile generale de creditare, în sensul eliminării din clauză a următoarelor prevederi "banca poate modifica nivelul comisioanelor în funcție de evoluția pieței financiar bancare. In cazul modificării nivelului comisioanelor, în sensul majorării acestora, banca va notifica împrumutatul în momentul în care intervine această modificare, prin afișare la sediul băncii sau prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire" din condițiile generale de creditare.
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite de aceștia ca urmare a aplicării clauzelor abuzive privind dobânda, de la data la care aceasta a devenit variabilă și până la data la care acesta va înțelege să modifice aceste clauze contractuale abuzive, a dobânzii legală calculată potrivit art. 3 alin. 1 din O. G. nr. 9/2000 și a art. 3 alin. 1 din OG 13/2011 de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, asupra fiecărei sume de bani plătite pârâtei în baza clauzei abuzive privind dobânda, precum și obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în cuantum de 10 lei pe zi de la data comunicării Sentinței civile nr. 508/_ și până la data la care pârâta va proceda la modificarea efectivă a clauzelor contractuale abuzive.
Sunt prezentate în continuare motivele care au stat la baza intentării acțiunii reclamanții învederând în contractele încheiate cu banca au fost incluse și clauze ce au fost constatate ca fiind abuzive și, pe cale de consecință, s-a dispus, de către Judecătoria Zalău prin Sentința civilă nr. 508/_ pronunțată în dosarul nr. _
, rămasă irevocabilă, modificarea acestora.
Refuzul băncii de a pune în aplicare Sentința civilă nr.508/_ denotă că acesta desconsideră dispozițiile instanței de judecată, dispoziții ce sunt executorii de drept, desconsideră toate prevederile legale naționale și internaționale, ne desconsideră pe noi în calitate de consumatorii de servicii bancare, tocmai că poziția de pe care aceasta relaționează cu noi este una de superioritate și nu, cum ar fi normal între doi parteneri contractuali, una de colaborare.
Pârâta SC B. C. R. SA a formulat întâmpinare, Prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți,având în vedere cu prioritate
următoarele excepții: excepția nulității parțiale a cererii introductive de instanță pentru nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 112 C. pr. civ., arătând că cererea a fost semnată doar de trei dintre reclamanți și excepția lipsei capacității de folosință și implicit a calității procesuale pasive a Băncii Comerciale Române SA-
P. Z., invocând faptul că agențiile ca și sucursalele, de altfel sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică a unei societăți comerciale fiind integrate organic societății fondatoare, sunt dependente din punct de vedere economic și juridic de societatea fondatoare. Decizia nr. 178/2003 a Curții de A.
a statuat că "Sucursalele și agențiile fiind dezmembrăminte fără personalitate juridică nu pot sta în judecată în calitate de reclamante sau pârâte decât prin intermediul societății mamă. De la această regulă, practica a admis două excepții în domeniul bancar și al asigurărilor, admițându-se că acestea pot sta în judecată în calitate de pârâte cu condiția ca în regulamentul de organizare și funcționare al societății mamă să se prevadă, printr-o clauză expresă un mandat special pentru reprezentare în instanță, nefiind deci valabil un mandat general."Or, arată pârâta, în cazul său nu există astfel de delegări către sucursale sau agenții, singurul care poate asigura o reprezentare legală fiind Departamentul Juridic al BCR, așa cum rezultă și din limitele de autoritate stabilite la nivelul societății.
