Decizia civilă nr. 135/2013. Anulare act

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ Nr. 135/R/2013

Ședința publică din data de 14 martie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: I. C., judecător JUDECĂTOR: S. I. JUDECĂTOR: N. C. GREFIER: C. S.

Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de reclamanta Ș. S.

, în contradictoriu cu intimații P. I. , B. I., Ș. M., Ș. A. V., Ș.

L. M. și B. - A. S. -B. , având ca obiect anulare act - revizuire recurs.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă revizuienta Ș. S., intimații P. I., Ș. A. V. și avocat Tebieș Cătălin, cu împuternicire avocațială pentru intimații Ș. M., Ș. A. V. și Ș. L. M., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că, în data de_, intimata P. I. a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, un script cu valențe de întâmpinare și acte anexe (f. 14-42), într-un sigur exemplar.

În data de_, reprezentantul intimaților Ș. M., Ș. A. V. și Ș. L. M., avocat Tebieș Cătălin, a depus la dosar, prin fax, împuternicire avocațială și întâmpinare, prin care se expune punctul de vedere cu privire la cererea de revizuire, invocându-se în principal excepția tardivității acesteia.

Prin grija grefierului de ședință s-a atașat la dosar copia deciziei civile nr. 355/R/2012 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._, atacată cu prezenta cerere de revizuire.

Instanța reține că cererea de revizuire nu este legal timbrată. Stabilește în sarcina revizuientei obligația achitării taxei judiciare de timbru de 5 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, pe care aceasta le depune la dosar, aspect față de care tribunalul costată că cererea de revizuire este legal timbrată.

Revizuienta Ș. S. susține oral cererea de revizuire așa cum a fost formulată în scris.

Intimata P. I. depune la dosar un set de înscrisuri, într-un singur exemplar, aducându-i-se la cunoștință reprezentantului intimaților, avocat Tebieș Cătălin, actele ce au fost depuse de către intimată.

Reprezentantului intimaților, avocat Tebieș Cătălin, depune la dosar, în original, împuternicirea avocațială și întâmpinarea comunicate inițial prin fax, un

exemplar din întâmpinare comunicându-se revizuientei și intimatei P. I. . Susține oral întâmpinarea așa cum a fost formulată în scris.

Revizuienta, intimata și reprezentantul intimaților nu formulează cereri prealabile, apreciind cauza în stare de judecată.

Nefiind cereri prealabile, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească acordă cuvântul părților în dezbaterea cererii de revizuire.

Reprezentantului intimaților, avocat Tebieș Cătălin, solicită, în principal, admiterea excepției tardivității cererii de revizuire, iar în subsidiar respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă; pe fond, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, cu obligarea revizuientei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței pe care o depune la dosar, pentru motivele expuse în scris, pe care le reiterează.

Revizuienta Ș. S. și intimata P. I. solicită în principal respingerea excepției tardivității cererii de revizuire, intimata apreciind că excepția este neîntemeiată, întrucât la data de_ s-a adresat serviciului de registratură a Tribunalului B. -Năsăud, solicitând eliberarea unei copii de pe decizia care se solicită a fi revizuită, depunând la dosar adresa prin care i s-a înaintat copia solicitată, considerând că termenul de revizuire trebuie calculat de la data comunicării hotărârii.

Reprezentantului intimaților, avocat Tebieș Cătălin, arată că, potrivit art. 324 alin. 1 Cod procedură civilă, termenul de depunere a cererii de revizuire este de o lună și se socotește de la data pronunțării, în cauză cererea de revizuire fiind depusă la data de_, cu mult timp după data pronunțării, motiv pentru care solicită admiterea excepției tardivității cererii de revizuire.

În subsidiar, revizuienta Ș. S. și intimata P. I. solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată în scris. Revizuienta nu solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

deliberând, constată:

T R I B U N A L U L,

Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta Ș. S., în contradictoriu cu pârâții P. I., B. I., Ș. M., Ș. A.

V., Ș. L. M. și B. A. S. B., a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 355/R/2012 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosar nr._, invocând următoarele motive.

În data de_, numitul Ș. V. (soțul său) a dobândit prin cumpărare, împreună cu revizuienta, imobilul cuprins în CF 5423 S. -B. nr. topo. 978, cuprinzând casa și grădina în suprafață de 596 mp, precum și parcela cu nr. topo. 979/1, în suprafață de 1421 mp, cuprinse în același CF.

