Decizia civilă nr. 450/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R.
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 450/R/2013
Ședința publică din data de 19 Noiembrie 2014 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: S. I. JUDECĂTOR: B. R. -I. A GREFIER: M. D.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind recursul civil declarat de reclamantul
A. T. I.,
împotriva sentinței civile nr. 1670/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc la termenul de judecată din data de 29 octombrie 2013 în prezența reclamantului-recurent A. T. I., a reprezentantului pârâtei intimată SC T. SA B., avocat Mândru M., în substituirea avocatului Anghel Laurențiu Liviu, concluziile acestora fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 5 noiembrie 2013, 12 noiembrie 2013 și ulterior pentru data de azi, 19 noiembrie 2013.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată că:
Prin sentința civilă nr. 1670/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul civil nr. _
, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamantul A. T. I., în contradictoriu cu pârâta SC T. SA.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului formulată de A. C. de A. din R. .
S-a admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei SC T. SA, formulată de A.
O. M. din R. .
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC T. SA în contradictoriu cu S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 7.950 lei către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele
:
Prin Decizia civilă nr. 278/R/_ pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud - Secția Civilă în dosarul nr._, a fost admis recursul declarat de reclamantul A. T. I., împotriva sentinței civile nr. 850/2010 pronunțată la data de 22 iunie 2010 de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, a fost casată în întregime hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, Judecătoria Beclean.
S-a reținut de instanța de control că, eventuala influență nocivă a undelor electromagnetice în privința albinelor proprietate a reclamantului, se impunea a fi stabilită prin orice mijloc de probă, ținându-se seama de condițiile concrete din teren (distanța antenei față de locul unde a fost amplasată stupina reclamantului, poziția acesteia, dimensiunile sale, orice alte date care ar avea influență asupra emisiei de unde electromagnetice). Întrucât asemenea probe nu pot fi administrate în recurs, în baza art. 312 C.pr.civ., tribunalul a admis recursul, a casat în tot hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, de modul de soluționare a acțiunii principale depinzând și soluțiile asupra cererilor de intervenție și de chemare în garanție.
S-a stabilit că, în rejudecare, instanța de fond va proceda la administrarea probatoriului testimonial pentru a stabili condițiile din teren (distanța antenei față de locul unde a fost amplasată stupina reclamantului, poziția acesteia, tipul antenei, dimensiunile sale, orice alte date care ar avea influență asupra emisiei de unde electromagnetice), comportamentul albinelor la momentul punerii în funcțiune a antenei, eventualele consecințe care ar rezulta dintr-un asemenea comportament. Se va avea în vedere ca printre martori să fie și persoane care cunosc comportamentul albinelor, modul de propagare a undelor electromagnetice (apicultori, cercetători, etc.). În același timp, în baza art.
201 C.pr.civ., instanța va efectua demersuri pe lângă ICMET Craiova (Institutul Național de Cercetare, Dezvoltare și Încercări pentru Elecrotehnică) în cadrul căruia funcționează laboratorul de determinare a influenței electromagnetice emise de terminalele de telefonie mobilă, solicitând ca, în funcție de situația concretă din teren, de tipul antenei (datele tehnice ale acesteia urmând a fi solicitate pârâtei proprietar al antenei), să precizeze (pe cale de expertiză sau prin exprimarea unui punct de vedere) dacă emisia de unde electromagnetice de antena de telefonie mobilă a pârâtei are, sau nu, în timp efecte nocive asupra albinelor reclamantului dacă acestea ar rămâne amplasate pe terenul cumpărat. Aceeași solicitare va fi adresată Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură B. (adresa acestuia se află la fila 11 din dosarul nr._ ), catedrei de biofizică a Facultății de Zootehnie a Institutului de Agronomie C. sau oricărei alte entități specializate în studiul comportamentului albinelor, a radiațiilor electromagnetice, a influenței undelor emise de antena de telefonie mobilă asupra insectelor.
Totodată, se va analiza de instanță în ce măsură este aplicabil principiul prudenței invocat de reclamantul recurent, principiu instituit de art. 174 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene (fostul art. 130 R din Tratatul de la Maastricht), care s-ar traduce prin aceea că, în lipsa unor date certe referitoare la consecințele pe termen lung ale expunerii la câmpuri electromagnetice, autoritățile trebuie să protejeze cu prioritate individul, bunurile sale contra riscurilor potențiale.
Dosarul a fost înregistrat în rejudecare la sub nr._ .
La data de_, D.G.F.P. B. -Năsăud în numele M. ui F. P., a depus la dosar întâmpinare față de cererea de chemare în garanție a S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice (cerere formulată de pârâta SC T. SA), prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, ca fiind în principal inadmisibilă, iar în subsidiar, ca fiind neîntemeiată.
La termenul din data de_, raportat la decizia de casare, instanța a pus în discuție proba testimonială pentru a se stabili condițiile din teren (distanța antenei față de locul unde a fost amplasată stupina reclamantului, poziția acesteia, tipul antenei, dimensiunile sale, orice alte date care ar avea influență asupra emisiei de unde electromagnetice), comportamentul albinelor la momentul punerii în funcțiune a antenei, eventualele consecințe care ar rezulta dintr-un asemenea comportament. Întrucât această probă a fost admisă (instanța mărginind numărul martorilor propuși în baza art. 187 C.pr.civ.), au fost audiați martorii propuși de reclamant: Gherman Ștefan și Tătar I. (f. 192, 194).
Tot raportat la decizia de casare s-a dispus efectuarea unor adrese către Institutul Național de Cercetare, Dezvoltare și Încercări pentru Electrotehnică (ICMET) Craiova, către Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Apicultură B. și către catedra de biofizică a Facultății de Zootehnie a Institutului de Agronomie C., pentru a comunica dacă, în funcție de tipul antenei (datele tehnice rezultând din fișa tehnică depusă la dosar, ce a fost comunicată acestor instituții), emisia de unde electromagnetice de antena de telefonie mobilă a pârâtei, are sau nu efecte nocive asupra albinelor reclamantului, dacă acestea ar rămâne pe terenul cumpărat de reclamant în localitatea Șirioara. Alăturat acestor adrese au fost comunicate instituțiilor respective: fișa tehnică a antenei și buletinul de măsurători efectuate de ANCOM.
Prin adresa nr. 9440/_ (f.188) ICMET Craiova a comunicat că acest institut nu este abilitat să realizeze expertize tehnice și nu poate să aprecieze efectul câmpului electromagnetic asupra albinelor.
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară C. Napoca - Departamentul de Apicultură și Sericicultură a comunicat prin adresa nr. 17411/_ (f.198), că această universitate nu a realizat cercetări privind efectul radiațiilor electromagnetice ale telefoanelor mobile sau ale antenelor de telefonie mobilă asupra albinelor însă, luând în considerare cercetările disponibile pe internet, recomandă ca antena să fie amplasată într-o altă locație, deoarece emisia de unde electromagnetice poate avea efecte nocive asupra albinelor reclamantului.
