Decizia civilă nr. 169/2013. Succesiune

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ Nr. 169/A/2013

Ședința publică de la 03 Aprilie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE C. -V. B.

Judecător V. G. Grefier C. -S. Ș.

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelant V. M., împotriva Sentinței civile nr. 11431/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, privind și pe intimat I. E., având ca obiect succesiune.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:

reprezentantul apelantului avocat Abrudan M. M. n
reprezentanta intimatei avocat P. M. D. Lipsă fiind:
intimat Reclamant - I. E.

- apelant Pârât - V. M. Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul apelantului depune la dosar chitanța nr. 6592145/_ reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4732 lei.

Reprezentanta intimatei învederează instanței faptul că apelantul a achitat taxa judiciară de timbru în Cluj-Napoca și nu în Florești.

Față de cele învederate de reprezentanta intimatei, reprezentantul apelantului arată că apelantul are domiciliul procesual ales în Cluj-Napoca.

Se constată faptul că la data de_ s-a depus la dosar răspuns la adresa instanței din partea Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj prin care se comunică situația bunurilor impozabile a apelantului.

Reprezentantul apelantului solicită în probațiune proba cu înscrisurile, efectuarea expertizei de evaluare, raportat la faptul că în expertiza de la fondul cauzei expertul a evaluat întreaga construcție, inclusiv partea de construcție pe care a edificat-o apelantul, fără a se stabili exact cotele. Mai solicită în probațiune emiterea unei adrese către Primăria comunei Florești, pentru a comunica instanței documentația întocmită.

Reprezentanta intimatei învederează instanței faptul că în raportul de expertiză efectuat la fondul cauzei, la fila 2, se arată existența imobilului compus din: casă de locuit, anexe gospodărești și teren. De asemenea, reprezentanta intimatei arată faptul că la acel moment pârâtul cu a contestat în vreun fel expertiza efectuată. Referitor la cererea de efectuare a adresei către Primăria comunei Florești, reprezentanta intimatei arată că aceasta nu are relevanță. Mai arată reprezentanta intimatei faptul că din declarația martorului V. Adalbert, martor audiat la fondul cauzei, a rezultat faptul că, casa este compusă din 2 camere și dependințe. Pentru cele arătate mai sus, reprezentanta intimatei solicită respingerea cererilor formulate în probațiune ca fiind inutile cauzei. În cazul în care se vor admite cererile formulate în probațiune de reprezentantul apelantului, reprezentanta intimatei solicită reaudierea martorului V. A. pentru a se dovedi cele constatate de antecesorii părților împrecesuate.

Instanța, după deliberare respinge cererile solicitate în probațiune de reprezentantul apelantului. Apreciază că în raportul de expertiză a fost evaluat numai parterul imobilului și nu au fost formulate obiecțiuni la raportul de expertiză.

Părțile arată că nu mai au alte cereri în probațiune.

Instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul părților pentru concluzii.

Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost motivat în scris, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului având în vedere cele invocate în întâmpinare.

Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 11431/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată și completată, formulată de reclamanta-pârâtă I. E., în contradictoriu cu paratul-reclamant V. M. .

S-a respins cererea reconvențională formulată de paratul-reclamant V. M.

, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă I. E., ca neîntemeiată.

S-a dispus rectificarea CF nr.56264 (CF vechi nr.9494) Florești în sensul întabulării dreptului de proprietate asupra terenului de sub A+1 în favoarea defunctului V. M., iar a dreptului de proprietate asupra construcției de sub A1.1 în favoarea defunctului V. M. și a soției acestuia, defuncta V. I., ca bun comun.

S-a constatat că actul intitulat "contract de vânzare-cumpărare a intravilanului din L. de Sus nr.518"; încheiat în data de_ între numita V. I.

, în calitate de vânzător și pârâtul-reclamant, în calitate de cumpărător, cu privire la imobilul format din teren în suprafață de 0,38 ha, cuprins în titlul de proprietate nr.3384/3675/_ eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Cluj, tarlaua nr.50, parcela nr.76, 77, 77/1 și construcțiile este simulat prin deghizarea unui contract de donație.

S-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație mai sus menționat pentru nerespectarea formei autentice.

S-a constatat deschisă succesiunea defunctului V. M., decedat la data de_, cu ultimul domiciliu în Florești, jud. Cluj.

S-a constatat că au calitatea de moștenitori legali ai defunctului numita V.

, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 2/8-a parte din întreaga masă succesorală, precum și reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant, în calitate de descendenți de gradul I, fiecare cu câte o cotă de 3/8-a parte din întreaga masă succesorală.
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului este compusă din următoarele bunuri:
- cota de ½-a parte din casa de locuit din cărămidă, pe fundații din beton armat, șarpanta lemn, învelitoare țiglă, având la subsol: veci, iar la parter: 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 cămară, 1 hol, înscris în CF nr.56264 Florești (nr. CF vechi 9494), nr. cad. 4703-C1, situată în com. Florești, sat L. de Sus nr.518, jud. Cluj și următoarele anexe: grajd din cărămidă, șură și WC;
- cota de 1/1 din terenurile înscrise în titlul de proprietate nr.3384/3675/_ eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Cluj: teren "arabil";, în suprafață de 2686 mp (tarlaua nr.50, parcela nr.77); teren "livezi";, în suprafață de 378 mp (tarlaua nr.50, parcela nr.77/1); teren
  "curți, construcții";, în suprafață de 762 mp (tarlaua nr.50, parcela nr.76) înscrise în CF nr.56264 Florești (nr. CF vechi 9494), nr. cad. 4703, ca și teren "curte și grădină "; în suprafață de 3700 mp;
- cota de 1/1 din terenurile înscrise în titlul de proprietate nr.6118/_ eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Cluj: teren"arabil";, în suprafață de 300 mp (tarlaua nr.44, parcela nr.93/1); teren"fânețe";, în suprafață de 1400 mp (tarlaua nr.79, parcela nr.3164).
  S-a constatat deschisă succesiunea defunctei V. I., decedată la data de_, cu ultimul domiciliu în Florești, sat L. de Sus nr.323, jud. Cluj.
  S-a constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctei reclamanta-pârâtă, ca moștenitoare legală, în calitate de fiică a defunctei și, totodată, ca legatară universală, în baza testamentului autentificat sub nr.1338/_ de B.N.P. O. Mihuțiu, asupra cotei de 2/3-a parte și pârâtul-reclamant, ca moștenitor legal rezervatar al defunctei, în calitate de fiu, cu o cotă de 1/3-a parte din întreaga masă succesorală.
  S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei este compusă din următoarele bunuri:
- cota de 5/8-a parte din casa de locuit din cărămidă, pe fundații din beton armat, șarpanta lemn, învelitoare țiglă, având la subsol: veci, iar la parter: 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 cămară, 1 hol, înscris în CF nr.56264 Florești (nr. CF vechi 9494), nr. cad. 4703-C1, situată în com. Florești, sat L. de Sus nr.518, jud. Cluj și următoarele anexe: grajd din cărămidă, șură și WC - din care cota de 1/8-a parte a fost dobândită cu titlu de drept moștenire, ca bun propriu, iar cota de 4/8-a parte a fost dobândită cu titlu de drept construire, ca bun comun;
- cota de ¼-a parte din terenurile înscrise în titlul de proprietate nr.3384/3675/_ eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Cluj: teren "arabil";, în suprafață de 2686 mp (tarlaua nr.50, parcela nr.77); teren "livezi";, în suprafață de 378 mp (tarlaua nr.50, parcela nr.77/1); teren "curți, construcții";, în suprafață de 762 mp (tarlaua nr.50, parcela nr.76) înscrise în CF nr.56264 Florești (nr. CF vechi 9494), nr. cad. 4703, ca și teren "curte și grădină "; în suprafață de 3700 mp, dobândită cu titlu de drept moștenire, ca bun propriu;
- cota de ¼-a parte din terenurile înscrise în titlul de proprietate nr.6118/_ eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Cluj: teren"arabil";, în suprafață de 300 mp (tarlaua nr.44, parcela nr.93/1); teren"fânețe";, în suprafață de 1400 mp (tarlaua nr.79, parcela nr.3164), dobândită cu titlu de drept moștenire, ca bun propriu.

S-a dispus sistarea stării de indiviziune existentă între părți cu privire la bunurile ce compun masele succesorale rămase de pe urma defuncților V. M. și V. I., prin atribuirea acestora în întregime pârâtului-reclamant, cu obligarea sa corelativă la plata în favoarea reclamantei-pârâte a unei sulte în valoare totală de

1. lei (din care suma de 50957 lei reprezentând echivalentul valoric al cotei succesorale totale de 26/48-a parte ce-i revine reclamantei-pârâte din imobilele terenuri incluse în masele succesorale ale celor doi defuncți, iar suma de 52825 lei reprezentând echivalentul valoric al cotei succesorale totale de 29/48-a parte ce-i revine reclamantei-pârâte din casa de locuit și anexele gospodărești - grajd din cărămidă, șură și wc - incluse în masele succesorale ale celor doi defuncți).

A fost obligat pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 5446,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (din care suma de 2026,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, suma de 920 lei reprezentând ½ din cuantumul onorariului de expert, iar suma de 2500 lei reprezentând onorariu avocațial).

Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:

Conform certificatului de deces seria DB nr.3. eliberat de Consiliul Local al Comunei Florești (fila 11), la data de_ a survenit decesul numitului V. M.

, aceasta având ultimul domiciliu în com. Florești, sat L. de Sus nr.349/518, jud. Cluj.

La data decesului defunctului V. M. au rămas ca succesibili legali numita V. I., în calitate de soție supraviețuitore, cu o cotă de 2/8-a parte din întreaga masă succesorală, precum și reclamanta-pârâta și pârâtul-reclamant, ambii în calitate de descendenți de gradul I, fiecare cu câte o cotă de 3/8-a parte din întreaga masă succesorală.

Instanța a considerat că în speță s-a făcut dovada acceptării tacite de către reclamanta-pârâtă a moștenirii rămasă după defunctul V. M. . În acest sens, instanța a reținut că însuși pârâtul-reclamant a recunoscut în mod indirect prin

întrebarea nr.18 din cuprinsul interogatoriului formulat pentru a-i fi luat reclamantei-pârâte (fila 51), faptul că aceasta din urmă și-a însușit mai multe bunuri din gospodăria părintească în perioada imediat următoare decesului tatălui lor. De asemenea, potrivit declarației martorului V. A., la aproximativ o lună sau două după decesul defunctului V. M., între părți au avut loc discuții legate de moștenirea rămasă de la tatăl lor, discuții în cadrul cărora pârâtul-reclamant i-a spus surorii sale că nu îi va da nimic din această moștenire. Totodată, dând relevanță prezumției de recunoaștere instituită de disp. art.225 C. proc. civ. (având în vedere lipsa nejustificată a pârâtului-reclamant la termenul de judecată din _

, când ar fi trebuit să fie administrată proba cu interogatoriul acestuia) instanța a reținut că cele declarate de martorul V. A. cu privire la discuțiile purtate între părți cu privire la moștenirea defunctului V. M. se coroborează și cu susținerea reclamantei din cuprinsul întrebării nr.12 teza I din interogatoriul formulat pentru pârât. În baza aceleiași prezumții de recunoaștere, instanța a reținut ca fiind probată și susținerea reclamantei-pârâte privind preluarea spre folosință a unuia dintre terenurile din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului (întrebarea nr.12 teza a II-a din interogatoriul formulat pentru pârât). Or, toate aceste acte materiale îndeplinite de reclamanta-pârâtă denotă intenția neîndoielnică a acesteia de a accepta moștenirea rămasă de la tatăl său, intenție manifestată în termenul de prescripție extinctivă de 6 luni instituit de disp. art.700 alin.1 C. proc. civ., conducând la concluzia că reclamanta-pârâtă are calitatea de moștenitor acceptant în ceea ce privește moștenirea în discuție.

Dreptul de opțiune succesorală al pârâtului cu privire la moștenirea defunctului V. M. este neîndoielnic, ținând cont că acesta a continuat să locuiască în imobilul construit de părinți după decesul tatălui său rezultă că și acesta și-a manifestat, de asemenea, în mod tacit, intenția de a accepta succesiunea după defunctul V. M. .

