Decizia civilă nr. 321/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 321/A/2013 ȘEDINȚA PUBLICĂ D_ IE 2013 INSTANȚA ALCĂTUITĂ DIN: PREȘEDINTE: DAN-I. T.
JUDECĂTOR: E. L. GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul apelant N. G.
M. împotriva Sentinței civile nr. 954/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimat C. H., având ca obiect obligație de a face rejudecare dosar_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta apelantului, avocat Colceriu Viorica și intimatul C. H. personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța reține că apelul este declarat în termen legal, este motivat și comunicat.
Reprezentantul apelantului și intimatul arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Instanța din oficiu, ca motiv de ordine publică, invocă și pune în discuție nemotivarea sentinței pronunțate de instanța de fond. Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe excepție și pe recurs.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea excepției invocate deoarece hotărârea primei instanțe cuprinde doar o trecere în revistă a aspectelor, nefiind motivată în fond. Pentru aceste considerente solicită admiterea apelului, cu consecința admiterii cererii sub aspectul capetelor de cerere pentru care s-a dispus rejudecarea, cu cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat în toate etapele procesuale.
Intimatul solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 954/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., s-a respins acțiunea formulată de reclamantul N. G. M. în contradictoriu cu pârâtul C. H., pentru obligatie de a face si despagubiri.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul si paratul sunt proprietarii imobilelor invecinate situate administrativ in T. str G-ral D. nr 27 si respectiv str T. nr 20 B. Conform adresei nr 5651/2008 emisa de Primaria T. la data de_ si comunicata reclamantului, în urma deplasarii la fata locului imobilul aflat pe str T. nr 20B este racordat la reteaua de canalizare iar proprietarul a
sustinut ca a luat toate masurile necesare pentru rezolvarea problemei semnalate.
Expertiza tehnica intocmita a mentionat ca imobilul situat pe str T. nr. 20B al paratului este situat in amonte (spre deal) fata de proprietatea reclamantului iar potrivit CF 7993 T. nr top 2119/2 a fost cumparat de parat in anul 2007 in baza contractului de vanzare-cumparare nr 786/2007, la data cumpararii curtea fiind betonata chiar daca este in panta pronuntata spre curtea reclamantului. Prin aceeiasi lucrare tehnica s-a retinut ca pentru scurgerea apelor pluviale exista un sifon de pardoseala dar care potrivit declaratiilor partilor nu poate prelua volumul apelor pluviale in perioade de ploi torentiale, apele pluviale din curte sunt evacuate printr-o canalizare cu diametrul de 200 mm, in canalizarea de pe str T., cu diametrul de 300 mm iar pe strada T., apele pluviale de pe versantul din partea de amonte a strazii se preiau prin aceeiasi canalizare stradala existenta, cu diametrul de 300 mm, care are o vechime de circa 35 de ani.
Potrivit prev art 998 C civ oricine cauzeaza altuia un prejudiciu este obligat a-l repara ; avand in vedere ca lucrarea tehnica efectuata a stabilit ca pentru rezolvarea problemei apelor pluviale este necesara intocmirea unui proiect tehnic de catre un proiectant de specialitate care sa stabileasca solutiile tehnice de evacuare a apelor pluviale in perioade de ploi torentiale, se apreciaza ca in cauza dispoziile legale invocate nu sunt aplicabile iar conditiile raspunderii civile delictuale nu sunt indeplinite.
Lucrarea tehnica ca proba retinuta pentru solutionarea cauzei arata ca situatia imobilului paratului a ramas neschimbata de la momentul dobandirii acestuia prin cumparare in anul 2007, astfel ca nu s-a dovedit in cauza ca paratul a betonat curtea imobilului fara autorizatie asa cum sustine reclamantul si nici ca a edificat fara autorizatie constructiile care nu respecta servitutea de vedere in conformitate cu prev art 612 si urm C civ iar in conformitate cu prev art 1169 C civ, chitante privind plata materialelor nu au fost depuse la dosar.
In temeiul considerentelor de fapt si de drept expuse s-a respins ca neîntemeiata cererea formulata.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs, recalificat apel, reclamantul N. G. M. , solicitând modificarea în întregime a acesteia, cu consecința admiterii în întregime a capetelor de cerere pentru care s-a dispus rejudecarea prin Decizia civilă nr. 2479 / R/ 2011 a Curții de Apel Cluj din dosar civil nr._ .