La solicitarea pârâtei SC T. SA, s-a încuviințat și efectuarea unei expertize specialitatea telecomunicații, având ca obiective stabilirea puterii de emisie a antenei și dacă această stație emite valori peste limitele legale stabilite prin Ordinul MSP 1193/2006, expertiză ce a fost efectuată de expertul Necula I., din cadrul Biroului Local de Expertize Arad (f.114-125). Pârâta a depus la dosar fișa tehnică a stației de emisie-recepție telefonie mobilă amplasată în satul Șirioara (f.56-65) și Buletinul de măsurători nr. OJBN/79/_ întocmit de Autoritatea Națională pentru Administrare și reglementare în Comunicații (ANCOM) (f.100-101). Totodată, aceasta a mai depus la dosar Referatul Tehnic de interpretare a buletinului de măsurători de câmpuri electromagnetice efectuate în extravilanul localității Șirioara, referat nr. 2418/_ întocmit de Institutul Național de Sănătate Publică (f. 127-129).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4587/_ de notar public Groza A. V., reclamantul A. T. I. împreună cu soția sa, A. E., au cumpărat de la B.
N., un teren fânețe în suprafață de 1900 mp, situat în extravilanul localității Șirioare, identificat în tarla 61/1, parcela 2 din TP nr. 41759/_, cu prețul de 900 lei RON, teren pe care și-a amplasat stupina. Întrucât în vecinătatea terenului s-a început construirea unei stație de emisie- recepție pentru telefonie mobilă, în toamna anului 2007 (anterior punerii în funcțiune a antenei) reclamantul și-a mutat stupina pe un alt amplasament, în localitatea S. ești, motivat de faptul că undele electromagnetice emise de această antenă influențează comportamentul albinelor.
Prin acțiunea inițială, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei SC T. SA, în calitate de proprietar al antenei de telefonie mobilă, fie la cumpărarea unui alt teren echivalent pentru așezarea stupinei, fie să-l despăgubească pe el cu o sumă de bani pentru a-și cumpăra singur un teren ca locație pentru stupina sa. Ulterior, reclamantul a precizat acțiunea (f.117 dosar rejudecare nr. _
) în sensul că solicită suma de 30.000 lei ron cu titlu de despăgubiri de la pârâtă, sumă actualizată cu indicele de inflație. Cu ocazia concluziilor pe fond, în a treia rejudecare a cauzei, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei fie la plata sumei de 30.000 lei cu care el să-și cumpere un alt teren ca vatră de stupină, fie să-i cumpere pârâta un teren asemănător celui din Șirioara.
În vederea stabilirii existenței cumulative a faptei ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii cauzale între faptă și prejudiciu și a vinovăției proprietarului antenei, condiții necesare angajării răspunderii civile delictuale, primind dosarul în rejudecare, instanța a încuviințat proba testimonială, proba cu expertiza tehnică specialitatea telecomunicații și au fost emise adrese către instituții de specialitate pentru a comunica dacă emisia de unde electromagnetice de antena de telefonie mobilă aparținând pârâtei, influențează albinele reclamantului.
Martorii audiați în cauză, propuși de reclamant, au arătat că sunt apicultori de mai mult de 20 ani, și au observat la propriile lor stupine (în apropierea cărora sunt amplasate antene de telefonie mobilă) anumite anomalii în comportamentul albinelor, precum și o scădere semnificativă a producției de miere și a numărului de albine. Martorul Gherman Ștefan a declarat că a fost nevoit
să-și mute stupina în altă localitate decât cea unde fusese amplasată inițial, iar în noua locație producția de miere s-a îmbunătățit, la fel și numărul și comportamentul albinelor. Martorul Tărar I. a arătat că are stupi amplasați în două locații și a observat mai multe anomalii și unele influențe asupra numărului albinelor și producției de miere, la stupii amplasați în locația din zona de acțiune a unei antene de telefonie mobilă (amplasată la 2 km de stupina sa), față de stupii amplasați în cealaltă locație, precum și față de situația stupinei anterioară construirii antenei respective.
La solicitarea pârâtei SC T. SA, au fost efectuate măsurători de către Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM), în vederea determinării intensității și/sau densității de putere a câmpului electromagnetic în extravilanul localității Șirioara, comuna Șieu Odorhei, pilon T. . În acest sens a fost depus la dosar Buletinul de măsurători nr. OJBN/79/_ (f.100-101), care a fost comunicat și expertului desemnat în cauză.
Pârâta a mai depus la dosar și un Referat tehnic de interpretare a respectivului buletin de măsurători de câmpuri electromagnetice efectuate în extravilanul localității Șirioara, conform reglementărilor legale privind expunerea umană și protejarea sănătății populației generale (f.127- 129), referat ce a fost întocmit de Ministerul Sănătății - Institutul Național de Sănătate Publică (la cererea SC Cosmote R. n Mobile Telecommunications SA). Potrivit acestui referat, densitatea de putere a câmpului electromagnetic în benzile de frecvență și punctele în care s-au efectuat măsurători în extravilanul localității Șirioara, reprezintă mai puțin de 0,008% și sunt de peste
13.600 ori mai mici decât nivelurile de referință prevăzute în Normele privind limitarea expunerii populației generale la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz, aprobate prin Ordinul M. ui Sănătății P. nr. 1193 din_ și publicate în M.Of. al R. iei nr. 895/_ .
D. buletinul de analiză emis de Institutul de Sănătate Publică "Prof. Dr. Iuliu M. "; C. - Napoca, depus la fila 99 din dosarul_, cuprinzând determinările de câmp electromagnetic de radiofrecvență și microunde efectuate în data de_, la antena din Șirioara aparținând pârâtei SC
T. SA, rezultă că, în urma comparației valorilor măsurate cu cele admise, se poate observa că, la locurile unde s-au efectuat măsurători, valorile măsurate nu depășesc valorile maxim admise.
Expertul tehnic Necula I., specialitatea electronică și telecomunicații, din cadrul Biroului local de expertize Arad, a depus la dosar raportul de expertiză pentru care s-au stabilit următoarele obiective: stabilirea puterii de emisie a antenei din satul Șirioara și dacă această stație emite valori peste limitele legale stabilite prin Ordinul MSP 1193/2006. Concluzionând, expertul a arătat că puterea maximă de intrare în antenă este de 500 w și antena poate emite cu maxim 7500 w pe direcția principală de emisie; nu există limite legale de putere de emisie cfm. Ordinului MSP nr. 1193/2006, însă există limite impuse pentru valoarea ratei de absorbție mediată pe întregul corp, valoare pe care a calculat-o pentru situația dată (raportat la suprafața de expunere și greutatea unei albine) și a rezultat că este de aproape o mie de ori mai mică decât valoarea maximă impusă (_ w/kg, față de norma admisă de 0.08 w/kg).
