Decizia civilă nr. 142/2013. Partaj judiciar

Comentarii

0

R O M Â N I A TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. _

DECIZIA CIVILĂ NR.142/A/2013

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2013 Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: M. L. B., judecător JUDECĂTOR: C. N.

GREFIER: V. H.

S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanții B. D. A. și B. L. A. și respectiv de pârâtul S. M. D. și intervenienta în nume propriu V. R. împotriva sentinței civile nr.3487/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect partaj judiciar.

Dezbaterea apelurilor a avut loc la data de 4 noiembrie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

TR I B U N A L U L

Deliberând constată,

Prin sentința civilă nr.3487/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei de interes a reclamanților de a chema în judecată intervenienți forțați I. Ș. J. B. -N. și P. C. B. , excepție invocată prin întâmpinarea din_ de pârâtul-reclamant reconvențional Ș. I. , și pe cale de consecință a fost respinsă ca fiind lipsită de interes cererea reclamanților de chemare în judecată a altor persoane, respectiv, a intervenienților forțați I. Ș. J. B. -N. și P. C. B. .

A fost admisă cererea formulată de reclamanții B. D. A., B. A. E. și B. L.

A. , în contradictoriu cu pârâții Ș. I., Ș. B. V., Ș. R., Ș. O. V. , S.

M. D. .

Au fost admise cererile reconvenționale formulate în cauză de pârâții-reclamanți reconvenționali Ș. I., Ș. B. V., Ș. R., Ș. O. V. , și respectiv, de pârâtul- reclamant reconvențional S. M. D. ,

A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta V. R.

, în contradictoriu cu reclamanții și pârâții-reclamanți reconvenționali, și pe cale de consecință :

S-a dispus rectificarea suprafeței de teren înscrisă în cartea funciară 2765 B., nr. top. 93/28, 93/27, în sensul diminuării sale de la suprafața de 1.598 m2înscrisă în evidențele cadastrale până la suprafața reală măsurată de 1.490 m2categoria de folosință curți construcții, conform tabelului de mișcare parcelară nr. 1 din raportul de expertiză întocmit în cauză (fila 238), cu diminuarea în mod corespunzător a cotelor de coproprietate ale pârâților reclamanți-reconvenționali și a intervenientei, menținându-se cota deținută de reclamanți, conform înțelegerii părților.

S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților (reclamanți-pârâți reconvenționali, pârâții- reclamanți reconvenționali și intervenientă) cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului teren curți construcții în suprafață de 1.490 m2înscris sub nr. top. 93/28, 93/27 B., conform cotelor de proprietate deținute de fiecare dintre categoriile de coproprietari și a raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză.

S-a dispus înscrierea sub nr. top. 93/28/1, 93/27/1 B., a dreptului de proprietate al reclamanților B. D. A., B. A. E. Și B. L. A., în cotă de câte 1/3 părți fiecare asupra imobilului compus din suprafața de 154 m2teren categoria curți construcții, situat în intravilanul mun. B., str. P. I. nr. adm. 21, jud. B. -N., potrivit tabelului de mișcare parcelară nr. 2 din raportul de expertiză întocmit în cauză (fila 240).

S-a dispus înscrierea sub nr. top. 93/28/2, 93/27/2 B., a dreptului de proprietate al pârâților-reclamanți reconvenționali Ș. I. în cotă de 205/553 părți, Ș. B. V., Ș. R. ,

în cotă de câte 174/553 părți fiecare, asupra imobilului compus din suprafața de 553 m2teren categoria curți construcții, situat în intravilanul mun. B., str. P. I. nr. adm. 21, jud. B. -

N., potrivit tabelului de mișcare parcelară nr. 2 din raportul de expertiză întocmit în cauză (fila 240).

S-a dispus înscrierea sub nr. top. 93/28/4, 93/27/4 B., a dreptului de proprietate exclusivă al pârâtului-reclamant reconvențional S. M. D. asupra imobilului compus din suprafața de 418 m2teren categoria curți construcții, situat în intravilanul mun. B., str. P. I. nr. adm. 21, jud. B. -N., potrivit tabelului de mișcare parcelară nr. 2 din raportul de expertiză întocmit în cauză (fila 240).

S-a dispus înscrierea sub nr. top. 93/28/3, 93/27/3 B., a dreptului de proprietate exclusivă al intervenientei în interes propriu V. R. asupra imobilului compus din suprafața de 365 m2teren categoria curți construcții, situat în intravilanul mun. B., str. P. I. nr. adm. 21, jud. B.

-N., potrivit tabelului de mișcare parcelară nr. 2 din raportul de expertiză întocmit în cauză (fila 240).

A fost obligat, în temeiul art. 502din OUG nr. 51/2008, pârâtul-reclamant reconvențional

S. M. D. să restituie, după rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, ajutorul public judiciar de care a beneficiat în cuantum de 3.371 lei, reprezentând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru datorată de pârâtul reclamant-reconvențional.

A fost obligată, în temeiul art. 502din OUG nr. 51/2008, intervenienta în interes propriu V.

R. să restituie, după rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, ajutorul public judiciar de care a beneficiat în cuantum de 2.643 lei, reprezentând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru datorată de intervenientă.

Au fost compensate celelalte cheltuieli de judecată efectuate de părți în cauză.

S-a prevăzut că după rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, aceasta constituie titlu executoriu cu privire la sumele datorate de S. M. D. și V. R. și se va comunica organelor fiscale din cadrul autorităților locale competente (compartimentele de taxe și impozite din cadrul aparatului de specialitate al P. ului comunei S., respectiv, al comunei Rebra) pentru luarea în evidență a pârâtului-reclamant reconvențional menționat, respectiv, a intervenientei și executarea silită a acestora în caz de neplată a sumelor datorate.

Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță, în baza probatoriului administrat, a reținut următoarele.

Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanții B. D. A.

, B. L. A. și B. A. E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții S. I., S. F., S.

O. V. și Sîngeorzan M. D., să se dispună sistarea stării de indiviziune dintre reclamanți și pârâți, privind cota de 154/1.598 părți din imobilul teren situat în localitatea B., înscris în CF nr. 2765, a loc. B., de sub A+1,2, având număr top 93/28, 93/27, imobil teren în suprafață totală de 1.598 mp, proprietatea reclamanților; și înscrierea în CF individual a dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului mai sus indicat; cu cheltuieli de judecată în funcție de poziția pârâților.

În motivare se arată că reclamanții sunt proprietarii tabulari ai imobilului teren în suprafață de 154 mp, teren mai sus menționat, în indiviziune cu pârâții, teren în suprafață totală de 1.598 mp. Aceștia au dobândit împreună (1/2 parte - B. D. -A. și soția B. L. A., respectiv 1/2 parte - B. A. -E. ) dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, în cotă indiviza de 154 mp din totalul de 1.598 mp, prin cumpărare, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 119/_ de notarul public Groza G. Sorin.

Astfel, dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului teren este înscris în CF nr. 2765, a loc. B., dar în indiviziune cu pârâții. Pentru ca să își poată înscrie împreună, în CF, dreptul de proprietate asupra terenului cumpărat, au promovat acțiunea pendinte.

În drept, s-au invocat prevederile art. 728 cod civil și ale Legii 115/1938 .

Legal citați, pârâții S. I., S. F. și S. O. V. au formulat întâmpinare prin care au arătat că, în calitate de pârâți la poziția 1 și 2 din acțiune, S. I. și F., sunt de acord cu admiterea acesteia, așa cum a fost formulată, pentru ieșire din indiviziune și nu au nicio obiecțiune pentru sistarea stării de indiviziune între părți, dar solicită să se dispună sistarea stării de indiviziune față de coproprietarii Sîngeorzan Marinei D. și V. R. după care să se dispună înscrierea

în cartea funciară a părții sale de 5/8 din construcția existentă retrocedată, în suprafață desfășurată de 330 mp și 214 mp curte rămasă ce totalizează 544 mp.

În calitate de pârât la poziția 3, S. O. -V., solicită să se constate că nu mai are calitate procesuală în acțiunea civilă întrucât a tranzacționat cota sa de proprietate ce i-a revenit, în totalitatea sa de_ mp, din care a participat împreună cu fratele său, S. I., la vânzarea către Sîngeorzan Marinei D. a porțiunii de 452/1598 mp teren din curte și aflat parțial sub anexele ce existau atunci ca proprietate extratabulară și demolate de cei doi frași pentru recuperarea de materiale iar resturile rămânând la dispoziția proprietarului terenului, la care tranzacție pârâtul a contribuit cu 204,25 mp iar fratele său cu 248 mp și s-a încheiat pe numele său la notariat la B. contractul de vânzare-cumpărare nr. 5051/18.iul.2006 din care s-au plătit și obligațiile prevăzute la art.3 din Ordinul de retrocedare MEC/ 8.dec.2005, respectiv au fost restituite sumele reactualizate și încasate de cei doi prin Legea 112/1995. La data de_ prin contractul autentificat la Notarul Public din B. cu nr.945, pârâtul a vândut lui V. R. restul de 355 mp. În această situație, se impune ca reclamanții să solicite ieșirea din indiviziune cu actualii deținători ai acestei cote părți din imobil.

Față de acesta stare de fapt, pârâtul susține că, în anul 1997, prin Hotărârea nr. 1404/189 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995 din cadrul Consiliului J. al Județului B.

-N., acesta a primit împreună cu S. I. și S. M., despăgubirile cuvenite în cuantumul prevăzut de această lege. În anul 2002, notificând pentru retrocedarea în natură a imobilului potrivit Legii nr. 10/2001, au beneficiat de această retrocedare prin Ordinul nr. 5631/8.dec.2005 emis de Ministerul Educației București, care, la art. 3, prevedea "obligația restituirii despăgubirilor primite în temeiul Legii nr. l12/1995 actualizate cu coeficientul de actualizare".

La 2 aprilie 2003, prin procura specială nr. 484, pârâtul l-a împuternicit pe S. I. să tranzacționeze în numele acestuia pentru sumele primite ca despăgubire și care urmau a fi restituite, fapt concretizat și finalizat prin tranzacția încheiată pe numele său, autentif. nr.5051 /18.iul. 2006 unde este inclusă în totalul de 452 mp tranzacționați și suprafață 204,25 mp din cota de 3/8 parte ce îi revenea pârâtului prin ordinul de retrocedare mai sus menționat, iar diferența de 355 mp a fost tranzacționată prin înscrisul autentificat sub nr. 945/_ . Cele două tranzacții cuprind întreaga sa cotă parte de_ părți din imobil ce reprezintă 3/8 parte c.f. B. nr.2765 cu top. 93/28 și 93/27 și Ordinului de retrocedare MEC București. La 12 ian. 2006, prin ordin de plată la Trezoreria

B. - cont colector_ Z2105035XXX000272, s-a restituit suma reactualizată la L. l12 în valoare de 1.000.494.655. lei.

Legal citat, pârâtul S. M. D. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a arătat că nu se opune admiterii cererii principale în ipoteza în care nu aduce atingere dreptului său de proprietate, conform schiței de cumpărate; pe cale de cerere reconvențională, pârâtul a solicitat să se dispună ieșirea din indiviziune asupra suprafeței de 452 mp din 1593 mp înscris în CF 2765, top. 93/27, 93/28, B. și a imobilului casă de locuit cu spațiu polivalent, imobil situat în B., str. Cerbului, și intabularea dreptului de proprietate pe intimatul reclamant reconvențional, conform folosinței și schiței anexe; cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție.

