Decizia civilă nr. 170/2013. Uzucapiune
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 170/2013
Ședința publică de la 14 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. G.
Judecător C. -A. C.
Judecător C. -V. B. Grefier G. P.
S-a luat spre examinare recursul promovat de către reclamanta P.
R. în contra Sentinței civile nr. 10710 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații pârâți proprietari de carte funciară, cu domiciliul necunoscut, citați prin afișare la ușa instanței: S. ANA, S. M. M. C. I., S. M., M. M. M.
P. I., C. S. A S., V. L. P. I. M. M. M., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul recurentei, avocat L. C. cu împuternicirea la dosar, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată pentru care au fost citate părțile, recurenta cu mențiunea de a achita 164,3 lei taxa judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar și s-au comunicat motivele de recurs, potrivit dovezilor de la filele 6-7 dosar, după care.
Reprezentantul recurentei, avocat L. C., depune dovada achitării taxelor judiciare în cuantumul specificat pe citație precum și o declarație pe propria răspundere a numitului NEMES M., semnătura acestuia fiind legalizată prin Încheierea nr. 12 din_ a BNP Neciu D. G., precum și o declarație pe propria răspundere a numitului SALANTA I., semnătura acestuia fiind legalizată prin Încheierea nr. 11 din_ a BNP Neciu D. G., care se atașază la dosar Arată că înțelege să depună in probatiune aceste doua declaratii notariale date de martorii audiați și în fața instanței de fond, nu are alte solicitări.
Așa fiind, T. ul considera cauza lămurita astfel că închide faza probatorie și acorda cuvântul pentru sustinerea recursului.
Reprezentantul recurentei, avocat L. C. solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris, precizând că posesia a început în anul 1946, anterior intrării în vigoare a Decretului-Lege nr. 115/1938. La fila 30 dosar fond exista adeverinta din 2011 prin care Comuna Gilau comunica ca nu detine rol fiscal pentru fiecare teren in parte ci pentru toate terenurile persoanei iar recurenta e inscrisă în registrul agricol. Evident că plătește impozit deși zona Someșul Rece nu a fost cooperativizată, singura posibilitate a oamenilor de a aduce la zi situatia juridică a terenurilor si implicit intabularea în CF este aceasta uzucapiune. Evident fara cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.10.710/16 Mai 2012 pronunțată în dosarul civil nr.15._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. R., în contradictoriu cu pârâții S. Ana, S. M. măritată C. I., S.
M., M. M. măritată P. I., C. S. a salului, V. lui P. I. mar.
M. M., ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin demersul procesual inițiat reclamanta P. R. a urmărit să obțină constatarea intrunirii cumulative a conditiilor uzucapiunii de lunga durata, respectiv de 30 de ani, in conditiile art. 1890 C.civ., asupra terenului in suprafata de 3.000 mp, situat in extravilanul com. Gilau, sat Somesu Rece, jud. C., ce se identifica in parte cu terenul in suprafata de 25.200 mp, inscris in CF nr. 222 Somesu Cald, nr. top. 261, inscris in favoarea paratilor, cu dezmembrarea imobilului din CF amintit in doua parcele, si anume parcela cu nr. top. nou 261/1, in suprafata de 22.200 mp, ce se va reinscrie in acelasi CF in favoarea vechilor proprietari tabulari, iar parcela cu nr. top. nou 261/2, in suprafata de 3.000 mp, sa fie reinscrisa intr-o nou carte funciara, in favoarea reclamantei, cu titlu de uzucapiune.
La baza demersului reclamantei sta argumentarea ca aceasta s-a aflat in stapanirea de fapt si sub nume de proprietar a terenului in suprafata de
3.000 mp, in mod pasnic si neintrerupt incepand cu anul 1947, fapt pentru care sunt intrunite cumulativ conditiile pentru a uzucapa, in conditiile art. 1890 C.civ., referitor la uzucapiunea de lunga durata.
Instanta a retinut ca demersul procesual al reclamantei este nefondat, astfel că actiunea reclamantei a fost respinsa.
La baza solutiei instantei au stat considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Potrivit fotocopiei CF nr. 222 Somesu Cald, existenta la dosarul cauzei in copie, in extenso, la zi si in copie tradusa in limba romana, terenul in suprafata de 25.200 mp, cu nr. top. 261, cu destinatia de fanat la Selistye (4 iug. 600 stj.) se afla in proprietatea persoanelor inscrise sub B1. - B.9, respectiv a paratilor P. I. si sotia, Marton M., P. p Iuon si sotia, M. M.