Sub aspectul bunurilor ce compun masa succesorala rămasă de pe urma defunctului V. M., din copiile titlurilor de proprietate nr.3384/3675/_ și nr.6118/_, ambele eliberate de Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Cluj (filele 18, 19) coroborate cu susținerile părților, precum și cu declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză, instanța a reținut că în patrimoniul defunctului existau bunurile reținute în dispozitivul sentinței.

În ceea ce privește imobilului având nr. cad./top. 4703, situat în L. de Sus nr.518, compus din teren în suprafață de 3700 mp și casă de locuit din cărămidă, pe fundații din beton armat, șarpantă lemn, învelitoare țiglă Subsol: beci Parter: 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 cămară, 1 hol, deși in cartea funciară este inscris ca proprietar doar V. M., având în vedere că probele testimoniale administrate in cauză, și anume declarațiile martorilor V. A., V. Adalbert și P. I., precum și din susținerile concordante ale părților pe acest aspect, au relevat că imobilul construcție a fost edificat de către defuncții V. M. și V. I. în timpul căsătoriei, instanța a reținut calitatea de bun comun a edificatelor. și a dispus rectificarea cărții funciare în discuție în sensul întabulării dreptului de proprietate asupra terenului de sub A+1 în favoarea defunctului V. M., iar a dreptului de proprietate asupra construcției de sub A1.1 în favoarea defunctului V.

M. și a soției acestuia, defuncta V. I., ca bun comun.

De asemenea, în ceea ce privește anexa din gospodăria părinților părților constând în cotețul de porci, având în vedere declarația martorului V. Adalbert, care a arătat că acesta a fost construit ulterior edificării celorlalte anexe și doar de către pârât, precum și faptul că această declarație a martorului nu a fost infirmată de declarațiile celorlalți martori audiați în cauză (martorul I. Imre referindu-se în declarația sa doar la grajdul anexă la imobilul în litigiu, iar nu și la cotețul de porci), instanța a apreciat că acest bun nu poate fi inclus în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului V. M., întrucât aparține pârâtului-reclamant, fiind construit de către acesta.

V. I. a decedat la data de_, acesta având ultimul domiciliu în Florești, sat L. de Sus nr.323, jud. Cluj, având ca succesibili

Legali pe reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant, ambii în calitate de descendenți de gradul I. Totodată, conform testamentului autentificat sub nr.1338/_ de

B.N.P. O. Mihuțiu (fila 10), reclamanta-pârâtă a fost instituită de către defuncta V.

I. ca legatară universală. În aceste condiții, având în vedere că legea conferă descendenților direcți ai defunctului calitatea de moștenitori rezervatari, iar în cazul în care defunctul a lăsat doi copii, rezerva este de 2/3 din masa succesorală, conform disp. art.841 C. civ., rezultă că în speță reclamantei-pârâte în revine, ca moștenitoare legală, în calitate de fiică a defunctei și, totodată, ca legatară universală, în baza testamentului mai sus menționat, cota de 2/3-a parte din masa succesorală, iar pârâtului-reclamant, ca moștenitor legal rezervatar al defunctei, în calitate de fiu, îi revine cota de 1/3-a din întreaga masă succesorală.

Referitor la exercitarea de către ambele părți a dreptului de opțiune succesorală cu privire la moștenirea defunctei V. I., instanța a reținut că aceștia nu și-au contestat calitatea de moștenitori acceptanți ai succesiunii rămasă după mama lor, motiv pentru care consideră ca fiind probată îndeplinirea acestei cerințe legale prin recunoaștere reciprocă indirectă a părților.

Sub aspectul masei succesorale rămasă de pe urma acestei defuncte, pe baza susținerilor părților și a declarațiilor martorilor, instanța a reținut că la data decesului defunctei V. I. în patrimoniul acesteia existau următoarele bunuri imobile: cota de 5/8-a din bunurile reținute in dispozitiv.

Cât privește convenția de "vânzare-cumpărare"; încheiată la data de_ între defuncta V. I., în calitate de vânzător și pârâtul-reclamant, în calitate de cumpărător, având ca obiect terenul în suprafață totală de 0,38 ha, înscris în titlul de proprietate nr.3384/3675/_, tarlaua nr.50, parcela nr.76, 77, 77/1, situat în intravilanul localității L. de Sus nr.518 și construcțiile, reclamanta-pârâtă a solicitat, prin completarea de acțiune depusă în ședința publică din_, să se constate că prin convenția în discuție s-a realizat în realitate o simulație prin deghizarea unei donații.

În analizarea acestui capăt de cerere, instanța a reținut mai întâi că potrivit practicii judiciare în materia simulației, în acele situații în care prin simulația folosită părțile au avut ca scop fraudarea drepturilor sau a intereselor legitime ale unor succesori universali sau cu titlu universal (care, de regulă, au o poziție identică cu aceea a părților) aceștia pot dobândi calitatea de terți față de operațiunea simulației și, prin urmare, pot beneficia de drepturile pe care legea le recunoaște terților în materie de simulație. Unul dintre aceste drepturi constă în faptul că fiind străin de contract, terțul care introduce acțiunea în simulație nu este ținut să facă dovada după regulile de probă prevăzute pentru actul juridic, ci acesta se poate folosi pentru a dovedi existența contractului secret și deci a simulației de orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori (și, implicit și pe aceea cu prezumții simple, conform art.1203 C. civ.).

În speță, dată fiind calitatea reclamantei-pârâte de moștenitoare legală rezervatară în ceea ce privește moștenirea defunctei V. I., instanța a apreciat că aceasta are calitatea de terț față de operațiunea de simulație invocată cu privire la convenția încheiată la data de_ între defuncta V. I. și pârâtul-reclamant (întrucât se prezintă în apărarea unui drept propriu, iar nu dobândit prin moștenire de la defunct) și, prin urmare, are dreptul să probeze existența acestei simulații prin orice mijloc de probă.

