Decizia civilă nr. 55/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 55/2013
Ședința publică de la 05 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Judecător A. -F. D. Grefier G. P.
S-a luat spre examinare apelul promovat de către reclamanții SC K. S. și K.
S. C. în contra Sentinței civile nr. 17731 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații S. E. și S. R., având ca obiect obligație de a face - cerere reconvențională disjunsă in dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică la ordine, a răspuns reprezentanta apelanților, avocat P. M. D. precum și intimatul S. E. personal și asistat de avocat Procopeț Verginia, cu împuternicirile la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la al doilea termen de judecată, prin Încheierea ședinței publice din_ instanța încuviințând cererea de amânare raportat la faptul că întâmpinarea nu a fost depusă în termenul procedural - f. 25, după care:
ul dispune a se consemna că procedura de citare este îndeplinită, după care solicită părților prezente să arate dacă sunt cereri. Reprezentanta apelanților, avocat P. M. D. învederează că au fost invocate excepții și dorește să își exprime punctul de vedere asupra excepției lipsei calității procesuale active și excepția inadmisibilității.
Reprezentanta intimaților, avocat Procopeț Verginia susține excepția lipsei calității procesuale active a apelanților reclamanți pentru motivele arătate, arătând că aceștia nu au calitate. În ce privește inadmisibilitatea așa cum s-a conturat în jurisprudenta Î., dar și la nivelul instanțelor clujene orice acțiune de rectificare CF trebuie să aibă la bază o acțiune de fond. Ori în prezenta cauză nu există o asemenea acțiune, regimul juridic a fost stabilit în dosarul de Lege nr. 10/2001 astfel că solicită admiterea și a acestei excepții.
Reprezentanta apelanților, avocat P. M. D. arată că apelanții sunt titularii autorizației de construire a garajului respectiv, identificat prin raportul de expertiză și au calitate pentru că folosesc terenul respectiv. Există o altă autorizație ulterioară anului 1990 pe care nu au găsit-o. Au fost garajele apelantului K., toate au fost construite în baza acestei autorizații de construire, deci apelanții au un titlu, context în care consideră că au și calitate procesuală activă. In raportul de expertiză s-a arătat că a fost o eroare de măsurători când i s-a acordat dreptul de proprietate intimaților S. pentru cei 25 mp, eroare dovedită prin varianta II a variantă a raportului de expertiză. În ce privește excepția inadmisibilității, într- adevăr nu dețin apelanții un drept de proprietate asupra terenului, nu au ce să solicite, nu pot cere anularea titlului de proprietate a intimatului care în mod corect a obținut acei 25 mp. Au formulat doar o cerere de modificare a documentației cadastrale pentru că este o eroare de măsurătoare, există o porțiune liberă care nu aparține părților, dovedită. Nu au nevoie de acțiune pe fond pentru că nu e un petit de rectificare.
In replică, reprezentanta intimaților subliniază că abonamentele de parcare au fost anulate încă din anul 2007 și chiar dacă ar exista o autorizație ulterioară
2009, începând cu 2007 apelanții nu mai dețin nici un titlu, fiind anulate abonamentele de parcare.
Reprezentanta apelanților, avocat DP, arată că la presiunile domnului
primăria a venit la fața locului, s-au întocmit niște procese verbale și în baza acelor sentințe din dosar nr._ apelanții folosesc în mod legal. Practic la ora actuală apelanților le sunt prelungite abonamentele de parcare și folosesc terenurile respective. Nu există o măsură luată de primărie să ridice garajele, practic autorizațiile sunt în picioare și folosesc legal garajele. Problema e a terenului pe care îl consideră ca fiind în proprietatea statului român nu a intimaților. Arată că s- a stabilit că sunt construcții demontabile și apelanții puteau pune în executare hotărârea dată în baza Legii 10/2001.
ul, învederează părților că nu a acordat cuvântul pe aceste excepții separat urma să fie susținute pe fond, și se va pronunța odată cu fondul asupra acestor excepții. După care solicită părților a arăta dacă mai sunt cereri de formulat.
Reprezentanta apelanților, avocat DP arată că susține în continuare cererea privind efectuarea unei completări la expertiza topografică pentru identificarea nr. topografic parțial suprapus.