La data de_ a decedat Ș. V., urmând ca la data de_ să se prezinte împreună cu copiii ei, Ș. A., P. I. și B. I., născute Ș., la sediul biroului notarial C. I., pentru a încheia un act de parcelare și ieșire din indiviziune pentru averea rămasă după defunct.

Revizuienta, în calitate de soție supraviețuitoare, a cedat cota parte ce îi revenea legal după soț (cota de ¼ părți) în favoarea copiilor, conform declarației nr. 2235 din_, fără să cunoască faptul că, în consecință, casa nr. 538 împreună cu grădina în suprafață totală de 948 mp este cedată unuia dintre copii, respectiv numitului Ș. A., iar revizuienta rămânând fără nimic. În data de_ a

decedat și fiul său, numitul Ș. A., urmând ca să se întabuleze pe casa și grădina respectivă soția acestuia împreună cu cei doi fii, iar, în final, rămânând fără nimic, chiar fără cota de ½ din imobil despre care nu a menționat niciodată că o cedează copiilor.

Consideră că toată problema este cauzată de fapta notarului public C. I. care nu a întocmit legal Contractul de ieșire din indiviziune. În consecință, actul a fost semnat fără consimțământul revizuientei, pentru faptul că nu a avut niciodată intenția să renunțe la întreaga casă unde locuiește. Este de înțeles faptul că nimeni nu ar alege să doarmă pe drumuri.

Cu această ocazie a înaintat un proces civil la Judecătoria Năsăud pentru anularea actului de parcelare teren și a contractului de ieșire din indiviziune autentificat de BNP C. I. sub nr. 2236/_ pentru a se constata că este coproprietară în cotă de ½ părți asupra imobilului înscris în CF 5423 S. -B. nr. topo. 978 și 979/1/1a, de natură casă, curte, edificii economice și grădină. Prin sentința civilă nr. 1180/2012 din dosar nr._ s-a hotărât admiterea acțiunii, acceptându-se teza nesemnării actului de partaj în corelare cu lipsa consimțământului, ca și condiție de fond a unui act, și, reținând această ipoteză din probatoriul administrat în ansamblul său, s-a concluzionat că se impune admiterea acțiunii privind nulitatea acestui act. Ulterior, pârâții au înaintat recurs la Tribunalul B. - Năsăud, care a fost admis, reținându-se că prezumția de autenticitate a semnării nu a fost răsturnată de reclamantă, iar actul intitulat "Act de parcelare de teren și contract de ieșire din indiviziune"; autentificat de BNP C. I. s-a impus a fi menținut ca valabil.

Având în vedere art. 322 Cod procedură civilă, cererea de revizuire a înaintat-o pentru faptul că dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, respectiv cu ocazia dării deciziei a fost obligată să își părăsească locuința și, având în vedere că are un venit de 350 lei lunar, nu va reuși să își găsească o chirie, fiind nevoită să cerșească cazare.

De asemenea, un alt caz ar fi împrejurarea că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, respectiv în acțiunea introductivă a cerut să se constate că reclamanta este coproprietară în cotă de ½ părți, conform contractului autentificat nr. 562 din_, și, mai mult decât atât, în Declarația autentificată cu nr. 2235/2000 se specifică faptul că renunță la succesiune în calitate de soție a defunctului Ș. V., adică doar cota legală de ¼ părți.

Intimații Ș. M., Ș. A. V. și Ș. L. M., prin întâmpinarea de la filele 44-45, au cerut, în principal, să se constate tardivitatea cererii, potrivit dispozițiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, iar în subsidiar, respingerea cererii formulate ca inadmisibilă, cu obligarea revizuientei la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că, potrivit dispozițiilor art. 324 alin. 1 Cod procedură civilă, "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: …, când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare";.

În subsidiar, apreciază că cererea de revizuire formulată este inadmisibilă.

Pe fond, ambele motive invocate de către revizuientă sunt neîntemeiate, astfel că se impune respingerea cererii formulate. În concret, nu se poate susține că dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, sau că instanța s-ar fi pronunțat extra petita.

În mod corect instanța a admis recursul formulat, modificând în parte hotărârea atacată, și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanta Ș. S.

. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere că înscrisul intitulat

"Act de parcelare și contract de ieșire din indiviziune"; este un act autentic redactat de notarul public și încheiat de părți în fața acestuia (BNP C. I. ). Înscrisul autentic se bucură de o prezumție de autenticitate și valabilitate, astfel încât cel care îl folosește este scutit de orice dovadă, proba contrară revenind celui care îl contestă. Așadar, înscrisul care prin forma și aparența sa are înfățișarea unui înscris autentic regulat întocmit se bucură de prezumția că el emană în realitate de la cei care figurează ca semnatari, iar dacă i se contestă autenticitatea cel care invocă înscrisul nu are a face nici o dovadă, sarcina probei trecând asupra părții care contestă autenticitatea înscrisului.

Astfel, tribunalul a reținut că prezumția de autenticitate a semnăturii nu a fost răsturnată de reclamantă, iar actul intitulat "Act de parcelare teren și contract de ieșire din indiviziune"; autentificat de BNP C. I. se impune a fi menținut ca fiind valabil.

Intimata P. I. nu s-a opus admiterii cererii de revizuire.

Ceilalți intimați nu și-au expus punctul de vedere referitor la calea extraordinară de atac promovată de reclamantă.

Analizând cererea, tribunalul constată:

Prin sentința civilă nr. 1180/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud, instanța:

a admis excepția prescripției dreptului material la acțiunea în anularea actului de partaj pentru eroare-viciu de consimțământ;
a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta Ș. S. împotriva pârâților P. I., B. I., Ș., Ș. A. V., Ș. L. și

A. S. -B. și în consecință:
- a constatat nulitatea actului de parcelare de teren și a Contractului de ieșire din indiviziune autentificat de BNP C. I. sub nr. 2236/_ .
- a constatat că reclamanta Ș. S. este coproprietară asupra imobilelor din CF 5423 S. - B., nr. top 978 și 979/1 în cotă de 1/2 părți.
- a dispus radierea tuturor pârâților moștenitori copartajanți din evidențele CF și reînscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor din litigiu și cu datele de identificare anterior redate în cotă de ½ părți pentru reclamanta Ș. S. și respectiv în cotă de ½ părți împreună în stare de indiviziune pentru defunctul Ș.

A. ,(prin pârâții Ș. M. - soție supraviețuitoare, Ș. A. -V. - fiu, Ș.

-M. - fiu) pârâtele P. I. si B. I. si prin raportare la certificatul de moștenitor nr.222/_ și cota antecesorului defunct Ș. V. .
- a dispus radierea dreptului de ipotecă al pârâtei B.R.D. - A. S. -B. din coala "C"; de sarcini.
  În baza dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei Ș. S. la petitul ce a vizat partajarea imobilelor din litigiu.
- a obligat pe pârâții Ș. M., Ș. A. V., Ș. L. M. în solidar să-i plătească reclamantei Ș. S. suma de 4.097 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
- a respins ca neîntemeiată cererea de cheltuieli de judecată formulată de pârâții Ș. M., Ș. A. -V. și Ș. L. -M. .

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că:

Reclamanta împreună cu defunctul său soț Ș. V. decedat la data de 11 iunie 1993, au dobândit prin cumpărare imobilul înscris in CF 5423 S. -B. nr. top. 978 si 979/1/1/1a, de natură casă curte, edificii economice și grădină în suprafață totală de 948 mp. și s-au intabulat în CF.

La data de 11 iunie 1998 soțul Ș. V. a decedat, iar masa succesorală rămasă după acesta a fost stabilită prin certificatul de moștenitor nr. 222/_ emis de B.N.P. C. I. și a rezidat în cota de ½ părți de sub B.2 și B.4 din cota de ½ părți din imobilele în litigiu cu datele de identificare anterior redate și prin efectul comunității matrimoniale de bunuri.

Tot prin acest certificat de moștenitor s-au stabilit vocația, cotele și calitatea moștenitorilor legali. Astfel s-au evidențiat moștenitorii legali: pârâtele P. I., B. I. născută Ș., precum și fiul Ș. A. în calitate de descendenți direcți (copii) în cote de câte 1/3 părți fiecare, cu mențiunea că reclamanta Ș. S. în calitate de soție supraviețuitoare a renunțat la succesiunea rămasă după soțul său și pentru cota aferentă de ¼ părți și conform declarației autentificate de același birou notarial.

Concomitent cu dezbaterea notarială succesorală s-a încheiat și actul de parcelare de teren și contractul de ieșire din indiviziune autentificat de BNP C. I. sub nr. 2236/_ .