, sotia lui S. Vaszilika nas. Nemes A., S. M., sotia lui Koman Iuon, S. M. si sotia lui S. Vaszilika nas. Nemes Ana, C. S. a salului.
Potrivit raportului de expertiza extrajudiciara intocmit de exp. M. Bondrea, a rezultat ca terenul folosit de reclamanta, in suprafata masurata de
3.000 mp, situat in com. Gilau, sat Somesu Cald, FN, jud. C., se identifica partial cu terenul cu nr. top. 261, inscris in CF 222 Somesu Cald, Fanat la Salistea, in suprafata de 25.200 lei. Expertul a concluzionat in sensul alegatiilor reclamantei, in sensul de a se efectua operatiunile de dezmembrare si publicitate imobiliara raportat la dreptul de proprietate dobandit de reclamanta in conditiile uzucapiunii de lunga durata, intocmindu-se planul de miscare parcelara.
Sustinerile reclamantei in sensul ca a intrat in posesia terenului incepand cu anul 1947 nu a fost confirmata de piesele probatorii ale dosarului. Astfel, reclamanta nu a fost in masura sa faca dovada ca detine un rol fiscal deschis cu privire la acest teren, respectiv ca plateste impozitul aferent dreptului de proprietate asupra terenului, dupa cum martorii audiati in cauza - Nemes M. si Salanta I. nu au fost in masura sa precizeze instantei momentul de inceput al posesiei de care se prevaleaza reclamanta, respectiv daca acesta a inceput anterior intrarii in vigoare a Decretului-Lege nr. 115/1938 (_ ) sau ulterior acestui moment. Martorii au precizat ca terenul in discutie, in suprafata de aprox. 30 ari, a fost stapanit initial de numitul P. I., sotul reclamantei, in prezent decedat. Conform depozitiilor martorilor, dobandirea posesiei asupra terenului si in favoarea familiei reclamantei s-a situat in timp dupa Cel De-al Doilea Razboi Mondial. Insa instanta are in vedere ca, in perioada indicata de martori, s-au succedat doua acte normative in Transilvania, respectiv Codul Civil austriac si Decretul-Lege nr. 115/1938, privind unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare (ce a intrat in vigoare in data de_ ), ce cuprind reglementari si conditii diferite cu privire la institutia uzucapiunii.
Asa fiind, daca in cuprinsul 1472 cod civil austriac termenul de prescripție în ceea ce privește bunurile imobile întabulate pe numele unor persoane juridice este de 40 de ani, iar în ceea ce privește imobilele înscrise în favoarea unor persoane fizice, termenul de prescripție este de 30 de ani, Decretul-Lege nr. 115/1938 cuprinde dispozitii restrictive de invocare a uzucapiunii, potrivit 27 si 28 din acest act normativ. Potrivit Codului civil austriac (art. 1460 - 1465) orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar ca sa se poate prescrie, se cere o posesiune continua, neîntreruptă, legitimă și cu bună credință.
Reclamanta a indicat ca temei juridic al actiunii dispozitiile art. 1890 C.civ., insa raportat la alegatiile acesteia referitoare la momentul inceperii posesiei, se impune a fi determinat actul normativ incident, ce reglementeaza institutia uzucapiunii, in conditiile expuse mai-sus.
În dezacord cu apararile formulate de reclamanta, instanta a retinut ca efectele uzucapiunii sunt carmuite de actul normativ aflat in vigoare la momentul dobandirii posesiei asupra terenului (tempus regit actum), ceea ce inseamna ca legea veche (fie Codul Civil austriac, fie Decretul-Lege nr. 115/1938) ultraactiveaza legii noi, in vigoare la momentul implinirii termenului de prescriptie achizitiva.
În acelasi sens fiind si Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 86/_, pronuntata in Sectii Unite, in solutionarea recursului in interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Astfel, instanta suprema, in termeni neechivoci, a statuat ca, in situatia prescriptiilor achizitive incepute sub imperiul Decretului-Lege nr. 115/1938 si implinite dupa intrarea in vigoare a Legii nr.7/1996, actiunile in constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune in sistem de carte funciara sunt guvernate de dispozitiile legii vechi, respectiv ale Decretului-Lege nr. 115/1938. Solutia este identica in viziunea instantei si in ceea ce priveste posesiile incepute anterior intrarii in vigoare a Decretului-Lege nr. 115/1938 (_ ), cand vor fi aplicabile dispozitiile
Codului Civil Austriac, in regiunile teritoriale ale R. iei in care s-a aplicat acest act normativ.
Ca atare, problema dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de catre reclamanta nu s-a putut rezolva in conditiile Codului Civil R. de la 1864 (anterior), ci prin determinarea, in raportat de momentul inceperii posesiei in trecut, a actului normativ incident, respectiv Codul Civil austriac sau a Decretului-Lege nr. 115/1938.
Potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 241/1947, de punere in aplicare a Decretului-Lege nr. 115/1938, prevede în mod expres că "prescripțiunile împlinite, precum și cele începute înaintea punerii în aplicare a prezentei legi sunt cârmuite în ce privește natura, durata și efectele lor, de dispozițiunile legii sub care au început.
Astfel, in speta nu a fost stabilit momentul de inceput al dobandirii posesiei, respectiv daca familia reclamantei a intrat in stapanirea imobilului teren in suprafata de 3000 mp anterior datei de_ . Cu toate ca instanta a pus in vedere reclamantei suplimentarea probatiunii cu privire la acest aspect, s-a aratat ca probatiunea este suficienta pentru a se dovedi intrunirea conditiilor uzucapiunii de lunga durata, conform art. 1890 C.civ.
Instanta a retinut ca momentul inceperii posesiei se poate situa in timp dupa intrarea in vigoare a Decretului-Lege nr.115/1938, ceea ce presupune ca acest act normativ guverneaza efectele posesiei prin uzucapiune, nefiind aplicabil Codul Civil sau Codul civil austriac.
Ca atare, fiind aplicabile prevederile art.27 si 28 din Decretul-Lege nr.115/1938, ce stabilesc alte conditii in ceea ce priveste dobandirea dreptului de proprietate asupra imobilelor prin uzucapiune decat art.1890 C.civ. sau Codul civil austriac, in speta nu au fost intrunite conditiile prevazute de legea in vigoare la momentul inceperii posesiei.
Pe de alta parte, nu s-a putut determina modalitatea in care expertul M. Bondrea a identificat terenul in suprafata de 3000 mp pretins de catre reclamanta, in contextul in care aceasta din urma nu a fost prezenta cu ocazia iesirii expertului la fata locului, aspect care rezulta indubitabil din cuprinsul raportului de expertiza extrajudiciara, aflat la filele 5-6 ale dosarului cauzei.
Mai mult, in speta, reclamanta - prin reprezentant s-a opus probei cu expertiza tehnica judiciara, apreciindu-se ca, sub aspect tehnic, este individualizat obiectul posesiei pretinse de catre reclamanta.
Totodata, instanta a avut în vedere faptul ca petenta nu a dovedit ca detine rol fiscal deschis cu privire la terenul in litigiu si identificat in CF nr.
222 Somesu Cald, astfel cum reiese si din adresa nr.12517/_ a Primariei Comunei Gilau.
În consecinta, instanța a apreciat ca fiind neîntemeiata acțiunea reclamantei, fiind respinsa ca atare.
În temeiul art.42 din Legea nr. 7/1996, instanța a apreciat ca fiind neîntemeiata si solicitarea reclamantei de a se efectua operațiunile de dezmembrare si publicitate imobiliara.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, instanța a reținut că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată, motiv pentru care acestea nu s- au acordat.
Împotriva Sentinței civile nr.10.710/16 Mai 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a declarat recurs reclamanta P. R.
(f.4), prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, pronunțarea unei hotărâri noi, prin care să se admită acțiunea așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului a arătat că primul motiv pentru care acțiunea a fost respinsă a fost determinat de faptul că nu a dovedit că începerea posesiei asupra terenului în litigiu a avut loc înainte de intrarea în vigoare a Decretului-lege nr.115/1938, instanța de fond, pe baza probelor administrate în cauză, reținând că "momentul începerii posesiei se poate situa în timp după intrarea în vigoare a Decretului-lege nr.115/1938, ceea ce presupune că acest act guvernează efectele posesiei prin uzucapiune, nefiind aplicabil Codul civil sau Codul Civil Austriac.
Această concluzie a instanței de fond o apreciază ca fiind nefondată, întrucât martorii audiați în cauză au arătat că ea a început să folosească terenul în litigiu după cel de-al doilea război mondial și cum al doilea război mondial s-a încheiat în anul 1945, rezultă că în anul 1947 era în posesia terenului.
În ceea ce privește al doilea motiv pentru care acțiunea a fost respinsă, și anume faptul că în cauză a fost efectuată o expertiză extrajudiciară prin care nu s-a putut determina modalitatea în care expertul a identificat terenul în litigiu, în contextul în care ea nu a fost prezentă cu ocazia ieșirii expertului la fața locului, i se pare cel puțin ciudat.
Prin urmare, cum putea să se folosească de o expertiză dacă nu era de acord cu ceea ce a stabilit expertul în acea lucrare.