Reprezentanta intimaților, avocat Procopeț Verginia se opune, expertiza e dispusă în dosarul din care s-a disjuns această acțiune. T. ul, înainte de a se pronunța, apreciază necesară lămurirea unor aspecte, respectiv în ceea ce privește cererea reconvențională: susținerea părții este că această suprafață de 25 mp restituită printr-o sentință irevocabilă practic are alt amplasament decât cel identificat în hotărârea judecătorească.
Reprezentanta apelanților, avocat DP arată că în hotărâre, nr. topo 3495/2 a fost restituit. Această parcelă de 25 mp trebuie să se regăsească în conturul vechi al parcelei 3495. În documentația cadastrală vine pe un alt teren, deci documentația cadastrală și poate că și măsurătoarea dl. Bota nu sunt corecte. Consideră că parcela de 25 mp nu este corect identificată, nu e în interiorul parcelei care i-a fost restituită apelantului. Expertul Mădăraș arată în varianta I că s-a identificat greșit de către expertul Bota. I se cuvin 25 mp din parcela 3495. Instanța a stabilit că se restituie din topograficul 3495/2 și în concret această suprafață nu se regăsește în parcela respectivă inițială nr. 3495 ci este decalată pe parcela proprietatea statului român.
Reprezentanta intimaților, avocat Procopeț Verginia arată că instanța a reținut că acea parcelă doar pe plan există liberă și aparține statului român. Deci în momentul de față reclamanții nu au nici un titlu valabil, nu au calitate procesuală activă.
T. ul după deliberare, având în vedere și lămuririle oferite, respinge cererea în probațiune și dacă nu mai sunt cereri acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta apelanților, avocat DP solicită instanței a admite apelul astfel cum a fot formulat cu cheltuieli de judecată sens în care depune chitanța privind onorariu avocațial, pentru motivele arătate în scris pe care le susține oral pe scurt.
Reprezentanta intimaților, avocat Procopeț Verginia solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală cu cheltuieli de judecată sens în care depune chitanța privind onorariu avocațial după care succint răspunde oral motivelor de apel subliniind că Varianta II la raportul de expertiză efectuat de expert Mădăraș nu a fost validată printr-o hotărâre irevocabilă.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 17731 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a respins ca neîntemeiata cererea de chemare in
judecata formulata de reclamanții S.C. K. | S.R.L. si K. | -S. | S. | -C. | in |
contradictoriu cu paratii S. E. si S. R. | . |
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia civila nr. 428/A/2006 pronunțata de Curtea de Apel C. in Dos. nr._ s-a dispus, printre altele, restituirea in natura, in favoarea reclamanților S. E. si S. R., a terenului in suprafața de 25 m.p. situat in C.
-N., str. Minerilor nr. 34, inscris in CF nr. 8466 C., nr. top 3495/2, identificat in anexa nr. 3 la expertiza efectuata de ing. B. I., care face parte integranta din hotarare (f. 25-41 dos.).
Urmare hotararii judecatoresti mai înainte mentionata, paratii sunt proprietarii tabulari asupra imobilului inscris in CF nr. 1. C. -N., nr. cad. 19768, reprezentand teren in suprafața de 25 m.p. si susțin ca parte din acest imobil este ocupat de 5 garaje, dintre care doua sunt deținute de reclamanți (f. 3 si urm. si 20 din dos. nr._ acvirat).
Reclamanții arata ca sunt detinatorii a doua parcări cu copertina, având nr. 17 si 18, insa acestea nu sunt amplasate pe terenul proprietatea paraților, ci la o distanta de 16 cm si respectiv 27 cm de actuala limita de proprietate - f. 48 si urm. din dos. nr._, susținere întemeiata pe concluziile raportului de expertiza judiciara in cauza.