Analizând în continuare probele administrate în cauză sub acest aspect, instanța a considerat că acestea confirmă susținerile reclamantei-pârâte referitoare la faptul că în realitate între defunctă și pârâtul-reclamant s-a încheiat un contract de donație cu privire la imobilul în litigiu, iar nu un contract de vânzare-cumpărare. Astfel, în acest sens, instanța are în vedere declarația martorului V. Adalbert, care a relatat că are cunoștință despre faptul că înainte de moarte defuncta V. I. i-a făcut pârâtului acte prin care i-a lăsat moștenire casa cu terenul aferent, referindu- se chiar la contractul în discuție, acesta menționând, totodată, că deși a semnat actul respectiv în calitate de martor nu are cunoștință dacă pârâtul-reclamant i-a dat sau nu mamei sale vreo sumă de bani în schimbul bunurilor. La rândul său, martorul P. I. a arătat că știe de la pârât că acesta din urmă a cumpărat în anul

2005 de la mama sa casa bătrânească și terenul aferent, pentru care a plătit cu titlu de preț suma de 1800 RON. De asemenea, același martor a mai declarat că a semnat, în calitate de martor, contractul încheiat între pârâtul-reclamant și defuncta V. I., fără a fi însă de față atunci când acesta a fost scris și nici când actul a fost semnat de către V. I. . Mai mult, martorul P. I. a arătat că la momentul când a fost semnat contractul "de vânzare-cumpărare"; defuncta V. I. era bolnavă la pat, precum și că deși înainte de decesul acesteia mergea frecvent acasă la pârât, V. I. nu i-a spus niciodată că intenționează să-i vândă sau să-i lase moștenire pârâtului-reclamant casa și terenul.

Or, coroborând aceste declarații ale martorilor cu faptul că pârâtul-reclamant nu a depus nicio dovadă care să ateste depunerea într-un cont bancar a sumei de

196.000 RON, care ar fi fost încasată de către defuncta V. I. cu titlu de preț al vânzării și nici dovezi privind eventuala cheltuire a sumei respective (mai mult, pârâtul-reclamant nu a oferit nicio explicație cu privire la acest aspect, deși a locuit împreună cu defuncta V. I. până la decesul acesteia și ar fi fost logic și firesc să aibă cunoștință despre modul în care defuncta a întrebuințat banii obținuți în urma vânzării, ținând cont și de cuantumul considerabil al sumei în discuție), precum și cu prezumția de recunoaștere instituită de disp. art.225 C. proc. civ. cu privire la susținerile reclamantei-pârâte din cuprinsul întrebării nr.2 din interogatoriul formulat pentru a-i fi administrat pârâtului-reclamant (fila 53), instanța a apreciat că în speță se impune concluzia în sensul că intenția reală a defunctei V. I. și a pârâtului-reclamant nu a fost aceea de a încheia un contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul din L. de Sus nr.518, jud. Cluj, ci aceea ca defuncta să-i înstrăineze acestuia cu titlu gratuit imobilul, fără plata unei contraprestații din partea pârâtului-reclamant.

Ca atare, pentru aceste considerente, instanța a admis capătul de cerere analizat și a constatat că actul intitulat "contract de vânzare-cumpărare a intravilanului din L. de Sus nr.518"; încheiat în data de_ între numita V. I.

Astfel stabilită natura juridică reală a convenției încheiată între defuncta V.

I. și pârâtul-reclamant, ca fiind aceea a unui contract de donație, deghizat sub forma unui contract de vânzare-cumpărare, instanța a considerat că acesta este lovit de nulitate absolută având în vedere împrejurarea că înscrisul constatator al convenției este un înscris sub semnătură privată, iar nu un înscris autentic, astfel cum reclamă în mod imperativ disp. art.813 C. civ. pentru încheierea valabilă a oricărui contract de donație.

Prin urmare, pentru aceste motive, instanța a admis și capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de donație mai sus menționat pentru nerespectarea formei autentice.

Pe cale de consecință, având în vedere caracterul simulat al convenției de vânzare-cumpărare încheiată la data de_ între defuncta V. I. și pârâtul- reclamant, instanța a apreciat că se impune respingerea ca neîntemeiat a petitului de prestație tabulară dedus judecății de către pârâtul-reclamant pe calea cererii reconvenționale formulată în prezentul dosar.

Referitor la modalitatea de sistare a stării de indiviziune existentă între părți cu privire la bunurile imobile cuprinse în masele succesorale rămase de pe urma celor doi defuncți, instanța a reținut că reclamanta-pârâta a solicitat atribuirea acestora în întregime pârâtului-reclamant, în natură și obligarea sa la plata sultei corespunzătoare, în timp ce pârâtul-reclamant s-a opus acestei modalități de partaj, susținând că bunurile succesorale sunt comod partajabile în natură, astfel că acestea ar putea fi împărțite în două loturi echivalente valoric și atribuite în natură ambelor părți.

Însă instanța a apreciat că aceste susțineri ale pârâtului-reclamant nu pot fi primite, în condițiile în care principalul bun din masa succesorală, constând în

imobilul situat în com. Florești, sat L. de Sus nr.518, jud. Cluj, este compus din teren în suprafață de 3826 mp și o casă de locuit, cu 2 camere, 1 bucătărie, 1 hol, 1 baie și o cămară, cu suprafața utilă totală de 68,54 mp. Or, este evident că acest imobil nu poate fi partajat în natură în două loturi echivalente valoric și, mai mult, chiar în ipoteza în care ar putea fi partajat în natură instanța a considerat că o asemenea variantă de partaj nu ar fi oportună în speță, dată fiind relația vădit conflictuală existentă între părți. Pe cale de consecință, este necesar a se recurge la o variantă de partaj în sensul atribuirii întregului imobil în discuție uneia dintre părți, cu obligația sa corelativă de a achita sulta corespunzătoare în favoarea celeilalte părți, iar analizând această variantă de partaj, instanța a considerat că imobilul se impune a-i fi atribuit pârâtului-reclamant, ținând cont de faptul că acesta își are domiciliul în imobilul respectiv, în timp ce reclamanta-pârâtă domiciliază în Ungaria. De altfel, instanța a reținut că pârâtul-reclamant nu a arătat că nu dorește să-i fie atribuit lui în întregime imobilul în situația în care nu ar fi posibilă partajarea în natură a acestuia. De asemenea, pentru aceleași motive, instanța a considerat că aceeași modalitate de partaj se impune a fi adoptată și referitor la cele două terenuri, în suprafață de 300 mp și 1400 mp, cuprinse în titlul de proprietate nr.6118/_ eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Cluj.

