Decizia civilă nr. 182/2013. Evacuare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
Dosar nr. _
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 182/A/2013
Ședința publică de la 10 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Judecător A. -F. D. Grefier S. -I. Ș.
S-a luat spre examinare pronunțarea asupra apelul promovat de către pârâții
B. M. și B. M. în contra Sentinței civile nr. 19941 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimata reclamantă
B. M., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond a părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 2 aprilie 2013, încheiere care fac parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.19.941/17 Octombrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.30._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta B. M. împotriva pârâților B. M. și B. M., având ca obiect evacuare.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtul
B. M. .
S-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în mun. C. -N., str. Mehedinți nr.65-67, Bloc C7, ap.88, jud. C. și înscris în CF 44814 C., nr.top.23478/S/LXXXVIII compus din 3 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, vestibul, debara, sas, degajament, cu suprafața utilă de 66,62 mp, părți comune indivize aferente în cotă de 0,92/100 a parte.
De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumei de 2.900 lei cu titlu de împrumut nerestituit.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a 3.389,04 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Totodată, au fost obligați pârâții la plata către Statul Român a sumei de 2.884,045 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar cu privire la care s-a acordat ajutor public judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Conform răspunsului dat de Camera Notarilor Publici C., a rezultat că numitul B. V. a decedat la data de_ (necontestată de părți), iar succesiunea după acest defunct nu a fost dezbătută.
Referitor la imobilul în litigiu, s-a reținut că potrivit extrasului de carte funciară depus la dosar, imobilul situat în mun. C. -N., str. Mehedinți nr.65-67, Bloc C7, ap.88, jud. C. și înscris în CF 44814 C., nr.top.23478/S/LXXXVIII compus din 3 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, vestibul, debara, sas, degajament, cu suprafața utilă de 66,62 mp, părți comune indivize aferente în cotă de 0,92/100 a parte are ca proprietar pe reclamanta B. M. ca bun propriu cu titlu de drept construire.
În ce privește acest imobil, s-a reținut de către instanță faptul că la data de_ sub nr.6783, reclamanta și defunctul său soț - numitul B. V. au formulat o cerere de construire locuință, iar contractul de construire efectiv s-a încheiat însă la data de_, dată la care B. V. era decedat.
Potrivit dispozițiilor legale, art. 942 C.civ., contractul este acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânșii un raport juridic. Rezultă deci pentru încheierea unui contract, este necesară întâlnirea voinței părților contracte și acordul lor în vederea nașterii, modificării sau stingerii unui raport juridic.
Cu privire la contractul de construire, instanța a reținut că acordul de voință al părților s-a realizat în data de_ când pe de o parte constructorul - Oficiul Județean pentru construirea și vânzarea locuințelor s-a obligat față de beneficiar - reclamanta B. M. de a-i construi o locuință în mun. C. -N., str. Mehedinți nr.65-67, ap.88, compus din 3 camere și dependințe. Obligația corelativă a beneficiarei a constat potrivit contractului de construire depus la fila 106 din dosar de a achita prețul apartamentului în valoare de 109.649 lei din care suma de
60.349 lei cu titlu de avans și restul de 49.300 lei cu titlu de credit contractat la acea dată de la CEC.
Raportat la cele de mai sus, instanța a reținut că la momentul decesului lui
B. V., acest contract de construire nu era încheiat, prețul fiind achitat în baza unui contract de împrumut nr. 014051/_ (mult după decesul lui B. V. ), toate ratele fiind achitate exclusiv de către reclamantă.
Or, în condițiile în contactul de construire, precum și cel de împrumut au fost semnate și prețul a fost achitat exclusiv de către reclamantă, iar acestea au avut loc la 2 ani după decesul lui B. V., nu s-a putut reține faptul că acest imobil ar intra în masa succesorală după defunct.
În acest sens, s-a mai subliniat faptul că în activul succesoral se cuprind drepturile patrimoniale existente la data deschiderii succesiunii. Or, formularea unei cereri de construire ca cea depusă la fila 47 din dosar, nu poate da naștere nici unui drept de proprietate și nici chiar a unui drept de creanță cu privire la încheierea în viitor a unui contract, astfel că nu există nici un drept cu privire la acest imobil în patrimoniul defunctului B. V. la momentul decesului acestuia.
Față de cele de mai sus, a rezultat că petitul de constatare a componenței masei succesorale după B. V. nu este întemeiat, astfel că s-a impus respingerea cererii reconvenționale formulate de pârâtul B. M. .
Cu referire la evacuare, instanța a reținut faptul că în baza art.480 C.civ., titularul dreptului de proprietate beneficiază de trei atribute - folosință, posesie și dispoziție. Or, în cauză, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în mun. C.
-N., str. Mehedinți nr.65-67, Bloc C7, ap.88, jud. C. și înscris în CF 44814 C., nr.top.23478/S/LXXXVIII compus din 3 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, vestibul, debara, sas, degajament, cu suprafața utilă de 66,62 mp, părți comune indivize aferente în cotă de 0,92/100 a parte aparține exclusiv reclamantei.
