Decizia civilă nr. 1283/2013. Validare poprire
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 1283/2013
Ședința publică de la 19 Decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. -A. C.
Judecător C. -V. B. Judecător M. O. -S. Grefier G. P.
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, recursul promovat de către creditorul K. I. I. în contra Sentinței civile nr. 11249 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în prezentul dosar, privind și pe intimații debitori F. N. Z. S., F. N. C. P. și pe
intimații terț poprit D. A., D. R., I. F., T. E., V. A. M.
, F. A. D. și intimatul intervenient F. Z., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din 12 decembrie 2013, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen, în baza art. 68 alin. 4 coroborat cu dispozițiile art. 146 C.pr.civ., pentru a da posibilitatea mandatarului intimatului debitor F. N. Z. S., numitul Bordas Slavila L. Z., de a depune concluzii sau note scrise (atașate ulterior la filele 27-45 dosar), instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 11249 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca
s-a respins cererea formulata de creditorul K.
I. I., în contradictoriu cu debitorii F. N. Z. S. si F. N.
C. P., Și tertii popriti D. A. si D. R., I. F., T. E., V.
A. M. si F. A. D., s-a respins exceptia lipsei de obiect si exceptia lipsei de interes a cererii de interventie accesorie formulata de debitorul F. Z., s-a respins cererea de interventie accesorie formulata de F. Z., fara cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
Prin sentinta civila nr. 12215/2012, pronuntata de Judecatoria C. -N. in dosar_, debitorii F. N. Z. S. si F. N. C. P.
au fost obligati sa achite creditorului K. I. I. suma de 25.000 euro, reprezentând avansul achitat in baza unui antecontract de vanzare cumparare si 10.962,20 le, reprezentând cheltuieli de judecata (filele 143- 144).
Pe de alta parte, intre debitorii F. N. Z. S. si F. N.
C. P., alaturi de alte persoane - toti in calitate de vanzatori -si tertii popriti D. A. si D. R., I. F., T. E. , V. A. M. si F.
A. D. s-au incheiat contracte autentice de vanzare-cumparare cu plata in rate, avand ca obiect apartamente situate in imobilul din localitatea
F., str. T. nr. 5, jud. C. (filele 8-18).
Urmare a solicitarii creditorului K. I. -I. din data de_ (fila 141), s-a format dosarul executional nr. 938/2012 al BEJ Cimpian M. -R., in cadrul caruia, după ce Judecătoria Cluj-Napoca a încuviințat executarea silită, la data de_ s-au emis adrese de poprire pe numele terilor popriti
D. A., D. R., I. F., T. E. , V. A. M. si F. A. D.
, dar si pe numele Sopu A. S., pentru suma de 12500 euro +19.127 lei (filele 20-24).
Intre debitorul F. N. Z. S., in calitate de cedent si intervenientul F. Z., in calitate de cesionar, a intervenit, la data de _
, contractul de cesiune de creanta (filele 97-98), prin care primul a cesionat in favoarea celui de-al doilea creantele in valoare totala de 96.118 Euro pe care le detinea asupra debitorilor cedati D. A., I. F., T. E. , V.
A. M. si F. A. D., creante care constau in restul ratelor de pret ramase de achitat de catre debitorii cedati in temeiul contractelor de vanzare-cumparare.
Cesiunea s-a facut la valoarea nominala, potrivit art. 2 din contractul arătat.
Prin efectul cesiunii de creanță, noul creditor al debitorililor cedati este cesionarul F. Z. . Creanța care a format obiectul cesiunii rămâne însă neschimbată, păstrându-se natura ei; cesionarul devine creditor al debitorilor cedati pentru valoarea nominală a creanței.
Părți în cesiunea de creanță sunt numai cedentul și cesionarul, așa încât, pentru validitatea acesteia, nu este necesar și consimțământul debitorului cedat, însă, pentru a-i fi opozabilă, trebuie îndeplinite anumite formalități (notificarea cesiunii, acceptarea cesiunii de creanță de către debitorul cedat printr-un înscris cu dată certă).
