Decizia civilă nr. 754/2013. Validare poprire
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 754/2013
Ședința publică de la 16 Iulie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. S. B.
Judecător E. L. Judecător A. -F. D. Grefier G. P.
S-a luat spre examinare recursul promovat de către creditorul C. I. precum și recursul promovat de către debitorul B. N. în contra Sentinței civile nr. 149 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., privind și intimatele terț poprit P. C. C. și C. C. R. PRIN P., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul intimatelor, consilier juridic Man I., cu împuternicirea la dosar, lipsind recurenții.
Procedura legal îndeplinită.
Consilier juridic Man I. depune la dosar înscrisuri precizând că le depune cu titlu de jurisprudență.
T. ul dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, raportat la lipsa recurenților.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare, a răspuns reprezentantul intimatelor, consilier juridic Man I., lipsind recurenții.
T. ul dispune a se consemna că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare de către primărie pentru termenul anterior prin care s-a invocat aplicabilitatea sancțiunii decăderii cererii de validare a popririi. La solicitarea instanței, reprezentantul intimatelor arată că înțelege să o susțină. T. ul constată că nu s- a pus în discuție chestiunea legală de calea de atac.
Reprezentantul intimatelor arată că nu s-a pus în discuție pentru că nu s-a timbrat. Arată că înțelege să susțină că în speță calea de atac este recursul, legiuitorul a precizat expres.
T. ul, după deliberare, având în vedere faptul că nu este prevăzută în mod expres o cale de atac, aplică dispozițiile generale sens în care, potrivit art. 282 ind. 2 C.pr.civ. raportat la valoarea obiectului pricinii califică calea de atac ca fiind cea a recursului. În ceea ce privește excepția decăderii, având în vedere faptul că cererea de validare a fost formulată înăuntrul termenului de 3 luni prevăzut de art. 460 alin. 1 C.pr.civ., respinge această excepție și unește cu fondul cauzei excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei C. C. după care acordă cuvântul asupra excepției și a celor două recursuri.
Consilier juridic I. Man, în reprezentarea intimatelor, arată că legislativ instituția P. Cuzidroara s-a înlocuit cu instituția C. C., păstrându-se CUI. Solicită respingerea recursului creditorului Csonca I. deoarece sumele nu au fost validate. Referitor la recursul debitorului B. N. arată că în mod corect instanța a calificat cererea ca fiind o cerere reconvențională, chiar dacă a fost intitulată în alt fel. Susține admiterea parțială a acestui recurs deoarece contractul de împrumut era un act juridic valabil la data încheierii. Se cere nulitatea parțială a acelui contract, se referă la penalități deci nu înțelege ce probe mai trebuie administrate. Chiar din motivare face trimitere la dispozițiile vechiul cod civil referitoare la dobânzi. Fără cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.149/14 Februarie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei D.
, a fost respinsă acțiunea pentru validarea popririi, formulată de creditorul C. I., în contradictoriu cu debitorul B. N. lae și terții popriți P. C. C., C.
C. reprezentată prin primar și respinsă acțiunea reconvențională formulată de debitorul B. N. lae, având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului executoriu și anularea actelor de executare silită efectuate în dos. execuțional nr.1040/2011.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin contractul autentificat sub nr. 1073/_ (f. 56), creditorul a împrumutat debitorului la_, 10.000 euro, debitorul obligându-se să restituie această sumă până la data de_ .
Debitorul s-a obligat să achite pentru fiecare zi de întârziere, în ipoteza în care nu restituie suma împrumutată până la data de_, penalități de întârziere de 0,5% din suma exigibilă de plată.
La 1 iunie 2011, debitorul a restituit creditorului suma de 9.000 euro obligându-se să restituie restul sumei până la 24 iulie 2011.
La 7 iulie 2011, debitorul a restituit creditorului 1000 euro și s-a obligat să restituie restul sumei până la data de_ .
Potrivit situației întocmite ca anexă la aceste declarații, debitorul era obligat să-i achite creditorului în baza contractului de împrumut penalități de întârziere în cuantum de 3230 euro.
La data de_ creditorul s-au adresat executorului judecătoresc pentru a cere executarea silită a contractului. La_ prin Încheierea nr. 1265/CC/2011 s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu, constând în Contractul de împrumut autentificat sub nr. 1073/_ .
