Decizia civilă nr. 401/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 401/A/2013
Ședința publică de la 11 Septembrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Judecător A. -F. D. Grefier L. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra apelului promovat de către pârâții
B. T., B. ANA, P. D. și P. A. -R. în contra Sentinței civile nr. 1166 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimatul reclamant B. I. și intimatul pârât S. R. PRIN M. D., R. DE P.
M., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în ședința publică din_, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Reține că, prin sentința civilă nr. 1166/_, Judecătoria Dej a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul B. I. împotriva pârâților B. Tarian,
B. Ana, P. D. , P. A. R. , și M. D. - prin primar pentru S. R. .
- a constatat nulitatea absolută și parțială a încheierii de întabulare în
emisă sub nr.1176-1177/_ de către fostul notariat de Stat Județean Cluj, privind imobilul înscris în C.F. nr.1434 D. sub nr. topo.2182, carte funciară convertită ulterior în C.F. nr.50667 D., imobilul având nr. cadastral 50667, dezmembrat apoi prin înscriere în C.F. nr.50744 D. sub nr. cad.50744, în limita cotei de ½ parte asupra edificiilor, situate în D., str.Griviței nr.10, județul Cluj.
a dispus radierea dreptului de proprietate înscris pe numele pârâților de rd.1-2 B. în cota de 1/1 parte asupra edificiilor amintite și înscrierea acestui drept pe seama reclamantului, în cota de ½ parte, cu titlu de cumpărare, potrivit contractului autentificat sub nr.800/1976, respectiv în cota de ½ parte cu același titlu pe numele pârâților B. în baza aceluiași contrat, iar mai apoi, în aceleași cote,
a constatat nulitatea absolută și parțială a Ordinului Prefectului Județului Cluj emis sub nr. 1934/_ în limita cotei de ½ parte din terenul în suprafață totală de 414,01 m.p., înscris în aceeași C.F. nr.1434 D. sub nr. topo.2182, convertită în C.F. nr.50667 D. sub nr. cad.50667. Dispune radierea dreptului de proprietate asupra acestui teren, în limita cotei de 1/2 parte de pe numele pârâților de rd.1-2, urmată de reînscrierea acestui drept pe seama Satului R. în cota de 1/1 parte și a dreptului de folosință pentru 207 m.p. pe seama reclamantului, cu titlu de lege, urmând ca pentru restul de suprafață, aferent cotei de ½ parte, să fie înscris dreptul de proprietate pe seama pârâților B. cu titlu de lege, în cota de 1/1 parte împreună.
a respins ca neîntemeiate excepțiile privind prescripția dreptului la acțiune, inadmisibilitatea acțiunii, puterea de lucru judecat, lipsa calității procesuale active și lipsa de interes, invocate de către pârâții B. și P. prin întâmpinare.
- a obligat pârâții B. și P. să plătească reclamantului suma de 1.049,5 lei cheltuieli de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului judecătoria a constatat temeinicia acțiunii.
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de către fostul Notariat de Stat D. sub nr.800/1976 (f.129), reclamantul, pe de o parte, și pârâții săi părinți de rd.1-2 pe de altă parte, au dobândit dreptul de proprietate în cotă de
½ parte fiecare asupra imobilului situat în D., str.Griviței nr.10, județul Cluj, evidențiat pe atunci în C.F. nr.1434 D. sub nr. topo.360, constând dintr-o casă din lemn, cu o încăpere, având un teren aferent în suprafată de 414 m.p.. Pe baza convenției, văzând decizia de parcelare nr.219/1976 întocmită la acea vreme de către fostul Consiliu P. ular al M. D. (f.133), notariatul de stat - cartea funciară emite încheierea nr.1176-1177/_ (f.134) în temeiul căreia dreptul de proprietate asupra edificiilor s-a întabulat exclusiv în favoarea pârâților B. Tarian și B. Ana, cu drept de folosință asupra unei porțiuni de 84 m.p. din terenul însumând 414 m.p.(cota de 84/414 parte), așa cum s-a propus prin actul de dezmembrare cu privire la teren.
Se constată așadar că actul juridic de vânzare-cumpărare nu este viciat și nici dreptul întabulat nu a fost greșit calificat cu ocazia înscrierii - fiind vorba de un drept de proprietate - ci încheierea de carte funciară prevede eronat întabularea dreptului exclusiv pe numele pârâților coproprietari B. , în cota de 1/1 parte, în loc de ½ parte.
