Decizia civilă nr. 152/2013. Validare poprire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.152/2013
Ședința publică din data de 2 decembrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: D. M. D.
JUDECĂTOR: C. G. GREFIER: A. VLAIC
Pe rol fiind apelului declarat de apelanta SC D. G. T. S. împotriva sentinței civile nr.11815/_, pronunțată de Judecătoria C. - N., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. C. F., B. BINTINȚAN V., B. BINTINȚAN M.
D., S. M., S. L. M., având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal efectuat în cauză, la ambele strigări, se prezintă reprezentanta apelantei, d-na avocat Criste I. T., în substituirea d-lui avocat M. Răzvan Lăpușan, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta apelantei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel, în cuantu de 20 lei și precizează că numele de familie al intimaților Bintințan și nu Binținean, cum din eroare s- a indicat în cererea de apel. Totodată, arată că susține apelul formulat și nu are alte cereri în probațiune.
T. ul, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul reprezentantei părții prezente, în susținerea cererii de apel.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și, în principal, schimbarea în totalitate a sentinței atacate în sensul respingerii cererii creditorilor de validare a popririi înființate în dosarul execuțional și, în subsidiar, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii în parte a cererii creditorilor de validare a popririi, pentru motivele invocate în scris, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
T. ul reține cauza în pronunțare, în baza actelor și a probelor existente la dosar.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 11815/2013 pronunțată la data de 5 septembrie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă in parte cererea formulată de creditorii B. C. F., B. B. V. și B. B. M. D., in contradictoriu cu debitorii S. M. și S. L. M. și terțul poprit SC DS și s-a dispus validarea popririi infiintate prin adresa din_ de BEJ MANCHEVICI M. in dosarul execuțional nr. 165/2013 pâna la concurenta sumei de 212.000 euro la cursul BNR din ziua platii si 169.006,43 ron din care se scad sumele retinute de tertul poprit prin ordinele de plata 54 si 55 din_ emise de BA. TRANSILVANIA.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit adresei din_ întocmita in dosarul execuțional nr. 165/2013 al BEJ MANCHEVICI M. s-a infiintat poprirea sumelor pe care tertul poprit SC D. G. T. S. le datoreaza debitorului pana la concurenta sumei de 212.000 euro la cursul BNR din ziua platii si 169.006,43 ron. P. rirea a fost comunicata tertului poprit la_ asa cum reiese din comunicarea de la fila 12 din dosarul de fond.
De asemenea, din ordinele de plata depuse la dosar de cate tertul poprit reiese ca acesta a inceput sa consemneze sumele retinand din salariile debitorilor pe lunile iunie și iulie 2013 la data de_ sumele de 154.32 ron prin ordinul 54 respectiv 159,66 ron prin ordinul 55 emise de BA. TRANSILVANIA.
Fata de cele de mai sus, in baza art 460 cpc instanța de fond a admis cererea in parte si a validat poprirea infiintata prin adresa din_ de BEJ MANCHEVICI M. pana la concurenta sumei de 212.000 euro la cursul BNR din ziua platii si 169.006,43 ron din care se scad sumele retinute de tertul poprit prin ordinele de plata 54 si 55 din_ emise de BA. TRANSILVANIA, apreciind ca tertul a inceput sa-si indeplineasca obligatiile doar dupa data introducerii cererii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, apelanta SC D. G. T.
S., solicitând admiterea apelului și, în principal, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii creditorilor de validare a popririi și, în subsidiar, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în parte a cererii de validare a popririi doar în ceea ce privește sumele datorate de apelantă creditorilor S. M. și S.