În motivarea apelului reclamantul a arătat că instanța nu a realizat o justă interpretare a probelor și nu a luat în considerare toate probele existente la dosar. Astfel, decizia instanței se bazează doar pe expertiza tehnică efectuată în cauză și aceasta este interpretată selectiv și neunitar. Concluzia din considerentele sentinței, cuprinse în paragraful 2 de la fila 5, potrivit cărora nu ar fi aplicabile în cauză prevederile art. 998 c.civ, este simplistă și vine în contradicție cu cele reținute cu putere de lucru judecat în Decizia nr. 166/A/2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în apel, și în conformitate cu care "In calitatea sa de proprietar al imobilului situat în amonte, în scopul înlăturării prejudiciului suferit de reclamant în perioadele de ploi abundente, pârâtul are obligația de a efectua pe cheltuiala sa lucrările de colectare și scurgere a apelor pluviale din incinta curții sale, astfel încât să se elimine complet posibilitatea inundării garajului reclamantului". Tocmai de aceea a și fost obligat intimatul-pârât prin această decizie să execute pe cheltuiala sa proprie lucrările de colectare a apelor pluviale din incinta curții
sale. Aceste chestiuni odată tranșate irevocabil, se bucură de autoritate de lucru judecat. Or, instanța de fond a rejudecat fără a ține seama de aceste aspecte, dând o interpretare proprie care contravine celor reținute prin decizia din apel, care nu a fost contestată de către intimat.
In altă ordine de idei, este total eronată concluzia instanței de fond din paragraful 2 al paginii 5, potrivit cărora nu s-a dovedit în cauză că pârâtul a betonat curtea fără autorizație și nici că a edificat fără autorizație construcțiile care nu respectă servitutea de vedere. Pe de o parte, nu există la dosar dovada eliberării vreunei autorizații pentru imobilul proprietatea pârâtului, nici pentru betonare, nici pentru terasă, iar pe de altă parte, instanța nu a luat în considerare faptul că nu s-a obținut niciodată acordul subsemnatului pentru realizarea terasei.
Nu s-a ținut seama nici de faptul că Primăria Municipiului T., prin compartimentul specializat, a precizat în mod expres că nu există autorizație de construcție pentru lucrările efectuate la imobilul proprietatea pârâtului. Pe de altă parte, precizez din nou că pârâtul a fost chemat în judecată în calitatea sa de proprietar al imobilului, nefiind necesar ca lucrările să fi fost realizate în concret, efectiv, de către acesta personal. Toate aceste aspecte întăresc încă o dată susținerea reclamantului că instanța a făcut o apreciere incorectă, sumară și neunitară a probelor.
In mod inexplicabil, instanța nu a ținut cont deloc de răspunsurile la interogatoriul luat intimatului - pârât, ba chiar a hotărât împotriva evidenței rezultate din acestea. În aceste condiții, soluția instanței este absolut nelegală și netemeinică, judecătorul trecând chiar peste voința expresă a intimatului.
Neluarea în seamă a răspunsurilor la interogatoriu este nelegală, interogatoriul fiind o probă cheie în derularea oricărui litigiu. Recunoașterea pretențiilor apelantului de către pârât a fost invalidată în mod inexplicabil de către instanță. Ne aflăm în situația în care, dacă pârâtul nu s-ar fi prezentat sau ar fi refuzat să răspundă la interogatoriu fără motive temeinice, potrivit art. 225 c.proc,civ. instanța ar fi putut socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă în folosul meu, pe când dacă s-a prezentat și a recunoscut în mod explicit pretențiile mele, instanța nici măcar nu le-a analizat. De aceea, solicită să se constatate că și sub acest aspect sentința este nelegală și netemeinică.
Cu privire la considerentul potrivit căruia nu s-au depus la dosar chitanțe privind plata materialelor, solicită a fi avute în vedere faptul că acestea există în xerocopie la dosarul cauzei. De asemenea, nu s-a făcut nici cea mai mica referire la fotografiile anexate la dosar, care ilustrau întocmai cele susținute prin cererea de chemare in judecata.
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, la termenul de judecată din data de 18 iunie 2013, în temeiul art.282¹ C.pr.civ. instanța a
recalificat calea de atac ca fiind apel. De asemenea, a invocat din oficiu ca motiv de ordine publică nemotivarea sentinței atacate.
Intimatul, legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare, însă la termenul de judecată din data de_, a solicitat respingerea apelului.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.4932/2010 a Judecătoriei T. s-a respins acțiunea formulată de reclamantul N. G. M. în contradictoriu cu pârâtul C. H., prin care s-a solicitat obligarea acestuia să își execute pe cheltuiala sa proprie lucrările de colectare și scurgere a apelor pluviale din
incinta curții apartinând imobilului său de domiciliu, astfel încât să se elimine complet posibilitatea inundării garajului reclamantului, care se
învecinează cu proprietatea acestuia; să-i achite suma de 800 lei cu titlu de despăgubiri pentru daunele produse în urma inundării în mod repetat a garajului reclamantului, situat în T. str G-ral Ion D. Nr 27 jud Cluj, în perioada mai 2007- iulie 2009; să închidă definitiv deschiderea de vedere directă spre curtea reclamantului,constând în ușă de balcon, ce a fost executată cu încălcarea prevederilor art 612 și urm Cod civil; să fie obligat la plata unei amenzi civile, în conditiile art 508 ind 3 și urm. Cod proc. Civ, în cuantum de 50 lei pe zi,până la executarea lucrărilor precizate la petitele 1 si 3.