Din extrasele de cont bancar depuse in probatiune, rezulta ca debitorii cedati au achitat rate pentru apartamentele cumparate direct in contul cesionarului F. Z., inca din anul 2011.
Astfel, la data de_, numita T. E. a achitat suma de 2294.26 lei cu titlu de rata pentru ap. nr. 22 (fila 100), la data de_ D. A. a achitat suma de 1800 lei cu titlu de rata pentru ap. nr. 45 (fila 101), V. A. a platit in contul lui F. Z. suma de 1085,56 lei la data de_ (fila 102), F. A. a platit suma de 350 euro la data de_ (fila 103), reprezentand rata contractuala potrivit contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 369/_ al BNPA B. si Iorga C. -N. (fila 220-222), precum si alte sume, potrivit extraselor bancare (filele 99-112).
Prin urmare, instanta a constatat ca notificarea debitorilor cedati asupra intervenirii contractului de cesiune a fost realizata atat timp cat, ulterior incheierii acestui contract, respectiv incepand din februarie 2011, acestia au achitat ratele aferente contractelor de vanzare cumparare incheiate, direct in contul cesionarului F. Z., fapt confirmat de extrasele de cont bancare cu data certa.
Or, pentru a achita sumele de bani cu titlul mai sus mentionat in contul cesionarului, este cert nu doar faptul ca acestia au fost notificati anterior despre existenta contractului de cesiune, ci si acela ca au acceptat cesiunea de creanta.
În conformitate cu art. 460 Cod procedura civila, daca terțul poprit nu-si îndeplineste obligatiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data la care tertul poprit trebuia sa consemneze sau sa plateasca suma urmaribila, pot sesiza instanta de executare, în vederea validarii popririi.
Textul de lege impune doua conditii esentiale: calitatea de debitor a tertului poprit fata de debitorul poprit, precum si neexecutarea de catre tertul poprit a obligatiilor privind efectuarea popririi,
Cu privire la prima conditie, care este prevazuta in cuprinsul dispozitiilor art. 460 alin 2 C.proc.civ., instanta apreciaza ca nu este îndeplinita intrucat, urmare a incheierii contractului de cesiune de creanta,
intre debitorii F. | N. | Z. si F. | N. | C. | P. | , pe de o parte si | |
tertii popriti D. | A. | si D. R., I. | F. | , T. | E. | , V. A. M. si |
F. A. D., pe de alta parte, nu mai exista raport juridic obligational inca din anul 2011. Or, cererea de executare silita a fost inregistrata la data de_ (fila 141).
Susținerile creditorului,in sensul că aceste contracte nu-i sunt opozabile nu pot fi reținute în cauză,in condițiile in care in procedura validarii de poprire,acest aspect nu prezinta relevanță,creditorul fiind obligat sa faca dovada faptului ca terțul poprit datoreaza debitorului sume de bani.În altă ordin de idei,prin depunerea contractului de cesiune la instanța de judecată,acesta a devenit opozabil și creditorului.
In ceea ce priveste exceptia lipsei de interes si a lipsei de obiect a cererii de interventie, invocate de catre creditor, instanta le-a respins ca nefondate.
Astfel, instanta a constatat ca intervenientul F. Z. justifica un interes in promovarea cereri de interventie -conditie necesara pentru cererea de chemare in judecată-intrucat prin demersul sau tinde sa evite micsorarea patrimoniului propriu, care ar fi incidenta in situatia validarii popririi, in urma careia tertii popriti ar fi obligati sa achite creantele pe care acestia le platesc in prezent intervenientului, catre creditorul K. I. I. . Or, obiectul cererii consta in dreptul de creanta reprezentand sumele banesti aratate, drept pe care intervenientul urmareste sa-l apere si sa-l mentina in patrimoniul sau.