În motivare se arată că reclamantul reconvențional a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren și a imobilului casă de locuit cu spațiu polivalent în temeiul contractului de vânzare cumpărare autentificat de BNP Vaida Marsineta sub nr. 5051/2006 și a actului adițional la prezentul contract. Ulterior, văzând situația creată în curtea interioară a imobilului, a deschis un acces direct de pe strada Cerbului, astfel că accesul pe proprietatea sa se realizează direct, fără a prejudicia pe ceilalți coproprietari. Astfel că solicită să se dispună ieșirea din indiviziune asupra suprafeței de 452 mp din 1593 mp înscris în CF 2765, top. 93/27, 93/28, B. și a imobilului casă de locuit cu spațiu polivalent, imobil situat în B., str. Cerbului, și intabularea dreptului de proprietate pe intimatul reclamant reconvențional, conform folosinței și schiței anexe.

În drept s-au invocat prevederile art. 111, 112, 115, 119, 274 Cod procedură civilă, Decretul lege nr. 115/1938, Legea nr. 7/1996 și art. 480, 728 Cod civil.

La termenul de judecată din data de_, numita V. R. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând să se dispună ieșirea din indiviziune asupra suprafeței de 355 mp din 1598 mp înscris în CF 2765, top. 93/27, 93/28, B. și a imobilului casă de locuit cu spațiu polivalent, imobil situat în B., str. Cerbului și intabularea dreptului de proprietate pe

intimatul reclamant reconvențional, conform folosinței și schiței anexe; cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție.

În motivare se arată că intervenienta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren și a imobilului casă de locuit cu spațiu polivalent în temeiul contractului de vânzare cumpărare autentificat de BNP Vaida Marsineta sub nr. 945/2010. Ulterior, văzând situația creată în curtea interioară a imobilului, a deschis un acces direct de pe strada Cerbului, astfel că accesul pe proprietatea sa se realizează direct, fără a prejudicia pe ceilalți coproprietari. Prin prezenta, intervenienta solicită să se dispună ieșirea din indiviziune asupra suprafeței de 355 mp din 1598 mp înscris în CF 2765, top. 93/27, 93/28, B. și a imobilului casă de locuit cu spațiu polivalent, imobil situat în B., str. Cerbului și intabularea dreptului de proprietate pe intimatul reclamant reconvențional, conform folosinței și schiței anexe. Având în vedere că există o strânsă legătură cu privire la terenul aflat în coproprietate și natura cererii, se impune admiterea în principiu a cererii de intervenție formulată.

Prin scriptul depus la dosarul cauzei la termenul din_, pârâții S. I., S. B. și

S. R. au arătat că familia lor vine dintr-un trecut torționar început în 1946, pentru vina colectivă că erau intelectuali și cca. personală a antecesorul lor, defunctul Dr. av. V. S., respectiv tatăl și bunicul pârâților, care avea o casă, cca. în care domiciliază aceștia în prezent, în care fostele autorități comuniste din perioada 1946-1953 doreau un sediu pentru Miliție și din cauza faptului că dânsul a refuzat să "doneze" casa, a fost declarat "dușman de clasă" după care a început coșmarul arestărilor la Securitatea din B., Dej și C. ; detențiile din temnițele politice ale Gherlei și Aiudului, după care au urmat lagărele de exterminare ale coloniilor de muncă de la Canal: Cernavodă, Poarta Albă; Coasta Gales; Midia; Ghencea, etc., vreme de 12 ani, până în 1958, stabilindu-se totodată și "Domiciliul Forțat" la C. pentru întreaga familie vizând dispariția lor fizică, dar, întâmplător, pârâții au supraviețuit, fiind doar închiși și strămutați, iar casa a fost "trecută fără plată în proprietatea statului" în 1953, unde părinții și bunicii lor nu au mai reușit să revină niciodată, cu excepția pârâtului I. S. care împreună cu soția și fii lor, după dec. 1989, au lăsat totul la C., cariere profesionale, proprietăți și altele și s-au mutat, revenind în ținutul natal și strămoșesc al Bistriței unde au început bătălia pentru retrocedarea bunurilor confiscate abuziv de regimul comunist și pe care au crezut că au finalizat-o după 16 ani de acțiuni administrative și judecătorești, pentru ca, la 8 Dec. 2005, când Ministerul Educației București, prin Ordinul nr. 5631, le-a retrocedat singura lor casă familială confiscată în mod banditesc, și așa cum rezultă din fila 2 art. l al Ord., se restituie "imobilul teren și construcție/B. str. P. I. 21, cf. 2765 cu top 93/28 și 93/27 în suprafață de 1593 mp.

Pârâții învederează că au deîndată la ducerea la îndeplinire a tuturor prevederilor Ordinului și a restituit conf. art. 5 despăgubirile încasate la L. 112, din sumele obținute din vânzarea către coproprietarul Sîngeorzan Marin a suprafeței de 452 mp conform contractului 5051/2006, unde au vândut pentru pârât și pentru fratele său, S. O., în baza al. 3 al procurii nr. 484/_, după care s-au intabulat în cartea funciară prin încheierea nr. l3271/_ ca și coproprietari/1593 mp iar pârâților le rămânea din suprafața totală de 1593 mp retrocedați/scăzând 452 mp, construcțiile și 1141 mp teren, aceștia suportând și plătind impozitul la această suprafață de 1598 mp.

La 1l dec. 2006, prin contractul nr. 5223, mama și bunica pârâților, coproprietara S. M., le-a vândut lui S. I. și soției sale, F., partea sa de 2/8 din Ordinului de retrocedare și s-a intabulat în c.f.. Ulterior, prin contractul nr. 4289/10 dec. 2010, aceștia au donat fiilor lor, B. și R.

S., cota de 2/8, F. ieșind din această coproprietate. La 23 iul. 2008, prin contractul nr. 972, s-a tranzacționat prin promisiune de vânzare - cumpărare între I. S. și soția F. și B. A. și

B. A. vânzarea unei cote părți de construcție și teren, care s-a și notat în cartea funciară, după care la un timp, această înțelegere a fost reziliată și s-a notat în c.f. această situație. Ulterior, această porțiune din imobil care s-a împărțit în familie ca și cota ce-i revine de 3/8-a parte fratelui, S. Octaviu, să fie vândută, el ieșind total din starea de coproprietarei fiind cumpărată prin contractul 945/29 martie 2010 de coproprietarul V. R., prin mandatarul său, V. I., devenit coproprietar cu 355 mp, teren pe care se află 166 mp/construcție.

Urmare a unor propuneri și discuții cu referire la fosta tranzacție reziliată, pârâții au convenit cu B. A., L. și A. să le vândă 154 mp, și astfel aceștia au intrat în indiviziune cu pârâții pentru această suprafață. De la această dată, pârâții consideră că a început coșmarul unei dușmănii fățișe față de ceilalți coproprietari și apreciază că sunt terorizați de către acești neaveniți căzuți ca

un blestem și care refuză să mai respecte ceea ce s-au înțeles ca între oameni civilizați și de cuvânt, fără a mai menționa în mod expres în contract amănunte ce nu le credeau necesare între oameni de onoare. Astfel, pârâții consideră că retrăiesc din nou teroarea anilor 50 când torționarii de atunci îi striveau sub autoritatea funcțiilor. Pârâții consideră și presupun că această dușmănie ce o manifestă în prezent se datorează faptului că i-au vândut coproprietarului V. mai ieftin decât au tranzacționat cu reclamanții, aceștia profitând de faptul că și-au montat un gard la "organizarea de șantier" în vremea când curtea și casa lor erau ocupate abuziv de către fostul "Palat al Elevilor", tot cam atunci au făcut și măsurători de teren în lipsa pârâților și care lor nu le sunt opozabile, invocând contra lor o lipsă de teren pe care nu le-a dat-o vânzătorul de la care au cumpărat terenul lor, două topografice cu numere diferite, SC Servconstruct B. și care se regăsește probabil pe trotuarul din str. Păcii sau în granița cu vecinul lor din Sud, fam. Suciu I. .

Prin extinderea de acțiune depusă la dosarul cauzei la termenul din_, reclamanții au solicitat împrocesuarea în calitate de pârâți a numiților C. L., C. A. M. și M. B.

, prin P., motivat de faptul că, potrivit concluziilor preliminare ale expertului, suprafață faptică a terenului identificat cu nr. topografice 93/27 și 93/28 este de 1495 m.p., față de suprafață scriptică de 1598 m.p., iar o parte din diferență, respectiv 18 m.p., este posibil să fie localizată în curtea vecinului C. A. M., iar o suprafață de 85 m.p. este posibil să fie localizată pe trotuarul domeniul public al M. B. .

Legal citat, pârâtul M. B. a formulat întâmpinare prin care a arătat că, în principiu, nu se opune solicitării de sistare a stării de indiviziune și înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate privind cota de 154/1598 părți din imobilul teren înscris în CF 2765 a localității B., sub A+1,2 nr. top. 93/28 și 93/27, sub rezerva formulării unor eventuale obiecțiuni la expertiza ce se va definitiva în cauză.

În motivare se arată că, inițial, reclamanții au formulat o acțiune civilă prin care au chemat în judecată pe numiții Ș. loan, Ș. F., Ș. O. -V. și Sîngeorzan Marinei D., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună sistarea stării de indiviziune dintre ei și pârâți și înscrierea în Cartea Funciară a localității B., a dreptului de proprietate privind cota de 154/1598 părți din imobilul teren înscris în CF 2765 sub A+1,2 nr. top. 93/28 și 93/27. Ulterior, a intervenit în cauză și V. R., împrocesuați fiind de asemenea, Ș. B. V. și Ș. R. .

Raportul de expertiză preliminar, depus la dosar, la termenul din 14 iunie 2011 de expertul Talpoș M., relevă faptul că, inițial a existat un singur topografic cu nr. 93, care, în jurul anului 1931a fost parcelat însă, fără a se opera pe planul funciar al orașului, motiv pentru care, expertul nu poate preciza cum sunt localizate aceste numere topografice și dimensiunile acestora. Având în vedere raportul expertului, potrivit căruia, față de suprafață tabulară de 1598 mp identificată în topograficele 93/28 și 93/27, s-a determinat faptic un deficit de 103 mp, precum și cele 2 (două) variante propuse pentru eliminarea gradului de nedeterminare și întocmirea propunerilor de partajare, prin "extindere de acțiune", au mai fost împrocesuați pârâții C. L., C. A. M. și

M. B. . Acest raport preliminar a fost înaintat spre analiză, arhitectului-șef, Direcției Patrimoniu și Compartimentului cadastru și evidența proprietății din cadrul Primăriei M. ui B.

, care au formulat fiecare punct de vedere cu privire la acesta, pe care le anexăm în copie.

Astfel, în ceea ce îl privește, pârâtul concluzionează că, în primul rând, expertiza trebuie corelată cu documentația și planul de situație vizat de O.C.P.I B. -N., plan ce a stat la baza restituirii imobilului în cauză, conform Ordinului de restituire în natură nr. 5631/_ emis de Ministrul Educației și Cercetării, precum și cu parcelele învecinate situate pe str. Cerbului, str. P.

I. și str. Păcii. Potrivit Fișei Bunului Imobil situat în str. P. I., nr. 21 și în format analogic A3 ca suprapunere peste ortofotoplan, a măsurătorilor din lucrarea "S. ul informațional specific domeniului imobiliar - edilitar și de constituire a băncilor de date urbane din M. B. ", suprafață imobilului teren care face obiectul acțiunii de partaj judiciar în cauză, este de 1511 mp. De asemenea, rezultă că pe limita construcțiilor existente parcela este delimitată în partea de nord-vest de trotuarul aferent străzii Cerbului.

Conform Inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului B. - Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 527/2010 pentru modificarea anexei nr.2 la H.G. nr. 905/2002 privind atestarea domeniului public al județului B. -N., strada Cerbului aparține domeniulului public al M. ui B., înscrisă )a cap. I, pct. A "Drumuri comunale, vicinale, străzi cu trotuarele aferente și parcări" la poziția nr. 32.