În cuprinsul acestui act s-a stipulat că parcela cu nr. top. 978 și parcela cu nr. top. nou 979/1/1/a, au revenit în întregime fiului Ș. A., iar celelalte două fiice au primit fiecare câte 500 mp. respectiv P. I. a primit suprafața de teren de sub nr. top. 979/1/1/b și B. I. a primit lotul de sub nr. top. 979/1/1/c.

La data de_ a decedat fiul reclamantei Ș. A. iar pârâții Ș. M.

, Ș. A. -V. și Ș. L. M. au fost moștenitorii acestuia respectiv soția supraviețuitoare și copiii săi, care s-au intabulat în CF în întregime pe imobilele în litigiu.

În acest context s-a menționat în cuprinsul aceluiași act că deși reclamanta copartajantă Ș. S., nu a primit lot a înțeles să-i garanteze pe dobânditori împotriva oricărui risc de evicțiune, fiind de acord cu intabularea în CF a parcelelor formate pe numele dobânditorilor așa cum s-au partajat ele și fără ca copartajanții să- și datoreze sultă.

Astfel s-a reținut că prin această modalitate de partajare și sistare stare de indiviziune, creare de loturi copartajanților descendenți practic și cota proprie de ½ părți a reclamantei a fost inclusă în masa de partajat și implicit în loturile constituite.

Ipoteza susținută de reclamantă în promovarea acțiunii a rezidat în faptul că nu au existat obiecțiuni în privința eliberării certificatului de moștenitor și a mențiunilor aferente și implicit a renunțării la succesiunea după defunctul soț Ș. V. dar, voința sa declarată nu s-a circumscris renunțării și la cota de coproprietate de ½ părți, ci doar la cota de moștenire de ¼ părți din cota de ½ părți ce i-ar fi revenit prin moștenire după defunct.

În acest context susținerile constante ale reclamantei, atât prin acțiunea introductivă, cât și pe parcursul derulării procesului și chiar în cuprinsul interogatoriului, a rezidat în nesemnarea actului de parcelare și ieșire din indiviziune evidențiat. Pentru justificarea acestor susțineri s-a recurs la procedura verificării de scripte și respectiv la cererea de efectuare în cauză a expertizei grafice pentru a se verifica dacă reclamanta a semnat sau nu actul de partaj menționat.

Prin concluziile raportului de expertiză criminalistică și după analiza actului în litigiu intitulat act de parcelare teren și contract de ieșire din indiviziune autentificat sub nr. 2236/05.12.200 de BNP C. I., s-a relevat o interpretare de probabilitate în sensul că "acest act a fost probabil semnat de către titulara Ș. S. ";. Astfel s-a menționat că semnătura în litigiu depusă pe actul evidențiat a reprezentat o structură simplificată, dar modele similare semnăturii în litigiu s-au regăsit și pe alte acte din dosarul notarial, dar cu toate acestea relativa simplificare a structurii semnăturii contestate a atras o imposibilitate de formulare concluzii certe, sens în care s-a redat concluzia cu caracter de probabilitate.

Pentru considerente pecuniare nu s-a solicitat o nouă expertiză criminalistică sau refacerea primei lucrări.

S-a menționat că în speță au trebuit analizate practic două considerente invocate pe care s-a axat acțiunea: o primă teză care a vizat anulabilitatea actului pentru eroare-viciu de consimțământ și respectiv a doua teză care a vizat nulitatea absolută a actului datorită lipsei consimțământului.

Conform dispozițiilor art. 948 pct. 2 Cod civil, pentru ca o convenție să fie legală a fost necesar să se regăsească următoarele condiții de fond: capacitatea, consimțământul, obiectul și cauza.

În privința consimțământului s-a reținut că aceasta trebuie să fie valabil exprimat și a rezidat în exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil și a reprezentat o condiție de fond, esențială și generală a actului juridic.

Pentru a fi valabil insă consimțământul a trebuit să îndeplinească cumulativ următoarele cerințe:

să provină de la o persoană cu discernământ;
să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice;
să fie exteriorizat;
să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ.

În speță, analizându-se excepția invocată cu privire la prescripția dreptului la acțiune pentru anulabilitatea actului datorită erorii ca viciu de consimțământ și intervalul temporal în care s-a putut promova o atare acțiune și prin prisma dispozițiilor art. 3, art. 9 din Decretul lege nr.167/1958 s-a apreciat ca întemeiată această excepție și s-a admis ca atare.