Totodată, pârâta a invocat și excepția autorității lucrului judecat invocând faptul că solicitările reclamanților formulate prin cererea introductivă sunt identice cu cele formulate prin cererile de intervenție formulate în Dosarul nr._ (la care reclamanții înșiși fac repetate referiri) calificate de către Judecătoria Zalău ca fiind în interes propriu. Prin Sentința civilă nr. 508/_ pronunțată de Judecătoria Zalău în Dosar nr._ și Decizia nr. 548/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în soluționarea recursurilor promovate de părți, susținerile reclamaților, cuprinse în motivarea acțiunii, Judecătoria Zalău s-a pronunțat asupra pretențiilor reclamanților, care în acel litigiu au avut calitatea de intervenienți. Astfel, a fost admis în parte cererile de intervenție în interes propriu formulate și precizate de către mai mulți intervenienți, printre care și reclamanții. Instanța a constatat caracterul abuziv al clauzelor de la art. 2.10 și 3.7 din: contractul de credit nr. 678/_ (clienți B. V. și B. D. V. ), contractul de credit nr. 765/_ (clienți N. M. și N. C. ), contractul de credit nr. 2008691448/_ (V. A. I. ). A mai constatat de asemenea, caracterul abuziv al clauzei de la art. 5 din contractul de credit nr. 678/_ (clienți B. V. și B.
D. V. ) și din contractul de credit nr. 765/_ (clienți N. M. și N. C.
) și al clauzei de la art. 6 alin. 2 din contractul de credit nr. 2008691448/_ (V.
I. ). De asemenea, instanța a obligat B. și la restituirea către intervenienți a sumelor plătite de aceștia ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzei privind dobânda.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamanților deoarece Judecătoria Zalău a statuat deja că instanța nu se poate substitui voinței părților, pentru a dicta ea însăși conținutul unor clauze contractuale, iar instanța de judecată nu a validat formula de calcul a dobânzii propusă de intervenienți în cererile de intervenție. Contrar susținerilor reclamanților, Euribor nu este o dobândă de referință, ci un indice, o medie a dobânzilor, prin urmare, ținând cont de ceea ce a statuat deja Judecătoria Zalău, cu titlu de autoritate de lucru judecat, există 2 variante: fie, reclamanții acceptă noul conținut al clauzelor contractuale
fie, solicită rezilierea convențiilor de credit, cu consecința rambursării sumelor de bani.
Reține în continuare prima instanță că la termenul din data de_, reclamanții au depus o precizare a acțiunii, arătând că solicită în contradictoriu cu
C. R. ,
să se constate nulitatea absolută a clauzelor din contractele încheiate de aceștia, prin sentința nr. 508/2012, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului în urma deciziei T. ui Sălaj nr. 548/2012, respectiv a clauzei cuprinse în art. 5 a contractelor de credit nr. 678/_ și 765/_, respectiv art. 6 alin. (2) a contractului de credit 2008691448, a clauzei cuprinse în art. 2.10. a, dobânda în funcție de costul resurselor de creditare, a clauzei cuprinse în art. 3.7 din condițiile generale de creditare, în sensul eliminării din clauză a următoarelor prevederi
"banca poate modifica nivelul comisioanelor în funcție de evoluția pieței financiar bancare. In cazul modificării nivelului comisioanelor, în sensul majorării acestora, banca va notifica împrumutatul în momentul în care intervine această modificare, prin afișare la sediul băncii sau prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire" din condițiile generale de creditare.
înlocuirea clauzei relative la dobândă, în sensul că dobânda contractuală este formată: pentru contractul nr. 678/_ din 1,5 pp. plus EURIBOR; pentru contractul nr. 765/_ din 2,9 p.p. plus EURIBOR; pentru contractul nr. 2008691448/_ EURIBOR, eliminarea clauzei cuprinse în art. 2.10. a în sensul de a elimina din conținutul contractelor dreptul petentei de a modifica unilateral dobânda în funcție de costul resurselor de creditare.
eliminarea clauzei cuprinse în art. 3.7 din condițiile generale de creditare, în sensul eliminării din clauză a următoarelor prevederi "banca poate modifica nivelul comisioanelor în funcție de evoluția pieței financiar bancare. în cazul modificării nivelului comisioanelor, în sensul majorării acestora, banca va notifica împrumutatul în momentul în care intervine această modificare, prin afișare la sediul băncii sau prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire" din condițiile generale de creditare.
obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite cu titlu nedatorat în baza clauzelor constatate nul absolut, plus a dobânzii legale calculate potrivit art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 9/2000 și a art. 3 alin. 1 din OG 13/2011 de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, asupra fiecărei sume de bani plătite pârâtei în baza clauzei abuzive privind dobânda; în subsidiar, fata de pct. 2 să fie obligată pârâta la modificarea contractelor în sensul celor expuse la pct. 2.1. - 2.3. și la emiterea unor noi grafice de rambursare conforme cu noua formă a contractelor de credit dată de constatarea nulității clauzelor indicate la pct. 1.1.-1.3., sub sancțiunea de daune cominatorii în cuantum de 50 de lei/zi de întârziere pentru fiecare contract ce trebuie modificat.