La_, cu adresa de la fila 64 în baza sentinței și a proceselor - verbale privind cheltuielile de executare, în temeiul art.453 Cod procedură civilă, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra veniturilor debitorului angajat la P. C., până la concurența sumei totale de 2194,75 lei, reprezentând cheltuieli de executare și 3230 euro reprezentând debit.
Adresa a fost comunicată terțului poprit la data de_, iar debitorului la data de_ . Aceste acte de executare au fost întocmite în Dos. de executare nr. 1040/2011.
Debitorul a fost angajatul terțului poprit, până la data de 29 iunie 2012, astfel cum rezultă din Adresa nr. 1525/_ . În prezent debitorul nu mai este angajatul terțului poprit.
Potrivit art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă și art.1099 Cod civil, pentru neexecutarea unor obligații impuse terțului prin adresa de înființare a popririi se poate angaja împotriva acestuia atât răspundere civilă delictuală cât și obligarea la plata amenzii civile.
În prezent, având în vedere că raporturile de muncă ale debitorului cu terțul poprit au încetat, refuzul terțului poprit de a face rețineri din salariul debitorului este justificat și acestuia nu i se mai poate pretinde reținerea sumelor de 2194,75 lei, 3200 euro.
Potrivit dispozițiilor art.455 alin.1 Cod procedură civilă, în cazurile prevăzute la art.453 alin.2 Cod procedură civilă, popririle rămâne în ființă și atunci când debitorul își schimbă locul de muncă la o altă unitate sau este pensionat. În aceste cazuri unitatea de la care pleacă debitorul va trimite actele prin care s-a înființat poprirea unității la care se află noul loc de muncă al debitorului, care, de la data primirii acestor acte devine terț poprit. Această ipoteză se referă la sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere sau alocație pentru copii și în cazurile datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrității corporale sau a sănătății.
Una din condițiile prevăzute la art.460 alin.2 Cod procedură civilă pentru a se valida poprirea este "dacă din probele administrate,rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului";.
Având în vedere că în prezent debitorul nu mai este angajatul terțului poprit, iar creanța pentru care s-a început executarea silită în dos. nr. 1040/2011 a BEJ ADAM DRAGOȘ și OSZOCZKI A. S nu este de natura celei prevăzute la art. 453 alin.2 Cod procedură civilă, s-a constatat că nu sunt întrunite condițiile art.460 Cod procedură civilă, iar cererea pentru validarea popririi instituite asupra veniturilor salariale ale debitorului în calitate de angajat al Primăriei comunei C.
, a fost respinsă.
În consecință, a fost respinsă și cererea pentru obligarea debitorului și al terțului poprit la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la acțiunea reconvențională, în ceea ce privește anularea actelor de executare silită din dos. execuțional nr.1040/2011, s-a admis excepția tardivității acesteia în condițiile în care adresa de înființare a popririi a fost comunicată debitorului la data de_, acesta semnând de primire, iar acțiunea reconvențională a fost promovată la data de 4 mai 2012 fiind incidente dispozițiile art.401 alin.1 lit. a cod procedura civilă.
Capătul de cerere din acțiunea reconvențională, referitor la constatarea nulității absolute a titlului executoriu, a fost respins deoarece debitorul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă pentru existența unor cauze care să atragă nulitatea absolută a contractului de împrumut autentificat de notarul public.
Împotriva Sentinței civile nr.149/14 Februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Dej, a declarat recursul debitorul B. N.
(f.4-5), prin care a solicitat modificarea parțială a sentinței civile recurate referitor la capetele de cerere privind contestația la executare și constatarea nulității absolute parțiale a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut autentificat sub nr.1073/29 decembrie 2010 încheiat la B.N.P. Telek Ildiko, în ceea ce privește penalitățile de 0,5% din suma exigibilă de plată pentru fiecare zi de întârziere, precum și anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.1040/2011 și, pe cale de consecință, obligarea creditorului C. I. la restituirea eventualelor sume bănești reținute din conturile sale prin această procedură, în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată la instanța de fond, întemeiată pe art.304 pct.7 teza II Cod procedură civilă.
În motivare
a învederat faptul că instanța de fond nu a făcut nici o referire la temeiul legal invocat de către el, adică Legea nr.313/1879, lege care la data de 29 decembrie 2010 era în vigoare, ea fiind abrogată doar la data de 01 Octombrie 2011.