În final, ținând cont de disp. art.274, 276 C. proc. civ., de obiectul cauzei deduse judecății, precum și de modul de soluționare a litigiului, instanța a dispus obligarea pârâtului-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 5446,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (din care suma de 2026,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, suma de 920 lei reprezentând ½ din cuantumul onorariului de expert, iar suma de 2500 lei reprezentând onorariu avocațial).

Pârâtul V. M. a declarat apel in termen împotriva sentinței,

solicitând schimbarea acesteia in sensul respingerii cererii de chemare în judecată precizată și completată formulată de reclamanta Jakab E. și admiterea cererii sale reconvenționale, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

In motivare, apelantul a formulat următoarele critici vizând netemeinicia și nelegalitatea sentinței atacate:

Probatoriul administrat in cauză nu a dovedit ca reclamanta să fi făcut acte de acceptare tacită a moștenirii rămasă după defunctul V. M. in termenul de opțiune succesorală prev. de art. 700 Cod civil, care să indice intenția ei neechivocă de a accepta succesiunea.

Instanța de fond a aplicat in mod greșit legea cu ocazia aprecierii probațiunii, concluzionând fără temei că acceptarea moștenirii defunctului V. M. de către reclamantă decurge chiar din întrebarea nr. 18 adresată de el in interogatoriul luat acesteia.

În realitate, a adresat reclamantei -pârâtă reconvențională o simplă întrebare, prin care a urmărit să obțină a mărturisire judiciară a acesteia in cadrul procedural al probei cu interogatoriul. Trebuie observat că nici gramatical și nici procedural nu a făcut o afirmație din care legea sau judecătorul, in mod rezonabil, să poată lega consecințe juridice. Concluzia instanței este cu atât mai greșită cu cât, răspunzând la întrebarea adresată la interogatoriu, reclamanta a negat însușirea sau înstrăinarea unor bunuri din gospodărie in perioada imediat următoare morții tatălui său.

Pe de altă parte, susținerea reclamantei-pârâtă reconvențională strecurată in cuprinsul întrebării nr. 12 teza I și II din interogatoriul formulat spre a-i fi administrat, nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar, astfel incât, văzând și dispozițiile art. 225 Cod pr.civ. să poată fi reținute pe tărâm probator.

Declarația martorului V. A., deși părtinitoare și divergentă raportat la celelalte declarații administrate in cauză, in ceea ce îl privește, dovedește că a acceptat moștenirea și a înțeles să se comporte ca moștenitor acceptant față de moștenirea defunctului V. M. in raporturile cu reclamanta.

In ceea ce privește terenul vândut numitului Vincze, despre care fac vorbire martorii, acesta a fost vândut de V. I., mama lor, care într-adevăr a dat reclamantei banii primiți cu titlu de preț.

Instanța a stabilit greșit componența masei succesorale rămasă după defuncta V. I., in cuprinsul căreia nu intră construcția, ce i-a fost instrăinată de către mama sa.

Soluția dată de instanță cererii de partaj este nelegală, dată cu incălcarea disp. art. 736 Cod civil.

In condițiile in care bunurile din masa succesorală sunt comod partajabile in natură, cum este și in cazul de față, atribuirea tuturor bunurilor unuia dintre coindivizari este inadmisibilă, in lipsa consimțământului in acest sens al coindivizarilor.

Relația tensionată dintre coindivizari nu este un criteriu care să poată fi avut in vedere la alegerea modalității de partajare.

Instanța a analizat strict fiecare imobil în parte și a constat că acestea luate individual nu sunt comod partajabile in natură.

Această abordare este greșită sub două aspecte:

Pe de o parte fiecare imobil este partajabil in două loturi, imobilul din intravilan in două loturi, unul compus din casă, anexe și curte și al doilea compus din grădina, care având o valoare mare, egalează valoarea construcțiilor, iar terenurile extravilane de 300 m.p., respectiv 1400 m.p. având in vedere destinația lor de teren agricol, sunt ușor partajabile in natură, fără a deveni improprio utilizării lor in scopul producției agricole.

Pe de altă parte, vorbind de o masă de bunuri, nu se impune partajarea fiecărui imobil in parte, ci partajarea întregii mase prin crearea a două loturi egale ca valoare. Or, această partajare se poate realiza cu mare ușurință.

Soluția dată capătului de cerere având ca obiect simulația este greșită întrucât in cauză nu s-a probat existența unei intenții a părților antecontractului de a simula, nu s-a dovedit existența intre el și V. I. a unei convenții ascunse, in sensul afirmat de reclamantă. În lipsa unei astfel de convenții, neplata prețului poate avea drept efect rezoluțiunea convenției, nu insă constatarea

caracterului simulat al acesteia, in sensul că este o donație deghizată.

Si sub acest aspect instanța a interpretat părtinitor probele, tinzând la obținerea concluziei urmărite.

Astfel, pentru a dezlega cauza sub acest aspect și a reține simulația, instanța de fond are in vedere următoarele aspecte:

Martorii audiați in cauză nu știu dacă s-a achitat prețul vânzării-cumpărării și nu știu care este prețul vânzării, că nu a făcut dovada virării prețului și nu a făcut dovada modului în care V. I. ar fi cheltuit suma primită cu titlu de preț.

Aceste considerente sunt in realitate irelevante raportat la obiectul pricinii. Astfel, reclamanta afirmând existența simulației, era datoare să o dovedească. Apoi, in ceea ce il privește, nu avea nicio obligație să vireze prețul vânzării-cumpărării în contul defunctei, care de altfel nici nu avea cont bancar. Nu este relevant nici dovada modului în care defuncta a cheltuit banii primiți cu titlu de preț.

In realitate, a achitat prețul vânzării la mâna promitentei-vânzătoare, in tranșe, anterior semnării antecontractului, astfel că la data încheierii actului prețul era integral plătit, după cum a recunoscut promitenta vânzătoare. În urma administrării probei cu înscrisuri, a dovedit împrejurarea achitării prețului vânzării.

