Decizia civilă nr. 140/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 140 /2013
Ședința publică din 05 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: I. D. -D.
Judecător: K. M., președinte Tribunal Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare apelul formulat de intimatul I. DE P. JUDEȚEAN S., cu sediul în municipiul Z., str. Tudor V., nr. 14, județul S.
, împotriva sentinței civile nr. 1956 din_, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :
Nefiind alte cereri, instanța în raport cu obiectul cererii, a actelor depuse la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1956 din_, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._ s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul I. D.
M., domiciliat în Z., str. Tudor V., nr. 15, bl.P19, ap.5, jud. S. și s-a anulat procesul-verbal seria CP nr. 3016177 încheiat la_ de agentul constatator Crișan Monel din cadrul B.P.R. Z. - I.P.J. S. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal încheiat la_ de I.P.J. S., s-a aplicat amenda de 375 lei contravenientului I. D. M. pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin.3 lit. d) din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că, la data de_, ora 19,15, conducând autoturismul SJ-0. pe B-dul M. Viteazul din Z., zona I.S.U., nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului electric aflat în funcțiune. Totodată, contravenientului i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării.
În motivare, petentul a arătat că a fost sancționat abuziv, pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o.
Prin referat care ține loc de întâmpinare, organul constatator intimat I. de P. Județean S. a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, arătând că fapta săvârșită de petent este confirmată de forța probantă a procesului-verbal și se încadrează în textul legal sancționator.
Analizând materialul probator administrat în cauză, s-a reținut următoarele:
În cuprinsul actului constatator, petentul nu a recunoscut fapta comisă. Petentul a explicat că a fost surprins de culoarea galbenă a semaforului și nu avea cum să oprească autovehiculul în condiții de siguranță.
1
În cauza de față, martorul care a semnat procesul-verbal nu a fost de față la comiterea faptei, ci a atestat doar aspecte colaterale acesteia, și anume faptul că petentul a refuzat să semneze procesul-verbal, astfel că nu poate furniza probe în sprijinul celor reținute de agentul constatator.
În lipsa oricărui alt mijloc de probațiune, petentul este pus în situația de a-și susține nevinovăția prin cuvântul său împotriva cuvântului agentului constatator, persoană învestită cu autoritate de stat.
Semafoarele precum cel în cauză sunt acționate de pietoni prin apăsare pe buton, astfel că în cauză era foarte relevantă chiar declarația pietonului vătămat, dacă acesta există.
De asemenea, în speță, procesul-verbal de constatare nu poate conduce spre stabilirea stării de fapt dacă nu se coroborează cu alte mijloace probatorii, cele tehnice fiind foarte utile în astfel de cazuri.
Organul constatator intimat nu a produs dovada săvârșirii faptei de către petent, în condițiile legii, fapt care acordă afirmațiilor agentului constatator din cadrul poliției o forță probantă superioară prestabilită, în raport cu mijloacele de apărare aflate la îndemâna petentului, lucru de neacceptat în lumina prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Împotriva hotărârii astfel rezumate a declarat apel intimatul I. de P. Județean S., solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii petentului susținând în motivarea apelului următoarele:
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța a re obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2201) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Respectarea prezumției de nevinovăție în materie contravențională nu presupune dacă un contravenient nu este ținut de să-și dovedească nevinovăția este suficient ca acesta să conteste procesul verbal de contravenție pentru a fi exonerat de răspundere. Chiar dacă procesul verbal de contravenție nu beneficiază de o prezumție absolută de legalitate, el constituie o probă a vinovăției contravenientului. O instanță sesizată cu o plângere contravențională în fața căreia nu se prezintă nici o probă, nu poate admite plângerea, în condițiile în care unica probă a dosarului, procesul verbal indică culpabilitatea petentului.
Deliberând asupra apelului de față tribunalul reține următoarele:
Încheierea procesului verbal de contravenție în aceste condiții s-a făcut cu încălcarea prezumției de nevinovăție și a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care procedura contravențională română poate
2
fi asimilată unei "acuzații în materie penală"; conform criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv: calificarea juridică în dreptul intern, natura faptei, natura și gradul de severitate a sancțiunii.
Curtea Europeană de la Strasbourg a confirmat această interpretare a legislației românești în materie contravențională, în afacerea A. vs. România - 4 oct.2007.
În condițiile în care petentul a refuzat semnarea procesului verbal de contravenție rezultă că starea de fapt descrisă de agentul constatator nu a fost însușită de petent, mențiunile cu privire la recunoașterea faptei fiind, în mod evident, efectuate de către agentul constatator.
Prin urmare, în lipsa unor probe care să confirme fapta imputată petentului, în sensul celor statuate în cauza A. contra României, s-a apreciat cu temei de către prima instanță, că această faptă nu este dovedită, sens în care în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă recursul de față va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de intimatul I. de P. Județean S.
, împotriva sentinței civile nr. 1956/_ a Judecătoriei Z. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05 noiembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Grefier, | |||
I. D. | D. | K. | M. C. | P. | E. |
Red. ID/_ / dact. ECP/_ /jud. fond P. C.R.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
3
| ← Decizia civilă nr. 634/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 172/2013. Plângere contravențională → |
|---|