În concret în caz de eroare acest drept la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data la care reclamanta a cunoscut cauza anulării dar nu mai târziu de 18 luni de la data încheierii actului (_ ).

Acceptându-se teza nesemnării actului de partaj în discuție prin corelare cu lipsa consimțământului ca și condiție de fond a unui act și reținând această ipoteză din probatoriu administrat în ansamblul său s-a concluzionat că s-a impus admiterea consecinței privind nulitatea acestui act.

S-a respins ca neîntemeiată cererea de cheltuieli de judecată formulată de pârâții Ș. M., Ș. A. -V. și Ș. L. -M. .

Tribunalul B. -Năsăud prin decizia civilă nr. 355/R/2012 a admis recursul formulat de pârâții Ș. M., Ș. A. V., Ș. L. M. împotriva sentinței civile nr. 1180/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. _

, care a fost modificată în parte, în sensul că:

A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă precizată de reclamanta Ș.

S. împotriva pârâților P. I., B. I., Ș. M., Ș. A. V., Ș. L.

M. și B.R.D. A. S. -B. .

Reclamanta Ș. S. a fost obligată să plătească pârâților Ș. M., Ș.

A. -V. și Ș. L. -M. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Au fost menținute dispozițiile din sentința atacată cu privire la luarea act de renunțare la judecată a reclamantei Ș. S. la petitul ce vizează partajarea imobilelor din litigiu.

Intimata Ș. S. a fost obligată să plătească recurenților Ș. M., Ș.

A. -V., Ș. L. -M. suma de 1.500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.

Tribunalul și-a fundamentat decizia pe considerentele ce succed.

Reclamanta Ș. S. împreună cu soțul Ș. V., au dobândit prin cumpărare imobile înscrise în CF 5423 S. -B. nr. top. 978 și 979/1/1/1a, de natură casă, curte, edificii economice și grădină în suprafață totală de 1.948 mp și s-au intabulat în CF în anul 1974 (f. 147 dosar fond).

Ș. V. a decedat la data de 11 iunie 1998, iar moștenitorii acestuia: Șteopaie S., în calitate de soție supraviețuitoare, Ș. A., P. I. și B. I., în calitate de descendenți, au dezbătut moștenirea pe cale notarială. Masa succesorală rămasă după acesta a fost stabilită prin certificatul de moștenitor nr. 222/_ emis de B.N.P. C. I.: în cota de ½ părți de sub B.2 și B.4 din cota de ½ părți din imobilele înscrise în CF 5423 S. -B. nr. top. 978 și 979/1/1/1a, de natură casă curte, edificii economice și grădină în suprafață totală de 1.948 mp.

Cu aceeași ocazie s-a întocmit și încheiat un alt înscris intitulat "Act de parcelare de teren și contract de ieșire din indiviziune"; (f.6 dosar fond), autentificat de BNP C. I. sub nr. 2236/_ . Prin acest act se reține că coindivizarii Ș. S.

, Ș. A., P. I. și B. I., în calitate de coproprietari asupra imobilelor înscrise în CF 5423 S. -B. nr. top. 978 si 979/1/1/1a, de natură casă curte, edificii economice și grădină în suprafață totală de 1.948 mp, bunuri indivize cu titlu de cumpărare și moștenire legală, în baza planului de situație, a tabelului de mișcare parcelară și a schiței de dezmembrare care fac parte integrantă din act, întocmite de expert Niculai P. A., parcelează imobilele și sistează indiviziunea dintre ei, prin formarea de parcele.

Se menționează că parcela cu nr. top. 978 - casa nr. 538, curte edificii ec. în suprafață de 569 mp și parcela cu nr. top. nou 979/1/1/a - grădină în intravilan în suprafață de 379 mp, au revenit în întregime și în exclusivitate fiului Ș. A., cu titlul de moștenire și ieșire din indiviziune.

Cele două moștenitoare, fiicele defunctului, au primit fiecare o parcelă de 500 mp. respectiv P. I. a primit suprafața de teren de sub nr. top. 979/1/1/b și B. I. a primit lotul de sub nr. top. 979/1/1/c.

Se menționează totodată că, copartajanta Ș. S., deși nu a primit lot, înțelege să garanteze pe dobânditori împotriva oricărui risc de evicțiune și este de acord cu întabularea în CF a parcelelor formate pe numele dobânditorilor, așa cum s- au partajat ele în cuprinsul actului, dobânditorii nu îi datorează sultă nici acum, nici în viitor.