Așadar, nu este vorba de o simplă greșeală materială săvârșită cu prilejul înscrierii dreptului dobândit pe baza unui titlu și a unei încheieri valabile, ci de o înscriere făcută în temeiul unei încheieri greșite de carte funciară, care afectează fondul dreptului de proprietate, actul juridic de dobândire fiind unul valabil.
Potrivit art.24 pct.1 din Decretul Lege nr.115/1938, rectificarea unei întabulări se poate cere de orice persoană interesată, dacă înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârșit nu au fost valabile.
Deoarece legea nu deosebește în text, înseamnă că rectificarea poate fi cerută și în cazul în care înscrierea sau titlul nu sunt valabile decât în parte.
În speță, rectificarea vizează nemijlocit nevalabilitatea parțială a înscrierii dreptului amintit în temeiul unui încheieri de carte funciară nevalabile tot astfel, cu referire la cota de ½ parte cuvenită prin contract reclamantului. Acțiunea în rectificare, prin faptul că vizează desființarea parțială a încheierii de carte funciară și radierea dreptului înscris, în limitele expuse, are un caracter principal.
Așa cum rezultă din prevederile art.36 alin.1 din decret, acțiunea în rectificare, indiferent că este principală sau accesorie, este declarată imprescriptibilă contra dobânditorului nemijlocit, sub rezerva prescripțiunii acțiunii de fond.
Deoarece dreptul de a cere rectificarea derivă în speță din dreptului real imobiliar vătămat prin înscrierea făcută în cartea funciară, imprescriptibil extinctiv, atunci și ocrotirea acestui drept pe calea acțiunii în rectificare îndreptată împotriva încheierii greșite de întabulare, la emiterea căreia părțile nu au participat pentru a valora drept convenție și pentru a discuta despre viciile de consimțământ, nu este supusă prescripției extinctive.
Nulitatea parțială a încheierii de întabulare a dreptului de proprietate( care nu a fost comunicată reclamantului, ci doar pârâților B. , aspect menționat în cuprinsul acesteia - partea de jos) atrage, în virtutea caracterului succesiv, dar și a principiului accesorium sequitur principale, ineficacitatea înscrierii în cartea funciară. Nu poate fi primită susținerea pârâților relativ la buna lor credință la întabulare. Fiind cumpărătorii casei cu pricina alături de fiul lor reclamant, este indiscutabil că au fost de rea-credință din chiar momentul când au văzut mențiunile încheierii, comunicată exclusiv lor, potrivit cu care doar ei erau titularii înscriși asupra edificiilor în cauză și totuși nu au cerut rectificarea întabulării.
Nu sunt întrunite pe cale de excepție nici condițiile prescripției achizitive de
10 ani invocată de aceeași pârâți în baza art.27 din Decretul-Lege nr.115/1938, reaua lor credință făcând superfluă orice discuție în acest sens.
Nici pretenția de constatare a dobândirii dreptului de proprietate litigios pro- parte în condițiile uzucapiunii de 30 de ani, potrivit sistemului din vechiul Cod civil, nu poate fi primită de instanță.
Potrivit Deciziei nr.86/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra recursului în interesul legii, privind stabilirea dispozițiilor legale aplicabile în cazul invocării dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în teritoriile în care s-au aplicat prevederile Decretului-Lege nr.115/ 1938, s-a statuat că, în cazul prescripțiilor achizitive începute sub imperiul acestui Decret-Lege și împlinite după intrarea în vigoare a Legii cadastrului nr.7/1996, acțiunile de acest fel în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale Decretului Lege nr.115/1938.
Acest ultim act normativ reglementează două cazuri de uzucapiune: cea tabulară, potrivit căreia posesiunea de bună-credință a celui înscris fără cauză legitimă, exercitată timp de 10 ani, consolidează în favoarea sa dreptul real înscris în cartea funciară (art.27 din Decretul-lege nr.115/1938); și uzucapiunea extratabulară, împotriva cărții funciare, care conduce la dobândirea proprietății prin stăpânirea de fapt a imobilului timp de 20 de ani de la decesul titularului de carte funciară, ori de la înscrierea decla- rației acestuia de renunțare la drept. (art.28 din același act normativ)
Nefiind date condițiile uzucapiunii în sistem de carte funciară, invocarea prescripției achizitive pe temeiul dispozițiilor Codului civil apare ca fiind inadmisibilă, urmând a fi respinsă apărarea ca atare.