Pe de altă parte, pârâta nu a produs nicio probă contrară. Martorii care afirmă că nu știu când s-a achitat prețul sau care a fost acesta, nu pot fi reținuți in mod rezonabil ca fiind o probă de natură să dovedească susținerile reclamantei în ceea ce privește existența unei simulații.

Modul de cheltuire a prețului de către defuncta V. I. este de asemenea lipsit de relevanță.

Și întrucât considerentele instanței sub acest aspect sunt construite pe simple deducții, în măsura în care instanța ar fi pus acest aspect in discuția părților, ar fi avut posibilitatea să lămurească instanța, că prețul acestui imobil, ca

fel ca cel obținut din vânzarea terenurilor despre care au relatat martorii, a fost remis de V. I. reclamantei, cu acordul lui.

Cererea sa reconvențională a fost in mod greșit admisă, câtă vreme convenția încheiată cu V. I. intrunește condițiile de validitate, a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor contractuale asumate iar dispozițiile art. 5 din Titlul X al Legii 247/2005 era aplicabil in cauză.

Instanța a soluționat in mod greșit și cererea accesorie având ca obiect cheltuielile de judecată,căci, deși acțiunea reclamantei a fost admisă numai parțial, l-a obligat la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate acesteia.

La termenul din 9 ianuarie 2013, pârâtul apelant a depus o completare a motivelor de apel (f. 18-20 dosar).

În cuprinsul acestora, in plus de motivele invocate inițial, apelantul a arătat că instanța a stabilit in mod greșit componența maselor succesorale rămase după cei doi defuncți și valoarea acestora,’ incluzând in valoarea construcțiilor și partea edificată de el in baza Autorizației de Construire nr. 11/_ .

De asemenea, instanța nu a ținut cont d faptul că reclamanta a fost despăgubită de el și de părinți pentru partea sa din averea părintească, situație recunoscută de reclamantă până la moartea mamei lor.

Încă din timpul vieții defunctului V. M., arată apelantul, impreună cu V.

M., au despăgubit-o pe reclamantă pentru cota ei din imobil. In aceste condiții s-a încheiat înscrisul numit la vremea respectivă T. ament, prin care tatăl lor le-a testat și le-a predat suma de 15.000 lei in părți egale. În același script s-a arătat in mod expres că suma de 7500 lei care i-a revenit lui, a fost predată reclamantei și reprezintă valoarea bunurilor din intravilanul satului, de la numărul 349.

Cunoaște valoarea juridică a acestui act, insă înțelege să se refere la el pentru a releva reaua credință a reclamantei.

De asemenea, la solicitarea reclamantei, mama lor a vândut un teren iar prețul i l-a predat reclamantei. Acest preț reprezenta partea reclamantei din terenurile extravilane.

La fel a remis reclamantei și prețul remis de el pentru imobilul extravilan.

Astfel, reclamanta a fost despăgubită pentru cota sa din toate bunurile, și acesta este motivul pentru care după moartea părinților a avut reacția descrisă de martori când reclamanta l-a contactat.

Intimata a formulat întâmpinare la apelul pârâtului, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat

, menținerea sentinței atacate și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

În apărare la motivele de apel invocate de pârât, intimata a arătat următoarele:

Primul motiv de apel este nefondat, deoarece probatoriul administrat în cauză a relevat că și-a exercitat opțiunea succesorală după tatăl său în termenul legal, beneficiind de mai multe bunuri, inclusiv un teren pe care l-a folosit o perioadă, până la momentul la care apelantul i-a interzis să mai facă acest lucru, sub amenințarea violențelor fizice.

Apelantul a recunoscut faptul că a intrat in posesia unor bunuri care făceau parte din masa succesorală rămasă după defunctul său tată, imediat după decesul acestuia. Se pune întrebarea ce caracter ar putea avea această întrebare nr. 18 din interogatoriu, decât aceea de admitere din partea pârâtului că a efectuat acele acte, acesta așteptând doar confirmarea sa.

M. ivul referitor la greșita stabilire a componenței masei succesorale este nefondat.

Contrar susținerilor apelantului, vânzarea-cumpărarea imobilului din intravilan de către mama sa, nu a fost dovedită, probatoriul administrat in cauză fiind in sensul încheierii unui act cu titlu gratuit, nu oneros, apelantul însuși a indicat expertului evaluator care este partea din construcția ce a aparținut părinților.

Criticile aduse de pârât modalității de partajare aleasă de instanță, sunt nefondate. Contrar susținerilor apelantului, partajul in natură a bunurilor nu este comod, căci clădirea existentă pe terenul intravilan este astfel dispusă, incât nu

există posibilitatea creării unui acces de 4 m lățime la grădina din spate. In lipsa acestui acces, grădina nu poate fi evaluată ca teren construibil, ci ca teren agricol cu o valoare mult mai mică, care in nici un caz nu poate egala valoarea construcțiilor.

In situația in care dorea partajul in natură a tuturor terenurilor, pârâtul trebuia să solicite administrarea unei expertize topografice care să facă propuneri in acest sens.

În declarația sa martorul V. Adalbert a arătat că înainte de moartea sa, mama părților i-a făcut pârâtului act prin care i-a lăsat moștenire casa și terenurile.

Din această probă rezultă cu prisosință că voința reală a părților a fost aceea de a se trece in proprietatea apelantului bunurile respective, fără plata vreunei sulte, ca o liberalitate.

In cazul simulației este suficient ca actul secret să existe ca negotium.

Ca instrumentum probationem, actul secret nu a fost redactat, existând o imposibilitate morală de preconstituire a acestuia, fiind încheiat între mama și fiu.

Apelantul nu a făcut dovada achitării anterioare a prețului de 198.000 lei și nici măcar a împrejurării că ar fi dispus de această sumă.

Mențiunile din act referitoare la recunoașterea primirii prețului de către promitenta cumpărătoare nu au valoare probatorie, căci nu se face referire expresă la cuantumul acestuia de către creditor, or menționarea câtimii prețului este obligatorie potrivit disp. art. 1138-1142 Cod civil.

Actul denumit T. ament, încheiat in anul 1973, nu are relevanță in cauză. Acel act nu a fost redactat de niciunul dintre părinții lor, ca să poată fi socotit un testament olograf; nu poate fi considerat partaj de ascendent, deoarece nu întrunește condițiile de validitate ale unui asemenea act. In cazul in care s-ar considera că este o înțelegere asupra unei succesiuni viitoare, actul ar fi lovit de nulitate absolută, potrivit art. 702 Cod civil.

