Decizia civilă nr. 13/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 13/R/2013
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. | N. | , judecător |
JUDECĂTOR: C. | I. | |
JUDECĂTOR: I. | S. | |
GREFIER: V. | V. |
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanții M. V. și M. P. împotriva sentinței civile nr.1639din_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._
, având ca obiect revendicare imobiliară .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții reclamanți M. V. și M.
P., avocat M. Stelian pentru intimatul pârât N. G., lipsă fiind toate celelalte părți. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recurentul reclamant M. V. depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 31 lei, aspect față de care tribunalul statuează că recursul este și legal timbrat. Mai depune și o scrisoare medicală însoțită de un script.
Recurenta M. P. procedează la semnarea cererii de recurs în ședință.
Tribunalul, din oficiu, pune în discuție excepția nulității recursului ca nefiind motivat în termenul prevăzut de lege.
Recurenții reclamanți M. V. și M. P., față de excepția invocată, solicită respingerea acesteia întrucât scriptul pe care l-a depus astăzi în ședință publică reprezintă motivele recursului.
Reprezentantul intimatului pârât N. G., avocat M. Stelian, solicită admiterea excepției și, în consecință să se constate nulitatea recursului, întrucât motivele de recurs nu au fost formulate și depuse în termen legal. Solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
Tribunalul reține cauza în pronunțare cu privire la excepția invocată din oficiu.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.1639/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată si precizată de reclamanții G. V. și G.
S. M.
, împotriva pârâtului N. G.
, având ca obiect revendicare imobiliară si despăgubiri civile, în baza art. 246 Cod pr. civilă s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamaților M. V.
, M. P. , in acțiunea civilă inițială formulată in contradictoriu cu pârâtul N. G., au fost obligați reclamanții G. V., G. S. M., M. V., M. P., in solidar, să-i plătească pârâtului suma de 837 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, s-a respins ca neîntemeiată cererea de cheltuieli de judecată formulată de către reclamanții G. V., G. S. M. .
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Conform extrasului de CF 2103 I. M. nr. top. 585/2/1 proprietarii tabulari asupra acestui imobil teren, de natură arător in intravilan in suprafață totală de 403 mp. sunt reclamanții G. V. si soția G. S. M. născută M. cu titlu de întreținere viageră bun comun (încheiere CF 1370/1993). Menționăm că potrivit notărilor din coala C figurează cu drept de uzufruct viager si in temeiul aceluiași contract de întreținere reclamanții M. V. si soția M. P. pentru același imobil teren.
Verificându-se istoricul si dezmembrările aferente operate pentru imobilul cu nr. top. inițial 585/2, se constată că acesta a constituit obiectul mai multor litigii civile și care au fost soluționate prin sentința civilă nr.2236/_, a Judecătoriei Năsăud având ca obiect partaj
judiciar si respectiv prin sentința civilă nr. 1034/_ având ca obiect uzucapiune.Astfel prin raportare la partajarea propusă s-au efectuat înscrierile in CF pentru coindivizarii copartajanți M. Zaharie si N. I., ș.a pe lângă loturile distincte cu drept de proprietate exclusiv și a lotului cu conotație de drum de acces in indiviziune in suprafață de 222 mp. nr. top. nou 585/2/2/a. Conform sentinței civile nr.1034/1982 s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul M. V. și s-a constatat că acesta a dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului incris CF 1994 I. M. nr. top. nou 585/2/1 in suprafață de 403 mp. si cu consecința intabulării in CF a dreptului de proprietate in conformitate cu raportul de expertiză întocmit de către expertul Oanea Leonida. Din considerentele acestei hotărâri s-a reținut că a existat in acel moment o chestiune divergentă in sensul că ceilalți pârâți din acel litigiu civil (antecesorii părților) au fost de acord ca reclamantul să-și înscrie dreptul de proprietate dobândit prin uzucapiune si in condițiile legii, dar cu excluderea porțiunii de teren ce face parte din drumul de acces, folosit de toți coproprietarii limitrofi in stare de indiviziune.