Referitor la ultimul motiv ce a condus la respingerea acțiunii, faptul că nu a dovedit că deține un rol fiscal deschis cu privire la terenul în litigiu, precizează că, în primul rând, pentru a dovedi dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra unui imobil nu este obligatoriu să existe și acest rol fiscal de care a făcut vorbire instanța de fond.
Singurele condiții cerute de textul art.1890 Cod civil sunt: o posesie utilă, propriu-zisă, neviciată; această posesie să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună-credință sau de rea-credință.
Așadar, textul legal citat nu prevede nicăieri ca respectivul imobil să fie înregistrat și în evidențele fiscale.
În al doilea rând, Primăria comunei Gilău, prin adresa nr.2. Aprilie 2011 a arătat că "nu deține rol fiscal pe fiecare imobil teren";, iar prin adeverința nr.325/06 Martie 1999 s-a arătat că subsemnata figurează înscrisă în registrul agricol Vol. S.C. fila 13 cu o suprafață de 0,34 ha teren, grădina din deal 4 ari, grădina mutului 30 ari, adică tocmai cu terenul în litigiu.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat de recurentă P. R., în raport cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta-recurentă P. R. a învestit instanța de fond cu o cerere de constatare a dobândirii dreptului său de proprietate prin faptul posesiei de lungă durată, respectiv de 30 ani, în condițiile art.1890 cov civil asupra terenului in suprafata de 3.000 mp, situat in extravilanul com. Gilau, sat
Somesu Rece, jud. C., ce se identifica in parte cu terenul in suprafata de
25.200 mp, inscris in CF nr. 222 Somesu Cald, nr. top. 261, inscris in favoarea paratilor, cu dezmembrarea imobilului din CF amintit in doua parcele, si anume parcela cu nr. top. nou 261/1, in suprafata de 22.200 mp, ce se va reinscrie in acelasi CF in favoarea vechilor proprietari tabulari, iar parcela cu nr. top. nou 261/2, in suprafata de 3.000 mp, sa fie reinscrisa intr-o nou carte funciara, in favoarea reclamantei, cu titlu de uzucapiune.
Prezenta cale de atac este guvernată de prev.art.304 ind.1 cod pr.civilă, astfel că potrivit acestor dispoziții legale recursul nu poate fi limitat la motivele prev. de art.304 cod pr.civilă, tribunalul având posibilitatea dar și obligația de a examina cauza sub toate aspectele.Din această perspectivă recursul constituie o cale de atac cu caracter devolutiv, instanța de recurs judecând cauza atât sub aspectul legalității cât și sub aspectul temeiniciei, nelimintându-se să judece hotărârea pronunțată de prima instanță exclusiv pentru motivele de casare prev de art.304 cod pr.civilă.
Așa cum corect a observat și prima instanță se impune a se determina actul normativ incident, ce reglementează instituția uzucapiunii, în condițiile expuse de reclamantă.
Din declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond se reține că reclamanta a exercitat asupra terenului în litigiu o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar, momentul începerii acestei posesii situându-se după cel de-al doilea război mondial, care s-a sfârșit în anul 1945.Așadar, contrar opiniei primei instanțe, reclamanta a dovedit momentul începerii posesiei,respectiv anul 1945.
Reținând, că decretul-lege nr.115/1938 a intrat în vigoare la data de_ și că momentul începerii posesiei se situează după această dată instanța de fond a identificat greșit că actul normativ incident în speța de față este acest decret și ale cărei condiții nefiind îndeplinite, consecința este respingerea acțiunii.
Disp. art.6 al.2 din Legea nr.241 din data de_ pentru punerea în aplicare în Transilvania a Legii pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare din_ prevăd că prescripțiile împlinite precum și cele începute înaintea punerii în aplicare a prezentei legi sunt cârmuite, în ce privește natura, durat și efectele lor de dispozițiile legii sub care au început.
Decretul-lege nr.115/1938 intrând în vigoare în anul 1947, iar posesia reclamantei începând după cel de-al doilea război mondial care s-a sfârșit în anul 1945, rezultă, contrar opiniei primei instanțe, că în anul 1947 reclamanta era în posesia terenului.
În aceste condiții, actul normativ incident situației de față este art.1890 cod civil
Art.1890 cod civil prevede dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil prin simpla exercitare a unei posesii utile timp de 30 de ani, fără ca persoana care posedă să fie ținută a dispune de un titlu și fără să i se poată opune reaua-credință.Astfel, pentru a uzucapa este suficient să se exercite o posesie utilă, timp de 30 de ani, fie ea chiar și de rea-credință și fără vreun just titlu.Deci două sunt condițiile necesare pentru dobândire dreptului de proprietate: să existe o posesie utilă și posesia să fi fost exercitată timp de 30 de ani.