S-a reținut că "reclamantul și pârâtul sunt proprietarii imobilelor învecinate situate administrativ în T. str G-ral D. nr 27 și respectiv str.
T. nr 20 B. Conform adresei nr. 5651/2008 emisă de Primăria Turda la data de_ și comunicata reclamantului, în urma deplasării Ia fata locului imobilul aflat pe str.T. nr 20B este racordat la rețeaua de canalizare iar proprietarul a susținut că a luat toate măsurile necesare pentru rezolvarea problemei semnalate.
Expertiza tehnică întocmită a menționat că imobilul situat pe str. T. nr. 20B al pârâtului este situat în amonte față de proprietatea reclamantului, iar potrivit CF 7993 T. nr. top 2119/2 a fost cumpărat de pârât în anul 2007 în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 786/2007, la data cumpărării, curtea fiind betonată chiar dacă este în panta pronunțată spre curtea reclamantului. Prin aceeași lucrare tehnica s-a reținut că pentru scurgerea apelor pluviale există un sifon de pardoseală, dar care potrivit declarațiilor pârților nu poate prelua volumul apelor pluviale în perioade de ploi torențiale, apele pluviale din curte sunt evacuate printr-o canalizare cu diametrul de 200 mm, în canalizarea de pe str. T., cu diametrul de 300 mm iar pe strada T., apele pluviale de pe versantul din, partea de amonte a străzii se preiau prin aceeași canalizare stradală existentă, cu diametrul de 300 mm, care are o vechime de circa 35 de ani.
Potrivit prev. art. 998 C civ, oricine cauzează altuia un prejudiciu este obligat a-l repara, având în vedere că lucrarea tehnică efectuată a stabilit că pentru rezolvarea problemei apelor pluviale este necesară întocmirea unui proiect tehnic de către un proiectant de specialitate care să stabilească soluțiile tehnice de evacuare a apelor pluviale în perioade de ploi torențiale, s- a apreciat că în cauză dispoziițiie legale invocate nu sunt aplicabile, iar condițiile răspunderii civile delictuale nu sunt îndeplinite.
Lucrarea tehnică ca probă reținută pentru soluționarea cauzei a arătat că situația imobilului pârâtului a rămas neschimbată de la momentul dobândirii acestuia prin cumpărare în anul 2007, astfel că nu s-a dovedit în cauză că pârâtul a betonat curtea imobilului fără autorizație așa cum susține reclamantul și nici că a edificat fără autorizație construcțiile care nu respectă servitutea de vedere, în conformitate cu prev. art. 612 și urm. C civ, iar în conformitate cu prev. art. 1169 C civ, chitanțe privind plata materialelor nu au fost depuse la dosar";.
Prin decizia civilă nr.166/A/2011 a T. ului Cluj s-a admis în parte apelul declarat de către reclamantul N. G. M., sentința menționată fiind schimbată în parte în sensul că s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și s-a dispus obligarea pârâtului C. H. să execute pe cheltuiala sa propriu lucrările de colectare a apelor pluviale din incinta curții sale, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Prin decizia civilă nr.2479/R/2011 a Curții de Apel Cluj s-a admis recursul declarat de reclamantul N. G. M. împotriva deciziei civile nr. 166/A din 30 martie 2011 a T. ului Cluj, care a fost casată în parte.
În consecință, s-a admis în totul apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 4932 din 02 noiembrie 2010 a Judecătoriei T., desființând sentința cu privire la soluția dată capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 800 lei cu titlu de despăgubiri civile, obligarea pârâtului la închiderea definitivă a deschiderii de vedere directă spre curtea reclamantului, la plata amenzii civile, precum și la plata cheltuielilor de judecată și dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare sub aceste aspecte la Judecătoria Turda.
S-a reținut că "prima instanță a hotărât, potrivit dispozitivului sentinței pronunțate, respingerea în totul a acțiunii reclamantului, ceea ce implica, în rigoarea prevederilor legale mai sus evocate, a se arăta în considerentele sentinței starea de fapt rezultată din probe și normele legale incidente ei.
Cu toate acestea, în considerentele sentinței prima instanță a analizat doar primul capăt de cerere dedus judecății de către reclamant (anume acela având ca obiect obligarea pârâtului la efectuarea pe cheltuiala sa a lucrărilor de colectare a apelor pluviale din propria curte), nefăcând referire la cele privitoare la plata sumei de 800 lei cu titlu de despăgubiri civile, închiderea definitivă a ușii de balcon, obligarea pârâtului la plata unei amenzi civile, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Toate aceste din urmă capete de cerere au rămas necercetate sub aspectul legalității și, după caz, al temeiniciei lor, prima instanță omițând a proceda la cuvenita analiză pe care soluționarea lor o impunea.