Totuși deși s-a evidențiat că expertul nu a inclus in lotul reclamantului si porțiunea de drum limitrofă, deoarece acest drum este de natură să-i deservească pe toți proprietarii indivizari s-a concluzionat că această problemă nu a fost corect elucidată, iar prin concluziile tehnice din lucrarea întocmită în prezentul dosar se confirmă necorelarea dintre starea de fapto si starea de CF, in privința suprafeței efective din lotul uzucapat de reclamantul M. V. si transmis reclamanților
G. prin contractul de întreținere. Conform concluziilor tehnice expertul judiciar Hazbei F. a relevat că in urma măsurătorilor efectuate cu aparatură topografică de precizie si a identificărilor loturilor a rezultat că suprafața aferentă nr. top. 585/2/1 este de 180 mp. iar pârâtul N. G. nu ocupă nici o porțiune din imobilul teren înscris in CF 2103 I. M. . Explicațiile tehnice pentru diferențele de suprafață sesizate intre această lucrare si cea care a stat la baza intabulării in CF (expertiza Oanea Leonida) rezidă in faptul că schița din primul raport întocmită in dosarul 675/1982 nu este la scară, suprafața a fost calculată eronat, iar drumul de acces este situat la vest de terenul din litigiu, iar natura acestuia ca drum de servitute este redată si in prima lucrare de expertiză. Mai mult s-a concluzionat că reclamanții nu pot emite pretenții pentru anumite porțiuni din drumul de acces care se învecinează cu proprietatea reclamantului, iar problema evaluării contravalorii recoltei anuale ce s-ar fi putut obține de pe suprafața de teren pretins ocupată nu se poate soluționa, deoarece ramura de cultură actuală a acestui teren este drum de acces la proprietățile pârâților din litigiu. Deși prin prisma obiecțiunilor formulate de către reclamantul M.
V. cu privire la identificarea propriu-zisă efectuată de expert judiciar Hazbei F., s-a admis proba cu noua expertiză solicitată si in temeiul dispozițiilor art.212 Cod pr. civilă, in final pentru neconformarea la dispozițiile instanței privind depunerea avansului onorariu expert fixat și implicit a obiectivelor s-a aplicat sancțiunea decăderii din probă conform art. 170 Cod pr. civilă.
Acțiunea in revendicare imobiliară reprezintă acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, dar in speță concluzionăm prin analiza probelor administrate si cu precădere a lucrării tehnice întocmită in cauză, că aceasta nu este întemeiată că nu există o operațiune de ocupare a suprafeței pretins revendicate, iar neînțelegerile au ca premisă practic o necorelare intre starea de facto si starea de CF care ar implica o rectificare suprafață de CF in sensul diminuării lotului cu nr. top. 585/2/1 de la suprafața de 403 mp. notată in CF la suprafața reală efectiv utilizată. In acest context prima instanță a sesizat si corespondența pentru suprafața de 223, 222 mp. ce se circumscrie drumului de acces si suprafața preconizată ca ocupată si pretins revendicată apreciată de către reclamanți la 222 mp. Raportat la starea de fapt anterior expusă si prin prisma dispozițiilor art. 480 cod civil cu corespondența in prevederile art.563 Noul Cod civil, reținând si momentul pronunțări hotărârii si cu aplicarea prevederilor art. 998 și urm Cod civil, cu corespondența in prevederile art.1357 Noul Cod civil, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă precizată de reclamanții G. .
Deși inițial și prin raportare la starea de coproprietate tabulară asupra imobilului din litigiu reflectată de extrasul de CF s-a preconizat invocarea unei excepții a lipsei calității procesuale active a reclamanților M., totuși ulterior acest aspect nu s-a mai impus prin precizarea de acțiune formulată doar de proprietarii tabularii si care au clarificat acest aspect si in contextul in care cei doi reclamanți M. au depus cereri scrise prin care se redă manifestarea de voință in sensul renunțării la judecată si prin corelare cu prevederile art. 246 Cod pr. civilă. Acest aspect a fost reținut de către instanță in dispozitiv cu mențiunea că in aprecierea instanței calitatea procesuală
activă se justifică datorită notării dreptului de uzufruct viager si prin raportare la petitul de despăgubiri.