Ori, conform Raportului de expertiza tehnica judiciara administrat in dos. nr._ al J. i C. -N., întocmit de expert tehnic judiciar Madaras M. Traian (f. 216-241 dos.), expertul retine ca verificarea înregistrării cadastrale a imobilelor cu nr. top 3495/1 si 3495/2 indica faptul ca au fost efectuate in perioade diferite, cu precizii diferite, iar daca atribuirea nr. cad. 19768 pentru parcela cu nr. top 3495/2 s-a făcut in conformitate cu planul dezmembrării inițiale, atribuirea nr. cad. 932 pentru nr. top 3495/1 a fost făcuta cu unele modificări fata de situația inițiala, iar intre cele doua inregistrare sunt doua porțiuni libere si una de suprapunere, obținându-se din cumularea suprafețelor o suprafața totala de 253,4 m.p. aferenta nr. top inițial, mai mult cu 5,4 m.p. decât cea din CF, de 248 m.p.
Așa fiind, pentru a se stabili suprapunerea garajelor in litigiu peste suprafața de 25 m.p. proprietatea paraților, expertul a menționat doua variante, prima conform planurilor de dezmembrare si restituire, iar a doua, in care a avut in vedere încercarea de corelare a poziționării parcelei de 25 m.p. cu limitele si suprafața parcelei inițiale, cu nr. top 3495, respectiv cu mutarea limitelor parcelelor cu nr. top 3495/1 si 3495/2 mai spre strada Minerilor, dincolo de limita fizica existenta intre cele doua imobile la momentul dezmembrării si restituirii, aceasta a doua varianta generând prezentul litigiu.
Or, cata vreme concluziile raportului de expertiza sunt in sensul ca atribuirea nr. cad. 19768 pentru parcela cu nr. top 3495/2 s-a făcut in conformitate cu planul dezmembrării inițiale si restituirii imobilului către parați, faptul ca parcela cu nr. top 3495/1 si nr. cad. 932 are in fapt o suprafața mai mare decât cea înscrisa in cartea funciara si intre cele doua parcele exista pe plan suprafața libera, respectiv o suprafața de suprapunere, nu ii indreptateste pe reclamanți sa pretindă paraților sa solicite si dobândească modificarea documentației cadastrale si a planului de amplasarea a parcelei, solicitarea lor fiind lipsita de suport legal.
Astfel, insasi reclamanții nu au fost in măsura sa identifice temeiul de drept al solicitării lor, ci au făcut trimitere in mod generic la dispozitiile Legii nr. 7/1996 si Ordinului nr. 634/2006.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a reținut ca acțiunea civila formulata de reclamanți este neîntemeiata si trebuie respinsa ca atare.
Împotriva sentinței examinate au promovat apel reclamanții (f.3) solicitând anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere faptul că tocmai aspectul temeiului legal care a stat la baza pronunțării nu a fost pus în discuția părților, ceea ce prejudiciază apelanții de o cale de atac, instanța nemotivând în acest context hotărârea cu privire la acest aspect; în subsidiar, solicită schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii au arătat apelanții că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală deoarece, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauza din care s-a disjuns prezenta cauză, varianta 2 precum și din documentația cadastrală întocmită ulterior, aferentă nr. cad. 19768, nu s-a ținut cont de faptul că cei 25 mp care rămâneau în proprietatea intimaților trebuie să se situeze în conturul vechiului număr topografic 3495 sau, chiar dacă s-a ținut cont, identificarea efectivă pe teren a parcelei respective s-a făcut în mod greșit.
Din dispozitivul hotărârii rezultă cu claritate că terenul care i s-a atribuit familiei intimatului este terenul care inițial a făcut parte din corpul funciar nr. topo 3495, astfel că acesta nu poate fi poziționat decât în interiorul acestei vechi parcele deoarece cererea de restituire s-a făcut pentru vechiul amplasament și nu pentru alt amplasament iar instanța a admis în consecință, adică parcela cu nr. topo 3495/2 care, logic, trebuie să fie integrată în conturul vechii parcele 3495.
Ori, așa cum rezultă din raportul de expertiză, parcela pe care în prezent o folosește familia intimatului, nr. cad. 19768 depășește în mod clar limitele parcelei nr. topo 3495 ceea ce poate conduce în mod nelegal la obligarea apelanților la ridicarea garajelor pe care le-au construit în mod legal pe terenul aparținând Statului Român și nu pe terenul nr. topo 3495.