M. până la data de_ . Totodată, apelanta a solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului apelanta a arătat că hotărârea apelată a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, s-a arătat că în dosarul execuțional apelanta are calitatea de terț poprit, debitorii raportului obligațional și împotriva cărora există un titlu executoriu pentru sumele evidențiate anterior sunt angajații apelantei, S. M. și S. L. M. . Prin urmare, prin poprire urmau a se executa silit sumele datorate de către apelantă, în calitate de angajator, debitorilor S. M. și S. L. M., respectiv cota de 1/3 din veniturile salariale nete ale acestor angajați. Validarea popririi poate fi dispusă de către instanță doar în ipoteza în care terțul poprit nu își execută în mod voluntar obligațiile stabilite prin adresa de înființare a popririi și doar după trecerea unui termen în care nu sunt îndeplinite aceste obligații, concluzie care se desprinde din dispozițiile art. 460 Cod pr. civ., în conformitate cu care "Daca terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmărită, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi."; Pentru determinarea datei de la care terțul poprit avea obligația de a consemna suma datorată debitorului, sunt incidente prevederile art. 456 Cod pr. civ., potrivit cărora
"In termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin.(l).";
Din coroborarea celor două articole anterior
invocate rezultă în mod neîndoielnic că cererea de validare a popririi se va formula de către creditor în termen de 3 luni de la data expirării termenului de 15 zile în care terțul poprit trebuia să se conformeze dispozițiilor din adresa de înființare a popririi. Analizând dispozițiile legale anterior citate din prisma situației din speță, se poate observa că apelantei i-a fost comunicată adresa de înființare a popririi la data de_ (pentru debitorul S. M. ), respectiv la data de_ (pentru debitorul S. L. M. ). In aceste condiții, apelanta avea obligația să se conformeze dispozițiilor cuprinse în adresa de validare a popririi până la data de_, pentru debitorul S. M. și până la data de_ pentru debitoarea S. L. M. . Creditorii au înregistrat cererea de validare a popririi la data de_, așadar în termen de aproximativ o lună de la data la care apelanta avea obligația de a consemna suma de bani datorată debitorilor S. M. și S. L. M. .Mai mult, apelanta a arătat că a achitat la data de 0_ sumele de bani datorate acestor debitor aferente lunii iunie și iulie 2013, astfel cum rezultă din ordinele de plată depuse în probațiune la dosarul cauzei în fața instanței de fond. Prin urmare, apelanta susține că și-a îndeplinit întocmai obligațiile impuse prin adresele de înființare a popririi, în termen de aproximativ două luni de la data la care a luat cunoștință de existența acestei obligații. În acest sens, s-a subliniat că apelanta a fost de bună-credință, iar motivul pentru care și-a îndeplinit cu întârziere obligațiile a fost determinat de împrejurarea potrivit căreia asupra cotei de 1/3 din veniturile salariale nete ale debitorilor S. M. și S. L.
mai era înființată încă o poprire, de către Societatea civilă profesională de Executori Judecătorești "Boloș și Partenerii";, astfel cum rezultă în mod neechivoc din înscrisurile anexate apelului.
În aceste condiții, dat fiind faptul că apelanta a primit două adrese de înființare a popririi asupra aceleiași cote de 1/3 parte din veniturile salariale nete ale debitorilor, în lipsa unei asistențe juridice nu a cunoscut care este cuantumul sumei pe care trebuie să-1 consemneze la dispoziția fiecărui executor judecătoresc, necunoscând dacă există sau nu o ordine de prioritate cu ocazia distribuirilor între creditori. Situația a fost cu atât mai dificilă cu cât executorii judecătorești care au procedat la emiterea adreselor de înființare a popririi erau diferiți și având sediul în județe diferite.
Având în vedere aceste aspecte de fapt, dar și textele legale incidente în materie de validare a popririi, apelanta a apreciat că interpretarea corectă a acestora este în sensul în care creditorul are dreptul de a formula o cerere de validare a popririi doar dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile prevăzute în cuprinsul adresei de validare a popririi și doar într-un termen de 3 luni de la data la care terțul poprit nu și-a îndeplinit aceste obligații.