Astfel, nu a prezentat relevanță în cauză comportamentul pe care pârâții îl au față de reclamantă, întrucât în virtutea dreptului său de proprietate, dovedit în cauză, reclamanta nu este ținută să mai producă nici o probă în vederea evacuării pârâților.
În ce privește suma de bani în cuantum de 2.900 lei cu privire la care reclamanta a solicitat obligarea pârâților la restituire, instanța a reținut că sunt incidente în cauză dispozițiile art.1191 și 1198 C.civ.
Astfel, art.1191 C.civ. prevede că "dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătura privată. Nu se va primi niciodată o dovada prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o suma sau valoare ce nu depășește 250 lei. Părțile însă pot conveni ca și în cazurile arătate mai sus sa se poată face dovada cu martori, dacă aceasta privește drepturi de care ele pot să dispună.";
Iar art.1198 C.civ. prevede că "Acele reguli ( subliniem că cele referitoare la imposibilitatea dovedirii cu martori ) nu se aplică însă întotdeauna când creditorului nu i-a fost cu putința a-și procura o dovadă scrisă despre obligația ce pretinde, sau a conserva dovada luată, precum: 1. la obligațiile care se nasc din cvasicontracte și din delicte sau cvasidelicte; 2. la depozitul necesar, în caz de incendiu, ruina, tumult sau naufragiu, și la depozitele ce fac călătorii în ospătăria unde trag; despre toate acestea judecătorul va avea în vedere calitatea persoanelor și circumstanțele faptului; 3. la obligațiile contractate în caz de accidente neprevăzute, când nu era cu putința părților de a face înscrisuri; 4. când creditorul a pierdut titlul ce-i servea de dovada scrisă, din o cauză de forța majoră neprevăzută.";
Or în cauză, instanța a apreciat că reclamanta în calitate de creditor a fost în imposibilitate de a-și procura o dovadă scrisă, având în vedere relațiile de rudenie dintre ea și pârâtul B. M., pârâtul fiind fiul reclamantei și de afinitate cu pârâta B. M., pârâta fiind nora reclamantei, motiv pentru care a încuviințat audierea martorilor T. O. și T. M. .
Referitor la declarațiile acestora, instanța a reținut că nici unul dintre cei doi martori nu au fost prezenți la vreun eventual împrumut acordat de reclamantă pârâților, tot ce au declarat fiind cunoscut doar din spusele reclamantei, motiv pentru care a înlăturat aceste declarații.
Faptul că reclamanta a depus la dosar cererile de împrumut făcute de ea la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor C. -N. din care a rezultat că aceasta a solicitat diferite sume de bani cu titlu de împrumut nu constituie o dovadă a faptului că pârâții au luat aceste sume de la reclamantă cu titlu de împrumut.
Pe de altă parte, referitor la cumpărarea autoturismului de către pârâți, s-a reținut de către instanță că aceștia au depus la dosar dovada faptului că o parte din bani le-a fost trimisă de fiica lor din străinătate.
Față de cele mai sus reținute, instanța a apreciat că acțiunea civilă este întemeiată doar în parte, iar cererea reconvențională este neîntemeiată, dispunându-se în consecință.
Astfel, în temeiul art. 480 C.civ., a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în mun. C. -N., str. Mehedinți nr.65-67, Bloc C7, ap.88, jud. C. și înscris în CF 44814 C., nr.top.23478/S/LXXXVIII compus din 3 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, vestibul, debara, sas, degajament, cu suprafața utilă de 66,62 mp, părți comune indivize aferente în cotă de 0,92/100 a parte.
În baza art.1169 C.civ. a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumei de 2.900 lei cu titlu de împrumut nerestituit.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274-276 C.proc.civ. a obligat pârâții la plata către reclamantă a 3.389,04 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În conformitate cu prevederile art.18 din O.U.G. nr.51/2008 "cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.";
Întrucât reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar conform încheierii civile din_, instanța a obligat pârâții la plata către Statul Român a sumei de 2.884,045 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar cu privire la care s-a acordat ajutor public judiciar.
Împotriva Sentinței civile nr.19.941/17 Octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, au declarat apel în termen legal pârâții B. M. și B.
M. (f.5-8), prin care au solicitat admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare a cauzei sau modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei și admiterii cererii reconvenționale.
În motivare au arătat că referitor la evacuarea lor, urmare a administrării probațiunii a reieșit în mod clar faptul că atât la înstrăinarea apartamentului lor, cât și la mutare, au consultat-o pe mama lor, iar toate acestea au fost făcute de comun acord, înțelegând și ea la momentul respectiv faptul că le va fi mult mai bine
dacă vor locui împreună, fiind și ea singură și având o vârstă la care este mai bine să locuiască cu cineva din familie, decât singură sau cu persoane străine, iar referitor la susținerile reclamantei privind relațiile proaste existente între ei, cu certuri, jigniri, presiuni și chiar agresiuni, acestea nu au nici un temei real.
Instanța de fond și-a motivat soluția dată pe acest petit pornind de la prerogativele titularului dreptului - art.480 Cod civil, situație în care proprietarul nu trebuie să dovedească motivul de evacuare.