La data de_ a decedat fiul reclamantei Ș. A. iar pârâții Ș. M.

, Ș. A. -V. și Ș. L. M. au fost moștenitorii acestuia respectiv soția supraviețuitoare și copiii săi, care s-au intabulat în CF în întregime pe imobilele, care i-au revenit lui Ș. A. prin actul de parcelare și contractul de ieșire din indiviziune.

În acest context a formulat reclamanta Ș. S. acțiunea care a făcut obiectul prezentului dosar, solicitând anularea actului de parcelare și contract de ieșire din indiviziune autentificat de BNP C. I. sub nr. 2235/_ .

În motivarea acțiunii se arată că greșeala care s-a produs constă în faptul că reclamanta a fost de acord cu această partajare, însă nu a renunțat la cota ei de ½ parte din aceste imobile, ce îi revine ca urmare a sistării comunității de bunuri. Se susține că este ilogic că ea ar fi renunțat la cota ei, din moment ce locuiește în continuare în această casă, plătește taxele și impozitele către stat și doar locuința asta o are.

Se mai arată că ulterior decesului fiului ei s-au întabulat copiii și soția acestuia pe întregul imobil și de aceea se impune a fi anulat actul atacat în ceea ce privește cota ei de ½ parte din imobile. Se invocă două motive de nulitate, eroarea în care s-a aflat atunci la întocmirea actului și faptul că nu ea a semnat acest act.

Pe parcursul procesului la instanța de fond s-au administrat mijloacele de probă solicitate de părți cu privire la ambele cauze de nulitate. Prin sentința pronunțată instanța de fond în mod corect a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în anularea actului de partaj pentru eroare - viciu de consimțământ, apreciind că termenul de prescripție s-a împlinit, motiv pentru care nu s-a mai impus analizarea acestei cauze de nulitate. Tribunalul a reținut că sub acest aspect nu a fost criticată sentința civilă pronunțată în prezenta cauză, nemulțumirea recurenților fiind legată de faptul că instanța de fond a dispus anularea actului intitulat "Act de parcelare și contract de ieșire din indiviziune"; pentru lipsa consimțământului coindivizarei Ș.

S., instanța de fond concluzionând că ea nu a semnat actul respectiv.

Tribunalul a apreciat că față de probatoriul administrat în cauză, această concluzie și soluție a instanței de fond este eronată. În primul rând trebuie avut în vedere că înscrisul intitulat "Act de parcelare și contract de ieșire din indiviziune"; este un act autentic redactat de notar public și încheiat de părți în fața notarului public, în speță la B.N.P. C. I. .

Înscrisul autentic se bucură de o prezumție de autenticitate și validitate, astfel încât cel care îl folosește este scutit de orice dovadă, proba contrară revenind celui care îl contestă. Așadar, înscrisul, care prin forma și aparența sa are înfățișarea unui înscris autentic regulat întocmit, se bucură de prezumția că el emană în realitate de la cei care figurează ca semnatari, iar dacă i se contestă autenticitatea, cel care invocă înscrisul nu are a face nici o dovadă, sarcina probei trecând asupra părții care contestă autenticitatea înscrisului. Totodată este de reținut că înscrisul autentic face dovadă până la declararea falsului, fiind necesară înscrierea în fals, în ceea ce privește constatările personale ale agentului instrumentator, percepute prin propriile lui

simțuri, în această categorie întrând identitatea părților contractante, dar și semnarea actului de către aceștia.

Reclamanta Ș. S. a solicitat anularea înscrisului autentic pentru două motive, eroarea ca viciu de consimțământ și faptul că nu a semnat actul, între aceste două motive existând doar aparent o contradicție, iar acest lucru nu poate conduce, așa cum au invocat recurenții, la respingerea de plano a cererii de anulare a actului pentru lipsa semnăturii. Instanța de fond trebuia să cerceteze acest al doilea motiv de nulitate, or dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă permit cercetarea falsului pe cale incidentală de către instanța civilă, prin orice mijloace de probă, dacă nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea penală s-a stins sau s-a prescris.

Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 148/_ (f.78-87 dosar fond) s-a concluzionat că actul în litigiu intitulat "Act de parcelare de teren și contract de ieșire din indiviziune"; autentificat cu nr. 2236 din 5 decembrie 2000 de către BNP C. I. din Năsăud a fost probabil semnat de către titulara Ș. S. . S-a menționat că relativa simplificare a semnăturii contestate conduce la imposibilitatea formulării unei concluzii certe, formulând în consecință doar o concluzie cu caracter de probabilitate.