Strada Cerbului datează din anul 1880 și că în baza Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare și a Hotărârii Guvernului nr. 548/1999 privind aprobarea Normelor tehnice pentru inventarierea bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, în anul 1999, această stradă a fost inclusă în inventarul cuprinzând bunurile care aparțin domeniului public al municipiului B., înventar însușit de Consiliul localprin Hotărârea nr. 85/_ . Inventarul a fost actualizat în cursul anului 2007 și însușit de Consiliul local prin Hotărârea nr. 225/2007.

Ulterior, str. Cerbului a mai fost inclusă și în anexa la Hotărârea Consiliului Local al M. ui B. nr. 187/_ privind însușirea modificărilor și completărilor inventarului domeniului public al municipiului B., aprobat prin H.C.L. nr.85/_, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere dispozițiile Legii nr.52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, înainte de a fi supus aprobării Consiliului Local al M. ui B., proiectul de hotărâre a fost afișat la sediul Primăriei și pe site-ul propriu, pentru consultare și formulare de eventuale sugestii și obiecțiuni de către persoanele interesate. În procedura de publicitate, nu s-au înregistrat nici un fel de astfel de sugestii sau opoziții la proiect și nici ulterior după adoptare. Astfel, prin anunțul înregistrat sub nr. 69524/_, Primăria M. ui B. a făcut publică adoptarea Hotărârii nr.187/_, cu precizarea că este afișată pe site-ul instituției și că orice persoană interesată care se consideră vătămată într-un drept al său poate face opoziție în condițiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sub condiția depunerii unei plângeri prealabile adresate Consiliului Local al M. ui B. .

Prin scriptul depus la dosarul cauzei la termenul din_, pârâții S. I., S. B., S.

R., V. R. și S. M. D. au solicitat să se constate că toți sunt de acord ca expertul numit în cauza, M. Talpos, să completeze raportul de expertiză depus la dosar cu prezenta declarație prin care renunță la diferența de teren ce totalizează cca. 103 mp, cinstind în 85 mp, localizată pe trotuarul domeniului public al Bistriței în str. Cerbului la fațada imobilului precum și la suprafață de cca. 18 mp, și posibil localizată în curtea numitului Cuderc A. M., și acceptă actualizarea suprafeței imobilului prin micșorarea suprafeței terenului supus partajării pentru ieșirea din indiviziune cu suprafața determinată faptic pe limitele existente, față de suprafața tabulară a terenului de 1598 din cele două top.93/28 și 93/2. Pârâții mai precizează că au hotărât să renunțe la diferența de cca.. 103 mp menționat de expert, din motive morale, pentru că nici antecesorul familiei S. de la care aceștia au moștenit imobilul și nici cei care au devenit coproprietari prin cumpărare de la această familie, nu au avut niciodată proprietăți în stradă sau în curțile vecinilor, precum și din dorința de a se separa de reclamanți care au o atitudine ostilă manifestată din 2010 și în prezent.

La termenul de judecată din data de_, reclamanții au formulat cerere de chemare în judecată a numiților I. Ș. J. B. - N. și P. C. B. , solicitând să se constate că I. Ș. J. B. - N. / P. C. B. a edificat în baza Autorizației de Construire nr. 10639/406/_ parte din construcțiile aflate pe imobilul teren în litigiu, dobândind astfel un drept de proprietate asupra construcțiilor respective, prin edificare și dobândind astfel calitatea de coproprietar asupra imobilului în litigiu, asemenea reclamanților și a pârâților reclamanți reconvenționali; și să se dispună înscrierea în Cartea Funciară a titularului Autorizației de Construire nr. 10639/406/_ asupra imobilelor edificate în baza acestei autorizații.

În motivare se arată că, din punct de vedere cronologic, imobilul a fost proprietatea lui Ș.

V., antecesorul actualilor coproprietari, familia Ș. . În anul 1953 imobilul a fost expropriat și trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 183/17 aprilie 1953. Starea de drept a imobilului expropriat era, probabil, de " casă în construcție și teren aferent" (din cuprinsul Cărții Funciare - partea B, foaia de proprietate - nu rezultă momentul în care s-a făcut înscrierea casei în construcție în partea A, foaia de avere). Pe parcursul anilor în care s-a aflat în proprietatea Statului Român, asupra imobilului s-au făcut intervenții, fiind printre altele, edificat și corpul de clădire ce a fost tratat prin Certificatului de urbanism nr. 1029/_ emis de Primăria Mun. B. cât și Autorizația de construire nr. 16/2012, emisa de Primăria Mun. B. . Faptul ca în intervalul de timp în care imobilul se afla în proprietatea Statului Român au fost edificate construcții noi este declarat (și implicit recunoscut și acceptat ca atare) de chiar Ș. I. în documentul intitulat " completare la declarație " document ce este cuprins la filele 45, 46, 47, 48 și 49 în dosarul penal nr. 2535/P/06 din

data de_ dosar ce s-a aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, referirile la respectivele construcții fiind chiar repetate: "...au deturnat și utilizat bani publici primiți de la buget, și pe care i-au folosit pentru alte scopuri decât destinația lor aprobată. I-au folosit pentru amenajarea unor construcții ilegale (neautorizate și neaprobate")... ". " În realitate au construit neautorizat cu buna știință și în scop bine determinat.... " " Au amenajat prin construcție neautorizată o încastrare (peste fosta noastră lemnărie), între casă (sediu) și anexa garaj, prin pod, un acces ce unește aceste două construcții, fără consultarea unui arhitect. încât în prezent arată hidos, ca un celular de temniță, ce necesită demolarea necondiționată. ". "Încastrarea " la care se face referire este tocmai " anexa " tratată în Certificatului de urbanism nr. 1029/_ emis de Primăria Mun. B. și Autorizația de construire nr. 16/2012. Mai menționăm ca soluția în amintitul dosar penal a fost de neîncepere a urmăririi penale, soluție ce a fost ulterior contestată dar menținută și de instanță, sens în care respectivele construcții nu au fost dovedite ca fiind ilegale.

Ulterior, prin Ordinul de restituire în natura nr. 5631/_ al Ministerului educației și cercetării emis în baza Legii nr. 10/2001 imobilul a fost restituit familiei Ș. . Conform amintitului act se precizează expres că au fost restituite în natura " imobilul teren și construcție - situate în B. str. P. I., nr. 21, jud. B. -N., înscrise în CF nr. 2765 B., nr. Top 93/28 și 93/27 în suprafață de 1593 mp...". Trebuie arătat ca în CF nr. 2765 B., nr. Top 93/28 și 93/27 era înscrisă la data restituirii o singură construcție respectiv " casă în construcție " și care a făcut astfel obiectul restituirii fiind evident că nu se putea restitui decât ceea ce s-a expropriat. În nici un caz nu a putut face obiectul restituirii construcția " anexa/încastrarea " edificată în timpul în care imobilul a fost în proprietatea Statului Român. Din toate documentele existente rezultă că respectiva construcție nu a fost niciodată proprietatea familiei Ș., nu putea fi deci restituită familiei Ș. .

Pe de altă parte, prin Sentința Civila nr. 1853/2006, pronunțata de către Judecătoria Bistrița în Dosarul civil nr. 2784/2006 s-a constatat că au edificat pe acest teren un garaj și o magazie. În momentul în care s-a încercat intabularea în cartea funciară a Ordinului de restituire în natură și a Sentinței civile nr. 1853/2006, prin încheierea de admitere în parte nr. 13271/_ emisă de

O.C.P.I. B. -N. - Biroul de Carte Funciară B. s-a reținut: " ...Prin sentința () se dispune localizarea anexelor gospodărești constând din garaj și magazie fără a se dispune dezmembrarea parcelelor din c.f. În tabelul de mișcare parcelară, parcelei sunt dezmembrate, iar în locul anexelor precizate în sentința, este înscrisă - clădire anexa în regim de înălțime P+M, având la parter casa scării, garaj, grup sanitar 1 cameră, iar la mansarda hol și trei camere ". Pe cale de consecință, prin amintita încheiere s-a dispus: " dispune intabularea în C.F. 2765 B. a dreptului de proprietate asupra imobilelor teren și construcție la nr. top. 93/28, 93/27, cu titlu de restituire în natura, în favoarea lui Ș. M. - cota de 2/8 părți, Ș. O. V. - cota de 3/8 părți și Ș. I. - cota de 3/8 părți, în baza Ordinului de restituire în natura nr. 5631/2005 al Ministerului Educației și Cercetării. Respinge cererea petenților, cu privire la intabularea Sentinței civile nr. 1853/2006 pronunțată de Judecătoria Bistrița."

Practic, este vorba despre un document oficial care atestă că pe terenul din C.F. nr. 2765 B. există construcții a căror proprietate familia Ș. nu o poate dovedi. Consecința logică este că respectivele clădiri sunt proprietatea celor care le-au edificat, respectiv I. Ș. și nu au făcut obiectul restituirii. Aceste clădiri care au fost parțial edificate de către I. Ș. și se află pe terenul în litigiu ai cărui coproprietari sunt părțile. Parte din aceste clădiri au fost "modernizate" în cursul anului 2012 și actualmente sunt în regim de înălțime E+P+2E+M fapt pentru care se impune chemarea în judecată a persoanele indicate. Chemații în judecată pot justifica același drept ca și reclamanții reconvenționali, asupra unei părți din construcțiile existente pe terenul înscris în C.F. 2765 B. .

În acest sens, în anul 1996, a fost emisă de către Primăria Mun. B. Autorizația de Construire nr. 10639/406/_, iar obiectul acestei autorizații au fost lucrările de construcții în urmă cărora a fost construită o parte din imobilul situat în mun. B., str. P. I., nr. 21, imobil care face obiectul prezentului dosar. În acest sens, s-a aflat pe rolul Tribunalului București dosarul numărul_ având ca obiect situația juridica a construcțiilor edificate de către I. Ș. J.

B. - N. / P. C. B. pe terenul în litigiu în baza Autorizației de Construire nr. 10639/406/_ .

În drept s-au invocat prevederile art. 57, alin (3) Cod procedură civilă.

Prin completarea și precizarea de acțiune depusă la dosarul cauzei la termenul din_, reclamanții au solicitat să se constate că, în calitate de coproprietari ai terenului, au dobândit un drept de proprietate asupra construcției edificate în anul 2012 pe imobilul teren în litigiu, teren în suprafață de 1.490 mp, înscris în CF nr. 2765, a loc. B., prin accesiune - valoare imobil 3.000 lei; să se dispună sistarea stării de indiviziune dintre reclamanți și pârâți, privind imobilul teren și casa în construcție situat în localitatea B., înscris în CF nr. 2765, a loc. B., de sub A+1,2, având număr top 93/28, 93/27, imobil teren și casă în construcție în suprafață totală de 1.490 mp, precum și asupra construcției descrise la pct. 1 din prezenta precizare de acțiune, imobile asupra cărora deține cota de 154/1.490 părți, prin formare de loturi conform cotelor deținute și plata de sultă compensatorie; și să se dispună rectificarea înscrierii din CF 2765 B. în sensul înscrierii suprafeței reale de 1.490 mp, înscrierii construcțiilor existente și intabularea dreptului de proprietate asupra loturilor formate; cu cheltuieli de judecată în funcție de poziția pârâților.