In ceea ce priveste cererea de interventie, instanta o a respins ca neintemeiata, intrucat partile raportului juridic de executare silita sunt creditorul si debitorul, intervenientul F. Z. fiind strain fata de acesta.
Titlul pus in executare pe cale silită este reprezentat de sentința civila nr. 12215/2012, pronuntata de Judecatoria C. -N. in dos._, pronuntata intre reclamantul K. I. I. si paratii F. N. Z. S. si F. N. C. P. .
Asadar, in raportul juridic de executare silita, calitatea de creditor o are
K. I. I., iar debitori sunt F. N. Z. S. si F. N. C. P.
.
Din acesta perspectiva, intervenientul F. Z. nu justifica niciun interes- condiție de admisibilitate a cererii de interventie,apt de a-l plasa intr-un raport juridic executional care vizeaza alte persoane, izvorat in urma punerii in executare silita a unei hotarari judecatoresti pronuntata intr-o cauza in care intervenientul F. Z. nu a fost parte.
Pentru toate aceste considerente, instanta a respins cererea de validare poprire formulata ca neintemeiata, potrivit dispozitivului și a luat act de faptul ca debitorii nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva sentintei civile nr. 11249/2013 pronuntata de Judecatoria C. -N. a declarat recurs creditorul K. I. I.
solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei civile atacate in sensul admiterii cererii de validare a popririi formulate; obligarea debitorilor în solidar la plata cheltuielilor de judecata in toate instanțele.
În temeiul art. 282 al 1 Cod proc. civ. solicită recalificarea căii de atac
din recurs în apel.
Pe fond s-a arătat că sentința atacată este vadit nelegală.
Interpretarile subiective ale instantei de fond cu referire la contractul de cesiune si opozabilitatea lui fata de terti sunt total nelegale si nefondate.
Astfel, extrasele de cont nu reprezinta si nici nu intra in categoria actelor cu data certa, art. 1182 cod civil (vechi), cu atat mai mult cu cat din cuprinsul lor nu se poate deduce ce anume reprezinta sumele de bani intrate in contul cesionarului F. Z. . Nici contractul de cesiune nu prezinta vreo dovada ca ar fi fost prezentat bancii ca si act in baza caruia să se vor fi facut aceste tranzactii.
Cu privire la opozabilitatea cesiunii fata de terti, in speta fata de recurent, instanta "amesteca"; dispozitiile Noului Cod civil cu cele prev in Vechiul Cod civil apreciind ca "prin depunerea contractului de cesiune la instanta de judecata acesta a devenit opozabil si creditorului";, apreciere care nu-si gaseste nici un corespondent in reglementarea Codului civil 1864, lege incidenta in prezenta speta. Aceasta interpretare este data de dispozitiile Noului Cod civil., ceea ce nu este aplicabil in speta, intrucat executarea silita este inceputa sub imperiul vechii reglementari.
In conformitate cu dispozitiile art. 1393 Cod civil 1864 Cesionarul nu poate opune dreptul sau la o a treia persoana decât după ce a notificat debitorului cesiunea. Același efect va avea acceptarea cesiunii făcuta de debitor într-un act autentic. Prin urmare, publicitatea cesiunii poate fi facuta in doua feluri: a)Notificarea cesiunii facuta debitorului; b) acceptarea cesiunii de catre debitor.
In prima situatie, notificarea cesiunii facuta debitorului, in conformitate cu dispozitiile art. 1079 Cod civil notificarea se indeplineste prin "tribunalul domiciliului sau";. Prin aceasta notificare se aduce la cunostinta debitorului persoana noului creditor si clauzele esentiale ale contractului de cesiune. Or, in speta, nici intervenientul si nici debitorul nu au facut dovada notificarii acestei cesiuni catre debitorii lor- tertii popriti. Aprecierea instantei ca notificarea debitorilor cedati asupra intervenirii contractului de cesiune s-a realizat intrucat acestia au platit rate direct in contul cesionarului este total nelegala, intrucat nu s-a facut nicio dovada in acest sens.