Pe fondul cauzei, se constată că părțile nu au demolat efectiv casa cumpărată, ci au procedat la extinderea ei, așa cum reiese din cuprinsul autorizației pentru executare de lucrări nr.40.1041/_ și din certificatul nr.9/1040/_ (f.49 și urm., f.52 și urm.), emise de către fostul Consiliu P. ular al M. D. pe numele pârâtului B. T. .
Faptul că în aceste acte și în documentația tehnică aferentă apare drept titular doar pârâtul amintit, nu înseamnă că a fost singurul care a contribuit la lucrările de extindere, constând expressis verbis în "adăugirea unei bucătării, cămară de alimente, baie și antreu la casa existentă cu parter, cu fundația din beton, zidăria din căramidă, șarpanta din lemn, învelitoarea din țiglă.";(f.49).
Așa cum nu se contestă participarea soției pârâte la lucrări, tot astfel probele administrate relevă în claris contribuția reclamantului prin muncă, dar mai ales cu sume de bani din salariu și din împrumut la C.A.R. pentru toate aceste lucrări. Este și firesc să fie așa, deoarece în caz contrar lipsește rațiunea scopului pentru care părțile au cumpărat împreună casa veche, în cote egale, dacă nu tocmai în vederea construirii practic a unei locuințe comune, ca părinți și fiu, asupra căreia să figureze drept coproprietari în aceleași cote de contribuție ca la cumpărarea casei.
Astfel, cât privește veniturile reclamantului, acesta era salariat încă de la începutul anului 1973 și a lucrat neîntrerupt în muncă până în anul 2003, în speță interesând oricum perioada în care părțile au efectuat lucrările de extindere, interesând anul 1977, când încep efectiv lucrările apelând pentru aceasta la fosta unitate economică I.G.C.L. D. . Potrivit scriptelor emise de acest agent economic, lucrările au demarat în anul 1977, așa cum rezultă din situația de plată definitivă întocmită pentru luna decembrie 1977 (f.117 și urm.), ulterior fiind parcurse mai multe etape, inițial încheindu-se contractul de prestări servicii nr.81/_ (f.115 și urm.), finalizarea intervenind în luna august a anului 1981, în baza contractului nr.20566/1981, așa cum reiese din calculația restului de plată pretins în baza devizului de antemăsurătoare încheiat pentru luna respectivă de către unitatea în cauză (f.125).
În mod evident, ulterior părțile au adus îmbunătățiri imobilui, prin introducerea gazului metan, efectuarea branșamentului de apă potabilă și de canalizare, documentele depuse în acest sens având ca titular tot pe pârâtul B. T.
, din rațiuni deja explicate, îmbunătățiri care nu fac însă obiectul acțiunii de față. Aceste pretenții privind un drept de creanță suplimentar cuvenit față de cota de ½ parte din dreptul de proprietate asupra imobilului, pot fi discutate în cadrul unui eventual proces de partaj, iar nu într-o acțiune în rectificare de întabulare.
În considerarea celor expuse, instanța a constatat nulitatea absolută și parțială a încheierii de întabulare în C.F. emisă sub nr.1176-1177/_ de către fostul Notariat de Stat Județean Cluj, privind imobilul înscris în C.F. nr.1434
D. sub nr. topo.2182, carte funciară convertită ulterior în C.F. nr.50667 D., imobilul având nr. cadastral 50667, dezmembrat apoi prin înscriere în C.F. nr.50744 D. sub nr. cad.50744, în limita cotei de ½ parte asupra edificiilor, situate în D., str.Griviței nr.10, județul Cluj. Pe cale de consecință, se va dispune radierea dreptului de proprietate înscris în cota de 1/1 parte asupra edificiilor pe numele pârâților de rd.1-2 B. , urmată de înscrierea acestui drept pe seama reclamantului, în cota de ½ parte, cu titlu de cumpărare, potrivit contractului autentificat sub nr.800/ 1976, respectiv în cota de ½ parte cu același titlu pe numele pârâților B. , iar mai apoi, în aceleași cote, asupra imobilului având noua ramură de folosință modificată în baza autorizației pentru executare de lucrări nr.40.1041/_ și a certificatului de atestare a ramurii emis de Primăria M. D. sub nr.20886/_ .