La solicitarea instanței, Institutul național de Cercetare - Dezvoltare și Încercări pentru Electrotehnică (ICMET) Craiova, a comunicat prin adresa nr. 9440/_ (f.188) că acest institut nu este abilitat să realizeze expertize tehnice și nu poate să aprecieze efectul câmpului electromagnetic asupra albinelor. Prin adresa nr. 17411/_ (f.198), Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară C. Napoca - Departamentul de Apicultură și Sericicultură, a comunicat că această universitate nu a realizat cercetări privind efectul radiațiilor electromagnetice ale telefoanelor mobile sau ale antenelor de telefonie mobilă asupra albinelor însă, luând în considerare cercetările disponibile pe internet, recomandă ca antena să fie amplasată într-o altă locație, deoarece emisia de unde electromagnetice poate avea efecte nocive asupra albinelor reclamantului.
Potrivit listărilor de pe internet depuse de reclamant la dosar, rezultă că la nivel mondial există doar studii controversate cu privire la interferența undelor de telefonie mobilă cu sistemele de navigație ale albinelor, însă nu au fost găsite explicații certe. Fenomenul dispariției albinelor care nu-și mai găsesc drumul către stup, a fost observat pentru prima dată în toamna anului 2006, în Florida, SUA, însă nimeni nu a găsit explicație pentru cele întâmplate. Un studiu realizat la Universitatea Landau din Germania, a arătat că așa-numitul sindrom al prăbușirii coloniilor de albine, ar fi provocat de radiațiile emise de undele de telefoanele mobile și de celelalte aparaturi hi- tech; radiațiile emise de releele de telefonie mobilă interferează cu sistemul de navigație al albinelor, împiedicându-le să se mai orienteze și să se mai întoarcă în acei stupi amplasați lângă relee de telefonie mobilă; sindromul prăbușirii (colapsului) coloniilor - CCD (Colony Collapse Disorder) - se manifestă prin dispariția subită și definitivă a acestor insecte, care își părăsesc stupul și nu mai revin niciodată, lăsând în urma lor regina, ouăle și câteva muncitoare imature. Specialiștii consideră că în fenomenul CCD sunt implicați mai mulți potențiali factori (pesticide, agenți patogeni noi, virusuri, stresul provocat de factori patogeni, hrana cu valoare nutrițională mică, seceta, polenizarea de culturi modificate genetic, apa contaminată, competiția între rasele de albine, stresul de pastoral - transportul coloniilor pe distanțe foarte mari pentru polenizare, nivelul radiațiilor hertziene - telefoane mobile, antene - și chiar schimbările climatice), acționând separat sau sinergic, de unde și complexitatea și dificultatea de a stabili cât mai rapid și corect cauzele. De altfel, prin adresa nr. 501/_ (f. 11 dosar_ ) Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Apicultură SA a comunicat reclamantului că, în R., nu s-au făcut cercetări cu privire la influența negativă pe care ar putea-o avea antenele de rețea și telefoanele mobile asupra albinelor, dar părerea unor reputați specialiști din SUA sau Franța este că fenomenul CCD care determină dispariția albinelor, este produs de un cumul de factori favorizanți cum ar fi: insecticidele, polenul recoltat de albine de la plantele modificate genetic, rețelele și telefonia mobilă.
Așadar, raportat la decizia de casare, au fost administrate toate probele solicitate de părți și dispuse prin această decizie, însă raportat la probatoriul administrat nu se poate stabili cu certitudine dacă antena de telefonie mobilă a pârâtei are efecte nocive asupra albinelor. De asemenea, instanța
nu poate stabili nici dacă se confirmă sau infirmă tezele susținute la nivel mondial, cuprinse în materialele prezentate de reclamant, în condițiile în care nici măcar institutele de specialitate nu pot face asta (ICMET Craiova comunicând că nu poate să aprecieze efectul câmpului electromagnetic asupra albinelor, iar recomandarea amplasării antenei într-o altă locație făcută de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară C. Napoca - Departamentul de Apicultură și Sericicultură, se bazează doar pe cercetările disponibile pe internet), cu atât mai mult cu cât sindromul prăbușirii (colapsului) coloniilor - CCD (Colony Collapse Disorder), este produs de un cumul de factori favorizanți (și nu doar de telefonia mobilă).
Rezultatul măsurătorilor câmpului electromagnetic efectuate de ANCOM în extravilanul localității Șirioara a fost avut în vedere de expertul desemnat în cauză, care a concluzionat că, deși nu există limite legale de putere de emisie cfm. Ordinului MSP nr. 1193/2006, există însă limite impuse pentru valoarea ratei de absorbție mediată pe întregul corp, și calculând valoarea pentru situația dată (raportat la suprafața de expunere și greutatea unei albine) a rezultat că aceasta este de aproape o mie de ori mai mică decât valoarea maximă impusă. Totodată, potrivit referatului M. ui Sănătății - Institutul Național de Sănătate Publică (prin care s-a interpretat buletinul de măsurători ANCOM ), densitatea de putere a câmpului electromagnetic în benzile de frecvență și punctele în care s-au efectuat măsurători în extravilanul localității Șirioara, reprezintă mai puțin de 0,008% și sunt de peste 13.600 ori mai mici decât nivelurile de referință prevăzute în Normele privind limitarea expunerii populației generale la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz, aprobate prin Ordinul MSP nr. 1193 din_ .
Prin urmare, din cele sus arătate, se concluzionează că în cauză nu s-a dovedit că, prin faptul amplasării antenei de telefonie mobilă la o anumită distanță față de stupina reclamantului, se creează acestuia un prejudiciu viitor cert, adică sigur că se va produce.
Cu privire la aplicarea principiului prudenței invocat de reclamant, principiu instituit de art.
174 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene (fostul art. 130 R din Tratatul de la Maastricht), care constă în aceea că, în lipsa unor date certe referitoare la consecințele pe termen lung ale expunerii la câmpuri electromagnetice, autoritățile trebuie să protejeze cu prioritate individul, bunurile sale, contra riscurilor potențiale, se reține că acesta nu este aplicabil în speță. Astfel, acest principiu permite o reacție rapidă în fața unui posibil pericol pentru sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor ori pentru protecția mediului; în fapt, în cazul în care datele științifice nu permit o evaluare completă a riscurilor, se poate recurge la acest principiu, de exemplu, pentru a împiedica distribuția sau chiar pentru a retrage de pe piață produsele potențial periculoase. Acest principiu are ca scop să asigure un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane, animale și a vegetației, ori de câte ori datele științifice disponibile nu permit o evaluare completă a riscului ecologic. Principiul trebuie, însă, aplicat într-un mod practic, adică fără a împiedica dezvoltarea. Ori, pe teritoriul țării, și nu numai, antene de telefonie mobilă au mai fost amplasate, activitatea de telefonie mobilă fiind reglementată de S. român în acord cu reglementările europene, întinderea rețelelor de telefonie mobilă fiind generalizată.
