Decizia civilă nr. 164/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 164/2013
Ședința publică de la 14 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. G.
Judecător C. -A. C. Judecător C. -V. B. Grefier G. P.
S-a luat spre examinare recursul promovat de către contestatorul M. C. N., PRIN P. în contra Sentinței civile nr. 14762 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații L. N., L. M., L. R., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată pentru care părțile au fost legal citate și s- au comunicat motivele de recurs, potrivit dovezilor de la filele 6-13 dosar; la data de 13 februarie 2013, intimații au înregistrat la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată - f. 14-19, după care:
T. ul, în baza actelor și lucrărilor dosarului consideră lămurită cauza sub aspect probator apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea în lipsă de la dezbateri, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față, deliberând asupra recursului declarat împotriva Sentinței civile nr.14762 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. constată următoarele
Prin Sentința civilă nr. 14762 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul M. C. -N. prin primar, cu sediul in C. -N., str. M., nr. 1-3, jud.
C. în contradictoriu cu intimații L. N., L. M. și L. R. , toți cu domiciliul procesual ales in C. -N., C. D., nr.,25, ap.13, jud. C. .
Prin aceiași sentință, s-a respins că rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite solicitată de contestator, instanța dispunând obligarea contestatorul să plătească intimaților suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța acea sentință, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut în esență faptul că, prin încheierea civilă nr.3007/CC/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca s-a încuviințat executarea silită împotriva contestatorului M. C. -N. prin primar de către intimații L. N., L. M. și L. R. , în baza sentinței civile nr. 2042/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ *, iar în data de_, în cadrul dosarului execuțional nr.309/2012 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești Asociați Adam Dragoș și Oszoczki A. s, a fost întocmit procesul verbal pentru recuperarea debitului
total de 9908,50 lei, din care 6000 lei debit conform titlului executoriu, 744 lei onorariu executor judecătoresc și 3000 lei onorariu de avocat, fiind totodată comunicată somația și înștiințarea înființării popririi asupra conturilor contestatorului.
Prin procesul verbal întocmit în data de_ s-a consemnat distribuirea întregului debit urmărit către creditori, suma de 9016 lei, și executorul judecătoresc, suma de 892,50 lei.
Împotriva executării silite, a formulat contestație la executare debitoarea M. C. -N. prin primar, solicitându-se anularea formelor de executare silită - poprirea începută în dosarul execuțional nr.309/2012 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești Asociați Adam Dragoș și Oszoczki A. ș precum și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
Instanța de fond a constata că, titlul executoriu, sentința civilă nr.2042/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ *, putea fi pusă în executare - pe calea executării silite, potrivit art. 372 raportat la art. 376 alin. 1 și 377 alin. 1 Cod de procedură civilă, sentința fiind definitivă la data pronunțării și învestită cu formulă executorie, neavând semnificație juridică împrejurarea că împotriva titlului executoriu s-a declarat recurs de către contestatoare.
Instanța de fond a mai reținut că, motivele invocate de contestator în cadrul recursului formulat împotriva celor două sentințe, nu pot fi analizate pe calea contestației la executare, ci doar de către instanțele superioare învestite cu soluționarea recursului.
Judecătoria Cluj-Napoca a constatat că, cuantumul onorariului executorului judecătoresc, de 744 lei, respectă tabloul onorariilor minimale și maximale aprobat prin ordinul nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
Instanța de fond a considerat ca neîntemeiate și susținerile contestatorului referitoare la obligația impusă de a achita debitul urmărit în termen de o zi de la data comunicării somației, în condițiile în care OG nr.22/2002, art. 2, instituie termenul de 6 luni numai pentru ipoteza în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, ipoteză neprobată de către contestator, instanța de fond reținând că la data analizării contestației, suma legată de executarea silită era deja distribuită creditorilor.
Instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiate nici susținerile contestatorului referitoare la cuantumul exagerat al onorariului de avocat perceput pentru faza executării silite, făcându- se dovada achitării de către creditori a onorariului de avocat la data formulării cererii de executare silită, cuantumul onorariului fiind raportat la cuantumul creanței și al muncii prestate de avocat, astfel că nu se justifică a fi redus acel onorariu.
Împotriva Sentinței civile nr.14762 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., a formulat în termen recurs contestatoarea M. C. -N. prin primar, considerând soluția instanței de fond a fi parțial nelegală și netemeinică sub aspectul confirmării ca legale și justificate a onorariilor de 744 lei pentru executorul judecătoresc și
3.000 lei pentru avocat, onorarii ce sunt exagerat de mari, primul onorariu încălcând dispozițiile art.55 alin.5 din Ordinului nr.2550/2006, privind Regulamentul de aplicare a Legii nr.188/2000 și ale Anexei Hotărârii UNEJ nr.2/2007, anexă în baza căreia suma totală maximă ce putea fi percepută fiind de 65,09 lei și nu 744 lei, percepuți în prezenta cauză, sumă ce este considerată a fi exorbitantă și nejustificată în raport cu efortul intelectual și răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit, iar cel de al doilea onorariu venind în contradicție cu dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr.492/2006, decizie ce abilitează instanțele de judecată de a cenzura cuantumul onorariilor de avocat, acestea urmând a fi acordate dacă se dovedește că sunt necesare și într-un cuantum rezonabil.
