Decizia civilă nr. 162/2013. Contestaţie la executare

R O M Â N I A

T. SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

Operator date nr. 2516

DECIZIA CIVILĂ Nr. 162/2013

Ședința publică din data de 19 Noiembrie 2013 Completul constituit din:

PREȘEDINTE: K. M., președinte tribunal JUDECĂTOR: D. G., președinte secție civilă

H. A., grefier

S-a luat în examinare apelul declarat de apelanții D. R. și D.

G. D., ambii cu domiciliul în localitatea Z., strada G. D., bl. D-42, ap. 5, județul Sălaj, împotriva Sentinței civile nr. 2036 din 09 iulie 2013, pronunțată de J. Z., în dosarul nr._, având ca obiect - contestație la executare - .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul apelanților D. R. și D. G. -D. - avocat P. Mircea, reprezentantul intimatului B. I. - avocat B. Ilea cu delegație la dosar fila 15, lipsă fiind intimatul B. I., apelanții D. G. D., D. R. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, apelul este motivat, procedura de citare este legal îndeplinită, termenul acordat în cauză a fost pentru studiul întâmpinării și achitarea taxelor judiciare. S-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 1771,50 lei și timbru judiciar de 5,00 lei fila 19 din dosar.

Reprezentantul apelanților - avocat P. Mircea, arată că nu are alte cereri și că D. G. -D. datorează reclamantului B. I. o sumă de 4000 Euro. Instanța de fond a stabilit valoarea de circulație a imobilului la suma de 110.000 lei. Reprezentantul apelanților mai arată că instanța de fond ar fi trebui să urmărească interesul copiilor și să atribuie acel imobil în favoarea lui D. R. . Precizează că B. I. își va recupera suma de la D. R., aceasta va plăti și că nu se poate sustrage de la obligația de plată.

Solicită admiterea apelului cu cheltuieli de judecată.

Reprezentantul intimatului B. I. - avocat B. Ilea, arată că instanța a procedat corect atunci când a atribuit imobilul.

Motivul pentru care reclamantul a solicitat atribuirea imobilului în totalitate către reclamantul D. G., cu plata de sultă către D. R. este garanția facilității executării silite, pentru ca, în caz contrar, există posibilitatea ca aceasta să se sustragă de la executarea silită a sumelor datorate. Mai arată că titlul executoriu datează din anul 2010, creditorul nereușind nici în prezent să își recupereze creanța.

Consideră sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, solicită menținerea acesteia și în consecință respingerea apelului declarat de pârâți.

Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, instanța consideră că dosarul se află în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Prin Sentința civilă nr. 2036 din 09 iulie 2013 a Judecătoriei Z., s-a admis acțiunea reclamantului B. I. , în contradictoriu cu pârâții D. G. D. și D.

R. .

S-a constatat că pârâții au dobândit sub durata căsătoriei lor, cu contribuții egale, a câte ½ parte fiecare, imobilul apartament situat în municipiul Z., strada

G. D., bl D-42, ap 5, județul Sălaj înscris în CF nr.54977C1-U1 sub nr. top 110/4.109/3, în valoare de 110.000 lei.

S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului menționat anterior, prin atribuirea acestuia în favoarea pârâtului D. G. D. și obligarea acestuia la plata unei sulte în favoarea pârâtei D. R. în sumă de 55.000 lei.

S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al pârâtului D. G.

D. asupra imobilului situat în municipiul Z., strada G. D., bl D-42, ap 5, județul Sălaj cu titlu de ieșire din indiviziune.

A fost obligat pârâtul D. G. să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 6043,3 lei reprezentând taxă de timbru, onorariu expert și onorariu avocațial.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele :

Prin Sentința Civilă nr.2614/_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, definitivă și irevocabilă prin nerecurare, instanța a dispus obligarea pârâtului D. G. la restituirea sumei de 4000 EURO reclamantului B. I., și la plata sumei de 1025 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Prin Încheierea civilă nr.21116/C/_ pronunțată în Camera de consiliu în dosar nr._ al Judecătoriei Z., a fost încuviințată executarea silită solicitată de creditorul B. I. asupra patrimoniului debitorului D. G. în baza titlului executoriu - Sentința Civilă nr.2614/_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, definitivă și irevocabilă prin nerecurare.

Acest titlu executoriu a fost pus în executare în dosarul de executare nr.

644/2010 al Biroul Executorului Judecătoresc K. Levente Ferenc.

În cadrul acestui dosar s-a întocmit procesul verbal de situație din data de,_ prin care a fost identificat imobilul apartament cu trei camere situat str. G.