Pe de altă parte, în speță, reclamantul a cerut să fie despăgubit cu suma de 30.000 lei reprezentând contravaloarea terenului vatră de stupină, precizând expres că nu solicită restitutio in integrum, în sensul demontării (ridicării) antenei. Ori, raportat la principiul sus invocat, nu se poate aprecia că protecția contra riscurilor potențiale se face prin plata unor despăgubiri, ci eventual prin alte metode care să înlăture în totalitate aceste riscuri asupra individului și bunurilor sale.
Având în vedere cele expuse, în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 998-999 din vechiul C.civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat, astfel că acțiunea precizată va fi respinsă ca neîntemeiată. Ca urmare a acestei soluții asupra acțiunii principale, se va admite cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei SC T. SA formulată de A. O. M. din R., se va respinge ca neîntemeiată cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului formulată de A. C. de A. din
R. și se va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC T. SA în contradictoriu cu S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, aceste cereri fiind în strânsă legătură cu acțiunea principală.
Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii (pentru lipsa procedurii prealabile a concilierii directe) invocată de reprezentantul pârâtei SC T. SA cu ocazia concluziilor pe fond, se constată că aceasta a fost invocată oral abia după închiderea dezbaterilor, cu ocazia concluziilor pe fond în a treia rejudecare a cauzei (nemaifiind menționată în concluziile scrise depus ulterior la dosar de mandatarul pârâtei). Astfel, această apărare nu poate fi reținută, cu atât mai mult cu cât în speță nu
este vorba de o acțiune comercială pentru a fi incidente prevederile art. 7201C.pr.civ. referitoare la procedura concilierii directe.
Raportat la culpa procesuală a reclamantului, în temeiul art. 274 C.pr.civ. acesta este obligat să plătească pârâtei SC T. SA, suma de 7950 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (dovedit cu factură și ordin de plată - filele 161, 170 dosar recurs_ ) și onorariu expert (dovedit cu ordine de plată - filele 95, 140 dosar rejudecare_ ).
Împotriva acestei hotărâri a formulat, în termen legal, cerere de recurs reclamantul A. T.
I., solicitând admiterea recursului si modificarea sentinței atacate, în sensul de a se dispune admiterea acțiunii civile formulate
.
În motivare se arată, în esență, că hotărârea a fost dată cu greșita aplicare a legii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă. Recurentul susține că instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu se aplică principiul prudenței instituit de art. 174 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene (fostul art. 130 din Tratatul de la Maastricht). Se arată în continuare că în hotărârea atacată se precizează că principiul trebuie aplicat într-un mod practic, fără a împiedica dezvoltarea, dar el tocmai pentru a nu împiedica dezvoltarea societății pârâte, nu a cerut demolarea antenei, ci a solicitat doar să fie despăgubit cu contravaloarea terenului, sumă cu care să-si cumpere o altă locație pentru stupină, ori să cumpere pârâta o altă locație pentru stupină, comparabilă din punct de vedere al accesului si al resurselor melifere.
Recurentul mai precizează că instanța de rejudecare recunoaște existența prevederilor art. 174 din Tratatul de Instituire UE, recunoaște că reclamantul a invocat aceste prevederi, dar refuză să țină cont de ele, apreciind că acestea trebuie aplicate "prin alte metode"; si nicidecum în speța de față. Astfel au fost nesocotite dispozițiile art. 148 din Constituție, care prevăd "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare";. Recurentul concluzionează doar pe baza unor "aprecieri"; proprii ale instanței, s-a ajuns la că neluarea în considerare a acestor dispoziții, ceea ce a determinat pronunțarea unei soluții profund nelegale.
Raportat la sentința nr. 8461 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Sector 1 B.
, se invocă lipsa de previzibilitate, respectiv regula de logică a dreptului conform căreia la situații juridice similare se așteaptă soluții similare, iar despre justiția din R. este cunoscut că mult prea des sunt pronunțate soluții total diferite la situații juridice similare.
Recurentul A. T. I., a invocat în continuare principiul aplicabilității directe a dreptului comunitar, în sensul că acestea sunt obligatorii în integralitatea lor pentru statele membre și au aplicabilitate directă, astfel încât și dispozițiile art. 174 din Tratatul de constituire al UE trebuia aplicat în speță. Se arată că în doctrină s-a reținut că instanțele din statele membre UE, trebuie adesea să solicite Curții de Justiție Europene, orientări și detalieri cu privire a dreptul Uniunii. În cazul în care o instanță dintr-un stat membru trebuie să aplice dispoziții ale dreptului UE într-o cauză adusă înaintea sa, respectiva instanță poate suspenda procedura și solicita Curții de Justiție clarificări cu privire la validitatea instrumentului Uniunii și/sau la interpretarea instrumentelor sau tratatelor. La astfel de solicitări, Curtea de Justiție răspunde prin hotărâri cu caracter obligatoriu.
Se solicită tribunalului să aprecieze dacă refuzând aplicarea principiului prudenței în judecarea speței, contrar prevederilor art. 148 din Constituție, nu s-a comis cumva de către instanța de fond un abuz de drept.
Recurentul face referire și la câteva hotărâri din jurisprudența Curții de Justiție Europene: cauza Dillenkofer, Cauza 212/04 - Kostantinos Adeneler, precum și la hotărârile în cauzele Van Gend en Loss c. Administratie der Belasstigen, Costa c. ENEL, Beker v. Finanzamt Munster - Innenstadt, Administratione delle Finanze dello Stato c. Simmenthaler Verband, A. Francovich et al c. Republica Italiana, Kobler c. Austriei.
D. jurisprudența națională recurentul a făcut referire la decizia civilă nr. 2112 din_ a înaltei Curți de Casație si Justiție - Secția civilă si de proprietate intelectuală, în care s-a stabilit că
"judecătorul național, devenit după data de 11 ianuarie 2007 judecător comunitar, este obligat să aplice direct dreptul comunitar, dacă se constată incompatibilitatea dreptului național cu acesta, în virtutea principiilor efectului direct al dreptului comunitar si al supremației acestuia. Astfel orice instanță națională trebuie ca într-o cauză ce intră în jurisdicția sa, să aplice dreptul comunitar în totalitatea lui și să protejeze drepturile pe care acesta le conferă cetățenilor și este obligată, ca atare, să nu aplice prevederile din dreptul național care ar putea veni în conflict cu dreptul comunitar, fie aceasta anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a regulii comunitare.";
D. jurisprudența franceză se depune în copie sentința cu nr. RG 07/02173 a instituției juridice numite Tribunal de grande instance de nanterre din Franța, în care se arată că autoritățile franceze preconizează de acum înainte aplicarea principiului precauției.