Din același raport de expertiză rezultă și cum anume s-a ajuns la această situație: din Planul cu înregistrări cadastrale actuale anexat expertizei rezultă că parcela reclamanților nr. cad. 19768 fost nr. topo 3495/2 este translată mai la sud față de parcela cu nr. cad. 932 fost nr. topo 3495/1, între cele două parcele existând două spații neintroduse în nici una dintre parcelele indicate anterior, respectiv libere din punct de vedere al documentațiilor cadastrale. Mai mult, se observă chiar o suprapunere a parcelei nr. cad. 932 peste parcela cu nr. cad. 19768, toate aceste aspecte ducând la o suprapunere cu terenul pe care se află situate garajele pe care apelanții le dețin în proprietate.
Astfel, între cele două parcele nr. topo vechi 3495/1 și 3495/2 există o suprafață de teren liberă care, dacă ar fi fost luată în considerare la data când s-a întocmit documentația cadastrală pentru parcela restituită intimaților, nu s-ar fi ajuns la situația ca în prezent intimații să solicite obligarea apelanților la ridicarea garajelor aflate în proprietatea lor pe terenul Statului Român.
În ce privește faptul că nu ar fi invocat un anumit temei juridic, solicită instanței a observa că acest aspect nu a fost pus în discuția părților context în care hotărârea atacată este nelegală, apelanții neavând posibilitatea de a-și face apărarea în fața instanței de fond.
Învederează că în speță se află într-o situație mai specială, care nu este reglementată strict de normele legale în vigoare, trebuind să fie luat în considerare principiul conform căruia ceea ce legea nu interzice în mod special, este posibil a fi realizat. Practic, apelanții au contestat faptul că identificarea efectivă a parcelei de 25 mp dobândită în proprietate de intimați în baza unei hotărâri judecătorești, care a stat la baza întocmirii documentației cadastrale, este conformă cu situația de carte funciară existentă la data acordării acestui drept.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză, identificarea efectivă a parcelei a dus la situația litigioasă existentă în prezent pentru că dacă această parcelă nu era poziționată greșit nu ar fi existat dreptul intimaților de a promova acțiunea având ca obiect demolarea garajelor aflate în proprietatea intimaților. Dispozițiile art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 nu mai sunt incidente raportat la intrarea în vigoare a Noului Cod Civil, iar faptul că legiuitorul a omis să reglementeze în mod expres situația de față, nu poate conduce la încălcarea dreptului de proprietate al apelanților care au luat în considerare prev. art. 27 din Ordinul nr. 634/2006.
În drept, au fost invocate dispozițiile Ordinului nr. 634/2006, Legea nr.
7/1996, art. 274, 282 și următoarele C.pr.civ.
În probațiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, efectuarea unei expertize topografice și administrarea oricărei probe a cărei necesitate va rezulta din dezbateri.
Prin întâmpinarea formulată (f.15) intimații au solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale arată intimații că în prealabil înțelege să invoce lipsa calității procesuale active a apelanților și inadmisibilitatea acțiunii, pe care, în temeiul art. 137 alin. 2 C.pr.civ. solicită instanței a le uni cu fondul.
Problema care se impune a fi lămurită în speță, atât în scopul soluționării excepțiilor invocate cât și pentru justa soluționare a pricinii, raportat la art. 82 și 112 C.pr.civ. este aceea de a se stabili în mod corect obiectul cererii de chemare în judecată și temeiul de drept al acestei cereri.
Lecturând motivele de apel se desprinde intenția și voința apelanților de a promova o acțiune în rectificare de carte funciară întemeiată pe disp. art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 însă apelanții sunt în eroare când afirmă că aceste dispoziții nu ar mai fi incidente în speță ca urmare a intrării în vigoare a noului cod civil deoarece acesta este temeiul de drept al acțiunii, în formularea existentă anterior intrării în vigoare a noului cod civil, care reglementează acțiunea în rectificare de carte funciară. Astfel, se poate constata că pe de o parte apelanții nu au calitate procesuală activă pentru a putea promova o astfel de acțiune iar pe de altă parte, acțiunea promovată, în maniera în care a fost formulată, este inadmisibilă.