D., bl D42, ap 5, județul Sălaj înscris în CF 54977C1-U1 sub nr. top 110/4.109/3, proprietatea pârâtului, prin adresa de la fila 28 din dosarul execuțional 644/2010 executorul judecătoresc informând creditorul că a intervenit un impediment la executare, constând în faptul că imobilul menționat anterior este proprietatea comună a pârâților și că nu au fost identificate bunuri personale ale debitorului.

Prin adresa de la fila 23 din dosarul execuțional, Municipiul Z. a informat executorul judecătoresc că debitorul pârât figurează în evidențele autorității locale doar cu apartamentul ce face obiectul prezentului litigiu.

Reclamantul a denumit acțiunea ca fiind « contestație la executare și acțiune oblică ». Or, având în vedere, pe de o parte obiectul cererii reclamantului iar pe de

altă parte faptul că în prezenta cauză nu se contestă executarea silită sau vreun act de executare silită, instanța, în baza art. 129 Cod procedură civilă va califica acțiunea ca fiind o cerere de partaj formulată pe cale oblică.

Potrivit art. 1560 cod civil (1) "Creditorul a cărui creanță este certă și exigibilă poate să exercite drepturile și acțiunile debitorului atunci când acesta, în prejudiciul creditorului, refuză sau neglijează să le exercite.(2) Creditorul nu va putea exercita drepturile și acțiunile care sunt strâns legate de persoana debitorului.";

Admisibilitatea acțiunii oblice în general este condiționată de îndeplinirea următoarelor condiții: debitorul sa fie inactiv; creditorul să aibă un interes serios si legitim pentru a intenta acțiunea; creanța creditorului trebuie sa fie certă lichidă si exigibilă.

În prezenta cauză s-a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții. Astfel instanța reține că debitorul pârât a rămas în pasivitate contestând caracterul cert al creanței iar faptul că acest imobil, proprietatea comună a pârâților este singurul bun deținut (în devălmășie) de pârâtul debitor justifică interesul serios și legitim al creditoarei reclamante în promovarea prezentei acțiuni. Creanța este certă, lichidă și exigibilă, fiind stabilită prin Sentința Civilă nr.2614/_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, definitivă și irevocabilă prin nerecurare.

Potrivit 353 Cod civil (1) « Bunurile comune nu pot fi urmãrite de creditorii personali ai unuia dintre soți. (2) Cu toate acestea, dupã urmãrirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul sãu personal poate cere partajul bunurilor comune, însã numai în mãsura necesarã pentru acoperirea creanței sale.

  1. Bunurile astfel împãrțite devin bunuri proprii. »

    Rezultă așadar că admisibilitatea acțiunii oblice formulată de un creditor personal al unuia dintre soți, având ca obiect partajul bunurilor comune ale soților este condiționată de urmărirea prealabilă a bunurilor proprii ale soțului debitor, or, în prezenta speță reclamanta a dovedit, prin adresa depusă la fila 23 din dosarul execuțional că debitorul pârât nu deține bunuri proprii.

    Potrivit art. 357 Cod civil, în vederea partajării bunurilor comune "...se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.

    În prezenta speță, pârâții nu au propus probe în măsură să răstoarne prezumția relativă instituită de art. 357 Cod civil astfel că instanța va constata că pârâții au dobândit sub durata căsătoriei lor, cu contribuții egale, a câte ½ parte fiecare, imobil-apartament situat administrativ în Z., str. G. D., bl D42, ap 5, județul Sălaj înscris în CF 54977C1-U1 sub nr. top 110/4.109/3, în valoare de 110 000 lei

    Valoarea imobilului a fost stabilită în baza raportului de expertiză tehnică- evaluare întocmită de expertul judiciar P. Violin (f 57- 64) necontestata de părți.

    Cu privire la modalitatea de partajare propusă de către reclamant în sensul atribuirii către pârâtul D. G. a imobilului, instanța o apreciază justificată, considerând că ar asigura o satisfacere mai facilă a creanței reclamantului, având în vedere faptul că deși titlul executoriu datează din anul 2010, creditorul nu a reușit până în prezent să își satisfacă creanța.

    Împotriva acestei sentințe pârâții D. R. și D. G. au formulat apel, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și rejudecând a se dispune ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat administrativ în municipiul Z., strada Gh. D., bl. D-42, ap. 5, CF nr. 54977-C1-U1 având nr. topo_ 3, bun comun; a se dispune atribuirea acestuia, respectiv a imobilului pârâtei D. R.

    , și obligarea acesteia la plata unei sulte în favoarea pârâtului D. G. ; a se dispune înscrierea în CF 54977-C1-U1 topo_ a numitei D. R., cu titlu de ieșire din indiviziune, ca unică proprietară și notarea în foaia de sarcini a imobilului, a obligației de plată a sultei; a se dispune obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial, în instanța de fond și de apel.