Se invocă ca și al doilea motiv de recurs, dispozițiile art. 304 alin. 11 din Codul de procedură civilă, care prevede "Casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate";. Afirmația instanței de fond că reclamantul și-ar fi mutat stupii de la Coasta anterior punerii în funcțiune a antenei, este un mare neadevăr, o mare greșeală de fapt, care dovedește faptul ca-n rejudecare scriptele de la dosar au fost analizate foarte superficial, această superficialitate atrăgând după sine o apreciere eronată a probelor administrate, ceea ce intră sub incidența prev. art. 304 alin. 11 Cod procedură civilă. El a relatat deja în fața instanței de fond că în vara anului 2007 pârâta a pus în funcțiune parțială antena, iar albinele din stupii lui la câteva minute după începerea funcționării antenei, l-au atacat pe numitul Poienar Flaviu, apicultor, precum si calul acestuia. Acest incident a avut loc în luna iulie 2007, iar reclamantul a mutat stupii la sfârșitul lunii august 2007, după ce a constatat că începuseră să se depopuleze foarte tare.
Recurentul arată că a contestat expertiza efectuată în cauză, întrucât măsurătorile au fost efectuate în absența reclamantului-recurent sau a unui expert asistent desemnat de acesta, iar în cuprinsul expertizei se menționează că antena pârâtei este amplasată pe un vârf de deal, pe când în realitate e amplasată pe un fund de vale în lunca râului Șieu, recurentul concluzionând că expertul Necula I. nici nu a văzut cu proprii lui ochi unde era așezată antena. Contestația asupra expertizei a fost pusă în discuție la termenul de judecată din 12 septembrie 2012, dar despre aceasta nu se scrie nici un cuvânt în cuprinsul hotărârii atacate.
Tot referitor la probatoriu, recurentul mai precizează că în cuprinsul hotărârii atacate se face doar o succintă trecere în revistă referitoare la testimoniile depuse de martorii Tătar I. si Gherman Stefan, deși acestea au în opinia recurentului relevanță practică si profesională deosebită în speță.
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din C. -Napoca - Departamentul de Apicultură și Sericultură a comunicat instanței de fond că recomandă ca antena să fie amplasată într-o altă locație, întrucât emisia de unde electromagnetice poate avea efecte nocive asupra albinelor. Cu toate acestea, instanța de rejudecare nu găsește "nici în ruptul capului"; vreo legătură (raport de cauzalitate) între fapta ilicită si prejudiciul produs și în plus, decide că principiul prudenței nu este aplicabil în speță.
Recurentul susține că Ordinul MSP nr. 1193/2006 (adoptat anterior aderării R. iei la Uniunea Europeană) nu poate avea nici o relevanță juridică în cauză, întrucât acest act normativ se referă la populația generală, or albinele sunt din punct de vedere filogenetic doar insecte, cu un sistem nervos mult mai rudimentar decât al omului si în consecință, nu pot fi considerate din punct de vedere științific populație generală umană. Se arată că în cuprinsul sentinței civile nr. 8641 din 24 iunie 2009, a Judecătoriei Sector 1 B. se reține "din punctul de vedere trimis de Institutul de Sănătate Publică B. că se recunoaște că există anumite efecte ale câmpurilor electromagnetice si RF asupra organismelor, si anume, pătrunderea acestor câmpuri în țesuturi (care în cazul telefoanelor mobile poate fi până la un centimetru adâncime), necunoscându-se efectele pe care le poate produce în timp";. Recurentul subliniază că corpul propriu-zis al unei albine (fără antene si aripi) are o grosime cuprinsă între 4 si 6 milimetri, iar dacă undele electromagnetice pătrund un centimetru în țesuturile corpului uman, înseamnă că acesta trec pur și simplu, traversează corpul albinelor.
Se susține în continuare că în momentul începerii lucrărilor de construire a antenei pârâtei, si până când s-a construit ¾ din structura metalică înaltă de câțiva zeci de metri, pârâta nu obținuse nici studiul de impact asupra mediului, nici autorizația de mediu, nici autorizația de construire a acelei antene.
Recurentul mai arată că a solicitat instanței de rejudecare încuviințarea unei cercetări locale, în perioada de zbor activ al albinelor si de cules, respectiv între lunile aprilie si august, dar instanța nu i-a încuviințat decât proba testimonială, cu doi martori din cei 5 propuși, deși el se oferise să ducă câțiva dintre stupii de la S. ești la Coasta, asigurând astfel materialul biologic pentru o cercetare la fața locului. În sentința atacată nu se menționează nimic cu privire la aceste aspecte, or, nepunerea în discuție și neadministrarea nemijlocită a probelor propuse de părți judecății, în condițiile prevederilor art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă ar putea echivala în anumite cazuri cu necercetarea fondului cauzei.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 -316 Cod procedură civilă.
Intimata SC T. SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat pe cale de excepție tardivitatea cererii de recurs, iar pe fond s-a solicitat respingerea acestuia, ca neîntemeiat.
În motivare se arată, în esență, că referitor la principiul prudenței instanța de fond în mod corect a apreciat că acesta trebuie aplicat fără să împiedice dezvoltarea si că pe teritoriul țării, si nu numai, antenele de telefonie mobile au mai fost amplasate, activitatea de telefonie mobilă fiind reglementată de S. R. în acord cu reglementările europene, întinderea rețelelor de telefonie mobilă fiind generalizată.
Intimata susține că principiul prudenței are drept scop asigurarea unui nivel ridicat de protecție a mediului si a sănătății umane, animale si a vegetației, ori de câte ori datele științifice disponibile nu permit evaluarea completă a riscului ecologic. Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, principiul trebuie aplicat într-un mod practic, fără să împiedice dezvoltarea (dezvoltarea nu trebuie percepută la nivel particular, respectiv dezvoltarea intimatei-pârâte, așa cum susține recurentul în motivarea recursului, ci la dezvoltarea societății în general). Acest principiu permite o reacție rapidă în fața unui posibil pericol pentru sănătatea oamenilor, animalelor, a vegetației, ori de câte ori datele științifice disponibile nu permit evaluarea completă a riscului ecologic si se poate recurge la acest principiu pentru a împiedica distribuția sau chiar pentru a retrage de pe piață produsele potențial periculoase. Or, nici nu se poate pune problema retragerii de pe piață a tuturor antenelor de telefonie mobilă, astfel de sisteme existând în Europa și inclusiv în R. încă de la jumătatea anilor 1990. Plata de eventuale despăgubiri recurentului-reclamant nu ar însemna oricum apelarea la principiul precauției, recurentul plecând de la o interpretare total greșită a acestui principiu.
Raportat la principiul supremației dreptului comunitar intimata arată că nu vede care este norma națională aflată în contradicție cu cea internațională. Simplul fapt că în speță nu este aplicabil principiul prudenței nu înseamnă că se nesocotește vreo formă de drept internațional sau acest principiu invocat de către recurent.
În opinia intimatei nu era necesar ca instanța de fond să solicite Curții Europene de Justiție o hotărâre prin care să aprecieze asupra art. 174 din Tratatul de Constituire al UE, or chiar doctrina citată de recurent arată că există o facultate a judecătorului, iar nu o obligație de sesizare.
