Decizia civilă nr. 155/2013. Evacuare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 155/R
Ședința publică din 14 Martie 2013 Instanța constituită din: Președinte D. M. H.
J. ecător D. T.
J. ecător M. B. P.
G. ier A. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamantul M.
C., cu domiciliul în B. M., Bd. R., nr. 1/21, județul M., împotriva sentinței civile nr. 6640 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect evacuare.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, când a pronunțat prezenta hotărâre.
T.
Prin sentința civilă nr. 6640 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârâții M. M. A. și M.
M., vizând evacuare și cheltuieli de judecată.
A fost obligat reclamantul la plata către Stat a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele aspecte: în fapt, apartamentul în discuție a fost dobândit sub durata căsătoriei părților, cu contractul de schimb imobiliar depus la fila 7.
Până la proba contrară, bunul se consideră ca fiind comun, până la partaj sau stabilirea calității de bun propriu.
Este foarte posibil ca bunul să fie proprietate exclusivă a reclamantului, însă proba acestui fapt nu poate fi făcută într-o acțiune în evacuare.
După cum am spus, până la partaj sau stabilirea calității de bun propriu al imobilului, el se prezumă a fi bun comun, acest fapt determinând un drept de locativ (de folosință) a ambilor foști soți și a descendenților lor, având domiciliul în acel loc (fila 58).
Reclamantul, aflat în culpă procesuală, a fost obligat să suporte pe lângă propriile cheltuieli de judecată avansate și cheltuielile de judecată avansate de către stat (asistență judiciară), cu titlu de onorariu avocat din oficiu.
Împotriva sentinței civile nr. 6640 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, în termenul prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, a formulat recurs recurentul M. C., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivele de recurs, recurentul a arătat că este proprietar al imobilului în natură garsonieră situată în B. M., str. L. nr. 11/32.
Înainte de a se căsători a achiziționat o garsonieră în B. M., strada L. nr. 11/23 în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ . La data de 10 octombrie 1995, după ce s-a căsătorit cu pârâta M. M. A. a încheiat contractul de schimb cu numita Căldărar N. Esteria prin care recurentul îi ceda acesteia garsoniera de pe L. nr. 11/23, în schimbul garsonierei de pe L. nr. 11/32. Practic a schimbat două garsoniere în același bloc.
Prin sentința civilă dată în dosarul nr._ s-a dispus desfacerea căsătoriei între cei doi soți și minorul a fost încredințat mamei.
Consideră că în situația dată nu funcționează prezumția relativă de bun comun al foștilor soți deoarece este vorba de un bun care înlocuiește un bun propriu dobândit înainte de căsătorie.
Până la această dată reclamantul a lăsat-o pe pârâtă să locuiască în imobil dar tensiunile între ei au devenit atât de mari în urma divorțului încât nu mai este posibil să locuiască împreună.
Cererea de recurs nu este motivată în drept.
Recursul este legal timbrat, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru cu modificările și completările ulterioare.
Intimații M. S. M. și B. M. A. fostă M. au depus fiecare întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat - file 5-6 și 7-8 din dosar în recurs.
Analizând sentința civilă nr. 6640/_ 3 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, prin prisma cererii de recurs formulate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul-reclamant M. C. și intimata B. M. A. fostă M. s-au căsătorit la data de_, din căsătoria acestora rezultând un copil, intimatul M. S. M., născut la data de_ .
Locuința familiei se afla în imobilul din B. M., strada L. nr. 11/32, M., imobil dobândit prin contractul de schimb autentificat sub nr. 16998/10 octombrie 1995 - fila 46 din dosar.
În mod corect a reținut prima instanță că imobilul locuință în care se află și domiciliul fiului M. S. M. a fost dobândit sub durata căsătoriei părților.
Potrivit art. 30 din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre părți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Orice convenție contrară este nulă. Calitatea de bun comun nu trebuie dovedită.
Prezumția de comunitate se aplică atât în cazul în care lucrul este dobândit ca obiect al dreptului de proprietate ori al unui alt drept real, dar și atunci când el constituie obiectul unui drept de creanță, fără deosebire, în acest caz, după cum un atare drept corespunde unei obligații de natură contractuală ori de ordin extracontractual.
În raporturile patrimoniale ale soților, sub incidența Codului familiei, prezumția de comunitate se aplică atât în cazul bunurilor mobile, cât și imobile, astfel că în privința bunurilor imobile dobândite cu titlu oneros, dreptul de proprietate se dobândește în persoana ambilor soți chiar dacă, în cuprinsul actului juridic de dobândire ori în cel al înscrierii în cartea funciară, numai unul dintre ei este titularul dreptului respectiv.
Argumentele expuse de recurent ar putea fi folosite de către acesta într- un eventual proces de partaj.
În prezentul cadrul procesual determinat de acțiunea în evacuare, având în vedere prezumția comunității de bunuri și respectiv drepturile de folosință comună al celor doi foști soți și al fiului lor care are domiciliul în acest imobil cu privire la care există prezumția comunității de bunuri, fiind dobândit în timpul căsătoriei, în mod corect prima instanță a respins ca nefondată acțiunea în evacuare.
Raportat la considerentele mai sus expuse, constatând că starea de fapt reținută de prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a recurs la textele de lege incidente, pe care le-a aplicat în mod corect, în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală, în baza art. 312 alin. 1. Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 6640 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, pe care o va menține ca fiind temeinică și legală, în cauză neexistând niciunul din motivele de casare sau modificare reglementate de lege.
va lua act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul-reclamant M.
C., domiciliat în B. M., bd. Republici nr. 1/21, M., împotriva sentinței civile nr. 6640/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ pe care o menține.
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs. Pronunțată în ședința publică de azi, 14 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER H. | D. | ||
Mihalea Ț. | D. | P. B. | M. SA |
Red. DȚ/_
Tred. A.S. / 21 Martie 2013 - 2ex
J. ecător la fond: D. D.
| ← Decizia civilă nr. 1195/2013. Evacuare | Decizia civilă nr. 801/2013. Evacuare → |
|---|