Referirea făcută la finele considerentelor sentinței, potrivit căreia nu s-a dovedit în cauză că pârâtul a edificat fără autorizație construcțiile care nu respectă servitutea de vedere, nu poate fi socotită ca veritabilă cercetare pe fondul lui a celui de-al treilea capăt de cerere.
Instanța de apel era datoare să observe aceste vicii ale sentinței, sancționându-le potrivit legii, faptul că T. ul a trecut la o analiză de fond a capetelor doi și trei de cerere nefiind de natură a înlătura menționata nelegalitate a sentinței.
Mai mult, probațiunea administrată în cauză în legătură cu soluționarea capetelor doi și trei de cerere era în mod vădit insuficientă, fiind oricum necesară o completare a probatoriului.
Astfel fiind, recursul se va admite, iar decizia din apel va fi casată în parte, dispunându-se admiterea în totul a apelului reclamantului și desființarea sentinței cu privire la capetele de cerere ulterioare celui având ca obiect obligarea pârâtului la efectuarea lucrărilor necesare colectării apelor pluviale din propria curte.
Se va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Turda cu privire la aceste capete de cerere.
Întrucât primul capăt de cerere din acțiunea reclamantului a fost cercetat pe fondul său atât de către prima instanță, cât și de către cea de apel, decizia T. ului se impune fi menținută sub acest aspect, ea nefiind, de altfel, nici criticată în cadrul recursului cu privire la soluția dată acestui capăt de cerere.
În rejudecare, prima instanță va analiza legalitatea și, unde este cazul, temeinicia capelor de cerere ce nu au făcut obiectul analizei în primul ciclu
procesual, completând, după situație, probațiunea, astfel încât situația de fapt și drept să fie pe deplin lămurită";.
În rejudecare, prima instanță a pronunțat sentința atacată, reproducând în întregime considerentele din sentința civilă nr.4932/2010.
Potrivit art.261 alin.1 pct.5 C.proc.civ. hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
În lumina acestei prevederi legale, judecătorul este obligat să demonstreze de ce s-a oprit la soluția pe care a pronunțat-o, care au fost motivele pentru care a admis sau a respins susținerile unei părți, de ce a luat în considerare o probă ori a înlăturat altă probă, atât pentru a răspunde pretențiilor părților, cât și pentru ca instanțele de control judiciar să poată analiza justețea soluției.
Privită ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.21 alin.3 din Constituția României, obligația instanțelor de a-și motiva hotărârilor presupune examinarea efectivă a mijloacelor, argumentelor și a elementelor de probă ale părților.
În speță, tribunalul constată că sentința atacată nu este motivată, întrucât instanța de fond nu a procedat la o examinare efectivă a tuturor aspectelor invocate de părți, în condițiile în care s-a limitat la a reproduce în întregime motivarea sentinței civile nr.4932/2010.
Instanța de fond avea obligația să treacă prin filtrul propriei aprecieri toate argumentele părților și toate probele pe care le-a administrat în cauză.
Mai mult, prezenta cauză a fost trimisă spre rejudecare cu privire la soluția dată capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 800 lei cu titlu de despăgubiri civile, obligarea pârâtului la închiderea definitivă a deschiderii de vedere directă spre curtea reclamantului și la plata amenzii civile, întrucât s-a reținut că toate aceste capete de cerere au rămas necercetate sub aspectul legalității și, după caz, al temeiniciei lor, prima instanță omițând a proceda la cuvenita analiză pe care soluționarea lor o impunea. Soluția dată primului capăt de cerere din acțiunea reclamantului a fost menținută, astfel încât nu se impunea reanalizarea acestuia.
În consecință, tribunalul constată că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ceea ce echivalează cu nesoluționarea fondului, astfel încât în cauză sunt incidente dispozițiile art.297 alin.1 C.proc.civ. și se impune admiterea apelului declarat de reclamant, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
T. ul are în vedere dispozițiile art.297 alin.1 C.proc.civ., anterior modificării aduse prin Legea nr.202/2010, raportat la data introducerii acțiunii,_ și ținând cont de dispozițiile art.XXII alin.2 din Legea nr.202/2010, conform cărora "dispozițiile … art. 297 alin. 1 … din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi";.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul N. G. M. împotriva sentinței civile nr. 954/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2013.
PREȘEDINTE, DAN-I. T.
JUDECĂTOR,
E. L.
GREFIER,
G. -C. Ț.
Red. D.T./C.Ț./ _
Jud. fond: H. O. T.
| ← Decizia civilă nr. 76/6. Obligatie de a face | Încheierea civilă nr. 242/2013. Obligatie de a face → |
|---|
