Decizia civilă nr. 801/2013. Evacuare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 801/R/2013 ȘEDINȚA PUBLICĂ DE_ TEMB. 2013 COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: E. L.
JUDECĂTOR: M. O. -S. JUDECĂTOR: DAN-I. T. GREFIER: L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul P. I. împotriva sentinței civile nr. 350 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., privind și pe intimat I. R., intimat I. I., intimat I.
V., intimat I. F., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul P. I. personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege, este motivat și comunicat.
De asemenea, se constată că recursul vizează doar cheltuielile de judecată, prin urmare nu se datorează taxă judiciară de timbru.
Recurentul P. I. arată că se reprezintă singur și nu se mai prezintă doamna avocat. Arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul P. I. solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat. Arată că nu este de acord cu renunțarea la judecată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 350/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Gherla a luat act de renunțarea reclamantului P. I. la judecarea cererii formulate împotriva pârâților I. R.
, I. I., I. V. și I. F., având ca obiect evacuare.
Reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către pârâți, constând în onorariu apărător în cuantum de 1000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată la data de_ pe rolul Judecătoriei G. sub nr. de mai sus reclamantul P. I. a solicitat instanței să dispună evacuarea pârâților I. R., I. I., I. V. și I. F. din imobilul de la poziția nr. 234 N. jud. Cluj, înscris în CF nr. 261 N. pe numele P. I. .
Pârâții au formulat întâmpinare, solicitând ca reclamantul să-și completeze sau să-și modifice acțiunea sub aspectul obiectului cererii și a valorii, pentru corecta achitare a taxelor de timbru, raportat la toate petitele.
La data de_ reclamantul P. I. a depus, prin serviciul registratură al instanței, o cerere de renunțare la judecată (f. 22), apreciind că nu se impune aplicarea art. 246 alin. 3 C.proc.civ., neputând a fi reținută vreo culpă procesuală pentru obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Față de manifestarea de voință în plan procesual a reclamantului, expresie a principiului disponibilității în procesul civil, instanța, având în vedere dispozițiile articolului 246 aliniatele 1 și 2 din Codul de procedură civilă, a pronunțat o încheiere prin care a luat act de renunțarea reclamantului P. I. la judecarea prezentei cereri de chemare în judecată formulată împotriva pârâților I. R., I. I., I. V. și I. F., având ca obiect evacuare.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, art. 246 alin. 3 C.proc.civ. prevede că, dacă renunțarea la judecată "s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli";. În prezenta cauză instanța a reținut că renunțarea la judecată s-a realizat la al treilea termen de judecată, după comunicarea acțiunii către pârâți și formularea de către aceștia a întâmpinării. Mai mult, se constată că amânarea judecății s-a realizat la cererea reprezentanților reclamantului, pentru precizarea acțiunii de către reclamant. Pe cale de consecință, în baza art. 246 alin. 3 raportat la art. 274 alin. 1 C.proc.civ., reținând că fundamentul obligării la plata cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală a părții căzute în pretenții, și ținând cont că pârâții au făcut dovada achitării unui onorariu de apărător în cuantum de 1000 lei (f. 23), reprezentantul pârâților având împuternicire avocațială depusă la dosar (f.
19) și prezentându-se la două termene în fața instanței, instanța l-a obligat pe reclamantul P. I. la plata cheltuielilor de judecată către pârâți, constând în onorariu apărător în cuantum de 1000 lei.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamantul P. I., solicitând modificarea în parte a acesteia, cu consecința reducerii cheltuielilor de judecată acordate pârâților.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că onorariul avocațial solicitat și încuviințat de instanța de fond este nepotrivit de mare raportat la valoarea pricinii si la munca îndeplinită de avocatul părții adverse și, pe cale de consecință se impune reducerea acestuia.
În sensul celor arătate, este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt incluse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
În sprijinul celor solicitate indică decizia nr. 624/2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, potrivit căreia "Curtea a apreciat că se impune reducerea onorariului avocatului intimatului, ținându-se cont de durata apelului și de dificultatea redusă a aspectelor asupra cărora a avut a se pronunța.";.
Transpunând aceste considerente în speța de față, se poate observa faptul că acest dosar a avut doar 3 termene de judecată și o durată de mai puțin de 2 luni. Mai mult, avocatul s-a prezentat doar la ultimul termen, lucru care reiese și din mențiunile în încheierile de ședință. Singurul document redactat de către acesta și depus la dosarul cauzei este o întâmpinare.
Mai mult, în practica avocaților din Baroul Cluj, onorariu de 1.000 lei este solicitat de multe ori pentru asistare și reprezentare în dosarele de fond
și de apel, pentru litigii care depășesc ca durată 1 an de zile și care implică, redactarea a numeroase cereri și adrese, precum și a prezentării în cauze.