În cadrul interogatoriului reclamanta Ș. S. a răspuns la întrebarea nr. 1 că este real că s-a prezentat la notar și că acordat semnătura aferentă pentru cota de ½ părți, ce viza masa succesorală după defunctul ei soț, iar obiectul concret viza doar imobilele construcții în cotă de ½ părți. Dar la întrebarea nr. 2 aceeași reclamantă arată că nu recunoaște semnătura în subsolul paginii la rubrica "proprietarii copartajanți";. Nu s-a precizat în acest context de către reclamantă ce alte acte ar fi semnat cu privire la împărțirea masei succesorale, dacă actul intitulat "Act de parcelare de teren și contract de ieșire din indiviziune"; nu îl recunoaște.

Așa cum s-a evidențiat mai sus, actul autentic beneficiază de o prezumție de validitate în ceea ce privește identitatea părților și a semnării actului autentic, astfel încât tribunalul apreciază că reclamanta era obligată să răstoarne această prezumție de autenticitate privind semnătura ei. Or expertiza criminalistică efectuată în cauză nu exclude nicidecum posibilitatea semnării de către reclamantă a actului contestat, chiar dacă nu se poate stabili o concluzie certă, în opinia expertului există o probabilitate că semnătura îi aparține reclamantei.

Declarațiile martorilor Mutu A. (f.100), Sohorca I. (f.106) și Luci I. (f.117) nu pot fi avute în vedere în susținerea tezei vehiculate de reclamantă, întrucât acești martori nu au fost de față cu ocazia semnării actului notarial, ci au aflat informații de la reclamantă sau din discuțiile purtate în comună, conform cărora, reclamanta trebuia să rămână cu ½ din imobil, iar pârâților trebuia să le revină tot ½ și s-au întabulat pe întreg imobilul în mod nejustificat. Nici unul din acești martori nu a fost în măsură să ofere detalii cu privire la eventuala falsificare a actului contestat. Cei care s-au aflat în biroul notarului C. I., sunt martorii Tomi Leon (f.107) și Tomi Cătălina (f.116), aceștia, deși nu au asistat efectiv la semnarea actului intitulat

"Act de parcelare de teren și contract de ieșire din indiviziune";, au auzit că reclamanta a declarat notarului public că înțelege să dea tot copiilor, anterior fiind înștiințată reclamanta de către secretara notarului cu privire la consecințele întocmirii și semnării actului.

Nu în ultimul rând trebuie observată și poziția fiicelor reclamantei (f. 41-42 dosar fond), pârâte în cauză, P. I. și B. I. nu au susținut că mama lor, Ș. S.

, nu ar fi semnat actul atacat, ci au afirmat că obiectul contractului a fost doar ½ parte din imobile aferente moștenirii după Ș. V., tatăl lor, fără a fi vorba și de porțiunea de ½ ce i se cuvenea mamei lor. Pârâtele sunt nemulțumite de conținutul contractului și de faptul că ulterior morții fratelui lor, Ș. A., imobilul le-a revenit în întregime moștenitorilor acestora, iar mama lor a rămas fără bunurile pentru care a lucrat 52 de ani.

Față de cele arătate mai sus, tribunalul a reținut că prezumția de autenticitate a semnăturii nu a fost răsturnată de reclamantă, iar actul intitulat "Act de parcelare de teren și contract de ieșire din indiviziune"; autentificat de BNP C. I. prin încheierea nr. 2236/05.12.200 se impune a fi menținut ca fiind valabil.

Nu prezintă relevanță aspectul invocat prin întâmpinare în recurs, cu privire la faptul că reclamanta continuat să stea în imobilul respectiv și ulterior anului 2000 împreună cu fiul ei Ș. A., iar la Primăria S. - B. figurează ca și proprietară pentru plata impozitului aferent acestor imobile, întrucât folosirea imobilului (prin permisiunea proprietarului de la momentul respectiv - fiul reclamantei) nu echivalează cu un drept de proprietate. Modificările privind titularul dreptului de proprietate în baza de date al autorităților locale - pentru plata impozitului -, se fac la solicitarea persoanelor interesate și nu în mod automat, astfel încât omisiunea părților de a înștiința autoritățile locale cu privire la încheierea actului de partajare, nu poate duce la concluzia că reclamanta Ș. S. beneficiază de un drept de proprietate, chiar și în cotă parte de 1/2, doar ca urmare a faptului că în evidențele autorităților locale figurează ca și debitorul obligație de a plăti impozitul.