În cazul de față, onorariul de avocat de 3.000 lei este exagerat de mare, fiind în discordanță cu efortul intelectual efectiv depus de avocat în faza de executare silită, mai ales că 2 dintre creditori sunt avocați, astfel că aceștia nu pot pretinde contravaloarea unui serviciu făcut de către ei în interesul lor.
Recurenta critică soluția instanței de fond și prin emiterea somației de plată în termen de 1 zi de la primirea actului, considerând că acesteia trebuia să i se acorde un termen de 6 luni, conform prevederilor art.2 din OG nr.22/2002.
Intimații, creditori L. R., L. M. și L. N., prin întâmpinarea depusă au solicitat a se respinge recursul declarat de contestatoare și menținerea ca temeinică și legală sentința civilă nr.14762 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., considerând executarea silită declanșată a fi justificată de comportamentul abuziv al contestatoarei care nu a pus în executare benevolă prevederile unor hotărâri judecătorești, cheltuielile de executare silită confirmate de instanța de fond prin sentința recurată fiind justificate și legale, onorariul de avocat neputând să fie cenzurat și diminuat de instanța de judecată în condițiile în care în statutul profesiei de avocat nu se mai prevăd tablouri minimale sau maximale privind onorariul avocatului.
T. ul, examinând actele și lucrările dosarului, recursul declarat de contestatoare și întâmpinarea depusă de intimații creditori, stabilește următoarea stare de fapt.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. sub numărul 10384/211/_, contestatorul M. C. -N., prin primar, a solicitat instanței în contradictoriu cu intimații L. N., L. M. și L. R., anularea formelor de executare silită - poprirea începută în dosarul execuțional nr. 309/2012 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești Asociați Adam Dragoș și Oszoczki A. s și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
Contestatoarea a invocat excepția inadmisibilității întocmirii procedurii de executare silită întrucât împotriva Sentinței civile nr. 2042/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ * a fost declarată, în termen legal, calea de atac prevăzută de art. 299 și următoarele din Codul de procedură civilă, recurs aflat în stare de judecată pe rolul T. ului
C., termen de judecată fiind stabilit pentru data de 25 aprilie 2012, prin care a solicitat instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de completare a dispozitivului Sentinței civile nr.1510/2012 și modificarea Sentinței civile nr.1510/2012 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ *, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată în principal pe excepții și în subsidiar ca fiind neîntemeiată.
S-a contestat și cuantumul onorariul executorului judecătoresc, care potrivit procesului verbal încheiat la data de 10 aprilie 2012 în dosarul execuțional nr. 309/2012 este de 744 lei, sumă pe care contestatorul o consideră nefondată, având în vedere faptul că la stabilirea onorariului executorului judecătoresc se au în vedere criteriile prevăzute în art. 55 alin. 3 din Ordinul 210/2001 privind Regulamentul de aplicare a Legii nr.188/200, cum ar fi complexitatea și valoare actelor de executare, efortul intelectual și răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit.
Ca atare, s-a apreciat că suma stabilită este nejustificat de mare, raportat la munca efectivă redusă a executorului judecătoresc, motiv pentru care s-a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 371 ind. 7 C. pr. civ., diminuarea acestuia, comparativ cu munca îndeplinită de executor.
Contestatorul a arătat că potrivit dispozițiilor Anexei la Hotărârea Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 2 din 17 februarie 2007 privind completarea Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 164 din 7 martie 2007, se prevede că înregistrarea unei cereri costa 1,19 lei, formare dosar - 11,90 lei, redactare adresă 11,90 lei, proces verbal de îndeplinire a procedurii 23,80 lei, costul pentru transmiterea unei singure comunicări prin intermediul Poștei Române 4,40 lei, emiterea somației 11,90 lei, sume adiționate care total se ridică la 65,09 lei.
Contestatorul a mai susținut că, cheltuieli de executare urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil, ori suma pretinsă de executor este situată cu mult deasupra cheltuielilor efectuate cu îndeplinirea formalităților prevăzute de legislația în vigoare, astfel suma de 744 lei este exorbitantă, raportat la complexitatea și cantitatea muncii depuse de executorul judecătoresc.