Excepția nulității parțiale a cererii introductive a fost respinsă de către instanță, întrucât lipsa semnăturii reclamanților B. V. D. și V. A. a fost complinită pe parcursul judecății.
Cu privire la lipsa capacității de folosință și a calității procesuale pasive a Agenției P. Z. a Băncii C. R. S.A, s-a reținut că sucursalele reprezintă dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale.
Sucursala, neavând personalitate juridică nu are nici capacitatea de a exercita drepturi sau a-și asuma obligații în plan procesual, prin urmare este lipsită de capacitate procesuală.
Asupra excepției autorității de lucru judecat s-a reținut că prin cererea ce face obiectul prezentului dosar astfel cum a fost precizată la termenul din data de_ (f.164-168), intervenienții - reclamanți în cauză, au solicitat constatarea nulității absolute a clauzelor declarate abuzive prin Sentința Civilă nr.508/2012 a Judecătoriei Z. și modificarea clauzelor contractuale în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor Sentinței civile nr.508/2012 a Judecătoriei Z., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, pe temeiul dreptului comun, posibilitate conferită expres de dispozițiile art.14 din Legea nr.193/2000.
Prin urmare, în cauză nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect, cauză, cele două acțiuni având obiect și cauze diferite.
Excepția autorității lucrului judecat este însă întemeiată în privința capătului de cerere ce vizează restituirea sumelor plătite cu titlu nedatorat, nu însă și a dobânzii aferente cu privire la care instanța nu s-a pronunțat prin Sentința Civilă nr.508/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z. .
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
Între reclamanții B. V., B. D. V., N. M., N. C. și V.
A. I. și pârâta S.C. B. C. R. SA, s-au încheiat contracte de credit bancar prin care s-a acordat împrumutaților credite în valoare de 90.000 euro,
69.500 euro și, respectiv 34.337,50 euro, pentru nevoi personale sau pentru investiții imobiliare.
Astfel, la data încheierii contractului de credit bancar nr. 678/_ cu reclamanții B. V. și B. D. V., dobânda curentă a fost de 7,4% pe an, fiind fixă în primele 12 luni și variabilă ulterior, dobânda fixă menținându-se constant pe o perioadă de 12 luni, începând cu data primei trageri, cu excepțiile prevăzute la pct.7 și 8 din contract, după această dată dobânda curentă fiind formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,50 puncte procentuale.
La data încheierii contractului de credit bancar nr. 765/_ cu reclamanții
N. M., N. C., dobânda curentă a fost de 9,9% pe an, fiind variabilă. S-a menționat că dobânda curentă fiind formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 2,90 puncte procentuale.
La data încheierii contractului de credit bancar nr. 2008691448/_ cu reclamantul V. A. I., dobânda curentă a fost de 4,95% pe an, fiind fixă în primele 6 luni, apoi dobânda curentă a fost de 7,95% pe an, fiind fixă în următoarele 12 luni și variabilă ulterior, dobânda fixă menținându-se constant pe o perioadă de 6 luni, respectiv 12 luni, începând cu data primei trageri, cu excepțiile prevăzute la pct.7 și 8 din contract. După această dată dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 0 puncte procentuale.
Totodată, clauza cuprinsă în art. 2.10.a din condițiile generale de creditare aplicabile convențiilor de credit în discuție are următorul conținut: "Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul
împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent. Modificarea dobânzii curente conduce la recalcularea dobânzii datorate";.