Având în vedere argumentele evidențiate mai sus, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, tribunalul a admis recursul formulat de pârâții Ș. M., Ș. A. V., Ș. L. M., împotriva sentinței civile nr. 1180/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, pe care a modificat-o în parte, în sensul că s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă precizată de Ș. S. .

Reclamanta Ș. S. a fost obligată să plătească pârâților Ș. M., Ș.

A. -V., Ș. L. -M. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată aferente fondului cauzei.

S-au menținut dispozițiile din sentința atacată cu privire la luarea act de renunțarea la judecată a reclamantei Ș. S. la petitul ce vizează partajarea imobilelor din litigiu.

Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, intimata Ș. S. a fost obligată să plătească recurenților Ș. M., Ș. A.

-V., Ș. L. -M. suma de 1.500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.

Din cuprinsul cererii introdusă de reclamantă se constată că s-au invocat ca motive de revizuire cele reglementate de art. 322 alin. 1 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă. Textul prevede că revizuirea unei hotărâri definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Analizând cu prioritate apărarea ridicată în principal de către intimații Ș.

M., Ș. A. V. și Ș. L. M., tribunalul o găsește fondată, astfel că cererea de revizuire va fi respinsă ca tardiv introdusă.

În acest sens se observă că articolul 324 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă dispune că termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 de la pronunțare, când se atacă o hotărâre dată de instanța de recurs după evocarea fondului.

Decizia dată în recurs, supusă prezentei revizuiri, este fără îndoială una care evocă fondul, după cum lesne se deduce din conținutul ei, redat anterior. Tribunalul a reapreciat probele administrate în fața primei instanțe și, ajungând la o altă stare de fapt și de drept a speței, a modificat sentința recurată și a respins ca nefondată acțiunea civilă precizată promovată de reclamanta Ș. S. .

În situația dată, termenul pentru exercitarea revizuirii, curgând de la pronunțare potrivit dispozițiilor legale mai sus citate, a fost încălcat de revizuientă. Decizia s-a pronunțat la_, iar revizuirea s-a înregistrat la data de_, conform mențiunilor din ștampila instanței aplicată la fila 2, astfel că soluția ce se impune a fi dată este cea de respingere a căii de atac ca tardiv declarată.

Apărările formulate de revizuientă și de către intimata P. I. asupra momentului de la care curge termenul de o lună, respectiv de la care s-a cunoscut motivarea deciziei, nu are nicio acoperire legală, contrazicând textul articolului 324 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă. Prin urmare, vor fi înlăturate și nu vor produce efectele dorite de acestea.

Revizuienta a căzut în pretenții, este în culpă procesuală și va fi obligată să plătească intimaților Ș. M., Ș. A. V. și Ș. L. M. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu plata onorariului avocațial (f. 65).

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca tardiv formulată cererea de revizuire formulată de reclamanta Ș.

S., domiciliată în B., str. G. Ș., nr. 28, sc. B, ap. 23, jud. B. -Năsăud, în contradictoriu cu intimații P. I. , domiciliată în B., str. G. Ș., nr. 28, sc. B, ap. 23, jud. B. -Năsăud, B. I., domiciliată în Z., B-dul M. V., nr. 58, bl. T2, sc. D, et. 4, ap. 17, jud. Sălaj, Ș. M., domiciliată în S. -B., str. R.

, nr. 87, jud. B. -Năsăud, Ș. A. V., domiciliat în S. -B., str. R. ,

nr. 87, jud. B. -Năsăud, Ș. L. M., domiciliat în S. -B., str. R., nr.

87, jud. B. -Năsăud, și B. - A. S. -B. , cu sediul în S. -B., str. I., nr. 92, jud. B. -Năsăud, împotriva deciziei civile nr. 355/R/2012 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosar nr._ .

Obligă pe revizuientă să plătească intimaților Ș. M., Ș. A. V. și Ș. L. M. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE,			JUDECĂTORI,		GREFIER,
I. C. S.	I.	- N.	C. C.	S.

Red. I.C. - _

Dact. C.S. - 2 ex. / _

← Decizia civilă nr. 444/2013. Anulare act		Decizia civilă nr. 401/2013. Anulare act →

Decizia civilă nr. 135/2013. Anulare act

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 135/2013. Anulare act