Apelanții nu au calitate procesuală activă în cauză întrucât nu sunt titulari ai vreunui drept real asupra terenului pe care sunt amplasate garajele pe care le dețin, care să justifice solicitarea de obligare a intimaților la modificarea documentației cadastrale și a planului cadastral de amplasare a parcelei de 25 mp, proprietatea tabulară a intimaților. Regimul juridic al acestor garaje a fost stabilit prin Decizia Curții de apel C. nr. 428/2006, irevocabilă prin Decizia I. nr. 4689/2007 de care se prevalează însăși apelanții reclamanți prin cererea introductivă, în sensul că sunt construcții ușoare, demontabile în sensul art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Mai mult, în prezent apelanții reclamanți ocupă în mod abuziv, fără titlu valabil, cu garajele deținut proprietatea intimaților întrucât în baza sentințelor judecătorești, Municipiul C. -N. S. Parcări a anulat abonamentele de parcare ale acestora prin referatul nr. 3672/2007, aspect recunoscut de apelanți prin întâmpinarea formulată în dosarul nr._ din care a fost disjunsă cererea reconvențională ce formează obiectul prezentei cauze.
În susținerea excepției inadmisibilității acțiunii arată că este unanim stabilit în literatura de specialitate și în practica judiciară că acțiunea în rectificare se grefează întotdeauna pe o acțiune de fond, în realizarea dreptului - acțiune în anulare, rezoluțiune, etc., ori în prezentul dosar lipsește acțiunea de fond prin intermediul căreia apelanții reclamanți ar fi putut eventual valorifica vreun drept asupra terenului pe care sunt amplasate garajele pe care le dețin, ei solicitând doar modificarea documentației și a planului cadastral. Față de această realitate, acțiunea lor apare ca vădit inadmisibilă.
Pe fondul cauzei învederează că apelanții dețin niște garaje pe care le-au construit în mod nelegal pe terenul în prezent proprietatea intimaților. Subliniază referitor la aceste construcții demontabile că autorizația pentru executare de lucrări nr. 11466/146 din_ a fost emisă pentru realizarea de "lucrări de construcții pentru realizarea unor copertine metalice peste parcările existente, la un număr de 12 autoturisme"; pe str. Pata nr. 35, cu nota expresă potrivit căreia "copertinele se vor executa din elemente demontabile, în atrepriza de către o unitate autorizată. Nu se vor executa nici un fel de lucrări suplimentare care să conducă la transformarea copertinelor în garaje";. Așadar, rezultă fără putiință de tăgadă că apelanții au construit cele două garaje în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor din autorizația pentru executare de lucrări și, deși nu dețin nici un titlu asupra terenului pe care au amplasat garajele pretind modificarea documentației și planului cadastral de amplasare a parcelei de teren în suprafață de 25 mp, proprietatea intimaților.
În solicitarea lor apelanții pornesc însă de la o premisă greșită, în condițiile în care varianta 2 din raportul de expertiză întocmit de expert Mădăraș M. în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., din care a fost disjunsă cererea
reconvențională, nu a fost validată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Față de această împrejurare s-ar putea susține chiar că acțiunea apelanților reclamanți a fost prematur introdusă.
Faptul că parcela cu nr. topo 3495/1 și nr. cad. 932 proprietatea vecinilor Florea are în realitate o suprafață mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară și între cele două parcele există pe plan o suprafață liberă, nu îi îndreptățește pe apelanții reclamanți să solicite și să dobândească modificarea documentației cadastrale și a planului cadastral de amplasare a acestei parcele de 25 mp proprietatea intimaților, cu atât mai mult cu cât aceștia nu dețin nici un drept de proprietate sau de folosință asupra terenului pe care sunt amplasate în mod abuziv, garajele lor.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 296 C.pr.civ. îl va respinge, pentru următoarele considerente:
În baza art. 137 alin. 1 C.pr.civ., T. ul se va pronunța mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale active și inadmisibilității în sensul respingerii acestora.
Astfel, în ceea ce privește prima excepție T. ul consideră că există o identitate între persoana reclamantului și cel îndrituit în raportul juridic dedus judecății din perspectiva faptului că are amplasată o construcție ușoară pe terenul respectiv, în virtutea unei autorizații de construire, tinzând astfel ca prin demersul juridic inițiat să își păstreze garajul în discuție.
