Decizia civilă nr. 126/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR. 126/A/_
Ședința publică din data de 14 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:C. -V. B. JUDECĂTOR: V. G. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare apelul promovat de apelanta pârâtă SC M.
H. S. împotriva sentinței civile nr. 18237/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ privind și pe intimații U. L., M. D., B. C., B. V., T. A. C., M. E., M. M. I., R. I., I. A. C., P. K. M. C., M. E. M., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă pentru apelanta pârâtă, reprezentanta acesteia, avocat Ana Diculescu -Sova, cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar (f.76), intimata U.
L. personal, pentru toți intimații, reprezentanta acestora, avocat Culda Sidonia, cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar (f.89) lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul, constată că în data de_ intimații prin reprezentantă au înregistrat la dosar întâmpinare în recurs (f.87-88) la care a atașat în probațiune înscrisurile de la filele 91-100 și copia chitanței care reprezintă onorariul avocațial (f.90).
T. ul comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei apelantei care arată că nu solicită termen pentru studiul acesteia și nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Reprezentanta intimaților arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta apelantei pârâte, avocat Ana Diculescu -Sova solicită instanței admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris, pentru motivele invocate, cu plata cheltuielilor de judecată, pe care arată că le va solicita pe cale separată, având în vedere că la acest moment nu este în măsură să le dovedească.
Reprezentanta intimaților, avocat Culda Sidonia solicită instanței respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare, arătând că o
susține în integralitate, cu plata cheltuielilor de judecată în recurs în conformitate cu chitanța de la fila 90.
T. ul reține cauza spre soluționare.
.
T. UL
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6640/_ Judecătoria Cluj-Napoca a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii, respingându-se actiunea civila formulata de reclamantii U. L., I. A. C., R. I., M. D., B. C.
, B. V., T. A. C., M. E. si M. M. I., impotriva paratilor
SC M. H. SRl si P. K. M. C. si M. E. M. ..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost formulata si precizata, reclamantii au solicitat in baza art. 111 C.pr. civ coroborat cu disp. art.56 si art 62 din Legea nr. 7/1996 ca prin sentinta civila ce se va pronunta sa se dispuna identificarea parcelelor de teren apartinand veteranilor de razboi inscrise in CF nr. 1. ,CF nr. 1., CF 1., CF 1., CF 1., , CF 1., CF 1., CF 1., si identificarea parcelei de teren apartinand SC M. H. S., sa se dispuna acordarea de numere cadastrale parcelelor inscrise in cartile funciare mentionate mai sus cu obligarea paratei la armonizarea numerelor cadastrale din CF 1. .
In motivare s-a arătat ca reclamantii au fost improprietariti prin Ordinele Prefectului nr. 627/_, 629/_, 631/_, 633/_, 635/2003, cu cate o parcela de 500 mp teren fiecare, terenuri situate in C. -N., la locul denumit Groapa M. ului.
In baza sentintei civile nr.1481/2004 pronuntata in dosarul 1147/2004 al J. i C. -N. reclamantii si-au intabulat dreptul de proprietate in cartile funciare.
Ca urmare a intabularii dreptului de proprietate, s-a intocmit documentatia cadastrala pentru cele 8 parcele in litigiu constantandu-se ca acestea se suprapun total sau partial peste parcela apartinand paratei.
Instanța de fond a reținut că, în baza Legii nr.7/1996 pot fi promovate actiuni in prestatie tabulara, actiuni in justificare tabulara, in rectificare de carti funciare.
Totodată, a arătat că actiunile de carte funciara nu trebuie confundate cu actiunile reale prin care se apăra in mod direct drepturile reale imobiliare susceptibile de înscrierea in cartea funciara si nici cu actiunile personale derivate din actele juridice in temeiul carora se efectuaea inscrierile in carte funciara, intre acestea existand deosebiri in ceea ce priveste temeiul juridic, obiectul, conditiile de admisibilitate, competenta instantei, prescriptia, taxele de timbru si efectele juridice.
Prevederile art. 62 din Legea nr. 7/1996 invocat ca temei de drept de catre reclamanti, se refera la procedura de urmat in cazul "neintelegerilor cu privire la identificarea si masurarea parcelelor de teren, precum si cu privire la proprietarii acestora"; care "se vor solutiona de catre instantele judecatoresti";
Instanța de fond a arătat că, actiunea in constatare reglementata de dispozitiile art. 111 Cod procedura civila prezinta anumite particularitati fata de actiunea in realizare, in sensul ca pe calea acestei actiuni se poate cere numai constatarea existentei sau neexistentei unui drept, nu si a unui fapt,
actiunea neputand fi exercitata daca partea are la indemana calea actiunii in realizarea dreptului, iar hotararea pronuntata nu constituie titlu executoriu.
Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că pretenția reclamantilor dedusă prezentei judecăți vizează în realitate, constatarea unor alte suprafete de teren, corect identificate si inscrise in cartile funciare astfel incat proprietariisa-si poata exercita toate prerogativele dreptului de proprietate in conformitatecu disp. art. 480-481 C.civ, in speta posibilitatea de a vinde, a construi sau a
explo ata in or ic e al t mod tere nul. î mpre jur are ce ech iv ale az ă cu sol ic itare a
cons tatăr ii une i s itu aț ii de f ap t.
În speță, s-a reținut ca reclamantii detin Ordinele Prefectului nr. 627/_, 629/_, 631/_, 633/_, 635/2003, iar
parata detine un contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1205 la BNP Mihutiu O. incheiat cu respectarea intocmai a prevederilor legale titluri în vigoare, nedesființate pe cale judiciară, bucurându-se deci de prezumția de valabilitate și producând, în consecință, efecte juridice.
Instanța de fond a apreciat că în aceste condiții, reclamantii nu pot obține o recunoaștere a caracterului prioritar al dreptului lor de proprietate față de cel similar al pârâtului, recurgând la o acțiune în constatare, ipoteza dedusă prezentei judecăți impunând necesitatea unei comparări judiciare a celor două titluri exhibate de ambele părți, numai în contextul unei astfel de operațiuni putând fi acordată preferință unuia din aceste titluri.
Judecătoria Cluj-Napoca a remarcat că există o diferență sensibilă între constatarea existenței sau inexistenței unui drept de proprietate, o asemenea cerere încadrându-se în dispozițiile art. 111 C.pr.civ., și constatarea întinderii acestui drept, care are natura unei situații de fapt și care excede sferei de aplicare a acestui text de lege.
Pentru considerentele expuse, apreciind ca actiunea reclamantilor nu indeplineste nici una din conditiile cumulative impuse de art.11 C.pr. civ, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea ca atare, examinarea excepției lipsei calității procesuale pasive invocata de parata in ceea ce priveste petitul nr. 3 al actiunii,devenind astfel inutilă.
Pârâta SC M. H. S. a formulat după pronunțarea sentinței civile nr. 6640/2012 a Judecătoriei C. -N. la data de 27 august 2012 o cerere de completarea hotărârii menționate mai sus prin care a solicitat completarea sentinței civile nr. 6640/2012 în sensul pronunțării asupra cererii pârâtei privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în prezentul litigu.
Judecătoria Cluj-Napoca analizând cererea de completare a hotărârii, prin sentința civilă nr. 18237/_ pronunțată în dosarul nr._ Judecătoriei C. -N. a admis in parte cererea de completare dispozitiv formulata de parata SC M. H. S. in contradictoriu cu reclamantii U. L., I. A. C., R. I., M. D., B. C., B. V., T.
A. C., M. E. si M. M. I., P. K. M. C. si M. M. si in consecinta:
Au fost obligați reclamantii sa plateasca paratei suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin sentinta civila nr. 6640/27 martie 2012 pronuntata in acest dosar, instanta a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii si ca o consecinta a respins actiunea civila formulata de reclamantii U. L., I. A. C., R. I., M. D., B. C., B. V., T. A. C., M. E.
si M. M. I., P. | K. | M. | C. | si M. | M. | in contradictoriu cu |
parata SC M. H. | S. . |
Din examinarea conținutului părții introductive a acestei sentințe, unde sunt consemnate dezbaterile contradictorii de la termenul de judecată din sedinta publica din data de_, inclusiv concluziile de fond susținute de părți, precum si in intampinarea formulata, parata a solicitat prin reprezentant sa se dispuna obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata, insa instanta nu s-a pronuntat cu privire la aceasta solicitare prin dispozitivul hotararii, astfel ca devin incidente dispozitiile art.281 ind.2 Cod procedura civila.
In raport de normele expuse mai sus, retinand ca la dosarul cauzei s-au depus mai multe inscrisuri care justifica acordarea cheltuielilor de judecata, instanta a constatat ca parata este indreptatita in parte, la recuperarea acestora.
Astfel în baza art. 274 C.pr. civ. instanța a obligat pe reclamanti la plata catre parata a sumei de 5000 lei cu titlu de onorariu avocațial, dat fiind faptul că suma de 52,547.26 lei, pe care parata a plătit-o avocatului său este mult prea mare, prin raportare la faptul ca in acest stadiu procesual, actiunea a fost solutionata pe exceptie, nu s-a intrat in fondul cauzei, astfel ca cererile in probatiune sau discutiile contradictorii ce ar fi avut loc intr-o atare situatie sa fi fost de natură să ofere un plus de dificultate misiunii avocatului paratei, chemat să contribuie la asigurarea contradictorialității în aceste condiții.