T. ul reține că, prin probele administrate în cauză, reclamanta a făcut dovada exercitării unei astfel de posesii.
Eronată este aprecierea primei instanțe și cu privire la faptul că petenta nu a dovedit că deține rol fiscal cu privire la terenul în litigiu, în condițiile în care art.1890 cod civil nu prevede o astfel de condiție.
Din punct de vedere tehnic terenul în litigiu a fost identificat prin expertiza tehnică extrajudiciară efectuată de ing.Mia Bondrea, ale cărei concluzii nefiind contestate, vor fi avute în considerare, în sensul în care s-a stabilit că suprafața de 3000 mp. se suprapune peste terenul cu nr. top 261 cu destinația fânaț la Săliștea în suprafață de 25.200 mp, înscris în CF 222 Someșu Cald.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, constatând nelegală și netemeinică sentința civilă recurată, în tem.art.312 cod pr.civilă, tribunalul va admite recursul declarat de P. R. împotriva Sentinței civile nr.10.710/16 Mai 2012 pronunțată în dosarul civil nr.15._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va modifica, în sensul că, va admite acțiunea civilă formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâții- intimați S. Ana, S. M. măr.C. I., S. M., M. M. măr.
P. I., C. Ș. a salului, văd. L. P. I. măr. M. M. și va constata că reclamanta a dobândit drept de proprietate asupra suprafeței de teren de 3000 mp., care se identifică parțial cu terenul cu nr. top 261 înscris în CF 222 Someșu Cald.
În tem.art.42 din legea nr.7/1996 se va dispune dezmembrarea parcelei cu nr. top 261 cu destinația fânaț la Săliștea în suprafață de 25.200 mp, înscris în CF 222 Someșu Cald în două parcele prev. cu nr top noi, potrivit expertizei tehnice extrajudiciare efectuate de ing.M. Bondrea, care va face parte integrantă din prezenta decizie, astfel:
-parcela prev. cu nr top nou 261/1-fânaț la Săliștea- în suprafață de
22.200 mp. care se va reînscrie în vechea CF în favoarea vechilor proprietari tabulari;
-parcela prev. cu nr top nou 261/2- fânaț la Săliștea- în suprafață de 3000 mp. care se va înscrie într-o nouă CF în favoarea vechilor proprietari tabulari.
În tem.art.20 din legea nr.7/1996 se va dispune întabularea dreptului de proprietate al reclamantei P. R. asupra suprafeței de 3000 mp. prev.cu nr top 261/2, cu titlu de drept uzucapiune.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta P. R. în contra Sentinței civile nr. 10710 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N.
, pe care o modifică, în sensul că admite acțiunea civilă
civilă formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâții-intimați S. Ana, S. M. măr.C. I., S. M., M. M. măr. P. I., C. Ș. a salului, văd.
L. P. I. măr. M. M. și constată că reclamanta a dobândit drept de
proprietate asupra suprafeței de teren de 3000 mp., care se identifică parțial cu terenul cu nr. top 261 înscris în CF 222 Someșu Cald.
În tem.art.42 din legea nr.7/1996 dispune dezmembrarea parcelei cu nr. top 261 cu destinația fânaț la Săliștea în suprafață de 25.200 mp, înscris în CF 222 Someșu Cald în două parcele prev. cu nr top noi, potrivit expertizei tehnice extrajudiciare efectuate de ing.M. Bondrea, care face parte integrantă din prezenta decizie, astfel:
-parcela prev. cu nr top nou 261/1-fânaț la Săliștea- în suprafață de
22.200 mp. care se va reînscrie în vechea CF în favoarea vechilor proprietari tabulari;
-parcela prev. cu nr top nou 261/2- fânaț la Săliștea- în suprafață de 3000 mp. care se va înscrie într-o nouă CF în favoarea vechilor proprietari tabulari.
În tem.art.20 din legea nr.7/1996 dispune întabularea dreptului de proprietate al reclamantei P. R. asupra suprafeței de 3000 mp. prev.cu nr top nou 261/2, cu titlu de drept uzucapiune.
Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2013.
Președinte, V. G. fiind transferat la alta instanță semnează Președinte Secția Civilă Ana-SS | Judecător, C. -A. C. | Judecător, C. -V. B. |
Grefier, G. P. |
red.CC/dact.APB _
2 exem.
Jud.fond:G. -R. F. -Hîngan
| ← Decizia civilă nr. 46/2013. Uzucapiune | Decizia civilă nr. 471/2013. Uzucapiune → |
|---|