Mai arată că din examinarea art. 246 alin. 3 C.proc.civ rezultă că obligarea uneia dintre părți la plata cheltuielilor de judecată are la bază culpa procesuală a acesteia, care a chemat în judecată o persoană, a determinat aceasta persoană să efectueze cheltuieli de judecată și apoi a renunțat la judecată
Culpa sa trebuie să fie bazată pe existența unui prejudiciu material, dar și efectiv suferit de către pârât. Prejudiciul constă în rezultatul sau efectul negativ suferit de o persoană datorită încălcării unui drept subiectiv sau unor simple interese de către o altă persoană or în cazul de față prejudiciul suferit este dovedit doar prin achitarea onorariului de apărător în valoare de 1.000 lei.
De asemenea, una dintre condițiile reparării acestui prejudiciu este certitudinea în privința existenței dar și a întinderii lui. Ținând cont însă de faptul că singurul prejudiciu invocat de către pârâți este cauzat de achitarea onorariului avocațial, iar în privința evaluării acestuia nu există o altă dovadă, în afară de suma raportată la întregul demers al procesului nu consideră că această condiție a prejudiciului este îndeplinită.
Având în vedere practica încetățenită la nivelul Baroului Cluj privind onorariile cu titlu complementar, denumite "onorarii de succes", instanțele au decis că o asemenea cheltuială neachitată până la data prezentei judecăți, dar chiar de se va face, nu este imputabilă părții căzute în pretenții, fiind considerată o cheltuială suplimentară achitată doar la finalizarea și câștigarea procesului. Prin urmare, consideră că nici în cazul de față nu este justificată o plată integrală a acestei sume, întrucât asistarea și reprezentarea oferită de avocat pârâților nu a contribuit în niciun fel la obținerea unei decizii favorabile de către instanță.
Acest onorariu, în cuantum de 1.000 lei este perceput pe întreaga derulare a procesului având drept scop pronunțarea unui sentințe de respingere a acțiunii introduse de reclamant, fapt care însă nu s-a realizat. Prin renunțarea la judecată, serviciile asumate de către apărătorul pârâților prin intermediul contractului de asistentă juridică nu au fost exercitate conform cuprinsului acestuia, însă solicitarea cheltuielilor de judecată a fost realizată în mod global și integral.
Intimații pârâți I. R., I. I., I. V. și I. F. nu au formulat întâmpinare la recurs.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.274 alin.3 C.proc.civ. "judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat";.
Ținând cont de aceste prevederi legale, tribunalul reține că temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă răspunderea civilă delictuală, astfel încât instanțele pot să analizeze în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, ținând cont de mărimea pretențiilor și complexitatea cauzei, fără ca prin aceasta să intervină în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți.
T. ul mai reține că dispozițiile art.274 alin.3 C.proc.civ. stabilesc criteriile de care trebuie să se țină cont pentru acordarea în întregime a unui
onorariul de avocat sau pentru reducerea acestuia, respectiv valoarea pricinii și munca depusă de avocat.
În ceea ce privește valoarea pricinii, trebuie avută în vedere atât valoarea pecuniară a acesteia, cât și complexitatea ei, raportat la obiectul cererilor formulate de părți.
Referitor la munca depusă de avocat, trebuie verificată proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării, ținând cont de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
În speță, tribunalul va ține cont de obiectul litigiului, evacuarea pârâților I. R., I. I., I. V. și I. F. din imobilul situat în loc. N. nr.234, precum și de faptul că reprezentantul pârâților a fost prezent la 2 termene de judecată.
Raportat la cele menționate și ținând cont de dispozițiile art. 274 alin.3 C.proc.civ., tribunalul consideră corectă soluția instanței de fond de acordare a onorariului de avocat achitat de pârâți, în sumă de 1000 lei. T. ul apreciază că onorariul menționat nu trebuie redus, atât prin prisma valorii obiectului cererii și a complexității acesteia, cât și ținând cont de munca depusă de avocat.
De asemenea, nu se poate ține cont de renunțarea la judecată a reclamantului, având în vedere că pârâții au încheiat contractul de asistență juridică la data de_ iar cererea de renunțare a fost depusă la dosar la data de_, astfel încât apelantul nu poate invoca lipsa culpei sale.
Pentru motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.304 pct.9 și art.312 alin.1 C.proc.civ., tribunalul urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant și să mențină sentința atacată, aceasta fiind
legală și temeinică.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr. 350 din_ pronunțată în dosarul nr. 3_ al Judecătoriei G., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, E. L. | JUDECĂTOR, M. O. -S. | JUDECĂTOR, DAN-I. T. |
GREFIER, L. C. |
Red. D.T./E.C./23 septembrie 2013 Jud. fond: G. I. L.
| ← Decizia civilă nr. 155/2013. Evacuare | Încheierea civilă nr. 287/2013. Evacuare → |
|---|