Totodată instanța de fond a reținut că, asa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudență ( Hotărârea din 26 mai 2005, definitivă la 26 august 2005, în Cauza Costin împotriva României, publicată în M. Of- nr- 367 din 27 aprilie 2006, Hotărârea din 21 iulie 2005, definitivă la 30 noiembrie 2005, în Cauza Străin și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr. 99 din 2 februarie 2006, Hotărârea din 23 februarie 2006 în Cauza S. e și alții împotriva României, publicată în M. Of nr. 600 din 30 august 2007, Hotărârea din 19 octombrie 2006 în Cauza Raîcu împotriva României, publicată în M. Of. nr. 597 din 29 august 2007, Hotărârea din 27 iunie 2006 în Cauza P. împotriva României, publicată în M. Of. nr. 591 din 28 august 2007 etc.), se poate afirma că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274 Gpr.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Or, partea căzută în pretenții nu este ținută să contribuie la suportarea cheltuielilor de judecată, decât în virtutea principiilor răspunderii civile delictuale, reclamantii fiind în culpă procesuală șî prin aceasta datori să repare prejudiciile pe care parata le-a suferit prin efectuarea unor cheltuieli necesare sau utile cu soluționarea procesului. Efectuarea unor cheltuieli voluptuorii cu onorariul avocațial ține de aprecierea discreționară a părții creditoare, aceasta având posibilitatea să-și asigure serviciile avocațiale și să suporte cheltuielile aferente și în funcție de prestigiul profesional, gradul de încărcare ori experiența profesională a avocatului. Așadar, reclamantii nu pot fi obligati să contribuie la acoperirea cheltuielilor voluptuorii, pe care parata le-a efectuat cu plata onorariului avocațial.
Instanța de fond a arătat că prin reducerea cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară și nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce
măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.
S-a mai arătat că dispozițiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat și client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.
Aceste dispoziții legale au fost supuse și controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională a statuat prin decizia nr. 401/2005 că ele nu contravin niciunui text din legea fundamentală, că ele consacră o prerogativă necesară a instanței de judecată și, totodată, sunt în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Avand in vedere considerentele de mai sus, instanta a admis in parte cererea formulata de parata si in consecinta a dispus obligarea reclamantilor la plata sumei de 6000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
In baza art.281 al.2 Cod procedura civila, un exemplar din prezenta sentinta se va atasa la hotarare, atat in mapa de hotarari, cat si in dosarul cauzei.
Împotriva sentinței civile nr. 18237/2012 a Judecătoriei C. -
a declarat apel în termen legal pârâta SC M. H. S. solicitând admiterea acestuia, cu obligarea intimaților-reclamanți la suportarea cheltuielilor de judecată generate de judecarea prezentului recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin sentința civilă nr. 6640/_ pronunțată de Judecătoria C. - N. în dosarul nr._, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii și pe cale de consecință a respins acțiunea formulată de intimații - reclamanți, însă a omis să se pronunțe asupra cererii subscrisei de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată ocazionate subscrisei de soluționarea dosarului în fața instanței de fond, motiv pentru care a formulat o cerere de completare a dispozitivului acestei hotărâri, cerere care a fost soluționată de instanța de judecată prin Sentința Civilă nr. 18237/_ s-a admis în parte cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 6640/_ și s-a dispus obligarea a intimaților - reclamanți la plata către subscrisa a sumei de 5000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată din totalul sumei de 52.547,26 lei achitați de subscrisa, cu motivarea că "... suma 52,547,26 lei, pe care pârâta a plătit-o avocatului său este mult prea mare, prin raportare la faptul că în acest stadiu procesual, acțiunea a fost soluționată pe excepție, nu s-a intrat în fondul cauzei, astfel că cererile în probațiune sau discuțiile contradictorii ce ar fi avut loc într-o atare situație să fi fost de natură să ofere un plus de dificultate misiunii avocatului pârâtei, chemat să contribuie la asigurarea contradictorialității în aceste condiții".
Sentința recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 274 C.proc.civ., motiv de modificare reglementat în art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Potrivit art. 274 C proc. civ.:"(1) Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe
de p;
proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.
Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile
cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de către partea din vina căreia s-a promovat acțiunea, care a pierdut procesul, neputând fi ignorat totodată nici rolul acestora de a sancțiuni procedurale1.
a) Cheltuielile efectuate de recurentă au caracter real, rezonabil și necesar
Cheltuielile de judecată au un conținut complex. Acestea cuprind taxele de timbru, plata experților, despăgubirea martorilor, onorariile avocaților și
"orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.