Clauza cuprinsă în art. 3.7 din condițiile generale de creditare aplicabile convențiilor de credit în discuție are următorul conținut: "Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica nivelul comisioanelor în funcție de evoluția pieței financiar bancare. În cazul modificării nivelului comisioanelor, în sensul majorării acestora, banca va notifica împrumutatul în momentul în care intervine această modificare, prin afișare la sediul băncii sau prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire";.
Prin Sentința Civilă nr.508_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, au fost admise în parte cererile de intervenție în interes propriu formulate și precizate de către intervenienții B. V. și B. D. V., N. M.
, N. C. și V. A. I., reclamanți în prezentul dosar, și s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în art. 2.10.a și art. 3.7 din condițiile generale de creditare, aplicabile următoarelor convenții de credit:
-contract de credit bancar nr. 678/_, încheiat de SC B. C. R. SA cu B. V. și B. D. V. ;
contract de credit bancar nr. 765/_ încheiat de SC B. C. R. SA cu N. M. și N. C. ;
contract de credit bancar nr. 2008691448/_, încheiat de SC B. C.
R. SA cu V. A. I. .
De asemenea, s-a constatat caracterul abuziv al clauzei cuprinsă în art. 5 din contractul de credit bancar nr. 678/_, încheiat de B. V. și B. D. V.
, cu SC B. C. R. SA și din contract de credit bancar nr. 765/_ încheiat de SC B. C. R. SA cu N. M. și N. C., și al clauzelor cuprinse în art. 6 alin.2 din contractul de credit bancar nr. 2008691448/_, încheiat de SC B. C. R. SA cu V. A. I. .
A fost obligată pârâta-petentă SC B. C. R. SA să restituie intervenienților sumele plătite de aceștia ca urmare a aplicării clauzelor abuzive privind dobânda.
În baza art. 13 din Legea nr. 193/2000, a fost obligată pârâta-petentă, sub sancțiunea daunelor în cuantum de 10 lei pe zi, calculate de la data comunicării prezentei hotărâri să modifice conținutul clauzelor cuprinse în art. 2.10.a și art. 3.7 din condițiile generale de creditare, art. 5 din contractul de credit bancar nr. 678/_ și art.6 alin.2 din contract de credit bancar nr. 2008691448/_, cu privire la care s-a constatat caracterul abuziv.
După prezentarea în detaliu a celor statuate prin sentința civilă sus evocată prima instanță evocă dispozițiile Legii nr.193/2000, care transpun dispozițiile Legii nr.193/2000 transpun prevederile Directivei Consiliului European nr.93/13/CEE din_, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatori, legiuitorul european și cel național dând instanței de judecată posibilitatea de a obliga la modificarea clauzelor unui contract sau de a-l anula, în măsura în care reține că acesta cuprinde clauze abuzive.
O asemenea intervenție a instanței nu este de natură să înfrângă principiul forței obligatorii a contractului consacrat în art.969 alin.1 Cod civil, întrucât libertatea contractuală nu este una absolută sau discreționară de a contracta.
Codul Civil consacră principiul libertății contractuale, dar art.969 conferă putere de lege doar convențiilor legal încheiate, Legea nr.193/2000 reglementând tocmai acele situații în care clauzele contractuale consimțite de parte prin asumarea contractului, nu au caracter legal, fiind considerate abuzive, se mai reține în hotărâre.
Sancțiunea care intervine în cazul constatării caracterului abuziv a unor clauze contractuale este nulitatea absolută, acestea fiind încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii pentru încheierea valabilă a actului, astfel cum s-a statuat în mod irevocabil prin hotărârea judecătorească anterior menționată.