Raportat la motivul de casare invocat de recurent si prevăzut de art. 304 alin. 11 Cod procedură civilă, intimata arată că aceste prevederi legale sunt abrogate, dar oricum în speță, nu se pune problema de nicio eroare gravă a instanței de judecată care să fi fost de natură să conducă la o soluție netemeinică. Așa - zisa eroare săvârșită de către instanța de judecată nu are nici înrăurire hotărâtoare în pronunțarea soluției, nefiind schimbate cu nimic datele problemei. Nu se poate susține că a avut loc o greșită apreciere a probelor, întrucât probele de la dosar sunt cât se poate de clare, din interpretarea coroborată a acestora nerezultând îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 998-999 Cod civil. De asemenea, nu se poate susține că nu a fost cercetat fondul cauzei, pe parcursul derulării litigiului fiind administrat un probatoriu complex, iar în rejudecare, instanța de fond a administrat probatoriul conform dispozițiilor deciziei de casare.
Adresa de răspuns a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară C. -Napoca are la bază strict cercetări disponibile pe internet, dar care nu reușesc nici măcar să demonstreze științific dacă în mod cert undele emise de instalațiile de telefonie mobilă au un efect nociv asupra albinelor în general și mai mult decât atât, concluzia instituției, raportat la postările de pe internet, iar nu în concret la T., este aceea că emisia de unde electromagnetice poate avea efecte nocive asupra albinelor și nicidecum că are efecte nocive asupra albinelor reclamantului.
Se arată în continuare că potrivit Regulamentului de Organizare și Funcționare al ANCOM aprobat prin Decizia nr. 109 din_, așa cum a fost ulterior modificată, prevede expres ca
atribuție a ANCOM aceea de a efectua măsurători ale densității de putere a câmpului electromagnetic, conform reglementărilor în vigoare. Prin urmare, instituția care putea da astfel de informații este ANCOM, ceea ce s-a și întâmplat în cauză, astfel că din moment ce chiar instituția abilitată a efectuat măsurătorile în cauză și a constatat că densitatea de putere a câmpului electromagnetic s-a plasat cu mult sub nivelurile de referință prevăzute în Normele privind limitarea expunerii populației generale la câmpuri electromagnetice, această critică a recurentului este total neîntemeiată. Valorile rezultate sunt cu mult sub limita admisibilă. Nu se poate susține că s-a ținut cont în mod greșit de acest raport al ANCOM și de expertiza efectuată în cauză.
În opinia intimatei este evident că în speță nu există un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, având în vedere că din probele de la dosar nu a rezultat îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 998-999 Cod civil,dar nici măcar nu a rezultat existența unei fapte ilicite săvârșite de T., existența unui prejudiciu sau cel puțin a unui prejudiciu viitor cert. În aceste condiții, nu se poate susține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre ce cuprinde motive contradictorii sau străine denatura pricinii.
Așa cum arată chiar raportul de expertiză efectuat în cauză, nu există nici o altă precizare în literatura de specialitate sau în legislația națională si cea comunitară, în sensul că albinele sunt mai sensibile sau mai puțin sensibile la influențele câmpului electromagnetic, decât ființa umană. Bineînțeles că față de aceste aspecte, ordinul MSP nr. 1193/_ este aplicabil în speță, în lipsa acestuia neputând vorbi nici măcar de limite minime sau maxime ale undelor electromagnetice care să fie respectate.
Obiecțiunile formulate de către recurentul-reclamant împotriva raportului de expertiză au fost puse în discuție la termenul de judecată din data de_, termenul de judecată la care intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei note de ședință raportat la cele contestate de către recurent. În încheierea de ședință de la acel termen de judecată s-au reținut concluziile părților asupra acestor obiecțiuni, precum și soluția dată de către instanța de judecată cu privire la acestea. Astfel, instanța de judecată a respins, în mod corect de altfel, obiecțiunile formulate de către recurent, aspect reținut în încheierea de ședință de la acel moment.
O cercetare la fața locului nu ar fi fost utilă cauzei, întrucât instanța de judecată nu ar putea constata prin propriile simțuri în ce măsură undele electromagnetice afectează albinele recurentului- reclamant, de aceea a și fost efectuată o expertiză în cauză, tocmai pentru a lămuri situația, ceea ce s-a si întâmplat.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că pretențiile recurentului-reclamant sunt total neîntemeiate. Recurentul-reclamant, prin susținerile sale nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale în sarcina T. si nici nu a adus probe utile si pertinente cauzei, ci doar simple alegații cu pretenția de judecăți de valoare, însoțite de extrase din presa scrisă care nu reușesc nici măcar să demonstreze științific, dacă în mod cert undele emise de instalațiile de telefonie mobilă au un efect nociv asupra albinelor în general. Nu există reglementări europene care să interzică prezența echipamentelor de telefonie mobilă în zonele de creștere a albinelor, iar colapsul generalizat al coloniilor de albine a început să fie semnalat abia în anul 2004, în condițiile în care sisteme de telefonie mobilă există în Europa încă de la jumătatea anilor 1990, inclusiv în R.
. O astfel de ipoteză, luată în calcul de către cercetători a fost abandonată rapid, întrucât emisii electromagnetice artificiale există în întreaga lume de mai bine de un secol, fără să fi fost semnalat vreun efect asupra albinelor în tot acest timp.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice, intimata solicită ca, în cazul în care instanța va admite cererea de chemare în judecată, să admită cererea de chemare în garanție. Activitatea de telecomunicații, inclusiv cea de amplasare și funcționare a antenelor de telefonie mobilă este una reglementată de către S. R. în acord cu reglementările europene și așa cum a dovedit intimata prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, T. deține toate autorizațiile și avizele în acest sens. În situația în care acțiunea recurentului-reclamant ar fi admisă, aceasta se va datora în exclusivitate culpei S. ui R. constând în nereglementarea sau reglementarea defectuoasă a acestui domeniu al telecomunicațiilor mobile.
Chematul în garanție S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea cererii de recurs ca fiind nefondată și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală sub toate aspectele a hotărârii atacate.
În motivare se arată că în mod corect si legal instanța fondului pe baza întregului material probatoriu administrat în cauza dedusă judecății a constatat, reținut si statuat că în speța dedusă judecății nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute art. 998-999 Cod civil. Întrucât soluția dispusă în fond este în strânsă legătură cu cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta- intimată, se apreciază că instanța de fond în mod corect a dispus respingerea acesteia, se menține însă poziția că se impune respingerea cererii de chemare în garanție ca fiind în principal inadmisibilă, iar în subsidiar neîntemeiată, nefiind întrunite cerințele instituite prin dispozițiile art. 60-63 Cod procedură civilă.
Chematul în garanție, S. R., prin instituțiile sale abilitate creează cadrul legislativ adecvat si în concordanță cu normele europene pentru dezvoltarea economiei de piață bazată pe libera inițiativă si concurență, însă acestea nu favorizează si nu sprijină sub nici o formă participanții la actele si faptele de comerț, în ceea ce privește săvârșirea faptelor ilicite cauzatoare de prejudicii de către aceștia, în detrimentul unuia sau altuia.
În drept se invocă art. 115-118 C. Procedură civilă.