În privința terenului aferent construcției, reclamantul a cerut să se constate nulitatea absolută și parțială a Ordinului Prefectului Județului Cluj emis sub nr.1934/_, în limita suprafeței de 207 m.p. reprezentând cota de ½ parte din terenul în suprafață totală de 414,01 m.p., înscris în aceeași C.F. nr.1434 D. sub nr. topo.2182, convertită în C.F. nr.50667 D. sub nr. cad.50667, urmată de radierea dreptului de proprietate asupra acestui teren, în limita cotei de 1/2 parte de pe numele pârâților de rd.1-2 și de reînscrierea dreptului de proprietate pe seama S. ui R. în cota de 1/1 parte și a dreptului de folosință pe numele reclamantului cu titlu de lege pentru cei 207 m.p.
Potrivit art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991 instanța a constatat că ";Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art.30 din Legea nr.58/1974 cu privire la sistema- tizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.";.
În lumina dispozițiilor amintite, terenul aferent construcției cumpărate pentru care pârâții B. și reclamantul sunt îndreptățiți să beneficieze ope legis de stabilirea dreptului de proprietate, este format, pe de o parte, din suprafața dobândită inițial în folosință, adică 87 m.p. din cei 414 m.p., astfel cum s-a și notat la acea dată în cartea funciară (C.F. nr.1434 D., foaia B de proprietate, poziția 26,27), iar pe de altă parte, văzând dispozițiile art.41 coroborate cu art.36 alin.4 din Legea nr.18/ 1991, și din restul de 330 m.p. teren agricol trecut în proprietatea statului - grădina casei - care nu a fost restituită la cerere fostului proprietar și în privința căreia a avut loc o atribuire cu titlu de închiriere în folosul dobânditorului construcției (decizie verso, f.133).
Așa fiind, văzând că terenul aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și asupra curții și grădinii din jurul acestora, a fost dobândit de drept - ope legis - în proprietate de către dobânditorii construcției, deci inclusiv de către reclamant, în condițiile art.36 alin.3 și 4 din Legea Fondului Funciar nr.18/1991, rep., ordinul prefectului având doar un caracter recognitiv și constatator, urmează ca instanța să admită acțiunea și să constate nulitatea absolută și parțială a Ordinului Prefectului Județului Cluj emis sub nr.1934/_
, în limita cotei de ½ parte din teren cuvenită reclamantului, în speță interesând finalmente cei 414 m.p. aferenți imobilului (310 m.p. prin ordin și 87 m.p. în folosință de la bun început) suprafață înscrisă în aceeași C.F. nr.1434 D. sub nr. topo.2182, convertită ulterior în C.F. nr.50667 D. sub nr. cad.50667, și să dispună radierea dreptului de pro- prietate asupra acestui teren, în limita cotei de 1/2 parte de pe numele pârâților de rd.1-2, urmată de reînscrierea dreptului de proprietate pe seama S. ui R. în cota de 1/1 parte și de înscrierea dreptului de folosință pe
numele reclamantului cu titlu de lege pentru cei 207 m.p.. Pentru restul de suprafață, aferentă cotei de ½ parte, se va înscrie dreptul de proprietate pe seama pârâților B. cu titlu de lege, în cota de 1/1 parte împreună.
În considerarea celor expuse, au fost respinse ca neîntemeiate excepția prescripției dreptului la acțiune și a inadmisibilității acesteia prin prisma petitelor formulate, excepții invocate de către pârâții B. prin întâmpinare, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția lipsei de interes, invocate de către pârâții P. prin întâmpinare.
A fost respinsă și excepția puterii lucrului judecat invocată tot de către pârâții P. , lipsind identitatea de părți, obiect și cauză între acțiunea de față și cea soluționată prin sentința civilă nr.1520/ 2009 pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr._ .
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, s-a dispus obligarea pârâților B. și P. la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului în sumă de 1.049,5 lei taxe de timbru și onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe au promovat recurs, recalificat în apel, raportat la obiectul principal al cererii, pârâții B. T., B. ANA, P. D. și
P. A. -R. , solicitând în principal admiterea recursului, cu consecința casării în totalitate a hotărârii și a trimiterii cauzei spre rejudecare, conform art. 312 alin. 3 și 5 C.pr.civ. și, în subsidiar, modificarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii excepțiilor formulate și respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivarea cererii, în ceea ce privește solicitarea formulată în principal, arată că instanța de fond nu a administrat toate probele necesare justei soluționări a cauzei, limitând numărul martorilor propuși.