Totodată, prin Sentința Civilă nr.508/2012 rămasă definitivă și irevocabilă, instanța a considerat ca fiind abuzivă clauza cuprinsă în art.5 din contractul de credit bancar nr. 678/_, încheiat de B. V. și B. D. V. și din contract de credit bancar nr. 765/_ încheiat de N. M. și N. C. și clauzele cuprinse în art. 6 alin.2 din contractul de credit bancar nr. 2008691448/_, încheiat de SC B. C. R. SA cu V. A. I., prin care în componența dobânzii curente era inclusă ";dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR";, din perspectiva dispozițiilor Legii nr.193/2000, întrucât pârâta avea posibilitatea de a modifica unilateral rata dobânzii curente din contractele de credit. Cu toate acestea, ulterior pronunțării acestei hotărâri, reclamanții au fost cei care au notificat în repetate rânduri pârâta să pună în executare dispozițiile Sentinței Civile nr.508/2012, adresându-i invitații la conciliere (f.68-76, 109-114, 142-147), prin care au solicitat comunicarea unei propuneri de la care să poată fi purtate negocierile, însă oferta băncii de reducere a costurilor aferente creditelor și modalitatea de stabilire a marjei fixe a fost considerată de reclamanți contrară dispozițiilor instanței, în fapt, nefiind o negociere a dobânzii, fiind percepută de bancă în continuare și calculată pe baza acelorași clauze constatate abuzive printr- o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Pârâta BCR a propus aplicarea unei dobânzi compusă din Euribor plus o marjă majorată de 6,762, respectiv 8,261 față de cea cuprinsă în contractul inițial, menținând astfel cuantumul ridicat al dobânzii, ceea ce nu corespunde celor constatate prin Sentința Civilă nr.508/2012 a Judecătoriei Z., rămasă irevocabilă, banca profitând de poziția dominantă pe care o are în relațiile cu clienții săi, persoane fizice și încasând în continuare contravaloarea ratelor stabilite prin graficul de rambursare întocmit în baza clauzelor abuzive.
Punerea în executare a Sentinței Civile nr.508/2012, rămasă irevocabilă, presupune o adaptare a prevederilor contractuale în conformitate cu prevederile Legii nr.193/2000 și implică cu necesitate păstrarea unui echilibru între drepturile și obligațiile asumate, părțile putându-și exprima în mod valabil consimțământul cu privire la elementul fix din componenta dobânzii variabile, respectiv marja de 1,5 p.p.și 2,9 p.p, iar, în aceste condiții, pârâta nu poate invoca lipsa de utilitate a convențiilor încheiate cu reclamanții. Or, pârâta BCR, prin oferta sa, a încercat perpetuarea aceluiași dezechilibru contractual și transferarea întregului risc
rezultat din fluctuațiile Euribor, asupra reclamanților, dobânda fiind calculată în baza unei clauze constatate abuzive, prea oneroasă pentru împrumutați.
Mai reține judecătoria că, indiferent de cuantumul acesteia, dobânda stabilită în contract este un element esențial al contractului, fiind chiar prețul contractului de credit, în doctrină susținându-se că ";este suficient pentru existența cauzei, să existe contrapartida și este suficient să existe contraprestația, pentru ca ea să fie considerată echivalența prestației furnizate, făcându-se abstracție față de proporționalitatea lor";.
Cu privire la dobânda legală, menționează prima instanță că ori de câte ori se dispune anularea totală sau parțială a unui contract părțile au posibilitatea să ceară repunerea în situația anterioară. Constatarea nulității absolute a unui contract sau a unei clauze contractuale are drept consecință desființarea retroactivă a convenției sau a clauzei respective, cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii actului, indiferent dacă este vorba de un contract uno ictu sau despre un contract cu executare succesivă, ceea ce impune cu necesitate restituirea prestațiilor efectuate în baza actului lovit de nulitate absolută, în alte condiții ajungându-se la o îmbogățire fără justă-cauză a instituției bancare.
Împotriva hotărârii astfel rezumate a declarat recurs pârâta B.C.R. S.A., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în întregime a excepției autorității de lucru judecat.
Hotărârea atacată este nelegală, susține recurenta, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art.1201 din Codul civil de la 1864, art.163 alin.1 Cod de procedură civilă și art.37 din O.U.G. 50/2010, criticile recurentei referindu-se la următoarele:
Raționamentul primei instanțe care a dus la respingerea excepției autorității de lucru judecat este total eronat.