În motivare se arată că reclamanții sunt proprietarii tabulari ai imobilului teren în suprafață de 154 mp, teren mai sus menționat, în indiviziune cu pârâții, teren în suprafață totală de 1.490 mp. Aceștia au dobândit împreună (1/2 parte - B. D. -A. și soția B. L. A., respectiv 1/2 parte - B. A. -E. ) dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, în cotă indiviza de 154 mp din totalul de 1.490 mp, prin cumpărare, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 119/_ de notarul public Groza G. Sorin. În cursul anului 2012 pe terenul în litigiu a fost edificată, fără acordul reclamanților, o construcție în regim de înălțime D+P+2E+M și, prin urmare, invocă accesiunea asupra construcției nou edificate. Pentru ca reclamanții să se poată înscrie împreună, în CF, dreptul de proprietate asupra terenului cumpărat, se impune admiterea prezentei acțiuni așa cum a fost formulată, completată și precizată.

În drept, s-au invocat prevederile art. 728, 489 și urm. Cod civil.

Prin scriptul depus la dosarul cauzei la termenul din_, intitulat "întâmpinare";, pârâtul S. I. a invocat excepția lipsei de interes al reclamanților de a înainta cerere de chemare în judecată a altor persoane și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților din cerere de chemare în judecată a altor persoane, iar în subsidiar, să se dispună respingerea acestei cereri ca fiind neîntemeiată.

În motivare se arată că pârâtul a invocat excepția lipsei de interes a reclamanților de a înainta cererea de chemare în judecată a altor persoane deoarece, în prezenta cauză, se află în situația unui proces de partaj iar reclamanții nu justifica lărgirea cadrului procesual. Acești pârâți nu pot invoca același drept ca și reclamanții pentru că reclamanții au un drept de proprietate asupra terenului supus procedurii partajului. Asupra pârâților se invocă un drept de proprietate a unor anexe gospodărești, ceea ce este total diferit de obiectul prezentei cauze.

În ceea ce pricește lipsa calității procesuale pasive a pârâților intervenienți forțați, aceștia nu sunt proprietarii imobilului invocat în cerere, antecesorii pârâtului fiind cei care au construit imobilul așa cum rezultă din sentința civilă 1853/2006. Mai mult, ordinul de restituire în natură al Ministrului Educației, a rămas definitiv și a fost intabulat în cf. Iar anexa la ordin s-a semnat un proces verbal de predare primire.

Procedura de retrocedare a imobilelor preluate abuziv de stat se face doar cu urmarea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, care debutează prin depunerea notificării de către persoana îndreptățită, continuă prin emiterea dispoziției prin care unitatea deținătoare se pronunță asupra cererii de restituire în natură și contestarea acestei dispoziții în instanță, în condițiile art. 26 alin. (3) din lege, în termen de 30 zile de la data comunicării deciziei. Actul emis de Ministru, ca reprezentant al autorității publice, în soluționarea notificărilor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, este un act juridic civil care produce efecte în planul dreptului de proprietate, astfel că pentru respectarea principiului stabilității raporturilor juridice, el poate fi contestat doar în condițiile expres prevăzute de lege.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța de fond a reținut următoarele :

În ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamanților de a chema în judecată pe intervenienții forțați I. Ș. J. B. -N. și P. C. B., excepție invocată de Ș.

I. prin reprezentant, instanța a apreciat ca fiind întemeiată, întrucât față de obiectul dedus judecății prin cererea introductivă de instanță a reclamanților, respectiv, ieșirea din indiviziune cu privire la un imobil teren, raportat la faptul că cele două entități nu au calitate de coproprietar asupra

terenului și nu în patrimoniu vreun alt drept real asupra acelui teren, conduita reclamanților de a chema în judecată entități juridice ce nu au nici o legătură patrimonială cu acel imobil teren apare ca lipsită de interes, întrucât dacă s-ar admite raționamentul reclamanților în sensul că aceste persoane trebuie să stea în judecată pentru că au avut, la un moment dat, în trecut, o legătură cu bunul cu privire la care se solicită ieșirea din indiviziune poate că ar trebui chemate în judecată la orice acțiune de acest gen zeci, sute sau chiar mii de subiecte de drept. În orice caz, instanța a apreciat că reclamanții nu au nici un interes în a se judeca în contradictoriu cu cele 2 (două) entități, sens în care se va respinge cererea formulată în acest sens.

Referitor la cererea principală și la cererile reconvenționale referitoare numai la ieșirea din indiviziune cu privire la teren, fiind disjunse capetele de cerere din reconvenționale prin care se solicita constarea dreptului asupra unor construcții și intabularea lor, instanța le-a apreciat ca întemeiate pentru considerentele expuse în cele ce urmează.

Astfel, din înscrisurile administrate ca mijloc de probă în cauză, coroborat și cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, instanța reține că părțile au achiziționat prin contracte de vânzare-cumpărare de la Ș. I. cote părți indivize din terenul ce în realitate măsoară suprafața de

1.490 m2, deși în contracte și în evidențele cadastrale figura 1.598 m2.

Față de deficitul de teren constatat în urma măsurătorilor expertizei, instanța a apreciat că se impune admiterea cererii de rectificare a cărții funciare privitoare la acest imobil, în temeiul prevederilor art. 33 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aflată în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, în același sens fiind și prevederile art. 908 și urm. din Noul Cod civil, în vigoare la data pronunțării hotărârii, în sensul diminuării de la suprafața de 1.598 m2înscrisă în evidențele cadastrale până la suprafața reală măsurată de 1.490 m2categoria de folosință curți construcții, conform tabelului de mișcare parcelară nr. 1 din raportul de expertiză întocmit în cauză (fila 238), cu diminuarea în mod corespunzător a cotelor de coproprietate ale pârâților reclamanți- reconvenționali și a intervenientei, menținându-se cota deținută de reclamanți, conform înțelegerii

părților. Mai exact, toate celelalte părți, în afară de reclamanți au fost de acord cu diminuarea cotelor deținute de ei, diminuarea făcându-se proporțional, fără însă a fi afectată cota reclamanților ce nu au fost prejudiciați în niciun fel de diminuarea efectuată. Prin urmare, cererea de rectificare a fost admisă în sensul expus anterior.

Ulterior, expertul tehnic a procedat la propuneri de partajare conform cotelor deținute de părți după diminuare, cu mențiunea că așa cum arătam anterior, cota reclamanților a rămas neschimbată.

În temeiul art. 728 Cod civil potrivit căruia nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, precum și în baza raportului de expertiză administrat ca mijloc de probă în cauză, instanța va admite cererile de partaj, potrivit cotelor de proprietate deținute de fiecare dintre categoriile de coproprietari și a propunerilor raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză.

În fine, situația juridică actuală a imobilului supus partajului în litigiu, așa cum rezultă și din aspectele arătate anterior de instanță, arată că proprietatea asupra sa aparține în prezent părților, situație ce nu corespunde însă cu cea înscrisă în evidențele cadastrale referitoare la acest imobil. Prin urmare, potrivit prevederilor art. 27, și respectiv, cele ale art. 33 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aflată în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, instanța a admis aceste ultime capete de cerere ca întemeiate, urmând a fi înscrise drepturile de proprietate dobândite de părți. De altfel, și prevederile art. 908 și urm. din Noul Cod civil, în vigoare la data pronunțării hotărârii, sunt în sensul prevederilor menționate.

În temeiul art. 276 Cod procedură civilă, instanța a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți în cauză, ieșirea din indiviziune profitând tuturor părților, cu mențiunea că instanța face aplicarea prevederilor art. 502din OUG nr. 51/2008, în sensul că pârâții-reclamanți reconvenționali S. M. D. Și V. R., ce au fost scutiți de taxa de timbru datorată, dobândind prin prezenta hotărâre dreptul exclusiv asupra unui imobil a cărui valoare depășește de

10 ori valoarea ajutorului, vor fi obligați a restitui ajutorul acordat.

Reclamanții B. D. A. și B. L. A. au declarat, în termen legal, apel atât împotriva sentinței civile nr.3487/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, cât și împotriva încheierilor de ședință din 08 ianuarie 2013, 19 februarie 2013 și 26 martie 2013,

solicitând admiterea apelului, iar în principal, anularea sentinței și încheierilor atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, au cerut admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii completate și precizate, precum și a cererii de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamanți.

În motivarea apelului s-a susținut că apelanții reclamanți au calitatea de coproprietari ai imobilului situat în intravilanul B., str.P.I., nr. adm.21, județul B. -N., apelanții reclamanți au cumpărat împreună cu celălalt reclamant, în părți egale prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.119/2010 de BNP Groza G. Sorin de la numiții Ș. I. și soția Ș.

F. o cotă parte indiviză de 154/1598 părți din terenul aferent imobilului înscris în CF 2765 B.

, având nr.top 93/28 și 93/27. La acest contract de vânzare cumpărare există o anexă în care este hașurată o anumită porțiune din terenul în litigiu, dar această schiță vizează o stare de fapt și nu una de drept, apelanții reclamanți neavând posesia terenului cumpărat, aflându-se faptic în posesia celorlalți pârâți.

Au arătat că și intimata intervenienta V. R. a cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.945/2010 de BNP Vaida Marsineta de la numitul Ș. Octaviu V., reprezentat de mandatar Ș. I., cota de 355/1598 părți din cota de_ părți din terenul aferent imobilului înscris în cf 2765, având nr.top 93/28 și 93/27 . În acest contract de vânzare cumpărare se indică că din suprafața de 355 mp suprafața de 166 mp este sub construcție și se transmit cumpărătoarei construcțiile edificate pe teren, neevidențiate în cartea funciară. Vînzătorul era proprietar al construcției ce i-a fost restituită în natură potrivit ordinului nr.5631/_ al Ministerului educației și cercetării, în baza legii 10/2001, în care se indică imobilul teren și construcție situat în intravilanul B., str.P.I., nr. adm.21, județul B. -N., înscrise în CF 2765 B., având nr.top 93/28 și 93/27. Așa fiind, câtă vreme ordinul restituia construcția înscrisă în cf, Ș. Octaviu V. nu putea proba proprietatea deci nu putea transmite intervenientei cumpărătore.

În ce privește încheierea atacată din 08 ianuarie 2013 prin care prima instanță a disjuns judecarea petitului din cererea reconvențională și cel din cererea de intervenție cu privire la identificarea construcțiilor și înscrierea în cartea funciară a acestora, apelanții reclamanți au considerat că această măsură este nelegală, prima instanță neavând în vedere prevederile art.876 Codul civil și art.1 alin.3 din legea nr.7/1996 în care este definit imobilul, acesta fiind un tot unitar din punct de vedere juridic, neputându-se disjunge între teren și construcțiile edificate pe acesta, singura modalitatea fiind cea de constituire a dezmembrămintelor dreptului de proprietate, ceea ce nu e cazul în speță. Au mai reliefat sub același aspect că în ședința din_ prima instanță a respins cererea de disjungere formulată de reprezentantul pârâtului S. M. D. și intervenientei V. R., starea de fapt fiind aceeași și la data de_ ca și la data pronunțării încheierii atacate din_ ,fiind stranie răzgândirea primei instanțe. Prin aceeași încheiere de ședință, instanța a respins cererea reclamanților de revenire cu adresă la expertul Talpoș de a răspunde obiecțiunilor formulate, în condițiile în care au contestat concluziile din raportul de expertiză întocmit și au solicitat refacerea lucrării de expertiză, situația prezentată de expert nefiind reală, ulterior solicitând și contraexpertiză.

În ce privește încheierea din 19 februarie 2013 prin care a fost respinsă cererea de conexare a dosarului disjuns nr._ la dosarul inițial, consideră că dezlegarea pricinii în dosarul de ieșire din indiviziune este în strânsă legătură cu obiectul dosarului disjuns, pe de o parte, fiind motivele deja invocate anterior, iar pe de altă parte, în momentul de față intervenienta este întabulată în cartea funciară doar cu cote părți din teren fără a fi proprietara tabulară a unei construcții, iar din această perspectivă luând în vedere disjungerea și ce a fost reținut prin încheierea din_ ca în dosarul nou format V. R. să aibă calitatea de reclamantă, această situație este imposibil, în condițiile în care nu face dovada vreunui drept de proprietate asupra vreunei construcții, fie ea existentă, fie nou edificată.