În speță, cheltuielile de judecată admise în parte de prima instanță au constat în onorariul de avocat.
Plecând de la prevederile art 274 C. proc. civ. și având ca limite jurisprudențiale hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv de Curtea Europeană de Justiție, se poate susține în mod rezonabil că onorariul avocatului poate fi încuviințat de instanța judecătorească ca și cheltuială de judecată, dacă (i) este necesar, adică activitatea desfășurată de avocat să fi fost utilă instanței judecătorești, (ii) este real, (iii) este rezonabil.
(i) Caracterul necesar al cheltuielilor de judecată. După cum am precizat mai sus, sumele cheltuite de persoana ce a câștigat procesul trebuie să contribuie în mod semnificativ la soluționarea cauzei, în sensul că trebuie să aibă legătură cu obiectul judecății.
Recurenta consideră că, în cazul de față, activitatea desfășurată de avocat a contribuit în mod categoric la soluționarea favorabilă a cauzei, soluția pronunțată de Judecătoria C. - N. de respingere a acțiunii formulate de intimații - reclamanți ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității fiind o consecință directă a susținerilor sale.
Cerința caracterului real transpare din dispozițiile art. 129 alin. 1 C.pr.civ. care menționează că: "Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările."
In privința onorariului de avocat, dovada acestor cheltuieli se face cu chitanța în original, iar în cazul în care plata s-a făcut prin virament sunt necesare (i) prezentarea facturii și a unui extras de cont al avocatului care sa confirme realitatea plății3.
În cazul de față, caracterul real al cheltuielilor de judecată rezultă cu prisosință din faptul că reprezentanții convenționali ai Subscrisei au depus în fața Judecătoriei C. - N., dovezile privind efectuarea de către Subscrisa a plății onorariului stabilit. Prin urmare, față de faptul că între Subscrisa și societatea civilă de avocați Nestor Nestor Diculescu Kingston P. sen (denumita în continuare. "NNDKP") există contract de asistență juridică, respectiv faptul că la dosar există dovezile privind plata de către Bancă a onorariului stabilit, este evident faptul că onorariul de avocat / cheltuielile de judecată sunt reale.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată. Având ca temei prevederile art. 274 C. proc. civ. precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului respectiv a Curții Europene de Justiție, caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată, reprezentate în cazul nostru de onorariul avocatului, trebuie să se aprecieze în baza următoarelor criterii: (a)
valoarea pricinii, (b) munca depusă de avocat și (c) pregătirea profesională a avocatului.
Cu alte cuvinte, stabilirea caracterului rezonabil al onorariului de avocat are la baza atât criterii obiective (valoarea pricinii și munca depusă de avocat) cât și criterii subiective (pregătirea profesională a avocatului/prestanța/notorietatea).
în cazul dedus judecății, criteriile mai sus menționate au fost avute în vedere de părți la momentul stabilirii cuantumului onorariului de avocat cât și la momentul în care solicitat cheltuielile de judecată.
Referitor la criteriul subiectiv de stabilire a onorariului de avocat notorietatea/prestanța/pregătirea profesională a avocatului, se arată că, trebuie avut în vedere și faptul că pârâta a fost reprezentată de NNDKP, societate de avocatură clasificată de către firmele de evaluare a avocaților ca fiind societatea de avocatură numărul unu în ceea ce privește litigiile și arbitrajul, astfel că stabilirea onorariului și încuviințarea acestuia de către instanța de judecată trebuie să aibă în vedere cu prisosință și pregătirea profesională a avocaților.
Jurisprudența Curții Europene de justiție a stabilit ca și criterii de cenzurare de către judecător a onorariului avocatului măsura în care apărările/motivele/excepțiile sale au fost reținute sau nu de instanța judecătorească.
Se mai arată că, chiar și în ipoteza în care reclamantul a căzut în pretenții, instanța respingând cererea de chemare în judecată este în drept să diminueze cheltuielile de judecată solicitate de pârât, în măsura în care apărările formulate de acesta nu au fost reținute de instanța judecătorească, în sensul că cererea de chemare în judecată a fost respinsă având în vedere motivele invocate din oficiu de instanța judecătorească.
Se arată că motivarea instanței de fond potrivit căreia suma achitată de subscrisa cu titlu de onorariu avocațial este mult prea mare prin raportare la faptul că prezenta cauză a fost soluționată pe excepție este lipsită de temei, astfel
prin cererea formulată și depusă la termenul din 6 septembrie 2011 prin care pârâta a invocat excepția nulității capetelor 1, 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată, aceasta a arătat că deși în aparență obiectul cererii este unul determinat, în realitate prin neindicarea clară a acestuia ca fiind o acțiune în revendicare sau acțiune în grănițuire sau o acțiune în rectificarea cărții funciare sau o acțiune prin care se solicită anularea contractului de vânzare cumpărare prin care pârâta a cumpărat terenul în litigiu, obiectul indicat de intimații-reclamanți este pur arbitrar.