De asemenea, nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra unora dintre apărările formulate, ceea ce echivalează cu o nesoluționare parțială a fondului pricinii, respectiv buna-credință a pârâților P., în condițiile în care, la momentul încheierii actului de dobândire sub semnătură privată și la momentul sentinței de validare erau înscriși în CF pârâții B., înstrăinarea cotei de ½ din imobil făcându- se în mod valabil.
În ceea ce privește cererea subsidiară, apelanții arată că judecătoria a respins în mod greșit excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la primele două capete de cerere, în condițiile în care eroarea-viciu de consimțământ se poate întâlni și în cazul actelor juridice unilaterale, cum este încheierea de CF.
De asemenea, s-a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 36 alin.1 din DL 115/1938, în condițiile în care imprescriptibilitatea operează doar în situația în care acțiunea de fond nu este prescrisă, ori anularea încheierii de CF este prescriptibilă.
S-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 54, raportat la art. 53 din Legea 18/1991, respingându-se excepția inadmisibilității capetelor 3 și 4 din acțiune, în condițiile în care era necesară formularea unei cereri pentru atribuirea terenului prin ordin al Prefectului, conform art. 54 din Legea 18/1991.
Pe fondul cauzei, se arată că apelantul B. T. și-a adus contribuția la edificarea locuinței, aspect care rezultă nu doar scriptic, ci și din probele administrate în cauză, respectiv contractul de prestări servicii încheiat de acesta, în baza căruia i s-au reținut rate din salariu, în timp ce reclamantul nu a fost parte în acest act juridic, și nici nu a semnat alte acte prin care să se oblige față de unitatea prestatoare de servicii.
Totodată, în mod greșit s-a reținut că părțile nu au demolat efectiv casa cumpărată, în condițiile în care, din declarațiile martorilor Hognogiu M. și Nicoară Lazăr Dorel rezultă contrariul.
În privința ordinului emis de prefect, nu există motive pentru constatarea nulității absolute a acestuia, instanța de fond făcând o greșită aplicare și în privința disp. art. 30 din Legea 58/1974, în condițiile în care terenurile nu puteau face obiectul actelor de înstrăinare.
Apelanții se prevalează și de excepția puterii de lucru judecat, arătând că există această excepție și nu cea a autorității de lucru judecat, reinvocând lipsa
calității procesuale active și a interesului reclamantului și neintroducerea în cauză a Prefectului.
În drept, se invocă art. 299, 304 ind.1, 304 pct.9, 312 și 274 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.
În motivarea poziției procesuale arată că nu sunt îndeplinite condițiile casării cu trimitere spre rejudecare, instanța de fond având posibilitatea de a mărgini numărul martorilor audiați.
În ceea ce privește nepronunțarea asupra unor apărări formulate, intimatul arată că instanța s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului și a lipsei de interes, asupra relei-credințe a pârâților.
Referitor la argumentele pentru modificarea hotărârii, intimatul redă cuprinsul hotărârii judecătorești privind excepția prescripției.
În privința ridicării construcției se arată că aceasta a fost construită prin efortul comun, intimatul fiind cel care a avut resursele financiare necesare construirii, chiar dacă actele au fost efectuate pe numele tatălui său, reținerile efectuându-se din salariul intimatului.
În mod corect s-a constatat nulitatea absolută a ordinului emis în temeiul legii fondului funciar, în condițiile în care reprezintă o cerere accesorie petitului privind ineficacitatea înscrierii în CF.
Analizând apelul formulat, în baza art. 296 C.pr.civ., prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul îl va admite în parte pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art. 40 din Legea 115/1938, incidente la momentul realizării înscrierii de carte funciară " daca cu prilejul unei inscrieri s-a savarsit o greseala materiala, indreptarile se vor face la cerere sau din oficiu de catre instanta de carte funciara, dupa ascultarea partilor interesate.
Se vor aplica prin asemanare si in acest caz dispozitiunile art. 36 - 39. Cu toate acestea termenul va fi totdeauna de cel putin 3 ani de la comunicare, daca greseala materiala nu se invedereaza din incheiere";.