Având în vedere faptul că apelanta și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin adresa de înființare a popririi, iar motivul pentru care și-a îndeplinit aceste obligații în mod tardiv a fost unul cât se poate de obiectiv, s-a apreciat că instanța de fond în mod greșit a admis cererea de validare a popririi, mai ales având în vedere faptul că în prezent apelanta nu mai are calitatea de angajator al debitorilor S. M. și S. L. M., contractul individul de muncă al acestor debitori încetând prin acordul părților la data de_ în temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii. În aceste condiții și luând în considerare faptul că în calitate de terț poprit apelanta putea fi obligată doar la plata sumelor efectiv datorate foștilor angajați, S. M. și S. L. M., până la concurența sumei de 212.000 Euro și a sumei de 169.006,43 lei, s-a apreciat că aceasta poate fi obligată doar la plata a 1/3 din valoarea salariului net datorat debitorului S. M. și debitorului S. L. M. până la data încetării raporturilor de muncă. În concret, conform statelor de plată anexate, apelanta susține că datorează următoarele sume cu titlu de drepturi salariale debitorilor S.
M. și S. L. M.: pentru luna iunie 2013 salariul net al debitorului S. M. a fost în cuantum de 479 lei, iar salariul net a debitoarei S. L. M. a fost în cuantum de 463 lei; pentru luna iulie 2013 salariul net al debitorului S. M. a fost în cuantum de 479 lei, iar salariul net a debitoarei S. L. M. a fost în cuantum de 463 lei; pentru luna august 2013 salariul net al debitorului S. M. a fost în cuantum de 479 lei, iar salariul net a debitoarei S. L. M. a fost în cuantum de 463 lei. Totodată, în perioada 27.08-_ s-a aprobat acordarea unui număr de 19 zile de concediu fără salar angajaților S.
M. și S. L. M., astfel încât pentru această perioadă apelanta nu datorează nici o sumă cu titlu de drepturi salariale. Așadar, în total de la data comunicării adreselor de înființare a popririi și până la data încetării raporturilor de muncă sumele datorate de către apelantă debitorului S. M., respectiv S. L. M., reprezentând salariu net, sunt în cuantum total de 1437 lei (pentru debitorul S. M. ) și 1.389 lei (pentru debitoarea S.
L. M. ). Raportând cota de 1/3 din salariul net (pentru care s-a înființat poprirea) la
sumele menționată anterior, rezultă că apelanta poate â fi obligată la plata sumei de 479 lei pentru debitorul S. M. și 463 lei pentru debitoarea S. L. M. în temeiul adreselor de înființare a popririi la care s-a făcut anterior referire. Cu toate acestea, asupra cotei de 1/3 parte din veniturile salariale ale debitorilor mai există o poprire înființată, astfel cum s-a menționat anterior. Raportat la acest aspect, dar luând în considerare și faptul că potrivit dispozițiilor din codul de procedură civilă privind distribuirea sumelor rezultate din executarea silită, creditorii pentru care s-au emis adresele de validare a popririi au același rang de preferință, apelanta are obligația de a achita, în temeiul fiecărei adrese de înființare a popririi, doar cota de 1/6 parte din venitul salarial neț lunar al debitorului S. M., respectiv S. L. M. către fiecare creditor (respectiv 1/6 către creditorii Colceriu Alexandru și P. C. Constantin și 1/6 către creditorii B. C. F. ,
B. Bintinean V. și B. Bintinean M. D. ). Luând în considerare faptul că ambii creditori au același rang de preferință, apelanta a apreciat că datorează creditorilor menționați în fiecare sentință de validare a popririi cota de 1/6 parte din veniturile salariale nete ale debitorului S. M. (respectiv 1/6 din veniturile salariale pentru fiecare creditor).
Prin urmare, date fiind împrejurările invocate, apelanta a susținut că poate fi obligată doar la plata sumei de 239,5 lei (pentru debitorul S. M. ) și a sumei de 231,5 lei (pentru debitoarea S. L. M. ), sume din care a achitat deja 313,98 lei, astfel cum rezultă în mod neechivoc din cuprinsul ordinelor de plată.