Admisibilitatea celorlalte capete de cerere, respectiv anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.1040/2011, precum și întoarcerea executării silite prin obligarea creditorului C. I. depinzând de anularea parțială a titlului executoriu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9, art.3041Cod procedură civilă, art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Împotriva Sentinței civile nr.149/14 Februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Dej, a declarat recursul și creditorul C. I.
(f.7-14),, prin care a solicitat schimbarea în parte a acțiunii formulate, validarea popririi și obligarea terțului poprit să plătească creditorului 1/3 parte din drepturile salariale încasate de debitorul B. N. în perioada 31 Octombrie 2011 - 29 Iunie 2012, cu obligarea debitorului și terțului poprit la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare
a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză, în prezent, având în vedere că raporturile de muncă ale debitorului cu terțul poprit au încetat, refuzul terțului poprit de a face rețineri din salariul debitorului este justificat și acestuia nu i se mai poate pretinde reținerea sumelor de 2.194,75 lei și
3.230 Euro.
Astfel, la data de 26 Octombrie 2011 executorul judecătoresc Oszoczki A. s de la B.E.J. Adam Dragoș și Oszoczki A. s, în urma cererii de începere a executării silite prin poprire formulată de subsemnatul, creditor la data de 14 Octombrie
2011, a emis adresa de poprire către terțul poprit, adresă comunicată acestuia la data de 31 Octombrie 2011.
În termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit avea obligația să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului.
Cum din cuprinsul adresei nr.1525/05 Iulie 2012 rezultă că debitorul a fost angajatul terțului poprit, până la data de 29 Iunie 2012, apreciază că în mod nelegal și neîntemeiat, în dezacord cu situația de fapt, instanța de fond a respins acțiunea pentru validarea popririi, formulată de creditorul C. I. în contradictoriu cu debitorul B. N. lae și terții popriți P. comunei C., C.
C. reprezentată prin primar.
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Prin întâmpinarea formulată, terții popriți P. comunei C., C.
(f.32), au învederat faptul că sunt de acord cu admiterea recursului formulat de B. N. lae împotriva Sentinței civile nr.149/2013 a Judecătoriei D. și menținerea parțială a acestei sentințe, în sensul menținerii soluției dată de instanța de fond cu privire la respingerea acțiunii pentru validarea popririi.
În motivare
învederează faptul că instanța de fond corectă a apreciat că în speță, calea de atac este recursul, deoarece în cuprinsul Capitolului Cartea V - Despre executarea silită legiuitorul a precizat în mod expres situațiile în care calea de atac este apelul.
Așa cum rezultă din actele existente la dosar, adresa le-a fost comunicată în calitate de terț poprit la data de 31 Octombrie 2011, acțiunea fiind înregistrată la Judecătoria Dej la data de 18 Aprilie 2012, deci cu mult peste termenul de trei luni prevăzut de art.460 alin.1 vechiul Cod de procedură civilă, termenul de trei luni fiind un termen imperativ, legal, fix și absolut, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii.
Prin urmare, apreciază că cererea lui B. N. lae este admisibilă, în sensul că prevederile Legii nr.313/1879 erau în vigoare la data de 29 Decembrie 2010, data încheierii contractului de împrumut la notar, iar admisibilitatea celorlalte capete de cerere, respectiv anularea tuturor formelor de executare silită, precum și întoarcerea executării silite în dosarul execuțional nr.1040/2011 sunt cereri subsecvente anulării parțiale a titlului executoriu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115-118 vechiul Cod de procedură
civilă.
Analizând recursul declarat de către creditorul C. I., prin
prisma dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Astfel, potrivit art.137 C pr civ instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Potrivit art.77 din Legea 215/2001, primăria este însă o simplă structură funcțională alcătuită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ- teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale și care nu este deci persoană juridică de drept public, neputând sta în judecată ca pârâtă, potrivit art.41 C.proc.civ.
Având în vedere considerentele expuse, tribunalul constată că excepția capacității procesuale de folosință a terțului poprit P. comunei C. este întemeiată, sens în care o va admite ca atare.
Din cuprinsul dosarului execuțional depus în fața instanței de fond tribunalul reține că doar asupra entității P. comunei C. s-a înființat poprirea, la cererea creditorului C. I., așa cum rezultă din adresa de la fila 75 verso din dosarul de fond, precum și din dovada de comunicare de la fila 77 verso din dosarul de fond.