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041 Cod procedură civilă hotărârea
atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
Tribunalul apreciază că instanța de fond a stabilit starea de fapt prin interpretarea corectă a mijloacelor de probă administrate în cauză, motiv pentru care nu vor mai fi reluate aceste statuări, ci se va proceda la analizarea hotărârii atacate din prisma criticilor formulate în cererea de recurs.
În primul rând este de reținut că instanța de fond, care a procedat la rejudecarea cauzei, s-a conformat întocmai obligațiilor stabilite prin Decizia civilă nr. 278/R/_ pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud - Secția Civilă în dosarul nr._, fiind administrate toate mijloacele de probă indicate în decizie.
O primă critică formulată de reclamantul A. T. I. privește faptul că instanța ar fi nesocotit dispozițiile art. 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene - fost art. 174 TCE (principiul precauției), deși supremația dreptului comunitar, coroborat cu dispozițiile art. 148 din Constituție și principiul aplicabilității directe a dreptului comunitar, o obligau să dea eficiență acestor dispoziții.
În acest sens tribunalul reține că principiul precauției poate fi invocat atunci când un fenomen, un produs sau un proces poate avea efecte periculoase, identificate printr-o evaluare științifică și obiectivă, iar această evaluare nu permite determinarea cu suficientă certitudine a riscului. Aplicarea principiului precauției se înscrie astfel în cadrul general al analizei riscurilor (care include, pe lângă evaluarea riscurilor, și gestionarea și comunicarea riscurilor), mai exact, în contextul gestionării riscurilor, care corespunde fazei de luare a deciziei. Instituțiile europene subliniază că principiul precauției poate fi invocat doar în eventualitatea unui risc potențial și că nu poate justifica, în niciun caz, o decizie arbitrară.
Prin urmare, aplicarea principiului precauției este justificată doar dacă sunt îndeplinite trei condiții prealabile: identificarea potențialelor efecte negative, evaluarea datelor științifice disponibile, gradul de incertitudine științifică.
Autoritățile responsabile cu gestionarea riscurilor pot decide să acționeze sau să nu acționeze, în funcție de gradul de risc. În cazul în care există un risc ridicat, se pot adopta mai multe categorii de măsuri. Acestea pot include acte juridice proporționale, finanțarea unor programe de cercetare, măsuri de informare a publicului etc.
Reclamantul-recurent a interpretat acest principiu după propriile interese și a vehiculat ideea că în baza acestui principiu și prin raportare la lipsa unor cercetări științifice extinse cu privire la efectul undelor electromagnetice emise de antena pârâtei asupra albinelor sale, el ar fi îndreptățit la despăgubiri. Așa cum în mod corect a stabilit și instanța de fond, principiul precauției dă posibilitatea pentru autoritățile statului de a lua măsuri de înlăturare a unor posibile riscuri, dar nicidecum nu se prevede posibilitatea pentru persoane fizice sau juridice de a obține despăgubiri. De altfel recurgerea la acest principiu presupune evitarea producerii unui prejudiciu, or în lipsa unei pagube/daune materiale sau morale, nu se pot acorda despăgubiri.
Instanța de fond a reținut că acest principiu nu se aplică în cauză, dar reclamantul-recurent apreciază că această statuare a instanței ar constitui o încălcare a principiului supremației dreptului comunitar și a aplicabilității directe a acestuia, un abuz de drept. Tribunalul apreciază că recurentul
face confuzie între noțiunile de "aplicabilitate directă"; și " aplicabil/incident în speță";. Astfel dacă potrivit primei noțiuni se recunoaște posibilitatea invocării unei norme de drept comunitar (de ex. a unor prevederi din tratatele constitutive sau din regulamente) în mod direct de orice cetățean european, fără a fi condiționat de transpunerea dispoziției respective în legislația unui stat membru, în schimb cea de-a doua noțiune presupune posibilitatea, dar în același timp și obligația pentru instanțele naționale de a verifica dacă anumite dispoziții legale sunt sau nu incidente/ aplicabile în cauza dedusă judecății. Rezultă astfel că principiile supremației dreptului comunitar și a aplicabilității directe, așa cum au fost aceste principii interpretate de Curtea Europeană de Justiție prin decizii de speță, unele dintre ele citate și de recurent, nu exclud posibilitatea pentru instanța de fond de a concluziona că dispoziția comunitară invocată (art. 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene - fost art. 174 TCE) nu este incidentă în cauza de față, de altfel această concluzie este împărtășită, pentru motivele enunțate mai sus, și de tribunal.
În ceea ce privește faptul că instanța de fond nu a sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu o cerere privind interpretarea art. 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene - fost art. 174 TCE, tribunalul observă că reclamantul-recurent A. T. I. la nici un moment dat nu a formulat o cerere în acest sens, iar raportat la constatarea judicioasă a instanței de fond că dispozițiile invocate de reclamant nu sunt incidente în cauză, nu era necesară formularea unei cereri pentru pronunțarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a unei hotărâri preliminare cu privire la interpretarea acestei dispoziții.
Recurentul a mai invocat inconsecvența instanțelor de judecată naționale cu privire la aplicarea principiului precauției, invocând sentința civilă nr. 8641/2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B. în dosar nr._, prin care referitor la amplasarea unei antene GSM instanța de judecată a dat eficiență principiului menționat. În acest sens tribunalul reține că această sentință nu are conform Codului de procedură civilă vreun caracter obligatoriu pentru celelalte instanțe de judecată din țară, iar, de altfel, prin consultarea portalului instanțelor de judecată, se poate observa că în calea de atac a apelului această sentință a fost anulată, reclamantul din dosarul respectiv renunțând la dreptul pretins.
Recurentul a invocat de asemenea faptul că hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, invocând în acest sens dispozițiile art. 304 alin. 11 Cod procedură civilă. Așa cum a remarcat și intimata prin întâmpinarea formulată, această dispoziție legală nu mai este în vigoare, fiind abrogată de OUG nr. 138/2000, totuși criticile vor fi analizate raportat la dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă. Tribunalul apreciază că această statuare a instanței cu privire la momentul exact în care au fost mutați stupii, anterior sau ulterior punerii în funcțiune a antenei, nu poate fi apreciată ca fiind o eroare gravă, întrucât raportat la fundamentarea solicitărilor reclamantului-recurent, acest lucru nu are nici un fel de relevanță. Reclamantul Adron T. I. nu solicită despăgubiri pentru o eventuală scădere a numărului albinelor sau a cantității de produse realizate între momentul punerii în funcțiune a antenei si mutarea stupilor, ci pretențiile sunt bazate pe aspectul că prin funcționarea chiar și la acest moment a antenei, reclamantul nu poate folosi terenul achiziționat în 2004 pentru
amplasarea stupilor.