Prima instanță a considerat în mod greșit faptul că nu există identitate de obiect și cauză având în vedere că, constatarea caracterului abuziv al clauzelor prin sentința civilă nr.508/2012 și constatarea nulității clauzelor a căror caracter a fost constatat abuziv prin aceeași sentință, produc același efect: înlăturarea sau modificarea clauzei.
Mai mult, prima instanță a interpretat greșit obiectul dedus judecății considerând în mod eronat că, în prezenta cauză acțiunea reclamanților vizează punerea în executare a sentinței civile nr.508/2012 a Judecătoriei Z., cu toate că, scopul reclamanților a fost acela de a determina instanța să intervină în mecanismul contractual în vederea stabilirii dobânzii, conform raționamentului lor, care nu a fost validat prin sentința civilă nr.508/2012 a Judecătoriei Z. ( Euribor plus marja fixă din contract).
Prin cererile de intervenție din Dosarul nr._ ( care există la dosarul cauzei), reclamanții din prezentul dosar au solicitat obligarea băncii la înlocuirea clauzei referitoare la dobândă, în sensul că dobânda contractuală să fie formată din marja fixă, inițial stabilită din contractele de credit plus Euribor. Or, instanța, prin sentința civilă nr.508/2012 rămasă irevocabilă s-a pronunțat deja, cu autoritate de lucru judecat, asupra faptului că, deși are puterea de a constata caracterul abuziv al unei clauze, nu poate modifica conținutul acesteia.
O altă critică se referă la faptul că instanța de fond a dispus în mod greșit anularea clauzelor a căror caracter a fost constatat abuziv printr-o sentință anterioară și modificarea acestora conform solicitărilor reclamanților.
Este adevărat, arată recurenta, că prin Legea nr.193/2000 s-a conferit judecătorului puterea de a interveni pentru a corecta dezechilibrele manifest excesive din contractele de consum, însă imixtiunea acestuia în legea părților nu se poate face decât în cazuri excepționale când aplicarea legii contractuale ar deveni injustă, intervenția trebuie să fie marginală, iar utilizarea puterilor magistratului trebuie să fie caracterizată de moderație și cumpătare, prudență, pentru a reda sensul veritabil al operei sale (jurisprudentia). Acesta este și sensul hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în data de 14 iunie 2012 prin care Curtea a statuat, în interpretarea art.6 alin.1 al Directivei 93/13/CEE faptul că instanțele naționale nu au posibilitatea de a modifica conținutul clauzelor contractuale în cazul în care constată caracterul abuziv al acestora, singura posibilitate fiind de a exclude aplicarea acelei clauze contractuale ( în condițiile în care contractul poate continua în lipsa acelei clauze). Prima instanță a preluat solicitările reclamanților făcute fără nici un fundament legal și a dispus obligarea subscrisei la perceperea dobânzii conform formulei propuse de reclamanți, având în vedere că banca a refuzat să negocieze ( a refuzat pretențiile inadmisibile din punct de vedere financiar al reclamanților).
Sunt prezentate în continuare, în detaliu, ofertele concrete de negociere făcute de către recurentă, intimatelor, cu sublinierea că în pronunțarea hotărârii atacate, prima instanță nu a ținut cont de faptul că reclamanții au respins ofertele băncii, că modul de calcul a dobânzii este mai transparent decât era înainte iar reducerea costurilor este una concretă, verificabilă.
Modul de calcul propus de reclamanți și preluat de către instanța de fond, respectiv calcularea dobânzii curente prin raportare la indicele de referință EURIBOR 6 M la care se adaugă marja fixă din contract creează un dezechilibru contractual, având în vedere faptul că rata dobânzii de finanțare pentru România nu poate fi sub 5 %.
Se arată în continuare că dobânda impusă de prima instanță contravine scopului economic urmărit de bancă și prevăzut de lege - obținerea de profit, banca fiind obligată să crediteze în pierdere. Soluția instanței de fond privind stabilirea unei dobânzi 0,324%, 1,824%, respectiv, 3,224% sfidează orice logică juridică și economică și obligă banca să crediteze în pierdere.
