Decizia civilă nr. 389/2013. Evacuare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 389/R/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă D_ ILIE 2013 COMPLETUL CONSTITUIT DIN: PREȘEDINTE: E. L.
JUDECĂTOR: M. O. -S. JUDECĂTOR: D. -I. T. GREFIER: A. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent SC LC & G. S. împotriva Sentintei civile nr. 1001/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N., privind și pe intimat T. I., intimat T. C., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că la data de_ intimații au depus la dosar întâmpinare.
În temeiul art. 158 alin. 1 și art. 159 pct. 3 C.pr.civ, instanța invocă excepția necompetenței materiale a T. ului C., raportat la obiectul contractului și calitate de profesionist a recurentei și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 1001/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis în parte cererea precizată de reclamanții T. I. și T. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. LC & G. S.R.L., și în consecință:
S-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în C. -N., str. Libelulei, nr. 14, jud. C., spațiu prevăzut în contractul de închiriere încheiat la data de_ și înregistrat la Administrația Finanțelor Publice C. sub nr. 436724/_ .
S-a respins ca neîntemeiată cererea de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor deținute de pârâtă.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 10, 3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de închiriere încheiat la data de_ și înregistrat la Administrația Finanțelor Publice sub nr. 436724/_ reclamanții T. I. și T. C. au închiriat pârâtei S.C. LC & G. S.R.L. spațiul situat în C. -N.
, str. Libelulei, nr. 14, înscris în CF nr. 18688, nr. top. 11426, pe o perioadă de 48 de luni, respectiv de la data de_ până la data de_, chiria fiind în cuantum de 2050 lei. Părțile au prevăzut în art. 30 din contract că acesta poate să înceteze la cererea uneia dintre părți cu un preaviz prealabil de 60 de zile, în afara celorlalte clauze prevăzute în articolele din contract.
La data de_ reclamantul T. I. a transmis pârâtei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire o înștiințare prin care informa pârâta cu privire la încetarea contractului conform art. 30 din contract. Potrivit art. 969 alin. 1 din Codul civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante"; fiind consacrat principiul forței obligatorii a contractului.
Cum părțile au prevăzut în contract posibilitatea ca locațiunea să înceteze la cererea oricăreia dintre părți, fiind necesară doar condiția notificării cu cel puțin 60 de zile înainte de data la care contractul urmează
să înceteze, condiție îndeplinită în cauză de către reclamanți, instanța a reținut că acest contract a încetat. Având în vedere că, contractul de locațiune a încetat reiese că pârâta ocupă în prezent spațiul în cauză fără nici un titlu.
Astfel, întrucât dreptul de proprietate conferă titularului sau plenitudinea de atribute, respectiv posesia, folosința si dispoziția, iar paratul îl lipsește pe proprietar de atributele de posesie si folosința, fără drept, instanța a apreciat ca acțiunea formulata de reclamanta este întemeiata și trebuie admisa.
În aceste condiții, apreciind întemeiată acțiunea civilă, în baza art. 480 Cod civil, a fost admisă în parte și pe cale de consecință s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în C. -N., str. Libelulei, nr. 14, jud. C., spațiu prevăzut în contractul de închiriere încheiat la data de_ și înregistrat la Administrația Finanțelor Publice C. sub nr. 436724/_ .
Instanța a admis acțiunea în parte întrucât a respins ca neîntemeiată cererea de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor deținute de către pârâtă în imobil. Astfel, sechestrul asigurător este acea măsură asiguratorie la care apelează creditorul unei sume de bani și care constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmăribile ale debitorului, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii în scopul valorificării bunurilor în momentul în care creditorul va obține un titlu executoriu. Specific sechestrului asigurator este faptul că obiectul acțiunii principale îl constituie plata unei sume de bani. Ori, cum obiectul prezentei acțiuni, astfel cum a fost precizată este evacuarea pârâtei din imobilul reclamanților, iar nu obligarea pârâtei la plata unei sume de bani instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru instituirea sechestrului.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții a fost obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamanta pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0, 3 lei instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 10, 3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta SC LC & G. S.
, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În ședința publică din_ tribunalul din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a T. ului C. .
Analizând excepția invocată, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au invocat existența unor raporturi juridice născute din contractul de închiriere încheiat cu pârâta, privind un spațiu cu destinația punct de lucru cu obiectul alimentație publică, serviciu de catering, fiind astfel vorba despre raporturi juridice între
persoane care au calitatea de profesioniști în materia activităților de producție, comerț sau prestări de servicii.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. T. ele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului B. ești și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de
județ. T. ele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea T. ului Comercial C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de
soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
T. ele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea C. nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale
comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.158 C.proc.civ. tribunalul va admite excepția invocată și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului C. .
Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâta SC LC & G. S. împotriva Sentinței civile nr. 1001/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., în favoarea T. ului Specializat C. .
Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, E. L. | JUDECĂTOR, M. O. -S. | JUDECĂTOR, D. -I. T. |
GREFIER, A. P. |
Red. D.T./C.Ț./ 2_
| ← Încheierea civilă nr. 34/2013. Evacuare | Decizia civilă nr. 1176/2013. Evacuare → |
|---|
