Decizia civilă nr. 177/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 177
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: DP Judecător: P. R. M. Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare apelul formulat de pârâta S. R. O. S., cu sediul în Z., b-dul M. Viteazul, nr. 7 A, bl. D, parter, ap. 3-4, jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 1377/14 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, verificându-și competența conform dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, constată că este competentă să judece prezenta pricină.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1377 din 14 mai 2013, pronunțată în dosarul nr. _
, Judecătoria Zalău a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. R. de R. B. în contradictoriu cu pârâta S. R. Opti Center S. și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 728,28 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 630 lei, aferentă perioadei aprilie 2010 - decembrie 2011 și penalități în cuantum de 98,28 lei, stabilite la data de_ .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 3 din Legea nr. 41/1994, reclamanta S. R. de R. este obligată să asigure, prin întreaga sa activitate, pluralismul, libera exprimare a ideilor și opiniilor, libera comunicare a informațiilor, precum și informarea corectă a opiniei publice.
Veniturile proprii ale reclamantei provin, conform art. 40 alin. 1 si 3 din același act normativ, printre altele, și din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune și penalități de întârziere pentru neachitarea la termen a taxelor datorate.
Potrivit art. 5 alin. 1 din HG 977/2003, taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia de către S. Comercială de
Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice S.A., prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, odată cu plata energiei electrice consumate.
Art. 6 din HG nr. 977/2003 stabilește că, pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune, plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere, penalitățile determinându-se în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A., pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică.
Potrivit art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de R. și a Societății Române de Televiziune: "Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. Alin. 4 din același act normativ prevede că "Cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre.";
Instanța a mai reținut că pârâta nu a făcut dovada că este scutită de la plata taxei respective și nici că s-ar încadra în vreuna din situațiile prevăzute de HG nr. 977/2003, care vizează scutirea de la plata acestei taxe.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S. R. O. S., solicitând admiterea acestuia și schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar în urma unei noi judecăți asupra fondului, să se respingă ca nefondată acțiunea reclamantei privind obligarea acesteia la plata sumei de 728,28 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei aprilie 2010-decembrie 2011, penalități de întârziere stabilite la data de_ și cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, apelanta arată că art. 3 din Legea nr. 41/1994, invocat de instanță în motivarea hotărârii atacate, nu are relevanță în prezenta cauză și asta deoarece textul de lege cu cea mai mare pregnanță în cauză este art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de R. și Societății Române de Televiziune.
De asemenea, apelanta face trimitere la Sentința civilă nr. 471/_ a Curții de A. C., prin care s-a constatat nelegalitatea art. 3 alin. 2 din HG 977/2003, a cărui dispoziții au fost anulate apoi prin Decizia 607/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Se mai arată că prin Decizia nr. 297/_ a Curții Constituționale se clarifică faptul că taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și televiziune este datorată numai de acele persoane fizice și juridice care beneficiază de aceste servicii. per a contrario, subiectele de drept care nu beneficiază de aceste servicii, nu datorează această taxă.
A. anta mai precizează că nu beneficiază de serviciul public de radiodifuziune și, prin urmare, reclamanta nu are nici un temei legal pentru a-i pretinde această taxă.
O critică adusă instanței de fond vizează faptul că aceasta nu a analizat aspectele de legalitate relevate mai sus, încălcând dispozițiile art. 425 Cod procedură civilă.
A. ul formulat de pârâta S. R. O. S. este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3 alin. 2 din HG nr. 977/2003, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune.
De asemenea, art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 reiterează această obligație, statuând că "persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune";.
Prin urmare, toate persoanele juridice, inclusiv microîntreprinderile, au calitatea de beneficiar în accepțiunea art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, iar Curtea Constituțională a stabilit prin Decizia nr. 297/2004 că textul articolului sus- menționat este constituțional.
Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1930/_, s-a pronunțat deja pe noțiunea de beneficiar de servicii radio a persoanelor juridice, ținând seama și de Decizia Curții Constituționale nr. 297/2004.
Rezultă deci că, Decizia Curții Constituționale a clarificat problema obligativității plății taxei, indiferent de deținerea sau nu de receptoare, iar prevederile art. 3 alin. 2 din HG nr. 977/1994 nu contravin celor prevăzute de art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994.
Tocmai de aceea, prin Decizia nr. 1930/_, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în cazul persoanelor juridice incumbă această obligație și, în mod evident, legiuitorul nu a înțeles să facă deosebire între cele care dețin și cele care nu dețin receptoare radio sau TV, instituindu-se, așa cum rezultă în mod clar, obligativitatea plății acestor două taxe. De altfel, dacă în intenția legiuitorului ar fi fost să se facă o asemenea distincție, acest lucru s-ar fi făcut în mod expres, așa cum s-a procedat în cazul persoanelor fizice. Sintagma "beneficiari ai acestor servicii"; nu poate fi altfel interpretată, decât în modul în care Curtea Constituțională și Curtea de A. C. au abordat-o.
Este de reținut că obligația statului de a asigura prin mijloace adecvate dreptul la informare al cetățenilor implică o cheltuială publică, inclusiv cu organizarea și funcționarea serviciilor publice de radio și televiziune menționate la art. 31 alin. 5 din Constituție.
De altfel, art. 56 alin. 1 din Constituție instituie obligația cetățenilor de a contribui la cheltuielile publice prin taxe și impozite.
Așa încât, din cele arătate, rezultă obligativitatea societății pârâte la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune.
Aceste considerente fac astfel ca apelul pârâtei să fie nefondat, urmând ca acesta să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta S. R. O. S. împotriva sentinței civile nr. 1377/14 mai 2013 a Judecătoriei Z. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Grefier, | ||||||
D. | P. | P. | R. | M. | M. | L. | -M. |
Red. PRM/_ /Dact.MLM/_ /4 ex. Com. 2 ex/_
Jud. fond: R. R. I.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 666/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 450/2013. Pretenții → |
|---|