Ca urmare a neindicării în concret a obiectului cererii de chemare în
judecată, subscrisa prin apărător pârâta a fost nevoită prin completarea la întâmpinare depusă la termenul din 6 septembrie 2012 să formulăm apărări care să ne pună la adăpost indiferent de calificarea pe care instanța de judecată urma să o dea cererii formulate și precizate.
Recurenta mai arată că, instanța de fond în mod greșit a apreciat că onorariul avocațial este mult prea mare față de soluția dată în acest stadiu procesual, acțiunea a fost soluționată pe excepție și nu s-a intrat în fondul cauzei,
Se mai justifică activitatea avocatului pârâtei și prin faptul că reclamanții nu au arătat obiectul cererii de chemare în judecată, fapt ce a condus la numeroase amânări în vederea formulării de precizări, în final ajungându-se ca litigiul să fie soluționat pe cale de excepție abia după 7
(șapte) termene de judecată care au presupus costuri suplimentare cu deplasarea și cazarea avocaților subscrisei.
Recurenta mai arată că, prin prisma prevederilor exprese ale art. 274 Cpr.civ., posibilitatea instanței de apreciere asupra cuantumului cheltuielilor de judecată este limitată, astfel actualmente, pe baza reglementării cuprinse în Legea nr. 51/1995, onorariul avocațial se stabilește, pe bază de negociere, între avocat și client. Prevederile legale sunt clare, la sfârșitul litigiului, partea care pierde procesul - cade în pretenții - va trebui să suporte și cheltuielile făcute cu angajarea avocatului.
Se mai arată că, potrivit art. 30 din Legea 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului, iar în conformitate cu dispozițiile art. 9.4 alinai) și (3) din statului profesiei, onorariul se stabilește prin negociere. în consecință instanța nu este îndreptățită să reducă cuantumul onorariului stabilit de avocat cu clientul său.
Recurenta a analizat o serie de decizii ale CEDO invocate în susținerea soluției date de instanța de fond reținând în esență că, în conformitate cu jurisprudența Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor decât în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor. In cauză și luând în considerare elementele de care dispune și alte criterii menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 100 euro, cu titlu de cheltuieli în procedura internă, și o acordă reclamantei." •
Situații similare în ceea ce privește nedovedirea sumelor solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată se regăsesc și în cauzele S. e și alții împotriva României și Raicu împotriva României la care face referire instanța de fond prin Sentința Civilă recurată, în care Curtea a reținut ca reclamanții nu au furnizat niciun document justificativ pentru cheltuielile de judecată solicitate, motiv pentru care acestea au fost respinse.
SC M. H. S. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 6640 din 27 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, solicitând modificarea în parte a hotărârii recurate în ceea ce privește:calificarea de către instanța de fond a apărării din întâmpinarea formulată de subscrisa privind nulitatea absolută a Ordinelor Prefectului nr. 627/_, 630/_, 632/2003, 633/_ și 635/2003 pe
care reclamanții își întemeiază acțiunea (denumite în continuare "Ordinele Prefectului"), ca fiind cerere reconvențională și pe cale de consecință, disjungerea acesteia și formarea unui dosar nou_ ; neacordarea cheltuielilor de judecată suportate de recurentă pentru soluționarea cauzei în fața instanței de fond; obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate subscrisei de soluționarea prezentului recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin Sentința recurată, instanța de fond în mod greșit a calificat apărarea formulată de subscrisa prin întâmpinare privind nulitatea absolută a Ordinelor Prefectului pe care reclamanții își întemeiază acțiunea, ca fiind o cerere reconvențională și a dispus disjungerea acesteia.
Prin Sentința recurată, instanța de fond în mod greșit a dispus ca "[...]potrivit art. 164 Cod. Pr. civilă, întâmpinarea calificată de instanță ca fiind o cerere reconvențională, să fie disjunsă, să formeze obiectul altui dosar (dosar nr._ ), urmând ca pârâta SC M. H. SLR să formuleze cereri de probe în acest dosar [...]."
Recurenta a invocat nulitatea absolută a Ordinelor Prefectului pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, conform prevederilor art. III alin. 1, lit. c din Legea nr. 169/1997 (în forma inițială, aplicabilă în momentul emiterii Ordinelor Prefectului în discuție) și a arătat prin notele de ședință depuse la dosar că invocă nulitatea absolută a acestor ordine ca mijloc de apărare față de acțiunea reclamanților.