Cât privește ce-a de-a doua excepție a inadmisibilității, este real că, de regulă, acțiunea în rectificare are un caracter accesoriu, depinzând de soarta unui petit principal, raportat la prev. art. 34 din Legea nr. 7/1996 incidentă la momentul promovării acțiunii, însă, cu titlu de excepție s-a admis în practica judiciară și în literatura de specialitate că este posibilă promovarea unui asemenea petit principal, din anumite rațiuni.
Având în vedere cele expuse anterior din perspectiva primei excepții, T. ul consideră că cererea promovată este admisibilă, reclamanții urmărind să își reglementeze situația garajului lor, în contradictoriu cu proprietarul terenului, așa cum s-a arătat.
Chiar dacă aceste excepții au fost respinse, cererea promovată este însă neîntemeiată.
Potrivit Deciziei civile nr. 428/A/_ pronunțată de către Curtea de Apel
C. în dosar nr._, având ca obiect plângere în temeiul Legii nr. 10/2001, s- a anulat Dispoziția nr. 1106/_ emisă de Primarul municipiului C. -N. și, în consecință, s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanților S. E. și R.
, în calitate de persoane îndreptățite, a terenului în suprafața de 25 mp situat în C.
-N., str. Minerilor n. 34, înscris în CF nr. 8466 C. cu nr. topo 3495/2, identificat în Anexa nr. 3 la expertiza efectuată de ing. B. I. (f.212 dosar T. ) care face parte integrantă din această hotărâre.
Analizând raportul de expertiză, T. ul constată că suprafața menționată anterior a fost individualizată în planul de situație anexă și constituie o suprafață pe care sunt amplasate 5 garaje din tablă, numerotate în plan cu nr. 15, 16, 17, 18 și 19, acestea neavând fundație, fiind edificate direct pe o platformă betonată din elemente metalice demontabile.
Într-o atare situație, este fără dubiu că suprafața care s-a dispus a fi restituită în natură, are amplasamentul arătat.
De altfel, expertul Mădăraș M. Traian, numit în prezenta cauză, a arătat în varianta nr. 1 a raportului de expertiză că suprafața de 25 mp în litigiu este poziționată la sud de gardul existent inițial între numerele topo 3495/1 și 3495/2, similară planului de dezmembrare și celui de la restituirea terenului respectiv cel care face parte integrantă din decizia menționată, constatându-se în această variantă că în prezent, după mutarea și scurtarea garajelor reclamanților, mai rămâne o porțiune de 11,8 mp ocupată de garaje, din care 1,4 mp de către reclamanta SC K. S. și 1,2 mp de către reclamantul K. SS C. .
În contextul în care reclamanții, în virtutea autorizației pentru executarea de lucrări a garajelor, au calitatea de detentor precar asupra terenului pe care s-au amplasat aceste construcții provizorii, decizia curții de apel este opozabilă lor fiind împrocesuat reprezentantul proprietarul imobilului, Primarul Municipiului C. -N.
, neputându-se prevala de faptul că terenul de sub garaje are o altă identificare topografică sau un alt amplasament, fiind fără dubiu că terenul restituit în natură este cel ocupat de către garaje în maniera descrisă prin raportul de expertiză.
Chiar dacă s-a produs o eventuală eroare de identificare, aceasta nu mai poate fi corijată în alt mod, hotărârea rămânând în puterea lucrului judecat. A se pretinde că terenul restituit este altul decât cel identificat cu date de carte funciară și plan de situație nu poate fi primit, raportat la prevederile art. 1201 C.civ.
Față de cele ce preced, T. ul va respinge apelul, cu consecința menținerii sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În baza art. 274 C.pr.civ. reținând culpa procesuală a apelanților, îi va obliga să plătească intimatului S. E. câte 750 lei fiecare, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr. 2012048/_ eliberate de SCA L. E. C. & Asociații (f.26).
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale active și inadmisibilității. Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții SC K. S. și K. S.
S. C. împotriva sentinței civile nr. 17731 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă apelanții să plătească intimatului S. E. câte 750 lei fiecare, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2013.
Președinte,
O. -C. T.
Judecător,
A. -F. D.
Grefier,
G. P.
G.P. 06 Februarie 2013 OT/GP 22 Februarie 2013
Judecător fond F. M. -Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Sentința civilă nr. 151/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 39/2013. Obligatie de a face → |
|---|