In realitate se referă la bunurile mobile, nu la cele imobilele, iar efectul acestui act era acela ca la partaj, trebuia să preia cu 7500 lei mai puțin din aceste bunuri . In acest context, pârâtul ar fi trebuit să-și invoce dreptul de creanță in termenul de prescripție.

Analizând sentința prin prisma motivelor și apărărilor invocate, a probatoriului administrat in cauză și a dispozițiilor legale relevante, tribunalul a constat netemeinicia apelului declarat de pârâtul V. M., având in vedere următoarele considerente:

Este neîntemeiată critica apelantului referitoarea la evaluarea probatoriului administrat in cauză.

Întrebarea nr. 18 din interogatoriul formulat de pârât reclamantei avea următorul conținut: " Este adevărat că in perioada imediat următoare decesului tatălui nostru, v-ați însușit mai multe bunuri din gospodăria părintească, dintre care unele le-ați și înstrăinat?";.

Din modul in care este formulată întrebarea, specific, și nu la modul general, rezultă neîndoielnic că autorul acesteia, respectiv pârâtul, susține că reclamanta a săvârșit actele menționate in întrebare, și aștepta confirmarea acesteia.

În răspunsul formulat la această întrebare, reclamanta a recunoscut luarea in folosință a terenului din Gilău imediat după decesul tatălui său și amplasarea unor pari pe acesta deoarece dorea să folosească și ea ceva din bunurile rămase de la tatăl său.

Contrar susținerilor apelantului, reclamanta a recunoscut folosința unor bunuri rămase de la tatăl său, nu a negat această folosință.

Întrebarea nr. 12 din interogatoriul adresat de reclamantă pârâtului a avut următorul conținut:"; Este adevărat că după moartea tatălui nostru v-am solicitat să împărțim moștenirea rămasă după acesta, preluând unul dintre terenurile pe care tatăl nostru mi l-a indicat încă din timpul vieții ca revenindu-mi, dar dumneavoastră ați refuzat in repetate rânduri, certându-ne din acest motiv?";.

În opinia instanței, din conținutul întrebării rezultă că reclamanta afirmă preluarea in folosință a unui teren rămas după tată său și refuzul pârâtului de a împărți moștenirea.

Această întrebare se coroborează pe deplin cu răspunsul dat de reclamantă la interogatoriul pârâtului, cu declarația martorului V. A. și cu susținerile făcute de reclamantă de-a lungul procesului, care a arătat că a că după decesul tatălui a preluat in folosință un teren rămas după acesta situat in Gilău, pe care după un timp, fiind amenințată de pârât cu acte de violență, a trebuit să-l abandoneze:

Folosința unui teren rămas moștenire de la tatăl său, in perioada imediat următoare decesului și amplasarea de țăruși pe acest teren, cu siguranță in scopul delimitării lui, indică neechivoc intenția apelantei de a accepta succesiunea. Imprejurarea că după un timp folosința terenului a fost abandonată este lipsită de relevanță, căci nu înlătură efectul pe care l-a avut preluarea folosinței, aceea de a dovedi intenția neechivocă de acceptare a succesiunii de către reclamantă.

Prima instanță a interpretat corect sensul întrebării formulată de pârât in interogatoriul adresat pârâtei, pe care, coroborându-l cu răspunsul dat de aceasta, și cu declarația martorului V. A. aflată la fila 97-98 dosar, din cuprinsul căreia rezultă că la un interval de o lună sau două de la decesul tatălui, intre reclamantă și pârât a avut loc o discuție in care reclamanta a pretins să primească și ea bunuri din moștenirea tatălui, a concluzionat întemeiat că reclamanta a acceptat in termen moștenirea rămasă după tatăl său.

Contrar susținerilor apelantului, vânzarea-cumpărarea imobilului din intravilan de către mama sa nu a fost dovedită, probatoriul administrat in cauză fiind in sensul încheierii unui act cu titlu gratuit, nu oneros.

Un act este simulat atunci când voința reală a părților nu este conformă cu cea care rezultă din actul public încheiat de acestea.

Contractul de vânzare-cumpărare presupune ca părțile contractante să aibă reprezentarea plății unui preț in schimbul bunului.

Dacă părțile au această reprezentare, insă prețul nu se achită ulterior, intr- adevăr sancțiunea care poată să intervină este rezoluțiunea, nu constatarea simulației.

Actul public încheiat intre pârât și mama sa V. I. este un contract de vânzare.

Probatoriul administrat in cauză a relevat insă că mama părților a intenționat să încheie un act prin care să lase casa moștenire pârâtului. Vorbind despre moștenire, in mod evident mama părților a avut reprezentarea incheierii unui act cu titlu gratuit, nicidecum oneros.

Contractul de vânzare-cumpărare presupune ca părțile contractante să aibă reprezentarea plății unui preț in schimbul bunului.

Dacă părțile au această reprezentare, insă prețul nu se achită ulterior, intr- adevăr sancțiunea care poată să intervină este rezoluțiunea, nu constatarea simulației.

Contractul de vânzare-cumpărare presupune ca părțile contractante să aibă reprezentarea plății unui preț in schimbul bunului.

Dacă părțile au această reprezentare, insă prețul nu se achită ulterior, intr- adevăr sancțiunea care poată să intervină este rezoluțiunea, nu constatarea simulației.

Apelantul nu a făcut dovada plății prețului de 98.000 lei in schimbul imobilului și nici a imprejurării că a dispus de această sumă d ebani la momentul incheierii convenției.

Apelantul arată că nu ii revenea obligația de a proba ce destinație a data mama sa banilor primiți de la el cu titlu de preț, însă dacă instanța ar fi pus in discuție lipsa acestei dovezi, pe care a socotit-o importantă la pronunțarea soluției, ar fi arătat că banii ar fost predați de mama sa pârâtei, cu acordul său.