Prin urmare, instanța de judecată nu putea să depășească principiul disponibilității și să oblige subscrisa la formularea unei acțiuni reconvenționale, dacă aceasta a înțeles să se apere invocând nulitatea pe cale de excepție.
Excepția nulității este mijlocul procedural prin care partea îndreptățită sau interesată, în cursul unui proces deja deschis, se opune acțiunii care se sprijină pe actul nul sau anulabil, invocând constatarea acestor iregularități.
Doctrina a subliniat unanim: "Nulitatea poate fi invocată nu numai pe cale de acțiune pentru restabilirea situației anterioare încheierii actului viciat, respectiv pentru restituirea prestațiilor efectuate, ci și pe cale de excepție, ca mijloc de apărare față de acțiunea în executarea actului nul ori anulabil."
"[...] Excepția de nulitate este mijlocul procedural prin care partea îndreptățită sau interesată în cursul unui proces deja deschis se opune acțiunii, care se sprijină pe actul nul sau anulabil, invocând constatarea acestor neregularități."
Mai mult, o atare nulitate poate fi invocată de instanță, de procuror sau alte organe prevăzute de lege.
Important într-o asemenea situație, când se invocă excepția nulității unui act juridic, pe care se sprijină acțiunea, fără ca partea să fi formulat o cerere reconvențională, "instanța, constatând că actul juridic ce constituie fundamentul pretenției supuse judecății este lovit de nulitate absolută, a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată (neîntemeiată), fără însă a pronunța și nulitatea actului juridic respectiv (afară de cazul în care pârâtul, prin cerere reconvențională, a solicitat anularea)."
O astfel de soluție se impune cu atât mai mult cu cât ar fi inadmisibil ca o instanță de judecată să pronunțe o hotărâre ce se bazează pe un act juridic nul, doar pentru că pârâtul nu a solicitat prin cerere reconvențională anularea actului.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii subscrisei de acordare a cheltuielilor de judecată
Astfel cum reiese și din practicaua sentinței recurate, la termenul din
27 martie 2012 când s-au pus concluzii pe fondul cauzei, reprezentantul recurentei a solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, sens în care a fost depusă și dovada acestora.
Întrucât instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, solicităm modificare Sentinței recurate în sensul obligării reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 Cod pr. civilă.
Recurenta este îndreptățită la recuperarea cheltuielilor de judecată.
Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat de partea câștigătoare.
Potrivit art. 274 alin. 1C. proc. civ.: "Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată."
În lumina acestor dispoziții legale, fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată apare ca fiind culpa procesuală a părții "care cade în pretenții ".
Culpa procesuală este cea care trebuie să fundamenteze fiecare sumă la care va fi obligată partea care a căzut în pretenții, cu titlu de cheltuieli de judecată . Culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri, acțiuni ce se dovedește a fi neîntemeiată, fie susținerea unor apărări neîntemeiate. Culpa procesuală pe care se întemeiază reglementarea din art. 274 C.pr.civ., poate fi atât a reclamantului, cât și a pârâtului.
Culpa procesuală reprezintă formularea unei cereri, exercitarea unei acțiuni ori susținerea unor apărări neîntemeiate. Pentru acordarea cheltuielilor de judecată este necesar și suficient a se reține culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.
Ori, în raport de datele concrete ale prezentei spețe, instanța urmează a avea în vedere faptul că situația conflictuală a fost generată de reclamanți și față de formularea cererii de chemare în judecată, subscrisa am fost nevoiți să ne angajăm apărător. Sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată constau în onorariul apărătorului care ne-a reprezentat în fața instanței de judecată, a susținut apărările noastre reținute de instanță la pronunțarea sentinței de respingere a cererii de chemare în judecată.
În considerarea celor de mai sus, recurenta solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea în parte a Sentinței recurate în sensul: reținerii apărării subscrisei formulate prin întâmpinare privind nulitatea absolută a Ordinelor Prefectului nr. 627/_
, 630/_, 632/2003, 633/_ și 635/2003 pe care reclamanții își întemeiază acțiunea, ca mijloc de apărare față de acțiunea formulată de reclamanți și nu ca o cerere reconvențională care să formeze obiectul unui dosar distinct, și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de
soluționarea dosarului în fata instanței de fond conform notei de cheltuieli care se regăsește la dosarul instanței de fond.