În ceea ce privește cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată la termenul de judecată din 19 februarie 2013 și respinsă prin sentința civilă apelată, reclamanții apelanți susțin că

I. Ș. J. B. -N. /P. C. B. a edificat în baza autorizației de construire nr.10639/406/_ parte din construcțiile aflate pe imobilul teren în litigiu, dobândind astfel un drept de proprietate asupra construcțiilor prin edificare, și implicit calitatea de coproprietar asupra imobilului în litigiu, asemenea reclamanților și pârâților reclamanți reconvenționali. Sub acest

aspect s-a făcut referire la situația imobilului în litigiu și s-a susținut că timp cât imobilul a fost în proprietatea statului asupra imobilului s-au făcut intervenții, fiind printre altele edificat și corpul de clădire ce a fost tratat prin certificatul de urbanism nr.1029/_ și de autorizația de construire nr.16/2012 emise de Primăria municipiului B. . Faptul că pe terenul în litigiu au fost edificate construcții noi a declarat Ș. I. în declarația dată în data_ în dosarul penal nr.2535/P/06 afla Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița. Apelanții au susținut că în nici un caz nu a putut face obiectul restituirii construcția ,,anexă/încastrarea,, edificată în timpul cât imobilul a fost proprietatea Statului român, din toate documentele existente reiese că această construcție nu a fost proprietatea familiei Ș. și nu putea să-i fie restituită acesteia.

Pe de altă parte, prin sentința civilă nr.1853/2006 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr.2784/2006 s-a constatat că au edificat pe acest teren un garaj și o magazie, iar apoi s-a prin încheierea de admitere în parte nr.13271/_ emisă de OCPI B. N. s-a dispus întabularea a dreptului de proprietate asupra imobilului teren și construcție la nr.top 93/28 și 98/27, cu titlu de restituire în natură, în baza ordinului de restituire nr.5631/2005, fiind respinsă cererea de întabulare a sentinței civile nr.1853/2006 Judecătoriei B. .

Apelanții au susținut că cei chemați în judecată pot justifica același drept ca și reclamanții reconvenționali asupra unei părți din construcțiile existente pe terenul înscris în CF 2765 B., fiind emisă autorizația de construire nr.10639/406/_, iar pe rolul Tribunalul București sub nr._ s-a aflat dosarul având ca obiect situația juridică a construcțiilor edificate de către I. Ș. J. B. -N. /P. C. B. în baza autorizației de construire nr.10639/406/_ .

Prima instanță a înțeles greșit cererea de chemare în judecată a altor persoane fiindcă persoana chemată în judecată de reclamanți este în prezent titulara unei de construire a imobilului edificat pe terenul în litigiu și cea care a edificat parte din acel imobil devenind proprietar al imobilului edificat, respectiv anexele gospodărești pe care a încercat să le înscrie intimatul Ș. I. . Așa fiind, arată că această construcție nu a fost proprietatea familiei Ș. și nu putea să-i fie restituită acesteia, iar prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.945/2010 de BNP Vaida Marsineta numitul Ș. I., a înțeles să transmită cumpărătoarei construcțiile edificate pe teren, neevidențiate în cartea funciară, iar asupra aceleași construcții s-a eliberat autorizația de construire nr.16/2012 de Primăria municipiului B., pentru modernizarea construcției existente, fără a exista vreo înscriere în cartea funciară a acelui corp de clădire, iar intimata intervenientă a demolat construcția edificată și a ,,modernizat construcția existentă,, edificând pe terenul pe care sunt coproprietari în timpul procesului de ieșire din indiviziune, fără acordul apelanților, o clădire în regim de înălțime E+P+2E+M, precizând că anularea actului administrativ autorizația de construire nr.16/2012 face obiectului dosarului nr._ al Tribunalului B. N., motiv pentru care au solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea dosarului anterior menționat, între cele două cauze existând a strânsă legătură.

Apelanții reclamanți au susținut că la termenul de judecată din 26 februarie 2013 au reiterat cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea anterior indicat, dar a fost respinsă cererea prin încheierea pronunțată în ședința din 26 martie 2013 pe care au atacat-o și cer anularea ei pentru considerentele amintite anterior. Prin aceeași încheiere s-a apreciat ca fiind tardiv formulată completarea și precizarea acțiunii depuse de reclamanți prin care au solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la construcții, impunându-se anularea acestei încheieri și pentru că nu a fost vorba de o modificare a cererii, ci de o majorare a câtimii obiectului cererii principale.

În ce privește sentința apelată, reclamanții apelanți au arătat că s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților (reclamanți-pârâți reconvenționali, pârâții-reclamanți reconvenționali și intervenientă) cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului teren curți construcții în suprafață de 1.490 m2înscris sub nr. top. 93/28, 93/27 B., conform cotelor de proprietate deținute de fiecare dintre categoriile de coproprietari și a raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză și s-a dispus înscrierea sub nr. top. 93/28/1, 93/27/1 B., a dreptului de proprietate al

reclamanților B. D. A., B. A. E. Și B. L. A., în cotă de câte 1/3 părți fiecare asupra imobilului compus din suprafața de 154 m2teren categoria curți construcții, situat în intravilanul mun. B., str. P. I. nr. adm. 21, jud. B. -N., potrivit tabelului de mișcare parcelară nr. 2 din raportul de expertiză întocmit în cauză, dar modalitatea de dobândire a suprafeței de 154 mp a fost în cote de ½ părți reclamantul apelant B. D. A. și soția,

respectiv de ½ părți reclamantul intimat B. A. E. așa cum apare și în tabelul de mișcare parcelară nr.2.

Tot în ce privește sentința atacată s-a susținut că există o gravă contradicție între cele dispuse prin sentință și cele indicate în tabelul de mișcare parcelară la care se face referire în sensul că instanța dispune înscrierea cu privire pa parcele de teren, dar scriptic în tabelul de mișcare parcelară nu se evidențiază distinct suprafețele de teren de construcții, iar tocmai pentru a lămuri aceste aspecte au solicitat efectuarea unei contraexpertize în cauză.

În drept, s-au invocat prevederile art.282 și urm. Cod de procedură civilă și art.693 alin.3 Codul civil.

Apelul declarat a fost legal timbrat.

Împotriva sentinței civile nr.3487/2013 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._

, în termen legal, au declarat apel și pârâtul S. M. D. și intervenienta V. R., solicitând prin memoriul depus separat f.72-73 admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței în sensul înlăturării din sentință a aplicării art. 502din OUG nr. 51/2008, față de acești apelanți.

Apelanții au susținut că prima instanță în mod greșit a aplicat prevederile art. 502din OUG

nr. 51/2008, față de apelanți, deoarece în speță nu a fost vorba de o acțiune în constatare dobândire bun, bunul exista și trebuia partajat, intenția legiuitorului ca aceste prevederi legale să fie aplicabile în cazul acțiunilor în validare convenție, constatare drept, partaj în urma succesiunii ori divorțului și nicidecum la bunurile deja existente, a căror valoare și posesie era clară încă dinainte de investirea instanței, în cauză nu s-a dobândit nimic nou, ci doar s-a reglementat o situație juridică preexistentă. În drept, s-au invocat s-au invocat prevederile art.95 și art.282 și urm. Cod de procedură

civilă.

Pârâtul S. M. D. și intervenienta V. R. au formulat întâmpinare față

de apelul formulat de apelanții reclamanți solicitând respingerea apelului declarat de aceștia ca nefundat, cu cheltuieli de judecată f.68-71.

În susținerea acestei poziții procesuale s-a arăta că sunt nefondate criticile invocate de reclamanții apelanți, că au fost legal întocmite încheierile atacate, aceștia arătând motive anterioare întocmirii contractelor de vânzare cumpărare, fără a putea solicita anularea unor acte administrative, neavând calitatea ori interesul născut, ceea ce a condus la șicanarea vecinilor. În cauză nu se poate analiza decât starea de fapt și de drept cu care a fost instanța sesizată prin respectarea termelor procedurale, astfel că tratarea modului de dobândire a construcțiilor de către vânzător excede cu mult cadrul procesual. Nici măcar cererea de probațiune privind o nouă expertiză topografică nu este susținută, deoarece criticile privesc acte anterioare dobândirii bunului de către apelanți, nu este criticată suprafața și ni amplasamentul, în ciuda faptului că ceilalți coproprietari au renunțata la anumite cote din teren de 103 mp, tocmai pentru a finaliza demersul juridic inițiat de apelanții B. . În prezent, e în discuție doar amplasamentul de terenului de 100 mp ce revine apelanților din cota de 154 mp, deoarece celălalt reclamant nu a înțeles să promoveze apel și a fost de acord cu amplasamentul terenului stabilit prin sentința atacată. În concluzie au arătat că litigiul rezultatul unei stări de șicană născută între apelanți și intervenienta V. pe fondul pierderii terenului de către reclamanții apelanți care nu au avut fonduri suficiente de a achita prețul întreg cerut și nu lasă noul proprietar să beneficieze de atributele dreptului de proprietate.

La dosar au depus întâmpinare și pârâții intimați S. I., S. B., S. R. și Ș.

O. față de apelul formulat de reclamanți solicitând respingerea apelului declarat f.47-51.

În susținerea acestei poziții procesuale pârâții au reliefat că instanța soluționat corect cauza, chiar dacă după 3 ani, că reclamanții au cumpărat doar suprafața de 154 mp teren fără construcții, iar contractele încheiate de pârâți cu ceilalți coproprietari exced interpretării acestor apelanți. Probleme legate de ordinul de retrocedare nu pot fi ridicate de terțe persoane, iar I. școlar județean nu a avut niciodată în perioada socialistă sau mai târziu drepturi de proprietate pe terenul sau construcțiile intimaților pârâți. Celelalte motive invocate de apelanții reclamanți sunt aberații și speculații, nicidecum argumente, fiind invocate în scop pur șicanator pentru a tergiversa soluționarea cauzei. Clădirile în discuție nu stau în aer, dar nici pe terenul apelanților B., stau pe același teren din 1943 când au fost cumpărate și ridicate pe terenul tatălui și bunicului pârâților Ș. și nicidecum pe terenul delimitat al apelantului aflat într-o coproprietate simplă, iar nu complexă.

Au mai arătat că familia lor vine dintr-un trecut torționar început în 1946, pentru vina colectivă că erau intelectuali și cca. personală a antecesorul lor, defunctul Dr. av. V. S. ,

respectiv tatăl și bunicul pârâților, care avea o casă, cca. în care domiciliază aceștia în prezent, în care fostele autorități comuniste din perioada 1946-1953 doreau un sediu pentru Miliție și din cauza faptului că dânsul a refuzat să "doneze" casa, a fost declarat "dușman de clasă" după care a început coșmarul arestărilor la Securitatea din B., Dej și C. ; detențiile din temnițele politice ale Gherlei și Aiudului, după care au urmat lagărele de exterminare ale coloniilor de muncă de la Canal: Cernavodă, Poarta Albă; Coasta Gales; Midia; Ghencea, etc., vreme de 12 ani, până în 1958, stabilindu-se totodată și "Domiciliul Forțat" la C. pentru întreaga familie vizând dispariția lor fizică, dar, întâmplător, pârâții au supraviețuit, fiind doar închiși și strămutați, iar casa a fost "trecută fără plată în proprietatea statului" în 1953, unde părinții și bunicii lor nu au mai reușit să revină niciodată, cu excepția pârâtului I. S. care împreună cu soția și fii lor, după dec. 1989, au lăsat totul la C., cariere profesionale, proprietăți și altele și s-au mutat, revenind în ținutul natal și strămoșesc al Bistriței unde au început bătălia pentru retrocedarea bunurilor confiscate abuziv de regimul comunist și pe care au crezut că au finalizat-o după 16 ani de acțiuni administrative și judecătorești, pentru ca, la 8 Dec. 2005, când Ministerul Educației București, prin Ordinul nr. 5631, le-a retrocedat singura lor casă familială confiscată în mod banditesc, și așa cum rezultă din fila 2 art. l al Ord., se restituie "imobilul teren și construcție/B. str. P. I. 21, cf. 2765 cu top 93/28 și 93/27 în suprafață de 1593 mp.