In cea de-a doua situatie de publicitate a cesiunii, acceptarea cesiunii de catre debitor printr-un inscris autentic, in speta nu a intervenit intre cedent/cesionar, pe de o parte si debitorii cedati, pe de alta parte, niciun inscris autentic din care sa rezulte accepatarea acestei cesiuni de creanta. Acceptarea cesiunii printr-un inscris sub semnatura privata face opozabila cesiunea numai fata de debitorul cedat, nefiind opozabila celorlalti terti, in speta, recurentului. Pentru ca cesiunea sa fie opozabila tuturor tertilor este necesara forma inscrisului autentic. Creditorii cedentului, chiar posteriori cesiunii, pot sa popreasca sumele de bani pe care debitorul cedat le datoreaza in cadrul raportului obligational.
Prin urmare, fata de terti, cesiunea este opozabila numai din momentul indeplinirii formalitatilor de publicitate care constau in notificarea facuta debitorului cedat sau acceptarea cesiunii prin act autentic.
Pe langa conditiile prevazute de art. 1393 Cod civil, art, 1394 prevede ca actul juridic care constata cesiunea unei sume de bani privitoare al un imobil pentru un termen mai mare de 2 ani este imperios necesar sa fie transcris in registrele de publicitate, ceea ce in speta nu s-a infaptuit, si nici instanta de judecata nu a apreciat in mod judicios in privinta sustinerii noastre, pronuntand o hotarare vadit nelegala.
Creditorii cedentului, pana la indeplinirea formelor de publicitate prev de art. 1393 Cod civ sunt considerti terti fata de cesiune, aceasta nefiindu-le opozabila si prin urmare, pot urmari creanta cedentului fata de debitorul cedat ca facand parte din gajul lor general.
Creditorul a promovat cererea de validare a popririi intemeiata pe dispozitiile art. 460 Cod proc civ .
Instanta de judecata a apreciat ca pentru validarea propririi sunt necesare a fi indeplinte doua conditii: calitatea de debitor al tertului poprit fata de debitorul poprit si neexecutarea de catre tertul poprit a obligatiilor privind efectuarea popririi.
In ceea ce priveste prima conditie, apreciază ca instanta de fond a calificat gresit actul in baza caruia a stabilit ca nu mai exista raport obligational intre debitorul poprit si tertii popriti. Raportul obligational inca exista intrucat nu a operat niciodata cesiunea de contract prin modificarea partilor contractante. Contractele de vanzare cumparare autentice cu plata pretului in rate incheiate intre debitorul poprit si tertii popriti au ramas in vigoare si isi produc efectele. Si in lumina celor sustinute mai sus, contractul de cesiune nefiindu-i opozabil, creditorul se poate îndrepta sa urmarească creanta cedentului fata de debitorul cedat.
În ce priveste cererea de interventie formulata de intervenientul F.
Z., hotararea judecatoareasca cuprinde motive contradictorii, dispozitivul hotararii nu isi gaseste corespondent in considerentele acesteia, ducand in fapt la o nemotivare a hotararii.
Pe de alta parte, instanta de fond isi intemeiaza hotararea pe actele depuse in anexa cererii de interventie. In masura in care instanta de judecata a respins in final cererea de interventie, nu putea sa dea eficienta actelor depuse in sustinerea cererii de interventie si sa-si intemeieze exclusiv pe baza acestora solutia de respingere a cererii principale de validare a popririi.
Prin întâmpinarea formulată de către intimata V. A. M.
a arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța. Menționează doar că sumele anterior achitate să fie considerate liberatorii de plată întrucât intimata le-a achitat în baza unor acte valabile. Solicită să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea formulată de către intimatul F. N. Z.
S. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat
.