In temeiul dispozițiilor art. 274, art.277 Cod pr. civilă, coroborat cu art.246 alin.3 Cod pr. civilă si prin raportare la soluția adoptată, reținând și culpa procesuală a reclamanților prima instanța i-a obligat pe aceștia in solidar să-i plătească pârâtului suma de 837 lei reprezentând contravaloare onorariu de avocat si cheltuieli de transport aferente pentru deplasarea pe ruta I. M.
/Năsăud și retur și la termenele de judecată acordate si conform chitanțelor si dovezilor justificative anexate. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată constând din contravaloarea zilei de prezență in instanță deoarece nu s-au depus dovezi care să probeze cuantumul pretins.
In baza acelorași dispoziții legale s-a respins ca neîntemeiată cererea de cheltuieli de judecată formulată de către reclamanții G. si constând din onorariu avocat, onorariu expert.
Împotriva hotărârii expuse au declarat recurs, în termen legal, reclamanții M. V. și M.
P.
, solicitând admiterea acestuia, întrucât nu s-au luat în considerare actele notariale, arătând că motivele recursului le vor depune în termen, sentința fiindu-le comunicată la data de_ .
La termenul de judecată din data de_ tribunalul a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare în termenul legal, pe care a pus-o în discuția contradictorie a părților în ședința publică din data de_, ocazie cu care recurenții au depus la dosar motivele recursului.
Examinând prioritar potrivit dispozițiilor art. 137 Cod proc. civ. excepția invocată, după prealabila discutare a acesteia în condiții de contradictorialitate, tribunalul reține următoarele.
Art. 303 Cod proc civ stipulează că recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor socotindu-se de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În cauză hotărârea primei instanțe a fost comunicată celor doi reclamanți renunțători la judecată la data de_ potrivit dovezii de comunicare atașată la f. 163 și 167 dosar de fond, cererea de recurs a fost adresată în termen legal la data de_ (f.2 recurs).
Cererea de recurs nu cuprinde însă motivele recursului, sintagma "nu sunt respectate drepturile omului cu proprietate și moștenire și nu sunt luate în seamă actele notariale-irevocabil și definitivă";, iar "motivel recursului le voi depune în termen"; neputând avea semnificația criticării recursului. Pentru a conduce la examinarea sa pe fond, cu consecința casării sau modificării hotărârii,cererea de recurs nu se poate limita la o simplă indicare de formă, generică a nemulțumirii recurenților, subzistând condiția legală a indicării și dezvoltării criticilor concrete, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează. Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanți recurenți au solicitat a se lua act de renunțarea lor la judecată, iar în cererea de recurs nu se menționează nicio nemulțumire față de această dispoziție a instanței ori față de cea de obligare a lor, alături de ceilalți doi coreclamanți la plata cheltuielilor de judecată. Cu toate că în cuprinsul cererii de recurs se menționează că vor fi indicate motivele de recurs, ulterior intentării recursului și până la expirarea termenului de motivare a recursului motivele recursului nu au fost depuse. Abia la ultimul termen de judecată recurenții au depus la dosar un script despre care susțin că ar cuprinde motivația recursului, însă mult după expirarea termenului până la care le era în sarcină obligația legală de motivare a recursului . Astfel, dispozițiile procesuale cu caracter imperativ evocate impuneau ca motivarea căii de atac să se fi realizat cel târziu până la data de _
.
In cauza pendinte dispoziția imperativă a legii nefiind satisfăcută și neivindu-se motive de ordine publică ce să fie puse în discuția părților din oficiu, în temeiul art.312 Cod proc. civ. tribunalul este obligat să rezolve favorabil excepția analizată și să constate nulitatea recursului pentru considerentele de fapt și drept arătate.
Intimatul N. G. a solicitat cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorar avocațial, astfel că dată fiind justificarea realizată cu chitanța atașată la dosar f.17 și culpa procesuală rezultată din soluția pronunțată, tribunalul urmează să le acorde în temeiul art. 274 Cod proc civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de reclamanții M. V. și M. P. , ambii domiciliați în loc.I. M., str.P., nr.479, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.1639/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ .
Obligă recurenții să plătească intimatului N. G. , domiciliat în loc.I. M., str.S., nr.220, județul Bistrița-Năsăud, 500 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 ianuarie 2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
C. N. C. I. - I. S. V. V.
Red.dact. N.C._ Jud fond PAT
| ← Decizia civilă nr. 3268/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 526/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