În ceea ce privește contestația la raportul de expertiză, instanța observă că această contestație a fost pusă în discuția contradictorie a părților la termenul de judecată din_, fiind respinsă contestația prin încheierea de ședință, cu o expunere largă a motivelor de respingere, astfel încât nu se impunea ca instanța să reia în considerentele hotărârii cele statuate prin încheierea de amânare de pronunțare. Tribunalul observă că instanța de fond în mod justificat a constatat că obiecțiunile la expertiză au fost depuse târziu de către reclamantul A. T. I. la termenul din_, primul termen de judecată ulterior comunicării reclamantului a unui exemplar al raportului, fiind cel de la data de_, iar conform dispozițiilor art. 212 Cod procedură civilă, obiecțiunile trebuie să fie formulate la primul termen după depunerea lucrării. Referitor la participarea unui expert asistent desemnat de reclamant, tribunalul observă că reclamantul în fața instanței de fond nu a formulat vreo solicitare concretă în acest sens, nici nu a indicat numele expertului dorit.
Au fost respectate dispozițiile legale incidente, precum și îndrumările instanței de control în ceea ce privește și celelalte mijloace de probă administrate. Având în vedere că martorii aveau cunoștință de aproximativ aceleași aspecte, fiind apicultori, care relatau elemente din propria experiență profesională și observațiile făcute pe parcursul timpului, instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile art. 187 Cod procedură civilă și a redus numărul martorilor propuși de
reclamant de la 5 la 2. O cercetare la fața locului nu era concludentă în cauză, nici măcar în situația transportării de către reclamant a unor stupi pe terenul respectiv, întrucât instanța nu ar fi avut la îndemână modalități pentru efectuarea unor constatări sau măsurători științifice. Chiar în ipoteza în care albinele ar fi demonstrat un comportament agresiv, aidoma incidentului din iulie 2007, descris de recurent, acest comportament putea avea multiple motive.
Raportat la fondul cauzei, tribunalul apreciază că soluția instanței de fond de respingere a pretențiilor, este corectă și are la bază o judicioasă analiză și apreciere a tuturor mijloacelor de probă administrate la cererea reclamantului, a pârâtei, precum și din oficiu.
Stabilindu-se că principiul precauției nu este aplicabil în cauză, instanța de fond a reținut că pentru fundamentarea acțiunii reclamantului rămân dispozițiile art. 998-999 cod civil privind răspunderea civilă delictuală, iar mijloacele de probă administrate au fost analizate în prisma celor patru condiții, care trebuiesc întrunite pentru angajarea în sarcina societății pârâte a acestei răspunderi.
Nu se impune la acest moment reluarea tuturor răspunsurilor primite de la autoritățile solicitate, nici a concluziilor expertizei, tribunalul va răspunde doar punctual la cele invocate de recurent. Astfel, s-a susținut că prin răspunsul furnizat, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară C. Napoca - Departamentul de Apicultură și Sericicultură a recomandat ca antena să fie amplasată într-o altă locație, deoarece emisia de unde electromagnetice poate avea efecte nocive asupra albinelor reclamantului, iar instanța a ignorat această concluzie. Tribunalul observă că instanța de fond nicidecum nu a ignorat adresa nr. 17411/_ (f.198), ci a reținut că această recomandare nu are la bază vreo cercetare științifică efectuată de Universitate privind efectul radiațiilor electromagnetice ale telefoanelor mobile sau ale antenelor de telefonie mobilă asupra albinelor, ci exclusiv cercetările disponibile pe internet, astfel încât nu i s-a putut acorda o eficiență mai mare decât expertizei și măsurătorilor efectuate în cauză.
Expertiza a fost efectuată de expertul Necula I., din cadrul Biroului Local de Expertize Arad (f.114-125), nefiind imperios necesară deplasarea la fața locului, atâta timp cât i s-a pus la dispoziție fișa tehnică a stației de emisie-recepție telefonie mobilă amplasată în satul Șirioara (f.56-
65) și Buletinul de măsurători nr. OJBN/79/_ întocmit de Autoritatea Națională pentru Administrare și reglementare în Comunicații (ANCOM) (f.100-101), instituție care și-a asumat sarcina efectuării măsurătorilor. S-a stabilit că valorile înregistrate sunt cu mult mai mici decât cele maxime admise conform Ordinul MSP nr. 1193/2006. Acest ordin fiind de altfel singurul act normativ care conține repere științifice, fiind adoptat anterior aderării R. iei la Uniunea Europeană, așa cum a subliniat și recurentul, dar tocmai în vederea alinierii legislației naționale la normele comunitare, reprezentând transpunerea Recomandării Consiliului Europei 1999/519/CE din 12 iulie 1999 privind limitarea expunerii publicului general la câmpuri electromagnetice (de la 0 Hz la 300 GHz). Referatul Tehnic de interpretare a buletinului de măsurători de câmpuri electromagnetice efectuate în extravilanul localității Șirioara, referat nr. 2418/_ întocmit de Institutul Național de Sănătate Publică (f. 127-129) a confirmat de asemenea că măsurătorile privind densitatea câmpului electromagnetic sunt și de peste 13.600 ori mai mici decât nivelurile de referință prevăzute de aceste norme. Este real că nivelurile maxime au fost stabilite raportat la populația generală umană, iar albinele evident nu intră în această categorie, dar în ceea ce privește albinele sau alte viețuitoare, nu s-au efectuat cercetări științifice, care să nu fie contestate, privind efectul undelor electromagnetice în funcție de intensitatea și durata de expunere.
Listările de pe internet depuse de reclamant la dosar, precum și declarațiile martorilor Gherman Ștefan și Tătar I. au fost analizate în detaliu de instanța de fond și în mod corect s-a concluzionat că nu s-a dovedit de către reclamantul T. A. I. existența vreunui prejudiciu care
să-i fi fost cauzat prin amplasarea antenei de către societatea pârâtă, probele științifice evidențiate în cele ce preced, contrazicând teza susținută de reclamant.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul în baza art.312 alin.1 teza II din codul de procedură civilă va respinge recursul declarat de reclamantul A. T. I., împotriva sentinței civile nr. 1670/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Beclean, ca neîntemeiat.
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, tribunalul va respinge, ca neîntemeiată, solicitarea intimatei SC T. SA, de obligare a recurentului la plata cu titlul de cheltuieli de
judecată în recurs, la dosarul cauzei nefiind depuse niciun fel de dovezi cu privire la cheltuielile de judecată efectuate în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul A. T. I., cu domiciliul în B., S. V.
L., Nr. 1, sc. B, ap. 17, jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 1670/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Beclean, ca neîntemeiat.
Respinge, ca neîntemeiată, solicitarea intimatei SC T. SA, cu sediul în B., S. I.
, Nr. 319, S. P., C. C. rd, et.1 și 2, sector 6, de obligare a recurentului la plata cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
B. I. S. | S. | I. | B. | R. I. |
GREFIER
M. D.
Red/Dact: BISz/MD
_ / 2 ex
Jud. fond: C. K. L.
| ← Decizia civilă nr. 177/2013. Pretenții | Încheierea civilă nr. 4933/2013. Pretenții → |
|---|