In principiu, nu se opune recalificării caii de atac din recurs in apel, cu atat mai mult cu cat exista o bogata jurisprudenta in acest sens si cu cat, asa cum rezulta din Minuta din 9 iunie 2010 a ședinței comune a Comisiei "Unificarea practicii judiciare" si a președinților secțiilor civile ale Curților de Apel din tara, cu participarea președinților secției penale si secției civile si de proprietate intelectuala ale înaltei Curți de Casație si Justiție, chestiunea a primit o interpretare in sensul ca, in lipsa unei reglementari exprese a caii de atac împotriva sentinței pronunțate
in materia validării popririi, calea de atac este aceea stabilita de dreptul comun, hotărârea fiind susceptibila de apel si apoi de recurs.
Astfel, cu privire la prima critica adusa de recurent sentinței instanței de fond, arată ca aprecierea instanței nu conține niciun element de nelegalitate, legea neprevazand acordul debitorului cedat ca o condiție a valabilității cesiunii, pe de o parte, iar pe de alta parte, a făcut dovada notificării cesiunii către debitorii cedați si, mai mult, a făcut dovada ca debitorii si-au insusit obligațiile față de noul creditor, achitând acestuia din urma, prin plați in cont bancar, sumele de bani reprezentând ratele convenite inițial cu cedentul.
Faptul ca sumele de bani datorate noului creditor au fost achitate prin plați in contul bancar al acestuia, incepand din prima luna a cesiunii de creanța, atesta pe deplin ca cesiunea este una reala si nu una fictiva incheiata pro causa ori cu intenția fraudării intereselor creditorului autor a cererii de proprire si de validare a popririi. Or, scopul urmărit prin obligativitatea publicității cesiunii fiind tocmai acela ca debitorul urmărit sa nu poată proceda la incheierea unei cesiuni pro causa, consideră ca instanța de fond a apreciat in mod corect faptul ca plățile efectuate inca din luna ianuarie 2011 (adică, din prima luna din care li s-a notificat cesiunea) de debitorii cedați noului lor creditor (cesionarul creanțelor), fiind făcute prin plați in contul bancar al cesionarului, pot fi opuse creditorului care a cerut instituirea popririi.
Mai mult, din conținutul extraselor de cont depuse in probatiune rezulta fara putința de tăgada că plățile efectuate reprezintă rate conform contractului de v/c nr..., indicandu-se, de către fiecare debitor in parte, ce reprezintă plățile efectuate lunar in contul cesionarului.
În ceea ce privește nerespectarea de către cedent/cesionar a prevederilor art.1394 din vechiul cod civil, respectivul articol reglementează expresis verbis și, strict limitativ, obligația transcrierii pe registrele oficiului ipotecar a unor cesiuni, se refera exclusiv la transcrierea actelor care constata fie o cesiune de chirie sau arenda, fie o chitanța de chirie sau arenda, neavand nicio legătura cu speța dedusa judecații in acest dosar.
Plecând de la premisa ca nu este dat nimănui, nici măcar instanței de judecata, sa cenzureze voința pârtilor atunci cand acestea inteleg sa incheie intre ele un act juridic, arată ca părțile (cedentul si cesionarul) au avut in permanenta reprezentarea actului juridic pe care doresc sa-1 incheie, sens in care nu au intenționat nicio clipa sa cesioneze contractele de vânzare cumpărare, ci au avut in vedere transmiterea din patrimoniul cedentului in patriminiul cesionarului, in mod exclusiv, a drepturilor de creanța având ca obiect plata ratelor asa cum a fost ele stabilite - adică la valorile si scadentele prevăzute in contractele de vânzare cumpărare.
Nicio situație de drept sau de fapt nu putea impiedica părțile (cedent si cesionar) sa incheie actul de cesiune asupra creanțelor aflate patrimoniul cedentului, actul de cesiune de creanța urmând a produce efectele prevăzute de art.1391 si următoarele C.civil, principalul efect fiind acela ca debitorul cedat devine, din momentul notificării, debitor al cesionarului, căruia este ținut s-i plătească datoria pe care inițial a avut-o fata de cedent.