Pârâții intimați au susținut că au deîndată la ducerea la îndeplinire a tuturor prevederilor Ordinului și a restituit conf. art. 5 despăgubirile încasate la L. 112, din sumele obținute din vânzarea către coproprietarul Sîngeorzan Marin a suprafeței de 452 mp conform contractului 5051/2006, unde au vândut pentru pârât și pentru fratele său, S. O., în baza al. 3 al procurii nr. 484/_

, după care s-au intabulat în cartea funciară prin încheierea nr. l3271/_ ca și coproprietari/1593 mp iar pârâților le rămânea din suprafața totală de 1593 mp retrocedați/scăzând 452 mp, construcțiile și 1141 mp teren, aceștia suportând și plătind impozitul la această suprafață de 1598 mp.

La 11 decembrie 2006, prin contractul nr. 5223, mama și bunica pârâților, coproprietara S.

M., le-a vândut lui S. I. și soției sale, F., partea sa de 2/8 din Ordinului de retrocedare și s- a intabulat în c.f.. Ulterior, prin contractul nr. 4289/10 dec. 2010, aceștia au donat fiilor lor, B. și

R. S., cota de 2/8, F. ieșind din această coproprietate. La 23 iul. 2008, prin contractul nr. 972, s-a tranzacționat prin promisiune de vânzare - cumpărare între I. S. și soția F. și B. A. și B. A. vânzarea unei cote părți de construcție și teren, care s-a și notat în cartea funciară, după care la un timp, această înțelegere a fost reziliată și s-a notat în c.f. această situație. Ulterior, această porțiune din imobil care s-a împărțit în familie ca și cota ce-i revine de 3/8-a parte fratelui, S. Octaviu, să fie vândută, el ieșind total din starea de coproprietarei fiind cumpărată prin contractul 945/29 martie 2010 de coproprietarul V. R., prin mandatarul său, V. I., devenit coproprietar cu 355 mp, teren pe care se află 166 mp/construcție. Urmare a unor propuneri și discuții cu referire la fosta tranzacție reziliată, pârâții au convenit cu B. A., L. și A. să le vândă 154 mp, și astfel aceștia au intrat în indiviziune cu pârâții pentru această suprafață. De la această dată, pârâții consideră că a început coșmarul unei dușmănii fățișe față de ceilalți coproprietari și apreciază că sunt terorizați de către acești neaveniți căzuți ca un blestem și care refuză să mai respecte ceea ce s-au înțeles ca între oameni civilizați și de cuvânt, fără a mai menționa în mod expres în contract amănunte ce nu le credeau necesare între oameni de onoare. În concluzie, au susținut că se impune respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamanți.

Examinând încheierile atacate, dar și sentința atacată, prin prisma și în limitele motivelor de apel invocate,pe de o parte, de apelanții reclamanți, iar de pe de altă parte, de apelanții pârât și intervenientă, tribunalul constată că se impune respingerea apelului declarat de reclamanți împotriva încheierilor de ședință atacate, admiterea apelului acestora în ce privește sentința, sens în care se impune schimbarea în parte a acesteia și respingerea apelului promovat de pârât și intervenientă împotriva sentinței atacate, potrivit considerentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.

În prealabil, tribunalul va examina apelul declarat de reclamanți împotriva încheierilor de ședință din 08 ianuarie 2013, 19 februarie 2013 și 26 martie 2013.

Tribunalul constată că apelul reclamanților împotriva încheierii de ședință din 08 ianuarie 2013 este nefondat potrivit considerentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.

Prin încheierea de ședință din 08 ianuarie 2013, prima instanță, cu privire la disjungerea din prezenta cauză a petitelor, atât din cererea reconvențională formulată de S. M. D. ,

cât și din cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta în interes propriu V.

R., cu privire la identificarea construcțiilor și înscrierea în cartea funciară, întrucât în orice stare a judecății se pot despărți pricinile întrunite, dacă instanța socotește că numai una dintre ele este în stare de a fi judecată, în temeiul dispozițiilor art. 165 Cod procedură civilă, a dispus disjungerea acestor petite și formarea unui nou dosar având ca obiect înscriere drept de proprietate în care calitatea de reclamant o va avea intervenienta în interes propriu din prezenta cauză, V. R., căreia i s-a acordat termen în cunoștință prin avocatul ales, prezent în instanță, Kocsis Tibor Jeno, și drept pârâți, reclamanții-pârâți reconvenționali B. D. A., B.

L. A., B. A. E., cărora instanța le-a acordat termen în cunoștință prin reprezentant, avocat

B. Laurean Radu, pârâtul-reclamant reconvențional Sîngeorzan M. D., prezent la termenul de azi și pârâții Ș. Ion, Țioldea O. V., Ș. B. V., Ș. R. ce nu sunt prezenți la acest termen de judecată, nefiind reprezentanți nici prin avocat, motiv pentru care urmează a fi citați. S-a stabilit termen de judecată în dosarul nou format la data de 19 februarie 2013, C3, dosar, în care se va depune un exemplar din prezenta încheiere de ședință, în copie cererea de intervenție în interes propriu (f. 45) și cererea reconvențională (f. 41). La termenul de judecată stabilit pentru dosarul nou format se va pune în discuția contradictorie a părților eventuala suspendare a cauzei disjunse până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr._ al Tribunalului B. N. .

Așadar, tribunalul constată că prima instanță a disjuns capetele de cerere din acțiunea reconvențională și din cererea de intervenție privind identificarea construcțiilor și înscrierea acestora în cartea funciară, nefiind disjuns vreun capăt de cerere din acțiunea formulată de reclamanți, situație în care în mod firesc vătămați de o asemenea măsură procesuală apar cei ce au formulat pretențiile disjunse, respectiv pârâtul reclamant reconvențional și intervenienta, care nu au criticat această soluție, iar nu reclamanții apelanți ce au calitatea de pârâți în dosarul nou format.

În ce privește posibilitatea de disjungere a unor cereri dintr-o cerere reconvențională și respectiv dintr-o cerere de intervenție principală, tribunalul constată că acest lucru este anume reglementat de art.120 alin2 Cod procedură civilă ce arată că atunci când numai cererea principală este în stare de judecată instanța poate judecat separat cererea reconvențională, pe de o parte, iar, potrivit art.55 Cod procedură civilă, când judecarea acțiunii principale ar fi întârziată prin intervenția în interes propriu, instanța poate hotărî despărțirea cererii de intervenție spre a fi judecată deosebit, situație în care măsura luată de prima instanță are fundament juridic. Tribunalul arată că deși prevederile legale anterior evocate se referă la disjungerea în întregime a cererii reconvenționale sau a cererii de intervenție principală, aceste prevederi legale sunt aplicabile și în cazul în care instanța sesizată apreciază că se impune disjungerea doar a unor capete de cerere dintr- o cerere reconvențională sau cerere de intervenție principală, fiind aplicabil raționamentul cine poate mai mult, poate și mai puțin, adică putând fi disjunsă integral cererea reconvențională sau cea de intervenție principală se poate disjunge și o parte din pretențiile invocate printr-o asemenea cerere.

În ce privește temeinicia măsurii disjungerii acestor capete de cerere din acțiunea reconvențională și din cererea de intervenție privind identificarea construcțiilor și înscrierea acestora în cartea funciară, tribunalul apreciază că măsura luată de prima instanță a fost corect luată, dat fiind faptul că pentru justa soluționare a petitelor disjunse mai era nevoie de administrarea de probe, aceste cereri nefiind în stare de judecată, situație în care judecata a putut continua doar cu privire la acțiunea principală formulată de reclamanți și la cererile privind terenul în litigiu deduse judecății prin cererile reconvenționale și cererea de intervenție principală.

Aserțiunile apelanților reclamanți privind faptul că prima instanță nu putea să soluționeze separat cererea de înscriere a dreptului de proprietate în ce privește terenul față de cererea de înscriere a dreptului de proprietate în ce privește construcțiile de pe teren nu poate atrage admiterea apelului împotriva acestei încheieri sub acest aspect, fiindcă, pe de o parte, tribunalul constată că terenul cumpărat de reclamanți de 154 mp, teren ce le-a fost atribuit prin sentință, nefiind contestat amplasamentul acordat de expert, nu este ocupat de construcții, situație în care aceștia nu justifică un interes juridic personal și concret sub acest aspect, iar pe de altă parte, nu există vreo dispoziție legală prohibitivă în acest sens, fiind numeroase situații în realitate de terenuri pe care sunt edificate construcții, dar acestea nu sunt localizate în cartea funciară, fiind întabulat în cartea funciară doar dreptul de proprietate în ce privește terenul. Așa fiind, nu există motive care să atragă anularea acestei încheieri atacate, impunându-se a fi menținută ca atare.

Nefondat este și apelul reclamanților împotriva încheierii de ședință din 19 februarie 2013, potrivit considerentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.

Prin încheierea de ședință din 19 februarie 2013, prima instanță a dispus printre alte măsuri, și respingerea cererii reclamanților de conexare la dosar a dosarului nr._, întrucât acesta nu se află în stare de judecată, acesta fiind și motivul pentru care s-a dispus disjungerea.

Tribunalul constată că apelanții au criticat încheierea din 19 februarie 2013 pe motiv că a fost respinsă cererea de conexare a dosarului disjuns nr._ la dosarul inițial, considerând că dezlegarea pricinii în dosarul de ieșire din indiviziune este în strânsă legătură cu obiectul dosarului disjuns, însă în mod corect a fost respinsă cererea de conexare a dosarului nou format în urma disjungerii, reținând că pentru justa soluționare a petitelor disjunse mai era nevoie de administrarea de probe, aceste cereri nefiind în stare de judecată, situație în care judecata a putut continua doar cu privire la acțiunea principală formulată de reclamanți și la cererile privind terenul în litigiu deduse judecății prin cererile reconvenționale și cererea de intervenție principală. Așa fiind, nu există motive care să atragă anularea acestei încheieri atacate, impunându-se a fi menținută ca atare.

Nici apelul reclamanților împotriva încheierii de ședință din 26 martie 2013 nu este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.

Prin încheierea de ședință din 26 martie 2013, prima instanță, după deliberare, întrucât în orice stare a judecății se pot despărți pricinile întrunite, dacă instanța socotește că numai una dintre ele este în stare de a fi judecată, având în vedere prevederile art. 165 Cod de procedură civilă, a dispus disjungerea din prezentul dosar a cererii reconvenționale formulată de pârâții Ș. prin scriptul intitulat ,,întâmpinare"; de la fila 24 și, formarea unui nou dosar având drept obiect acțiune în constatare drept cu privire la construcție și înscriere în cartea funciară, reclamanți fiind: Ș.

I., Ș. O. V., Ș. B. V., Ș. R. ,iar pârâți fiind: B. D. A., B. L. A. ,

B. A. E. , Sîngeorzan M. D., V. R. . S-a stabilit termen de judecată în dosarul nou format la data de 28 mai 2013, C3, dosar, în care în care se va depune un exemplar din prezenta încheiere; " întâmpinarea" calificată ca cerere reconvențională f.24-25, precum și înscrisurile depuse în probațiune (fila 26-35).