Susținerea apelantului este neverosimilă, căci in mod evident, in condițiile in care intre părți existau deja discuții serioase legate de moștenirea tatălui iar apelantul socotea că sora sa a primit deja ceea ce i se cuvine din averea

părintească, cu siguranță dacă prețul plătit de el pentru casă ar fi fost predat reclamantei, ar fi pretins întocmirea unei chitanțe care să facă dovada plății. In lipsa unui asemenea act, susținerea apelantului nu poate fi reținută.

Reclamanta fiind un terț față de acest contract de donație, acesta are pentru ea valoarea unui fapt juridic, care poate fi probat prin orice mijloc de probă, nu in condițiile restrictive prev. de art. 1191 cod civil care se referă la proba actelor juridice.

In speță, neavând reprezentarea plății unui preț, pârâtul și mama acestuia au convenit in realitate încheierea unui act cu titlu gratuit.

Cum actul intre vii cu titlu gratuit este donația, concluzia primei instanțe în sensul că actul real încheiat intre pârât și mama acestuia V. I. este donația este temeinică.

Potrivit art. 813 Cod civil, donațiile se fac prin act autentic.

Condiția formei fiind una de validitate in cazul contractului de donație, incălcareaa cesteia atrage nulitatea convenției.

Având in vedere că actul de donație deghizat in contract de vânzare- cumpărare încheiat intre pârât și V. I. la data de_ nu a îmbrăcat forma autentică, raportat la disp. art. 813 Cod civil, soluția constatării nulității acestuia este temeinică și legală.

Actul încheiat de pârât și V. I. fiind nul, nu a transferat dreptul de proprietate asupra casei imobilelor intravilane situate in L. de Sus nr. 518 și a terenului arabil de 0,38 ha din patrimoniul lui V. I. in cel al pârâtului. Aceste bunuri fiind in patrimoniul defunctei V. I. la decesul acesteia, in mod corect au fost incluse in masa succesorală.

Întrucât actul încheiat de pârâtul apelant cu V. I. nu este o promisiune de vânzare-cumpărare, ci un contract de donație, cererea acestuia de obligare a reclamantei intimate la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare este neîntemeiat.

reconvențională formulată de acesta Din raportul de expertiză administrat in cauză rezultă fără echivoc că extinderea la imobilul inclus in masa succesorală nu a fost cuprinsă in evaluare, aceasta referindu-se numai la parterul imobilului, pârâtul însuși fiind cel care a indicat expertului ce parte din imobil să evalueze.

Astfel fiind, este vădit nefondată și critica apelantului legată de includerea in valoarea stabilită în expertiză și a acelei părți din imobil realizată exclusiv pe cheltuiala sa.

Actul denumit T. ament, încheiat in anul 1973, de care se prevalează apelantul, nu are relevanță in cauză date fiind petitele formulate.

Din cuprinsul acestui act aflat la fila 24 dosar, rezultă că părinții au dat celor doi copii ai lor, reclamanta și pârâtul, 15.000 lei, in părți egale. Părinții și copiii au convenit insă ca toată suma să fie luată in folosință de

către fiica lor, iar suma de 7500 lei primită peste partea ce i se cuvine, reprezintă bunuri mobile din intravilan situat in vatra satului la nr.349, iar când se va împărți in părți egale acest intravilan, fiica Va rga I. va primi cu 7500 lei valoare din bunurile împărțite mai puțin.

Apelantul pretinde că această convenție s-a referit la imobilul casă și teren din intravilan, in timp ce intimată pretinde că s-a referit la bunurile mobile.

Nu este necesar să tragem vreo concluzie intr-un sens sau altul, căci acest act putea să producă efecte in cadrul procedurii de partaj, numai in condițiile in care apelantul ar fi formulat o cerere de raport a donației de 7500 lei in temeiul acestei convenții și a disp 739 Cod civil.

Criticile referitoare la modalitatea de partaj sunt de asemenea neîntemeiate. Într-adevăr potrivit disp. art. 673 ind. 9 Cod prc.civ, și art. 736 Cod civil,

partajul in natură este prioritar, insă atunci când partajul aduce cu sine o scădere importantă a valorii bunului sau a destinației economice a acestuia.

Imobilul intravilan, prin dimensiunile și forma terenului, care are un front la stradă foarte redus, nu poate fi partajat in natură fără a-i scădea in mod drastic valoarea. Aceasta întrucât este un imobil rural, iar la stabilirea valorii acestui tip

de imobile, grădina este o componentă importantă, o casă la fără grădină fiind neofertantă.

Terenurile arabile din extravilan au dimensiuni mici, de 2986 m.p., respectiv 1400 m.p. iar impărțirea lor ar duce la crearea unor parcele greu de lucrat. În mod evident apelantul face propunerea de atribuire a acestor terenuri reclamantei deoarece dorește atribuirea construcției și a curții, care sunt imobilele cele mai valoroase, insă nu are banii necesari pentru plata sultei. Dacă s-ar atribuit reclamantei aceste parcele, având in vedere valoarea redusă a acestora de 25.390 lei, sulta pe care o datorează apelantul surorii sale s-ar reduce cu puțin raportat la ceea ce-i datorează. Astfel, este lipsită de utilitate atribuirea către reclamantă a acestor terenuri, in condițiile in care aceasta domiciliază in Ungaria, nu le poate exploata, și nici nu le poate vinde dată fiind criza imobiliară, câtă vreme acest demers ar îmbunătăți foarte puțin situația apelantului din perspectiva sultei.

Prin prisma considerentelor reținute, apreciem neintemeiate criticile formulate de pârâtul V. M., și in consecință, in temeiul art. 295-296 Cod pr.civ. va fi respins apelul declarat in cauză, păstrându-se in intregime sentința atacată.

În temeiul disp. art. 274 alin 1 Cod pr.civ. apelantul va fi obligat să achite intimatei Jakab I. suma de 1500 lei onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul V. M., împotriva Sentinței civile nr. 11431/2012 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o păstrează în întregime.

Obligă apelantul să plătească intimatei I. E. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2013.

Președinte,

C. -V. B.

Judecător,

V. G.

Grefier,

C. -S. Ș.

#Succesiuni in Instanta. Spete

← Decizia civilă nr. 279/2013. Succesiune		Decizia civilă nr. 89/2013. succesiune →

Decizia civilă nr. 169/2013. Succesiune

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 169/2013. Succesiune