Astfel, atâta timp cât cererea de executare solită este circumscrisă fazei judecății în fața instanței, apreciază că și onorariul care a fost încasat pentru cererea de executare silită se poate circumscrie dispozițiilor Codului de procedură civilă.
Astfel instanța are posibilitatea de a cenzura cuantumul onorariului executorului, la cererea debitorului executant astfel acestuia îi este încălcat dreptul de acces la justiție sub acest aspect și supus atitudinii abuzive a creditorului.
Totodată, recurenta învederează că, solicitarea privind achitarea cheltuielilor e executare în termen de 1 zi de la data primirii somației este nelegală și raportat la prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2001, care instituie un termen de 6 luni de la data primirii somației de plată, în vederea îndeplinii obligației de plată.
Recurenta consideră justificată, cererea privitoare la suspendarea executării silite din perspectiva consecințelor păgubitoare ce s-ar realiza din punerea în executare a titlurilor contestate, făcând extrem de împovărătoare și inutilă întoarcerea executării .
Cu privire la onorariul de avocat în faza executării silite apreciază că acesta este vădit neîntemeiat dat fiind faptul că în speța somației nu este obligatorie, nici utila sau susceptibilă de a produce efecte diferite de o simplă notificare, consideră că solicitarea unui onorariu de avocat în cuantum de 3.000 lei pentru faza executării silite este neîntemeiată, astfel se impune anularea acestui onorariu.
Se arată că, raportat la gradul redus de dificultate al cauzei, în cadrul executării silite, și față de munca depusă de avocat în această fază - care presupune cel mult formarea unei cereri, respectiv completarea unui formulat tipizat, adăugarea onorariului de avocat în sumă de 3.000 lei la cheltuielile de executare este nefondată, solicitându-se anularea cheltuielilor onorariului de avocat în faza executării silite, cu aplicarea dispozițiilor art. 247, alin. 3 C. pr. civilă.
În susținerea celor mai sus arătate, recurenta a invocat dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 492 din_, publicată în Monitorul Oficial nr. 583 din 5 iulie 2006, unde se precizează că, "Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convenit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.";
În esența celor arătate se înscrie și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, investită fiind cu soluționare pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Recurenta mai invocă și împrejurarea că unul dintre creditori este același cu avocatul care solicită onorariul în cuantum de 3.000, astfel că nu se justifică onorariul solicitat câtă vreme este o cauză personală, iar creditorul a uzat de propriile cunoștințe juridice în redactarea acesteia.
În drept au fost invocate prevederile arătate în expunerea cererii de chemare în judecată, iar în probațiune s-au depus înscrisuri.
Legal citați, intimații L. N., L. M. și L. R. au formulat întâmpinare prin care au solicitat instanței respingerea contestației formulate de către contestator.
În apărare, intimații au arătat că prin titlu executoriu - sentința civilă nr. 2042/2012 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ * - s-a admis acțiunea lor și a fost obligat contestatorul să le achite suma solicitată de ei. Conform dispozițiilor procedurale, sentința arătată mai sus este executorie, iar intimații au investit cu formulă executorie respectiva sentință și au solicitat executarea silită. Au arătat că anterior demarării procedurii executării silite, intimații au notificat debitorii și le-au pus în vedere să achite suma menționată pentru a evita niște costuri suplimentare reprezentând procedura executării silite. Cu toate acestea debitorii nu și-au îndeplinit obligația stabilită de instanța de judecată
,dovedind sfidarea la actul de justiție și arătând rea credință.
Recursul formulat de contestatori împotriva sentinței arătat mai sus, a fost respins de Tribunalul Cluj, astfel încât titlul executoriu a devenit irevocabil.
Intimații mai susțin că reaua credință a contestatorului rezultă din faptul că între părți s-au derulat mai multe litigii cu obiect asemănător, prin care contestatorul a fost obligat să ne achite diferite sume de bani reprezentând chiriile asupra unui imobil la care intimații un drept de coproprietate.
Intimații arată că recurenta invocă anumite probleme care țin de fondul cauzei, aspecte care în conformitate cu art. 399 cod procedură civilă în cadrul procedurii de contestație la executare sunt inadmisibile.
Referitor la onorarul avocațial perceput în faza contestației la executare, intimații au arătat că au fost nevoiți să demareze procedura executării silite din cauza relei credințe a debitorului care nu a înțeles să își execute de bună voie obligația stabilită de onorata instanță.