La același termen de judecată, instanța de fond, după deliberare, a apreciat ca fiind tardiv formulată " completarea și precizarea de acțiune"; depusă de reclamanții pârâți reconvenționali, ce reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată, nefiind îndeplinite condițiile art. 132 Cod procedură civilă, în sensul că cererea de modificare sau întregire a cererii a fost făcută după prima zi de înfățișare, nefiind incidente niciuna dintre ipotezele de la art. 132 alin. (2) C.proc.civ., pct. 2 invocat de reclamanți referindu-se la mărirea sau micșorarea câtimei obiectului cererii și nu la formularea unor capete de cerere noi pentru care se impune timbrarea și apoi, eventual, completarea probațiunii. În aceste condiții, excepția tardivității completării și precizării acțiunii reclamanților apare ca întemeiată, a fost admisă, însă sancțiunea în această situație o reprezintă judecarea cauzei în mod separat, impunându-se disjungerea modificării de acțiune. Prima instanță, având în vedere tardivitatea modificării cererii de chemare în judecată și prevederile art. 165 Cod de procedură civilă, a dispus disjungerea din prezentul dosar a "completării și precizării de acțiune";, și, formarea unui nou dosar având drept obiect acțiune în constatare drept cu privire la construcție, rectificare și înscriere în cartea funciară, reclamanți fiind reclamanții din prezenta cauză, respectiv, B. D. A.

, B. L. A., B. A. E. ; iar pârâți fiind Ș. I., Ș. O. V., Ș. B. V., Ș. R.

, V. R., Sîngeorzan M. D. .

S-a stabilit termen de judecată în dosarul nou format la data de 28 mai 2013, C3, dosar, în care în care se va depune un exemplar din prezenta încheiere; "completarea și precizarea de acțiune"; aflate la dosar la filele 359-360.

La același termen de judecată instanța de fond, după deliberare, prima instanță a respins cererea de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea dorului nr._ al Tribunalului

B. N., reținând că nu există o strânsă legătură între cele două cauze.

Apelanții reclamanți au criticat această încheiere în ce privește constatarea primei instanțe ca fiind tardiv formulată " completarea și precizarea de acțiune"; depusă de reclamanți și măsura disjungerii acestei completării și precizări de acțiune depusă de ei și cea prin care s-a respins cererea de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea dorului nr._ .

Contrar celor susținute de către apelanții reclamanți, în mod legal și judicios, prima instanță a constatat că aceștia au formulat tardiv cererea intitulată de completare și precizare a acțiunii

introductive, în realitate natura juridică a cererii fiind de întregire și modificare a acțiunii, reclamanții formulând pretenții noi, solicitând să se constate că, în calitate de coproprietari ai terenului, au dobândit un drept de proprietate asupra construcției edificate în anul 2012 pe imobilul teren în litigiu, teren în suprafață de 1.490 mp, înscris în CF nr. 2765, a loc. B., prin accesiune - valoare imobil 3.000 lei; să se dispună sistarea stării de indiviziune dintre reclamanți și pârâți, privind imobilul teren și casa în construcție situat în localitatea B., înscris în CF nr. 2765, a loc.

B., de sub A+1,2, având număr top 93/28, 93/27, imobil teren și casă în construcție în suprafață totală de 1.490 mp, precum și asupra construcției descrise la pct. 1 din prezenta precizare de acțiune, imobile asupra cărora deține cota de 154/1.490 părți, prin formare de loturi conform cotelor deținute și plata de sultă compensatorie; și să se dispună rectificarea înscrierii din CF 2765 B. în sensul înscrierii suprafeței reale de 1.490 mp, înscrierii construcțiilor existente și intabularea dreptului de proprietate asupra loturilor formate; cu cheltuieli de judecată în funcție de poziția pârâților.

Aceste pretenții nou formulate nu constituie o simplă majorare a pretențiilor deduse judecății prin acțiunea introductivă, ci constituie pretenții principale, de sine stătătoare, ce presupun administratea și analizarea unui material probator diferit decât cel în cazul acțiunii inițiale. În aceste condiții, tribunalul constată că cererea respectivă constituie o cerere de modificare a acțiunii civile inițiale în sensul impus de 132 Cod procedură civilă, care se poate formula până la prima zi de înfățișare, ori i se poate acorda un singur termen pentru întregirea sau modificarea cererii. În speță, reclamanții au procedat la întregirea și modificarea cererii cu mult după prima zi de înfățișare ce a avut loc în 11 mai 2010, cererea reclamanților a fost depusă la peste 2 ani și jumătate, situație în care în mod justificat instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile art. 132 Cod procedură civilă, în sensul că cererea de modificare sau întregire a cererii a fost făcută după prima zi de înfățișare, nefiind incidente niciuna dintre ipotezele de la art. 132 alin. (2) C.proc.civ., pct. 2 invocat de reclamanți referindu-se la mărirea sau micșorarea câtimei obiectului cererii.

Nici critica apelanților reclamanți privind soluția instanței de fond prin care a respins cererea de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea dosarului nr._ al Tribunalului B. N.

, reținând că nu există o strânsă legătură între cele două cauze, tribunalul nu o găsește întemeiată, dat fiind faptul că nu erau întrunite cerințele impuse de art.244 pct.1 Cod procedură civilă, fiindcă dezlegarea acțiunii civile inițiale formulate de reclamanți, precum și a cererilor reconvenționale și de intervenție referitoare numai la ieșirea din indiviziune asupra terenului, nu atârnă în totul sau în parte de existența sau inexistența dreptului ce face obiectul dosarului nr._ prin care se cere anularea autorizației de construire nr.16/2012, în condițiile în care pretențiile referitore la construcțiile edificate pe teren au fost disjunse și s-au format dosare separate, după cum s-a explicat anterior, eventual în vreunul din acele dosare eventual s-ar putea considera că este oportună o asemenea măsură. Așa fiind, nu există motive care să atragă anularea acestei încheieri atacate, impunându-se a fi menținută ca atare.

Având în vedere considerentele anterior reliefate, tribunalul, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții B. D. A. și B. L.

A., împotriva încheierilor de ședință din_ ,_ și_ pronunțate de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care le va menține în întregime.

Apelul reclamanților împotriva sentinței civile nr.3487/2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ , este fondat în parte potrivit argumentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.

Tribunalul constată că apelanții reclamanți B. D. A. și B. L. A. au cumpărat împreună cu celălalt reclamant B. A. E., în părți egale de ½ părți, respectiv apelantul reclamant împreună cu soția sa au dobândit jumătate, iar reclamantul intimat cealaltă jumătate, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.119/2010 de BNP Groza G. Sorin de la numiții Ș. I. și soția Ș. F. o cotă parte indiviză de 154/1598 părți din terenul aferent imobilului înscris în CF 2765 B., având nr.top 93/28 și 93/27.

Prima instanță prin sentința atacată în mod greșit a dispus înscrierea sub nr. top. 93/28/1, 93/27/1 B., a dreptului de proprietate al reclamanților B. D. A., B. A. E. Și B. L.

A., în cotă de câte 1/3 părți fiecare asupra imobilului compus din suprafața de 154 m2teren categoria curți construcții, situat în intravilanul mun. B., str. P. I. nr. adm. 21, jud. B. -

N., potrivit tabelului de mișcare parcelară nr. 2 din raportul de expertiză întocmit în cauză (fila

240), fiindcă nici în contractul autentic de vânzare cumpărare și nici în tabelul de mișcare parcelară nu s-a prevăzut că cei trei reclamanți au dobândit o cotă de 1/3 părți din terenul cumpărat, ci reclamantul apelant cu soția și respectiv reclamantul intimat au dobândit în părți egale, după cum s- a explicat anterior, așa cum corect au și arătat apelanții reclamanți sub acest aspect.

Așa fiind, tribunalul urmează ca, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de reclamanții B. D. A. și B. L. A. împotriva sentinței civile nr.3487/2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, schimbă în parte sentința atacată, în sensul că va dispune înscrierea sub nr. top.93/28/1, 93/27/1 B. a dreptului de proprietate al reclamanților, în cotă de 1/2 părți împreună pentru reclamanții apelanți B. D. A. și B. L. A. și în cotă de 1/2 părți pentru reclamantul B. A. E. asupra imobilului compus din suprafața de teren de 154 mp, categoria teren curți, construcții, situat în intravilanul B., str.P.I., nr. adm.21, județul B. -N. potrivit tabelului de mișcare parcelară nr.2 din raportul de expertiză întocmit în cauză( fila 240).

Tribunalul va menține celelalte dispoziții din sentința atacată de apelanții reclamanți.

Astfel în ce privește critica acestora privind soluția primei instanțe de respingere a cererii de chemare în judecată a altor persoane, tribunalul constată că prin sentință a fost respinsă ca fiind lipsită de interes cererea reclamanților de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a intervenienților forțați I. Ș. J. B. -N. și P. C. B. .

Această soluție este legală și judicioasă potrivit argumentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează. Potrivit art.57 Cod procedură civilă, oricare dintre părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul. Cererea făcută de pârât se depune odată cu întâmpinarea, iar cererea făcută de reclamant se depune cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. Această cerere de introducere în procesul aflat pe rol între părțile inițiale, trebuie să îndeplinească ca orice cerere adresată instanței de judecată mai multe cerințe, printre care justificarea unui interes personal, actual, legitim al celui ce formulează o asemenea cerere. Justificarea unui asemenea interes este absolut necesară și în cazul cererii de chemare în judecată a altor persoane, deobicei acest interes fiind cel de a evita un eventual litigiu între cel ce formulează o asemenea cerere de chemare în judecată a altor persoane și persoanele chemate în judecată prin acea cerere.

Tribunalul, examinând obiectul și cuprinsul cererii de chemare în judecată a altor persoane, constată că doar la termenul de judecată din data de_ reclamanții au formulat cerere de chemare în judecată a numiților I. Ș. J. B. - N. și P. C. B., solicitând să se constate că I. Ș. J. B. - N. / P. C. B. a edificat în baza Autorizației de Construire nr. 10639/406/_ parte din construcțiile aflate pe imobilul teren în litigiu, dobândind astfel un drept de proprietate asupra construcțiilor respective, prin edificare și dobândind astfel calitatea de coproprietar asupra imobilului în litigiu, asemenea reclamanților și a pârâților reclamanți reconvenționali; și să se dispună înscrierea în Cartea Funciară a titularului Autorizației de Construire nr. 10639/406/_ asupra imobilelor edificate în baza acestei autorizații.

Tribunalul, față de obiectul acestei cereri de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamanți prin care aceștia urmăresc să se constate că I. Ș. J. B. - N. / P.

C. B. a edificat în baza Autorizației de Construire nr. 10639/406/_ parte din construcțiile aflate pe imobilul teren în litigiu, dobândind astfel un drept de proprietate asupra construcțiilor respective, prin edificare și dobândind astfel calitatea de coproprietar asupra imobilului în litigiu, asemenea reclamanților și a pârâților reclamanți reconvențional, ținând cont și de motivele anume invocate în cuprinsul acestei cereri, constată că reclamanții nu au justificat vreun interes legitim, actual și personal în introducerea acestei cereri, situație în care soluția primei instanțe de respingere ca fiind lipsită de interes este corectă. Nici măcar în cererea de apel nu s-a indicat și justificat interesul de introducere a unei asemenea cereri, cele reliefate în motivarea apelului sub acest aspect vizând practic fondul cererii de chemare în judecată a altor persoane, iar nu constituie elemente care să demonstreze interesul reclamanților și folosul urmărit prin depunerea acestei cereri, nu s-a susținut că persoanele chemate în judecată în cazul în care nu s-ar soluționa cauza în contradictoriu cu acestea s-ar putea întoarce cu o acțiune împotriva reclamanților ce au formulat această cerere. Mai mult, interesul reclamanților în a introduce a asemenea cerere nu se justifică și fiindcă cei chemați în judecată, I. Ș. J. B. - N. și P. C. B. ,

nu pot pretinde aceleași drepturi ca cele pretinse de reclamanți prin acțiune, ci cel mult drepturi asemănătoare, dar diferite, privind același imobil.