A pretinde pârtilor din contract (cedent si cesionar) sa incheie un alt act decât cel pe care au dorit sa-1 incheie si ale cărui efecte corespund pe deplin intențiilor pârtilor este cel puțin deplasat, iar a pretinde ca, odată incheiat actul de cesiune, raportul obligational dintre cedent si debitorii cedați ar fi rămas in vigoare sub aspectul obligației acestora din urma de a plați restul de pret cedentului (si nu cesionarului), asa cum incearca sa acrediteze recurentul, este un nonsens juridic.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, T. ul apreciază că acesta este parțial fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În baza titlului executoriu constând în Sentința civilă nr.12215/2012 a Judecătoriei C. -N., investită cu formulă executorie, creditorul K. I. I. a solicitat BEJ Cîmpian M. R. executarea silita a
debitorilor F. N. Z. S. si F. N. C. P., inclusiv prin poprirea disponibilităților bănești datorate de terți, în speță de terții popriți
D. A. si D. R., I. F., T. E., V. A. M. si F. A. D.
, pentru realizarea creanței sale constând in debit in suma de 25.000 euro, 10.962,20 lei cheltuieli de executare și 5000 lei onorar avocațial pentru executare silită.
În temeiul titlului executoriu menționat in dosarul execuțional nr. 938/2012 al BEJ Cîmpian M. R., executorul judecătoresc a procedat la înființarea popririi asupra disponibilităților bănești datorate de terții popriți debitorului în baza contractelor de vanzare-cumpărare cu plata în rate încheiate de aceștia cu debitorii, însă terții popriți nu au înțelese să efectueze plățile indicate de executorul judecătoresc, sens în care recurentul a demarat prezentul litigiu, solicitand validarea popririi.
Prima instanță a apreciat că demersul promovat de creditor nu este întemeiat întrucat nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.460 C.pr.civ., respectiv nu există raport juridic obligațional între debitori și terții popriți încă din anul 2011, de la momentul la care s-a realizat cesiunea de creanță prin care debitorii au cesionat în favoarea intervenientului F. Z. creanțele în valoare totală de 96.118 lei reprezentand restul ratelor de preț rămase de achitat din contractele de vanzare-cumpărare menționate.
În același timp, instanța a apreciat că cesiunea de creanță este opozabilă creditorului, aspect criticat de acesta în prezentul recurs.
T. ul reține că la data de_ între debitorul F. N. Z. S.
, pe de o parte, și intervenientul F. Z., pe de altă parte, a intervenit contractul de cesiune prin care cel dintai a cedat celui de-al doilea, creanțele decurgand din contractele de vanzare-cumpărare încheiate de debitor cu terții popriți, creanțe în valoare totală de 96.118 euro, cu obligația cedentului de a notifica debitorilor cedați contractul de cesiune (conform art.4 din contract).
Cesiunea de creanta, astfel cum este reglementată de vechiul Codul civil (art.1391-1398, art.1402-1404), este un contract consensual pentru valabilitatea acestuia fiind suficienta realizarea acordului de voință.
Din această perspectivă este fără relevanță susținerea recurentului referitoare la necesitatea transcrierii în registrele de publicitate, a contractului de cesiune, cu atat mai mult cu cat prevederea legală invocată are în vedere o altă ipoteză decat cea din prezenta speță, respectiv situația actelor vizand cesiuni de chirii ori arende.
Recurentul, creditor al cedentului este terț în raport de contractul de cesiune ce îi este opus, tribunalul reținand că față de acesta, cesiunea produce efecte numai din momentul notificării sau al acceptării de către debitorul cedat prin înscris autentic.
În speță, este adevărat că nu s-a realizat acceptarea sub forma unui act autentic și nici notificarea prin intermediul executorului judecătoresc însă, așa cum rezultă din actele dosarului, contractul de cesiune a fost depus la data de_, și ca atare, cel tarziu de la acest moment, creditorul recurent a avut cunoștință despre existența lui.