Inadmisibilitatea pretinderii de către reclamant a cheltuielilor de judecată aferente repunerii pe rol a cererii sau acțiunii sale, după aplicarea art. 155" C.pr.civ., deși, în final, o atare cerere sau acțiune a fost admisă, în Dreptul nr. 11/2002, p. 78, T. Pungă, Cheltuielile de judecată în procesul civil, Dreptul nr. 12/2000, p. 61-74, C. Marica, exonerarea la plata cheltuielilor de judecată a pârâtului care a recunoscut pretențiile reclamantului, în R.R.D., nr. 3,1969, p. 118-121, Al. Toader, obligația la plata cheltuielilor de judecată în cazul acțiunilor având ca obiect paternitatea și pensia de întreținere, în R.R.D., nr. 19,1969, p. 90-94.
Intimații U. L., I. A. -C., R. I., M. D., B. V.
, T. A. C., M. E., M. M. I., P. K. M. C., M.
E. M. au depus întâmpinare în cauză prin care solicită respingerea recursului formulat în cauză ca nefondat, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor expuse în întâmpinare se apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală, în sensul reducerii cuantumului cheltuielilor de judecată de la suma de 52.547, 26 lei la aceea de 5000 lei.
Acțiunea civilă a fost soluționata pe o excepție, nu s-a intrat pe fond, astfel încât, din punct de vedere al complexității problemelor și lucrărilor procesuale, cauza nu poate fi calificată drept una complexă. Durata procesului a fost cauzată de o serie de vicii de procedură, și nicidecum de dezbaterea unor aspecte de fond ale problemei.
In mod evident suma solicitată inițial nu are un caracter rezonabil, raportat la munca efectiv depusă de către avocat. Din această perspectivă,
argumentele descrise în scriptul de recurs cu referire la problemele de fond ale cauzei (formularea cererii de chemare în judecată, natura acțiunii, etc.) nu apar ca fiind relevante. M. ivul pentru care nu au fost acordate cheltuieli de judecată în cuantumul inițial solicitat, nu a fost faptul că acestea nu ar fi fost dovedite cu extrasul de la bancă, ci motivul că nu sunt proporționale cu munca prestată, aceasta fiind "nuanța" caracterului REAL al cheltuielilor.
Nu în ultimul rând, în contextul întregii cauze, sunt de amintit și de dovedit, demersurile pe care le-au realizat veteranii sau moștenitorii acestora, pe parcursul mai multor ani (2003-2013) în vederea înscrierii în CF a suprafețelor de teren pe care le-au primit. Aceste demersuri îndelungate, care au rămas fără finalitate până în prezent, le-au desfășurat cu totală bună-credință, însă nu se poate preciza faptul că i-au pus în imposibilitatea de a dispune efectiv de dreptul lor de proprietate. In tot acest timp, de la punerea în posesie, veteranii au efectuat o serie de cheltuieli ocazionate atât de demersurile juridice pe care le-au inițiat cât și de întreținerea terenurilor.
Mai dorește să arate faptul că există posibilitatea concretă și reală de a gasi o soluție amiabilă pentru întabularea în CF a terenurilor, în colaborare cu Primăria și recurenta.
Date fiind toate aceste aspecte, apreciază neechitabilă și nefondată solicitarea din recurs, motiv pentru care se solicită respectuos respingerea acțiunii.
Analizând apelurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate T. ul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 6640/2012 a Judecătoriei C. -N., tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților pe care a respins-o, acțiunea reclamanților fiind motivată pe prevederile art 111 Cod procedură civilă, acțiune ce față de motivele invocate nu putea fi primită de instanța de judecată în lipsa unei acțiuni în realizarea dreptului.
Instanța de fond în mod corect, a arătat că actiunile de carte funciara nu trebuie confundate cu actiunile reale prin care se apăra in mod direct drepturile reale imobiliare susceptibile de înscrierea in cartea funciara si nici cu actiunile personale derivate din actele juridice in temeiul carora se efectuaea inscrierile in carte funciara, intre acestea existand deosebiri in ceea ce priveste temeiul juridic, obiectul, conditiile de admisibilitate, competenta instantei, prescriptia, taxele de timbru si efectele juridice, iar prevederile art. 62 din Legea nr. 7/1996 invocat ca temei de drept de catre reclamanti, se refera la procedura de urmat in cazul "neintelegerilor cu privire la identificarea si masurarea parcelelor de teren, precum si cu privire la proprietarii acestora"; care "se vor solutiona de catre instantele judecatoresti";
În mod corect, instanța de fond a reținut că, actiunea in constatare reglementata de dispozitiile art.111 Cod procedura civila prezinta anumite particularitati fata de actiunea in realizare, in sensul ca pe calea acestei actiuni se poate cere numai constatarea existentei sau neexistentei unui drept, nu si a unui fapt, actiunea neputand fi exercitata daca partea are la indemana calea actiunii in realizarea dreptului, iar hotararea pronuntata nu constituie titlu executoriu.
Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că pretenția reclamantilor dedusă prezentei judecăți vizează în realitate, constatarea unor alte suprafete de teren, corect identificate si inscrise in cartile funciare astfel incat proprietarii
sa-si poata exercita toate prerogativele dreptului de proprietate in conformitatecu disp. art. 480-481 C.civ, in speta posibilitatea de a vinde, a construi sau a
explo ata in or ic e al t mod tere nul. î mpre jur are ce ech iv ale az ă cu sol ic itare a
cons tatăr ii une i s itu aț ii de f ap t.
Astfel, în speță, s-a reținut ca reclamantii detin Ordinele Prefectului nr. 627/_, 629/_, 631/_, 633/_ ,
635/2003, iar parata detine un contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1205 la BNP Mihutiu O. incheiat cu respectarea intocmai a prevederilor legale titluri în vigoare, nedesființate pe cale judiciară, bucurându-se deci de prezumția de valabilitate și producând, în consecință, efecte juridice.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat corect că, reclamantii nu pot obține o recunoaștere a caracterului prioritar al dreptului lor de proprietate față de cel similar al pârâtului, recurgând la o acțiune în constatare, ipoteza dedusă prezentei judecăți impunând necesitatea unei comparări judiciare a celor două titluri exhibate de ambele părți, numai în contextul unei astfel de operațiuni putând fi acordată preferință unuia din aceste titluri.
Judecătoria Cluj-Napoca a mai remarcat că există o diferență sensibilă între constatarea existenței sau inexistenței unui drept de proprietate, o asemenea cerere încadrându-se în dispozițiile art.111 C.pr.civ., și constatarea întinderii acestui drept, care are natura unei situații de fapt și care excede sferei de aplicare a acestui text de lege.
Referitor la motivul de apel privind disjungerea întâmpinării depusă de către SC M. H. S. și calificarea acesteia ca o cerere reconvențională, cerere ce a fost trimisă spre înregistrare sub un alt număr pentru a fi soluționată distinct de acțiunea principală din prezentul dosar.
T. ul constată că în mod corect în ședința publică din data de 27 martie 2012 instanța de fond a apreciat că acțiunea principală formulată de reclamanți era în stare de judecată, după ce în prealabil a dispus calificarea întâmpinării depusă de pârâtă ca fiind o cerere reconvențională, ce s-a înregistrat separat, dosar în care pârâta urma să-și facă probațiunea, privind imobilele din litigiu, să procedeze la stabilirea valorii terenurilor și la achitarea taxei de timbru aferentă.
Susținerile apelantei că instanța de fond trebuia să interpreteze întâmpinarea ca apărări de fond în litigiul promovat de reclamanți și nu să disjungă și să judece separat întâmpinarea cu principalul punct privind nulitatea absolută a ordinului prefectului, act în baza căruia reclamanții își întemeiază acțiunea.
Referitor la apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 18237/2012 a Judecătoriei C. -N. prin care instanța a admis în parte cererea de completarea dispozitivului formulată de SC M. H. S. prin includerea obligației reclamanților să plătească suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată, tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a cenzurat nivelul onorariului de avocat pretins de acesta, la un nivel rezonabil raportat la soluția dată prin admiterea excepției, complexitatea cauzei și activitatea efectivă prestată de avocatul pârâtei. având în vedere și aspectele invocate de pârâtă în apărare, care au necesitat o asistență
juridică calificată dispozițiile art.274 Cod procedură civilă dând posibilitatea instanței de fond de a proceda la diminuarea cheltuielilor de judecată avute de părți, cheltuieli care trebuie să fie proporționale cu soluția dată în dosar, valoarea litigiului și activitatea prestată de avocatul părții.
Pentru considerentele arătate, tribunalul constatând legale și temeinice cele două hotărâri judecătorești, urmează ca în baza art 296 și următoarele Cod procedură civilă să respingă apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr.6640/_ și 12237/_ pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care le va păstra în întregime.
În baza art.274 Cod procedură civilă va obliga apelanta să plătească intimaților U. L., B. C., M. D., B. V. T. A. C. ,
M. E., M. M. I. suma de 1600 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC M. H. S. împotriva sentinței civile nr.6640/_ și 12237/_ pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o păstrează în întregime.
Obligă apelant să plătească intimaților U. L., B. C., M.
D., B. V. T. A. C., M. E., M. M. I. suma de 1600 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică din data de_ .
Președinte Judecător C.
-V. V. G.
B.
Fiind plecat din instanță semnează Vicepreședinte T. C., judecător
E. L.
Grefier
D. B.
fiind plecată in CO, semnează grefier șef secție civilă
S. Ș.
Red. G.V./G.V.
2 ex./
| ← Decizia civilă nr. 393/16. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 569/2013. Partaj judiciar → |
|---|