Din analiza acestui text de lege, și mai cu seamă a ultimului alineat, rezultă că eroarea materială poate să fie sau nu relevată în cuprinsul încheierii, în cazul de față aceasta a fost relevată, deci este lipsit de importanță, din perspectiva calificării erorii materiale dacă aceasta s-a produs doar cu prilejul înscrierii efective în CF sau dacă s-a produs și în cuprinsul încheierii de CF.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, T. ul apreciază în acord cu opinia primei instanțe că termenul de 3 ani nu este aplicabil, în condițiile în care dispozițiile la care face trimitere articolul menționat, respectiv cele referitoare la rectificare nu sunt incidente sub aspectul limitării în timp, atâta timp cât pârâții părinți sunt dobânditorii nemijlociți, inițiali și nicidecum terți.
Evident că raportat la cuprinsul actului autentic de care se prevalează reclamantul, s-a produs o eroare cu ocazia înscrierii dreptului de proprietate astfel dobândit, fiind înscriși doar pârâții B. în cotă de 1/1, atât asupra construcției, cât și în privința dreptului de folosință, impunându-se menținerea soluției Judecătoriei doar din perspectiva înscrierilor efectuate în CF 1434 D., cu nr. top 2182.
Această dispoziție a fost menținută, având în vedere faptul că o carte funciară trebuie să fie oglinda tuturor transmisiunilor realizate asupra aceluiași imobil, ori, inițial, conform actului autentic de vânzare-cumpărare, dobânditori au fost reclamantul și părinții săi, pârâții B. .
În ceea ce privește menținerea în continuare a acestei situații tabulare, tribunalul apreciază că edificarea noii construcții în locul celei demolate a fost realizată din resursele părinților reclamantului.
De remarcat că faptul demolării a fost recunoscut atât de pârât, prin interogatoriul luat, și a fost relevat și de martorii audiați în primă instanță și în apel.
Referitor la contribuția efectivă la ridicarea acestui imobil, se constată că pârâtul B. T. este cel care figurează pe autorizațiile emise și mai mult a încheiat un contract de prestări servicii pentru realizarea construcției, achitând
doar un avans, restul datorat urmând a fi plătit în rate lunare, prin reținerea din salariu ( f. 115-126), anexă la contract fiind situația plăților și a devizului cu materialele folosite.
În contraprobă, intimatul reclamant nu a reușit să dovedească suportarea cheltuielilor și de către acesta, deși s-a prevalat de faptul că i-au fost reținute, la momentul edificării, rate din salariu.
Din adeverința emisă de către SC Transurb SA ( f.155), succesoarea IJTL Cluj, reiese că doar în perioada 1983-1985 ulterioare ridicării construcției i-au fost reținute, în mod sporadic, anumite sume de bani, cu titlu de rate, imputații și popriri, dar nu se precizează cauza acestor rețineri.
Martorul propus de către acesta a declarat că reclamantul a făcut un împrumut CAR în valoare de 15.000 lei, chemându-l de girant, pentru cumpărarea unei case împreună cu părinții săi, însă această probă nu se coroborează cu vreun act, fiind de notorietate că în asemenea situații se încheie acte scrise în condițiile în care nu s-a prevalat de imposibilitatea prezentării lor.
În schimb, martorii propuși de către pârâți și audiați în apel au arătat că părinții reclamantului au vândut un grajd în com. Jichișul de Sus, chiar martorului H. I. pentru suma de 11.000 lei, pe care se puteau cumpăra cele mai frumoase 3 vaci din târg, iar casa existentă în aceeași localitate a fost demolată și materialele folosite pentru edificarea unei case noi în D. .
Banii încasați de la martor au fost folosiți, alături de prețul încasat din vânzarea animalelor ce le avea pentru imobilul achiziționat în DEj, cconstrucția veche cumpărată în acest oraș fiind la rândul său demolată.
Celălalt martor a declarat că în anii 1976, B. T. a cumpărat o casă veche cu grădină, pe care ulterior a demolat-o, construind una nouă, fiul B. T. fiind văzut extrem de rar la imobil, în cei 39 de ani de când martorul stă în apropierea casei lor.
Raportat la probele administrate în cauză, T. ul conchide că în urma edificării noii locuințe, prin eforturile proprii ale pârâților, reclamantul, în baza art.
30 alin.3 din Legea 58/1974, conform căruia atribuirea terenului în folosință se face doar pe durata existenței construcției, a pierdut dreptul de folosință, nefiind coproprietar și al noii construcții, așa încât situația de CF potrivit înscrierilor din CF 50667 D. și respectiv 50744 D. corespunde realității, ordinul prefectului fiind de asemenea, legal emis în conformitate cu art.36 alin.2 din Legea 18/1991.