Instanța de fond, printr-o greșeală evidentă, a stabilit o rată a dobânzii net inferioară dobânzii legale, raportat la art.2 din O.G. nr.13/2011.
Un ultim motiv de recurs vizează faptul că prima instanță a interpretat în mod greșit dispozițiile art.37 din O.U.G nr.50/2010, căci aceste dispoziții nu obligă băncile să mențină marja fixă stabilită în contractele de credit, iar în speță nu sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr.50/2010.
Prin întâmpinare se solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, menționează intimații că obiectul prezentei cauze este reprezentat de constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale, obiect ce este diferit de cel al dosarului nr._ ce a vizat exclusiv constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale.
Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori este un act normativ ce reglementează atât raporturi juridice de drept privat ( în materie contractuală) cât și raporturi de drept public (instituie sancțiuni contravenționale).
Atât recurenta cât și intimații au prezentat la dosar o vastă jurisprudență, în sprijinul susținerilor lor.
Deliberând asupra recursului de față, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.508/2012 s-a constatat caracterul abuziv al unor clauze determinate, cuprinse în contractele de împrumut încheiate între reclamanți și banca pârâtă.
O asemenea solicitare nu a făcut obiectul judecății în cauza de față.
În cauza care face obiectul judecății în prezentul dosar, prima instanță a fost investită și a avut de soluționat cereri care nu au fost formulate în cadrul judecății finalizate prin pronunțarea sentinței civile nr.508/2012 a Judecătoriei Z., și anume:
-modificarea conținutului clauzelor declarate abuzive, printr-o hotărâre judecătorească anterioară;
- constatarea nulității absolute a clauzelor declarate abuzive, prin aceeași hotărâre.
Temeiul concret al promovării acțiunii deduse judecății este dat de faptul că părțile nu au ajuns la un consens cu privire la modalitatea în care să fie pusă în aplicare aceeași dispoziție din sentința civilă nr.508/2012 a Judecătoriei Z. prin care pârâta BCR SA a fost obligată să modifice clauzele declarate abuzive.
În dosarul de față nu se solicită, din nou, să se dispună modificarea respectivelor clauze ci se solicită intervenția instanței pentru ca dispoziția de modificare, cuprinsă în sentința civilă nr.508/2012 a Judecătoriei Z. să capete efectivitate, adică să se dispună modificarea clauzelor într-un mod concret, sub motivul dovedit că încercările de negociere au eșuat.
Soluționând excepția autorității de lucru judecat, prima instanță a observat și a subliniat întemeiat în hotărârea sa că, deși prin sentința civilă nr.508/2012 s-a statuat că instanța nu se poate substitui voinței părților ( prin intervenția sa într-un contract ) litigiul de față nu are ca obiect aceeași solicitare căci negocierile ulterioare (eșuate) au semnificația modificării împrejurărilor de fapt avute în vedere la soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei Z. .
Neîntemeiate apar și criticile recurentei cu privire la greșita anulare de către prima instanță a clauzelor declarate abuzive prin sentința civilă nr.508/2012 a Judecătoriei Z. .
În materia contractelor de consum, legiuitorul național și cel european a urmărit, în anumite ipoteze, atenuarea principiului pacta sunt servanda dând instanței de judecată posibilitatea de a obliga la modificarea clauzelor unui contract sau de a-l anula în măsura în care reține acesta cuprinde clauze abuzive. O asemenea intervenție nu este de natură să înfrângă principiul forței obligatorii a contractelor consacrat de art.969 cod civil întrucât libertatea contractuală nu este identică cu una absolută și discreționară de a contracta. Un contract are putere de lege între părți întrucât este prezumat a fi dominat de buna credință și utilitate pentru părțile contractante. Forța juridică deplină este recunoscută numai acelor convenții care nu intră în conflict cu principiul constituțional al bunei credințe și cu
bunele moravuri. în caz contrar, el nu poate fi opus părților, terților sau instanței de judecată.