S-a mai arătat că pentru a opera poprirea, este evident că în primul rând este necesar să existe un raport juridic între terțul poprit și debitor, în sensul în care debitorul să dețină o creanță asupra terțului poprit, aspect care rezultă în mod clar din prevederile art. 452 alin.(l) Cod pr. civ., în conformitate cu care "Sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile corporale datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care acesta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.";Așadar, poprirea este o formă de executare silită a bunurilor mobile corporale datorate debitorului de către un terț, astfel încât în lipsa unor raporturi juridice în temeiul cărora terțul să datoreze sume de bani debitorului nu se justifică ca apelanta să fie obligată să achite din patrimoniul propriu a sumelor datorate de către debitorii S. M. și S. L. M. intimaților. Această concluzie este cu atât mai evidentă cu cât în prezent între apelantă și oricare dintre debitori nu mai există raporturi juridice care să dea naștere la creanțe în favoarea acestora din urmă.
Apelanta consideră că, dată fiind natura popririi și condițiile în care aceasta se dispune, în niciun caz nu este legală dispoziția din cuprinsul sentinței apelate potrivit căreia poprirea se validează "până la concurența sumei de 212.000 Euro și 169.006 lei"; fără a se preciza în mod expres că apelanta poate fi obligată, în temeiul validării popririi la plata către intimați a sumelor datorate debitorilor S. M. și S. L. M. până la concurența sumelor menționate anterior și doar în limita sumelor datorate acestor debitori. Obligarea apelantei la plata în favoarea intimaților a întregii sume datorate de către debitori acestora, deși apelanta nu datorează la acest moment nicio sumă debitorilor, iar raporturile de muncă au încetat, nu este o măsură legală, în condițiile în care aceasta nu este subiect pasiv al raportului obligațional existent între debitori și intimați, iar în calitate de terț poprit poate fi obligată doar la plata sumelor evidențiate anterior, datorate efectiv debitorilor. Toate aceste susțineri sunt confirmate pe deplin de prevederile art. 460 Cod pr. civ, în conformitate cu care "Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, sumele datorate debitorului, iar în caz contrar va dispune desființarea popririi.";
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor de înființare a popririi din data de 12 iunie 2013 emise de executorul judecătoresc Manchevici M. în cadrul dosarului execuțional nr. 165/2013 s-a dispus înființarea unei popriri în cotă de 1/3 parte din veniturile nete lunare pe care terțul poprit SC D. G. T. S. le datorează debitorilor S. L. M. și S. M., dispoziția de poprire fiind comunicată terțului poprit la data de 14 iunie 2013 (filele 6-7 și 12 dosar fond). La data de 4 septembrie 2013, după comunicarea cererii de validare a popririi (27 august 2013 - fila 35 dosar fond), prin ordinele de plată 54 și 55, terțul poprit a consemnat și transmis executorului judecătoresc sumele de 154,32 lei, respectiv 159,66 lei (filele 38-39 dosar fond).
T. ul achiesează la susținerile apelantei SC D. G. T. S. în ceea ce privește faptul că dispozițiile care guvernează executarea silită în dosarul execuțional nr. 165/2013 al BEJ Manchevici M. sunt dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 3 din legea nr. 76/2012 având în vedere ca data formulării cererii de executare silită este 13 februarie 2013, anterioară intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă..
Potrivit dispozițiilor art. 456 Cod procedură civilă, terțul poprit avea obligația ca în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, astfel că obligația terțului poprit s-a născut la data la care i s-a comunicat dispoziția de poprire, aceasta devenind exigibilă la data de 30 iunie 2013, obligație care trebuia să fie executată de bunăvoie, termenul de 3 luni prevăzut de art. 460 Cod procedură civilă nu se referă la momentul până la care terțul poprit poate să își execute obligația, căci acest termen este prevăzut de art. 456 Cod procedură civilă, ci se referă la termenul în care creditorii sau organul de executare pot sesiza instanța de executare cu o cerere de validare a popririi, termenul de 3 luni fiind un termen maxim și nu minim cum a invocat apelanta. Având în vedere faptul că apelanta terț poprit a procedat la consemnarea și comunicarea sumelor datorate doar în data de 4 septembrie 2013, mult după împlinirea termenului prevăzut de art. 456 Cod procedură civilă, având în vedere și faptul că avea calitatea de debitor ai debitorilor urmăriți la data înființării popririi, în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru validarea poprii prevăzute de art. 460 Cod procedură civilă.