Celelalte critici aduse de pârâți sentinței nu vor mai fi analizate, fiind lipsite de obiect, mai puțin cele privind puterea de lucru judecat, lipsa calității procesuale active și de interes.
Soluția privind respingerea acestor excepții a fost menținută în totalitate, deoarece în privința puterii de lucru judecat este evident că o asemenea sentință nu este opozabilă reclamantului, nefiind parte în proces, acesta combătând calitatea de unici proprietari ai pârâților B., iar celelalte excepții, a inadmisibilității, lipsei calității procesuale active și de interes, din perspectiva neformulării unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate nu pot fi primite întrucât constituirea dreptului de proprietate operează ope legis, conform art.36 alin.4 din Legea 18/1991.
În baza art. 276 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a pârâților, îi va obliga să achite reclamantului 208,3 lei cheltuieli de judecată în primă instanță reprezentând 200 lei onorariu avocat parțial și 8,3 lei taxe timbru raportat la soluția de admitere în parte a acțiunii, iar pe reclamant să achite pârâților B. T. și Ana 1660 lei cheltuieli de judecată în primă instanță reprezentând onorariu avocațial, toate cheltuielile proporțional cu pretențiile admise.
Totodată, va compensa cheltuielile de judecată în limita celei mai mici, obligând în final pe reclamanți să achite pârâților B. T. și Ana 1451,7 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
În baza art. 274 C.pr.civ. va obliga pe reclamanți să achite pârâtei P. A. R. 1240 lei cheltuieli de judecată în primă instanță reprezentând onorariu avocațial soluția de admitere în parte pronunțată neafectându-i în vreun fel, fiind în culpă procesuală pârâtul.
În baza art. 276 C.pr.civ, va obliga pe intimatul B. I. să achite apelantului B. T. 1000 lei și apelantei P. A. R. 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial, parțiale în ceea ce privește primul apelant.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite în parte apelul declarat de pârâții B. T., B. ANA, P. D. și P.
A. R. împotriva Sentinței civile nr. 1166 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D. pe care o schimbă parțial în sensul admiterii în parte a acțiunii civile formulate de reclamantul B. I. împotriva pârâților B. T., B. ANA, P.
D. și P. A. R. și Mun. D. și în consecință:
Constată nulitatea absolută și parțială a încheierii de întabulare în CF emisă sub nr. 1176-1177/_ de către fostul Notariat de Stat Județean Cluj privind imobilul înscris în CF 1434 D. sub nr. top 2182, CF convertită ulterior în CF 50667
D. .
Dispune rectificarea CF 1434 D. în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților B. T. și soția B. Ana asupra construcției inițiale " casă de lemn cu 1 cameră" asupra cotei de 1/2 parte de sub B+23,24 și al radierii dreptului de folosință pe durata existenței construcției cu plata taxei anuale de 1leu/mp al acelorași pârâți asupra aceleiași cote de 1/2 parte de sub B+26,27 și al înscrierii drptului de proprietate asupra construcției și dreptului de folosință asupra cotei de 1/2 parte în favoarea reclamantului B. IOan.
Obligă pe pârâții B. T. și Ana să achite reclamanților 208,3 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
Obligă pe reclamant să achite pârâților B. T. și Ana 1660 lei cheltuieli de judecată în primă instanță. Compensează cheltuielile de judecată în limita celei mai mici, obligând pe reclamanți să achite pârâților B. T. și Ana 1451,7 lei cheltuieli de judecată în primă instanță. Obligă pe reclamanți să achite pârâtei
P. A. R. 1240 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.Menține dispozițiile privind respingerea excepțiilor prescripției dreptului la acțiune, putere de lucru judecat, lipsa calității procesuale active și de interes.
Obligă pe intimatul B. I. să achite apelantului B. T. 1000 lei și apelantei P. A. R. 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, parțiale în ceea ce privește primul apelant. Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2013.
Președinte,
O. -C. T.
Judecător,
A. -F. D.
Grefier,
L. M.
L.M. 12 Septembrie 2013 Red./Dact. OT/LM/ 7 ex/_
Judecător fond:I. C. G. -Judecătoria Dej
| ← Decizia civilă nr. 401/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 341/2013. Anulare act → |
|---|