Practic, depunerea contractului la dosar echivalează cu o notificare în sensul prevederilor art.1393 C.civ. vechi, întrucat atestă fără putință de tăgadă, împrejurarea că de la acel moment, creditorul a luat la cunoștință despre existența cesiunii și ca atare, i-a devenit opozabilă.
Așadar, dacă anterior datei de_ nu s-a dovedit că ar fi fost îndeplinită vreuna dinte formalitățile prevăzute de lege pentru a atrage opozabilitatea cesiunii de creanță față de creditorul recurent, ulterior acestui moment, cesiunea i-a devenit opozabilă, nemaiputand-o ignora întrucat a luat efectiv la cunoștință despre existența ei .
Rezultă că în ce privește perioada anterioară datei de_ critica recurentului este întemeiată în sensul că cesiunea nu îi este opozabilă, urmand ca recursul promovat să fie admis în această măsură, apreciindu-se
că sunt întrunite, pentru perioada respectivă, condițiile impuse de dispozițiile art.460 C.pr.civ. pentru validarea popririi.
În ce privește soluția asupra cererii de intervenție, tribunalul reține că aceasta nu a fost atacată și oricum, soluția de respingere a acesteia de către prima instanță profită recurentului.
Așa fiind, apreciind că în speță sunt parțial fondate criticile recurentului, tribunalul, în temeiul art.312 al.2,3 art.304 pct.9 C.pr.civ. va admite în parte recursul declarat de creditorul K. I. I. în contra Sentinței civile nr. 11249 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va modificaîn parte în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de creditorul K. I. I. împotriva debitorilor
F. N. Z. S. și F. N. C. P. și a terților popriți D. A., D. R., I. F., T. E., V. A. M., F. A. D. și, în consecință: va dispune validarea popririi înființată asupra sumelor datorate de terții popriți conform adreselor din_ și_ emise de BEJ Cîmpian M. R. în dosar execuțional nr.938/2012 în limita sumelor scadente până la data de_, va mMenține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Raportat la soluția adoptată, în temeiul art.274 C.pr.civ. va obliga pârâții F. N. Z. S. și F. N. C. P. ,D. A., D. R.
, I. F., T. E., și F. A. D. să achite reclamanților suma de 10,3 lei cheltuieli de judecată la fond și 5,15 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentand taxe judiciare de timbru și timbre judiciare,corespunzător pretențiilor admise și în măsura dovedirii lor, cu precizarea că, față de prevederile art.275 C.pr.civ. și de înscrisul depus la fila 118 dosar fond intimata V. A. M. nu va fi ținută la plata cheltuielilor de judecată, recunoscand pretențiile reclamantului.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de creditorul K. I. I. în contra Sentinței civile nr. 11249 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de creditorul K. I. I. împotriva debitorilor F.
N. Z. S. și F. N. C. P. și a terților popriți D. A. ,
D. R., I. F., T. E., V. A. M., F. A. D. și, în consecință:
Dispune validarea popririi înființată asupra sumelor datorate de terții popriți conform adreselor din_ și_ emise de BEJ Cîmpian M.
R. în dosar execuțional nr.938/2012 în limita sumelor scadente până la data de_ .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă pârâții F. N. | Z. | S. | și F. | N. | C. | P. ,D. | |
A. | , D. R., I. F. | , T. | E. | , și F. | A. | D. | să achite |
reclamanților suma de 10,3 lei cheltuieli de judecată la fond și 5,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Decembrie 2013.
Președinte,
C. -A. C.
Judecător,
C. -V. B.
Judecător,
M. O. -S.
Grefier,
G. P.
G.P. 24 Decembrie 2013 Red.M.O.S./Tehn.L.C.
Jud. fond: C. S. -Jud. C. -N._ /2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 326/2013. Validare poprire | Decizia civilă nr. 152/2013. Validare poprire → |
|---|