Tribunalul consideră că este nefondată și critica apelanților reclamanți potrivit căreia ar exista o gravă contradicție între cele dispuse prin sentință și cele indicate în tabelul de mișcare parcelară la care se face referire în sensul că instanța dispune înscrierea cu privire la parcele de teren, dar scriptic în tabelul de mișcare parcelară nu se evidențiază distinct suprafețele de teren de construcții.

În acest sens, tribunalul arată că, după ce s-a dispus disjungerea cererilor din acțiunile reconvenționale și cererea de intervenție, precum și cerea reclamanților intitulată de completare și precizare a acțiunii, prin încheierile anterior menționate, prima instanță a analizat și soluționat cauza doar în ce privește ieșirea din indiviziune a părților (reclamanți-pârâți reconvenționali, pârâții-reclamanți reconvenționali și intervenientă) cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 1.490 m2înscris sub nr. top. 93/28, 93/27 B., conform cotelor de proprietate deținute de fiecare dintre categoriile de coproprietari și a raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, urmând ca situația juridică a construcțiilor să fie examinată și

soluționată în dosarele disjunse nou formate, situație în care dispozițiile primei instanțe de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate exclusivă al reclamanților, pârâților reclamanți reconvenționali și intervenientei în interes propriu vizează exclusiv terenul, anume indicat în cazul fiecărei părți în dispozitivul sentinței, iar aspectul că s-a indicat categoria ca fiind curți construcții nu poate atrage schimbarea sentinței sub acest aspect, întrucât indicarea categoriei terenului respectiv s-a făcut doar pentru o mai bună individualizare a terenului, neputându-se interpreta că s- ar fi dispus prin sentința atacată și înscrierea dreptului de proprietate al vreunei părți asupra construcțiilor de pe teren, atât timp cât aceste cereri au fost disjunse și vor fi soluționate distinct în dosarele nou formate.

Examinând apelul formulat de pârâtul S. M. D. și intervenienta V. R. împotriva sentinței atacate, tribunalul constată că este nefondat, motiv pentru care în temeiul art.296 Cod procedură civilă, îl va respinge ca atare potrivit argumentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează.

Atât în sarcina apelantului pârât reclamant reconvențional, cât și în sarcina intervenientei principale, prima instanță a stabilit obligația de achitare a unor taxe judiciare de timbru de aferente pretențiilor formulate de aceștia, de 3.371 lei în cazul pârâtul reclamant reconvențional și de 2643 lei în cazul intervenientei, iar aceștia nu au formulat cereri de reexaminare a cuantumului taxei judiciare de timbru, situație în care acestea sunt definitiv stabilite ca atare. Atât pârâtul reclamant reconvențional, cât și intervenienta au formulat cereri de ajutor public judiciar, cereri ce au fost admise și s-a dispus scutirea acestora de la plata taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina acestora.

Tribunalul constată că prima instanță a obligat, în temeiul art. 502din OUG nr. 51/2008, pârâtul-reclamant reconvențional S. M. D. să restituie, după rămânerea definitivă și

irevocabilă a prezentei hotărâri, ajutorul public judiciar de care a beneficiat în cuantum de 3.371 lei, reprezentând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru datorată de pârâtul reclamant- reconvențional.A fost obligată, în temeiul art. 502din OUG nr. 51/2008, intervenienta în interes propriu V. R. să restituie, după rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, ajutorul public judiciar de care a beneficiat în cuantum de 2.643 lei, reprezentând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru datorată de intervenientă. S-a prevăzut că după rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, aceasta constituie titlu executoriu cu privire la sumele datorate de

S. M. D. și V. R. și se va comunica organelor fiscale din cadrul autorităților locale competente (compartimentele de taxe și impozite din cadrul aparatului de specialitate al P. ului comunei S., respectiv, al comunei Rebra) pentru luarea în evidență a pârâtului-reclamant reconvențional menționat, respectiv, a intervenientei și executarea silită a acestora în caz de neplată a sumelor datorate.

Tribunalul constată că potrivit art. 502din OUG nr. 51/2008, în situația în care prin hotărâre judecătorească definitivă beneficiarul ajutorului public judiciar dobândește bunuri sau drepturi de creanță, a căror valoare depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public judiciar acesta este obligat să restituie ajutorul primit.

În cauză, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a dispus obligarea pârâtului- reclamant reconvențional S. M. D., cât și a intervenientei în interes propriu V. R. să restituie, după rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, ajutorul public judiciar de care a beneficiat anterior indicat, fiindcă ambii au beneficiat de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, iar prin sentința atacată au dobândit bunuri, respectiv terenurile atribuite cu ocazia ieșirii din indiviziune, mai exact 418 mp teren în cazul apelantului pârât și 365 mp teren în cazul apelantei interveniente, iar valoarea acestor terenuri depășește în mod cert de 10 ori sumele de care au beneficiat de ajutor public judiciar, în acest sens fiind relevante prețul anume indicat în contractele de vânzare cumpărare depuse la dosar prin care acești apelanți au cumpărat imobilele, prețul fiind de 49720 euro în cazul apelantului f.27-28 și de 39333 euro în cazul intervenientei f.30-31.

Susținerile apelanților sub acest aspect că nu s-ar impune restituirea sumelor de care au beneficiat de scutire de la plata taxei judiciare de timbru deoarece intenția legiuitorului ar fi fost alta, tribunalul nu le găsește fondate, fiindcă ori de câte ori unei părți i se atribuie bunuri prin hotărâre judecătorească și acea parte a beneficiat de ajutor public judiciar, aceasta trebuie obligată să restituie suma de care a beneficiat ca ajutor judiciar dacă e îndeplinită condiția valorii bunului atribuit anume indicată în textul de lege, indiferent de faptul că pentru acel bun s-au încheiat anterior sesizării instanței de judecată alte acte juridice, relevant fiind ca prin hotărâre se atribuie un asemenea bun, ceea ce s-a întâmplat în speță în cazul ambilor apelanți, după cum s-a explicat anterior.

Față de modul de soluționare a apelurilor formulate, tribunalul, în temeiul art.274 și art.276 Cod procedură civilă, constată că atât apelanții reclamanți, cât și apelanții pârât și intervenientă, ce au solicitat cheltuieli de judecată în apel, se află în culpă procesuală parțială, motiv pentru care tribunalul va compensa parțial cheltuielile de judecată efectuate în apel și va obligă pe apelanții reclamanți să plătească apelanților pârât și intervenientă suma de 246 lei cheltuieli de judecată în apel.

La stabilirea acestor cheltuieli, tribunalul a avut în vedere în cazul apelanților reclamanți suma de 4 lei reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise în apel, precum și suma de 500 lei, din suma totală de 2000 lei onorariu avocațial achitat potrivit chitanței justificative depuse la dosar. Tribunalul, ținând cont de faptul că apelul reclamanților împotriva celor 3 încheieri atacate a fost respins și că fost admis doar împotriva sentinței, a apreciat și a acordat rezonabil, în funcție de pretențiile admise în apel, suma de 500 lei onorariu avocațial ca fiind suficientă și echitabilă și trebuie pusă în sarcina apelanților pârât și intervenientă se s-au opus apelului reclamanților. Diferența de 1500 lei și cea reprezentând taxa judiciară de timbru neacordate de tribunal se impun a fi suportate de apelanții reclamanți, fiind în culpă procesuală sub acest aspect.

În cazul apelanților pârât și intervenientă, tribunalul constată că s-a depus la dosar o chitanța justificativă privind plata onorariu avocațial în apel de 2000 lei, din care, tribunalul, constatând că avocatul acestor apelanți a formulat și susținut apelul acestora, dar a formulat și întâmpinare la apelul reclamanților, stabilește că suma de 1000 lei e aferentă apelului acestor părți, apel ce a fost respins și rămâne în sarcina acestora, fiind în culpă procesuală sub acest aspect, iar din suma de 1000 lei stabilită de tribunal ca vizând apărări față de apelul reclamanților, care a fost admis în parte, tribunalul consideră că aceștia sunt îndreptățiți să li se acorde suma de 750 lei aferente criticilor respinse din apelul reclamanților, sumă stabilită global și rezonabil de instanță, diferența de 250 lei, fiind aferentă apelului admis și trebuie suportată de apelanții pârât și intervenientă.

Fața de această situație, tribunalul constată că apelanții reclamanți trebuie să plătească suma de 750 lei cheltuieli de judecată în apel apelanților pârât și intervenientă, iar aceștia la rândul lor trebuie să le plătească suma de 504 lei cheltuieli de judecată în apel, și procedând la compensarea acestor sume până la concurența cele mai mici, în final va obligă pe apelanții reclamanți să plătească apelanților pârât și intervenientă suma de 246 lei cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții B. D. A. , cu domiciliul în B.

, str. Păcii, nr.15, județul B. -N. și B. L. A. , cu domiciliul în B., str. V. Alecsandri,

bloc 14, sc.E, ap.25, județul B. -N., împotriva încheierilor de ședință din_ ,_ și_ pronunțate de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .

Admite apelul declarat de reclamanții B. D. A. și B. L. A. împotriva sentinței civile nr.3487/2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, schimbă în parte sentința atacată, în sensul că dispune înscrierea sub nr. top.93/28/1, 93/27/1 B. a dreptului de proprietate al reclamanților, în cotă de 1/2 părți pentru reclamanții apelanți B. D. A. și B.

L. A. și în cotă de 1/2 părți pentru reclamantul B. A. E. asupra imobilului compus din suprafața de teren de 154 mp, teren curți, construcții, situat în intravilanul B., str.P.I., nr. adm.21, județul B. -N. potrivit tabelului de mișcare parcelară nr.2 din raportul de expertiză întocmit în cauză( fila 240).

Menține celelalte dispoziții din sentința atacată de apelanții reclamanți.

Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtul S. M. D. , cu domiciliul în S. str. P. nr. 3, județul B. -N. și intervenienta V. R. , cu domiciliul procesual ales în

B., str. Alba I. nr. 4A, jud. B. -N., împotriva sentinței civile nr.3487/2013 a Judecătoriei

B. pronunțată în dosarul nr._ .

Compensează parțial cheltuielile de judecată efectuate în apel și obligă pe apelanții reclamanți să plătească apelanților pârât și intervenientă suma de 246 lei cheltuieli de judecată în apel.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2013.

PREȘEDINTE,		JUDECĂTOR,			GREFIER,
M. L. B.	C.	N.	V.	H.

MLB// 12 ex.// 26 noiembrie 2013

Jud. fond O. CV.

← Decizia civilă nr. 569/2013. Partaj judiciar		Decizia civilă nr. 293/2013. Partaj judiciar →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 422/2013. Partaj judiciar Decizia civilă nr. 393/16. Partaj judiciar Decizia civilă nr. 126/2013. Partaj judiciar Decizia civilă nr. 569/2013. Partaj judiciar Decizia civilă nr. 293/2013. Partaj judiciar Decizia civilă nr. 1227/2013. Partaj judiciar Încheierea civilă nr. 246/2010. Partaj judiciar Decizia civilă nr. 1026/2013. Partaj judiciar