Odată statuat asupra faptului că P. comunei C. nu are capacitate procesuală de folosință și în condițiile în care poprirea nu s-a înființat asupra unității administrativ-teritoriale, comuna C., tribunalul, în temeiul art.312 alin 1 C pr civ va respinge ca nefondat recursul promovat de recurentul creditor
I. .
Analizând recursul declarat de către debitorul B. N., prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Astfel, critica formulată de către recurent în sensul că se impune anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului execuțional nr.1040/2011 a BEJ ADAM DRAGOȘ și OSZOCZKI A. S nu poate fi primită ca fiind fondată, întrucât, în mod corect prima instanță, statuând, în ceea ce privește partea din cererea reconvențională formulată de debitorul B. N. privind anularea actelor de executare silită din dos. execuțional nr.1040/2011, a admis excepția tardivității acesteia în condițiile în care adresa de înființare a popririi a fost comunicată debitorului la data de_, acesta semnând de primire, iar acțiunea reconvențională a fost promovată la data de 4 mai 2012 fiind incidente dispozițiile art.401 alin.1 lit. a cod procedura civilă.
În schimb este întemeiată susținerea recurentului în ceea ce privește necesitatea constatării nulității absolute parțiale a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut autentificat sub nr. 1073/_ de către BNP Teleky Ildiko în ceea ce privește penalitățile de 0,5 % din suma exigibilă de plată pentru argumentele care vor fi expuse în continuare:
Prin Decizia nr. XI din 24 octombrie 2005 pronunțată de ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - SECȚIILE UNITE privind aplicarea dispozițiilor art. 1, art. 2 și ale art. 3 alin. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu referire la art. 969 alin. 1 din Codul civil - Dosar nr. 8/2005 s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 1, art. 2 și ale art. 3 alin. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu referire la art. 969 alin. 1 din Codul civil, s-a statuat următoarele:
Clauza penală prin care se stabilește obligația restituirii la scadență a sumei împrumutate sub sancțiunea penalităților de întârziere, pe lângă dobânda contractuală convenită sau pe lângă dobânda legală, contravine prevederilor legii.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a relevant că este correct punctual de vedere al acelor instanțe care au considerat că este nulă clauza penală prin care sunt prevăzute penalități de întârziere, în afara dobânzii contractuale sau a celei legale, apreciind că o asemenea clauză este prohibită de lege.
De asemneanea s-a mai reținut în considerentele aceseti decizii că în justificarea acestui punct de vedere s-a motivat că, în raport cu prevederile Legii nr. 313/1879, care nu a fost abrogată și nici nu a căzut în desuetudine, clauza penală în contractele de împrumut este interzisă. S-a mai relevat că, atât timp cât dispozițiile legale care nu permit prevederea clauzei penale în contractele de împrumut sunt de ordine publică, potrivit art. 5 din Codul civil nu se poate deroga de la aceste dispoziții prin convenții.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin 1 C pr civ va admite în parte recursul declarat de debitorul B. N. în contra Sentinței civile nr. 149 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
, pe care o modifică în parte și pe cale de consecință: admite în parte cererea reconvențională formulată de debitorul B. N., constată nulitatea absolută parțială a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut autentificat sub nr. 1073/_ de către BNP Teleky Ildiko în ceea ce privește penalitățile de 0,5 % din suma exigibilă de plată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Admite excepția lipsei capacității de folosință a PRIMĂRIEI C. C. | . | |
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurentul creditor C. | I. | . |
Admite în parte recursul declarat de debitorul B. N. în contra Sentinței civile nr. 149 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
D., pe care o modifică în parte și pe cale de consecință: admite în parte cererea reconvențională formulată de debitorul B. N., constată nulitatea absolută parțială a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut autentificat sub nr. 1073/_ de către BNP Teleky Ildiko în ceea ce privește penalitățile de 0,5 % din suma exigibilă de plată.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, F. -S. B. | Judecător, E. L. | Judecător, A. -F. D. |
Grefier, G. P. |
Red. A.P.B./16 Aprilie 2013/4 p/1910. Red. A.F.D./2 exemplare/18 iulie 2013
Judecător fond: Mânzat C. Iasmina - Judecătoria Dej
| ← Decizia civilă nr. 777/2013. Validare poprire | Decizia civilă nr. 118/2013. Validare poprire → |
|---|