De asemenea nu este justificată neîndeplinirea obligației de a consemna sumele de bani de către terțul poprit nici prin faptul că asupra acelorași venituri au fost instituite popriri și de alți creditori, căci dispozițiile art. 456 alin. 2 și art. 459 Cod procedură civilă reglementează în mod clar conduita terțului poprit în acest context, conduită care însă nu a fost urmată de către apelantă. Mai mult, nu poate fi reținută nici susținerea apelantei cum că nu a avut cunoștință de modul în care trebuia să acționeze căci acest mod este reglementat în mod expres și clar de dispozițiile art. 456-457 Cod procedură civilă, iar invocarea necunoașterii dispozițiilor legale nu poate fi acceptată căci se încalcă prezumția legală absolută cuprinsă în adagiul nemo censetur ignorare legem.
În ceea ce privește deciziile de încetare a contratului individual de muncă a debitorilor urmăriți depuse de către apelantă (filele 13-16), tribunalul reține că aceasta nu a făcut dovada înregistrării acestora în registrul general al salariaților, ori în lipsa acestei mențiuni aceste înscrisuri pot avea doar valoarea probatorie prevăzută de art. 52 Cod comercial, respectiv pot face dovadă doar împotriva apelantei iar nu și în favoarea sa.
De asemenea, mai reține tribunalul faptul că în cazul sumelor datorate periodic, cum este cazul salariului, validarea popririi se face deodată, atât pentru sumele scadente în momentul validării popririi cât și cele pentru care vor fi datorate, însă în ceea ce privește aceste din urmă sume, hotărârea de validare nu produce efecte decât în momentul
în care ele devin exigibile. Având în vedere că în lipsa extrasului din registrul general de evidență a salariaților nu se poate reține încetarea raporturilor de muncă între terțul poprit și debitorii urmăriți, nu pot fi admise susținerile apelantei cu privire la o eventuală caducitate a popririi. De asemenea, raportat la cele de mai sus, în mod temeinic instanța de fond a dispus validarea popririi pentru întreaga creanță urmărită în dosarul execuțional, aceasta devenind exigibilă pe măsură ce sumele datorate de terțul poprit devin exigibile, astfel că susținerile apelantei cu privire la acest aspect sunt și ele neîntemeiate.
Pentru aceste motive, raportat la dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat, apelul declarat de către apelanta SC D. G. T. S. în contradictoriu cu intimați B. C. F., B. BINTINTEAN V., B. BINTINTEAN M. D., S. M. și S. L. M., împotriva sentinței civile nr. 11815/2013 pronunțată la data de 5 septembrie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totalitate.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către apelanta SC D. G. T. S., cu sediul procesual ales în C. -N., str. Acad. DP nr. 24, jud. C., în contradictoriu cu intimați B. C. F., dom. în C. -N., str. C. nr. 10, ap. 1, jud. C., B. BINTINTEAN V. și B. BINTINTEAN M. D., ambii domiciliați în C. -N., str.
A. nr. 13, ap. 9, jud. C., S. M., dom. în sat Calacea, comuna G. nr. 111 A, jud. Sălaj, S. L. M., dom. în C. -N., A. D. nr.9, ap. 135, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 11815/2013 pronunțată la data de 5 septembrie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totalitate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||
D. M. D. | C. | G. | A. VLAIC |
Red.CG/MM 8 ex./_
Judecător fond: I. V., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 1283/2013. Validare poprire | Încheierea civilă nr. 172/2013. Validare poprire → |
|---|