În drept au fost invocate prevederile legale mai sus arătate, iar în probațiune s-au depus înscrisuri.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fiind totodată atașată copia certificată a dosarului execuțional nr. 309/2012 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești Asociați Adam Dragoș și Oszoczki A. s.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că prin încheierea civilă nr. 3007/CC/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca s-a încuviințat executarea silită împotriva contestatorului de către intimați în baza sentinței civile nr. 2042/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ *, iar în data de_, în cadrul dosarului execuțional 309/2012 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești Asociați Adam Dragoș și Oszoczki A. s, a fost întocmit procesul verbal pentru recuperarea debitului total de 9908,50 lei, din care 6000 lei debit conform titlului executoriu, 744 lei onorariu executor judecătoresc și 3000 lei onorariu de avocat, fiind totodată comunicată somația și înștiințarea înființării popririi asupra conturilor contestatorului.
Prin procesul verbal întocmit în data de_ s-a consemnat distribuirea întregului debit urmărit către creditori, suma de 9016 lei, și executorul judecătoresc, suma de 892,50 lei.
Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Contestația la executare formulată de debitoare a fost corect respinsă ca neîntemeiată de instanța de fond, apreciindu-se că, Sentința civilă nr. 2042/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ *, dată în completarea sentinței civile nr. 1510/2012 pronunțată în cadrul aceluiași dosar, putea fi pusă în executare - pe calea executării silite, potrivit art. 372 raportat la art. 376 alin. 1 și 377 alin. 1 Cod de procedură civilă, aceasta fiind definitivă la data pronunțării și învestită cu formulă executorie, iar apărările contestatoarei vizând inadmisibilitatea formelor de executare silită din cauza formulării căii de atac a recursului împotriva celor două sentințe sunt nefondate.
S-a mai reținut de instanța de fond în mod corect că, motivele invocate de contestator în contestația la executare referitoare la cele invocate în cadrul recursului formulat împotriva celor două sentințe, nu pot fi analizate pe calea contestației la executare, ci doar de către instanțele superioare învestite cu soluționarea recursului.
T. ul analizând apărările contestatoarei referitoare la cuantumul onorariului executorului judecătoresc, de 744 lei, consideră că sunt nefondate deoarece cuantumul stabilit de executor respectă tabloul onorariilor minimale și maximale aprobat prin ordinul nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
T. ul, apreciază că sunt neîntemeiate și susținerile contestatorului referitoare la obligația impusă de a achita debitul urmărit în termen de o zi de la data comunicării somației, OG nr. 22/2002, art. 2, instituind termenul de 6 luni numai pentru ipoteza în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, ipoteză neprobată de către contestator, la data prezentei suma fiind deja distribuită creditorilor.
T. ul apreciază că în faza actuală a executării silite în care debitoarea recurentă a achitat debitul nu se mai impune suspendarea executării silite a debitului, astfel că în mod corect instanța de fond a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Referitor la susținerile recurentei referitoare la cuantumul exagerat al onorariului de avocat perceput pentru faza executării silite, onorariul fiind achitat de către creditori la data formulării cererii de executare silită și, raportat la cuantumul creanței și al muncii prestate, tribunalul apreciază că acesta se justifică a fi redus.
Se apreciază că suma de 3.000 lei onorariu de avocat este una exagerat de mare față de obiectul cererii de executare silită, de complexitatea și volumul de muncă necesar a fi depus pentru redactarea cererii și depunerea de acte, fiind vădit disproporțională cu valoarea debitului, neputându-se omite că unul dintre creditori este persoana care a redactat cererea de executare silită, acționând astfel pentru propriul interes în dublă calitate de parte și avocatul creditorilor.
În aceste condiții, tribunalul constată parțial nelegală și netemeinică sentința civilă nr.14762/2012 a Judecătoriei C. -N., doar sub aspectul acordării cuantumului onorariului de avocat de 3.000 lei, cuantum ce este exagerat de mare și care se impune a fi redus la o cotă rezonabilă, proporțională cu obiectul cererii de executare silită, complexitatea și volumul de muncă necesar a fi depus pentru redactarea cererii și depunerea de valoarea debitului, neputându-se omite că unul dintre creditori este persoana care a redactat cererea de executare silită, acționând astfel pentru propriul interes în dublă calitate de parte și avocatul creditorilor, apreciind că un cuantum mai redus de 500 lei este echitabil.
În aceste condiții, tribunalul în baza art.303 pct.9 raportat la art.304 Cod pr.civilă va admite în parte recursul declarat de M. C. -N. PRIN P. în contra Sentinței civile nr. 14762 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în sensul că admite în parte contestația la executare în sensul reducerii onorariului avocațial din faza de executare de la suma de 3000 lei la 500 lei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de M. C. -N. prin primar împotriva Sentinței civile nr. 14762 din_ dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în sensul că admite în parte contestația la executare în sensul reducerii onorariului avocațial din faza de executare de la suma de 3000 lei la 500 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la_ .
Președinte, V. G. | Judecător, C. -A. C. | Judecător, C. -V. B. |
Grefier, G. P. |
G.P. 21 Februarie 2013
| ← Decizia civilă nr. 522/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 1265/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