Mai mult, nu trebuie omis faptul că art.969 Cod civil nu are o existență de sine stătătoare în ansamblul dispozițiilor Codului civil, ci el este inseparabil de art.970 alin.l Cod civil, executarea cu bună credință a obligațiilor fiind rezultatul firesc al obligativității contractului. Un contract rămâne legea părților numai în măsura în care nici una dintre acestea nu ignoră sau nu încalcă cu bună știință îndatoririle care îi revin potrivit asumării și executării cu bună credință a prestațiilor. Principiul forței obligatorii a contractului trebuie examinat și interpretat în strânsă legătură cu solidarismul contractual întrucât esența contractului este alcătuită nu numai din voința părților contractante, ci și din interesul contractual al fiecăreia dintre ele.
Aceste aspecte au fot reținute ca atare și de către prima instanță, care se referă la faptul că prin Legea nr.193/2000 (care transpune Directiva Consiliului European nr.93/13/CEE/0_ ) se consacră abilitarea instanței de a modifica sau anula clauzele considerate abuzive.
Cu referire la principiul libertății contractuale, prima instanță reține, de asemenea întemeiat, că art.569 Cod civil conferă putere de lege doar contractelor legal încheiate, Legea nr.193/2000 reglementând tocmai acele situații în care contractele consimțite de părți prin asumare nu au caracter legal, fiind considerate abuzive.
Adevărate, ulterior constatării caracterului abuziv al unora dintre clauzele contractelor părților au fost demarate de către reclamanții intimați, o serie de negocieri, în vederea modificării respectivelor clauze.
Referindu-se la acest demers al reclamanților, judecătoria a apreciat cu justețe că punerea în executare a sentinței civile nr.508/2012 implică în mod necesar o adaptare a prevederilor contractuale la prevederile Legii nr.193/2000 precum și păstrarea unui echilibru între drepturile și obligațiile asumate.
Prezentând datele concrete care se degajă din corespondența purtată între părți, prima instanță a concluzionat întemeiat că prin această ofertă banca își păstrează poziția dominantă, încasând în continuare ratele evidențiate în graficul de rambursare inițial.
Este de reținut că în contractele de credit menționate dobânda de referință variabilă nu era prevăzută în funcție de indicii Euribor/Libor ci în funcție de fluctuațiile pieței financiar bancare și de o decizie a băncii.
La stabilirea formulei de calcul a dobânzii s-a avut în vedere marja variabilă constând în Euribor la 6 luni și marja fixă.
Nicăieri în cuprinsul contractelor de credit și actului adițional la contractul de credit nu se face referire la dobânda de referință variabilă a băncii, iar clauza aceasta a fost inclusă în contracte preformulate fără a fi negociată cu consumatorii.
Potrivit art.37 din O.U.G. nr.50/2010 "dobânda va fi raportată la fluctuațiile indicilor de referință EURIBOR/ROBOR/LIBOR rata dobânzii de referință a BNR, în funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă, fixă pe toată durata derulării contractului, raportat la acest text legal, aplicabil tuturor contractelor în derulare, prima instanță statuând corect asupra cuantumului
dobânzii variabil, încât criticile recurentei apar și din această perspectivă neîntemeiate.
Apreciind astfel asupra recursului de față, se constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, astfel că în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă recursul de față va fi respins ca nefundat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă obligă pârâta-recurentă la
4.183 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți B. V. și B. D. V.
, N. M., N. C. și V. A. I. .
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E CI D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC B. C. R. SA
B., contra sentinței civile nr.234/_ a Judecătoriei Z. .
Obligă pârâta-recurentă la 4.183 lei cheltuieli de judecată către intimații- reclamanți B. V. și B. D. V., N. M., N. C. și V. A. I. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
I. D. C. DP R. M. V. V. În C.O.Semnează În C.O.Semnează În C.O..Semnează În C.O. semnează
Președinte Tribunal Președinte Tribunal Președinte Tribunal Prim- grefier Judecător K. M. Judecător K. M. Judecător K. M. C. D.
Redactat I. D. /_
Dact.S.M.V/_
Judecător fond :L. M. D.
| ← Decizia civilă nr. 4338/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 321/2013. Obligatie de a face → |
|---|