    În motivarea apelului, ca și critică a sentinței se arată că în cazul atribuirii imobilului pârâtului cu obligarea acestuia la sultă în favoarea soției sale, se prejudiciază în mod vădit și iremediabil interesele membrilor familiei și în primul rând a minorilor rezultați din căsătoria pârâților, care vor rămâne fără locuință, aceștia din urmă neputând fi ținuți să suporte consecințele nerestituirii sumelor menționate cu titlu de împrumut de către pârât.

    Și în situația în care imobilul va fi atribuit pârâtei D. R. această atribuire este condiționată de plata în favoarea pârâtului D. G. a unei sulte, sulta care va fi notată ca sarcină asupra imobilului, în foaia de sarcini din CF, din cuantumul acesteia reclamantul-creditor având posibilitatea să își îndestuleze (să își recupereze) creanța, chiar procedând la executarea silită asupra imobilului.

    Prin întâmpinarea sa, reclamanta arată că solicită respingerea apelului arătând că, motivul pentru care reclamantul a solicitat atribuirea imobilului în totalitate către reclamantul D. G., cu plata de sultă către soția D. R. este garanția facilității executării silite, pentru că, în caz contrar, există posibilitatea ca acesta să sustragă de la executarea silită a sumelor datorate, având în vedere că titlu executoriu datează din anul 2010, creditorul nereușind nici în prezent să își satisfacă creanța.

    1. ul este nefondat pentru următoarele:

În primul rând, cei doi apelanți susțin că este mai adecvată în cauză atribuirea imobilului către pârâtă pentru ca pârâtul să aibă cota sa exprimată în sultă, sultă care va fi notată în sarcina imobilului în C.F.

Susținerile apelanților însă propun o abordare unilaterală a cazului dedus judecății, exclusiv din prisma interesului lor și cu nesocotirea totală a drepturilor și intereselor creditorului păgubit, aflat într-o situație de imposibilitate sau, cel puțin, de dificultate a recuperării creanței sale.

Este evident că dacă s-ar fi optat pentru soluția partajării bunului în natură, în cote ideale de ½, șansele intimatului-creditor de a-și recupera creanța pe seama bunurilor debitorului său, ar fi fost zădărnicite, căci nimeni nu ar fi putut manifesta interesul achiziționării la licitație, a unei cote de ½ dintr-un apartament în suprafață utilă de 53,20 mp, cu siguranță imposibil de partajat în natură.

Pe de altă parte, dacă în varianta atribuirii în întregime în natură, a bunului imobil apelanta ar dispune de o sumă echivalentă cu sulta ce s-ar fi cuvenit soțului debitor, din care acesta ar fi putut plăti datoria creditorului, nu se înțelege de ce chiar și în varianta de partajare adoptată de instanță în cauză apelantul care

lasă de înțeles că ar dispune de această sumă, nu plătește ea datoria creditorului pentru a salva în acest fel bunul, de la scoaterea la vânzare silită.

În realitate apelanții văd în aceste, alte variante de partajare, modalități de a zădărnici eforturile intimatului-creditor de a-și recupera creanța, ceea ce nu poate fi admis, căci într-un litigiu, instanța trebuie să țină seama de interesele tuturor părților aflate în conflict și să le protejeze pe cele ale părții vătămate.

Nu trebuie uitat că procedura la care a apelat în pricina de față, intimatul- creditor este una extremă și la care legiuitorul i-a recunoscut accesul tocmai pentru a-i proteja lui drepturile, față de toate acele situații în care debitorii ar refuza plata creanței, s-ar sustrage sau s-ar afla într-o imposibilitate de efectuare a unei plăți directe a acesteia, motiv pentru care nici o variantă de partajare a bunului ce aparține și debitorului său nu ar fi de conceput într-o manieră de natură să obstaculeze șansele acestuia de recuperare grabnică a creanței.

Având în vedere aceste aspecte, soluția primei instanțe de atribuire a imobilului pârâtului, cu obligarea acestuia la sultă către reclamantă este una temeinică și legală, iar apelul apare ca nefondat, urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L E G I I

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții D. G. D. și D. R.

, împotriva Sentinței civile nr. 2036 din 09 iulie 2013, pronunțată de J. Z.

.

Obligă pârâții la 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamantul B. I. . Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 noiembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

K. M. D. G. H. A.

Red. K.M. / _

Dact.H.A. / _

Jud. fond: C. Rareș P.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 162/2013. Contestaţie la executare