Prin cererea de construire de locuință nr.6783/12 Iunie 1970 ambii soți și- au exprimat în anul 1970 consimțământul în mod valabil cu privire la cumpărarea unui apartament cu trei camere pentru un preț determinat pentru care au și pus la dispoziție o sumă economisită de amândoi la C.E.C., în cuantum de 55005 lei, act care îndeplinește toate condițiile prevăzute de art.1179 cod civil și într-adevăr, finalizarea contractului de construire s-a realizat după decesul lui Bodor V. .
Mai mult, reclamantă a și recunoscut cu ocazia luării interogatoriului faptul că prețul a fost achitat în mare parte (în cuantum de 55005,10 lei) din economiile făcute împreună cu soțul decedat, economii care au fost posibile și datorită vânzării casei familiale proprii a lui B. V. prin contract de vânzare-cumpărare în cadrul căruia s-a specificat ca și motiv al vânzării procurarea unui apartament în C. -N.
, iar restul din preț a fost achitat ca urmare a împrumutului luat de B. M. în cuantum de 49300 lei.
Astfel, indiferent de data decesului, în timpul vieții domnului B., a încheiat în mod valabil și legal un antecontract care întrunește toate condițiile de valabilitate.
Pe de altă parte, un alt aspect pe care instanța de fond nici măcar nu l-a analizat este cel referitor la solicitarea de restituire a valorii investițiilor pe care le- au făcut în apartament.
Referitor la obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată, solicită a se constată faptul că reclamanta indus în eroare instanța la momentul depunerii cererii de ajutor public judiciar, depunând doar facturi de plată utilități care de fapt erau copiate de la dosarul cauzei, fiind facturile depuse de către ei pentru a dovedi că plata utilităților era în sarcina lor. Reclamanta a avut posibilitățile materiale de a achita onorariul apărătorului ales în cuantum mai mare decât cuantumul taxei de timbru și, prin urmare, consideră că este evident că acordarea ajutorului public judiciar a fost neîntemeiată.
Față de toate aceste considerente, apelanții solicită admiterea prezentului apel și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantei și admiterea cererii reconvenționale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282-298 Cod procedură civilă, art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată intimata B. M. (f.14-16) a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că manifestarea acordului e voință al părților cu privire la contractul de construire s-a realizat la data de 25 Decembrie 1976 când constructorul Oficiul Județean Pentru Construirea și Vânzarea Locuințelor s-a obligat față de beneficiar (B. M. ) de a construi o locuință în C. -N., strada Mehedinți nr.65-67, pentru prețul de 109.649 lei, din care 60.349 lei cu titlu de avans și restul de 49.300 lei cu titlu de credit contractat la acea dată de la C.E.C., dată la care B. V. era decedat.
În consecință, nu se poate considera încheiat contractul între ea și defunctul
B. V., pe de o parte și unitatea vânzătoare, pe de altă parte la data de 12 Iunie 1970, așa cum au solicitat apelantul B. V., simpla cerere formulată la acel moment neavând valoarea unui contract, raportat la dispozițiile art.1295 Cod civil.
Instanța de fond nu a făcut altceva decât să aplice prevederile legale în materie, raportat la înscrisurile existente la dosar, din care reiese faptul că, contractul a fost semnat și prețul a fost achitat exclusiv de către ea, iar acesta au avut loc la doi ani după decesul lui B. V. - decedat în anul 1974, situație în care nu se poate afirma că acest imobil ar intra în masa succesorală după defunct.
Activul succesoral cuprinde numai drepturile patrimoniale existente la data deschiderii succesiunii.
În consecință, soluția instanței privind respingerea cererii reconvenționale formulată de B. V. este una legală, ca urmare a faptului că imobilul ce face obiectul litigiului nu exista în masa succesorală a defunctului B. V. la data deschiderii succesiunii - 1974.
Pe de altă parte, calitatea de proprietar exclusiv al imobilului îi conferă dreptul de a beneficia de toate prerogativele dreptului de proprietate (posesie, folosință și dispoziție), fiind îndreptățită a solicita lăsarea în deplină posesie și folosință a imobilului, cu atât mai mult cu cât din declarațiile martorilor audiați a rezultat existența neînțelegerilor permanente între ea și apelanți, care creează o stare de tensiune ce o afectează raportat la starea sa de sănătate precară și vârsta înaintată și, în acest context, instanța a pronunțat o soluție corectă.
În ceea ce privește critica apelanților, în sensul că instanța nu a analizat solicitarea acestora de restituire a investițiilor făcute în apartamentul în litigiu și existența unui drept de retenție, o apreciază neavenită, iar în ceea ce privește cea de-a treia critică a apelanților ce vizează obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, solicită respingerea acestui motiv ca neîntemeiat, temeiul juridic care a stat la baza obligării apelanților la plata cheltuielilor de judecată fiind dispozițiile art.274 alin.1 Cod procedură civilă coroborat cu art.18 din O.U.G. nr.51/2008.
În consecință, consideră că instanța de fond a pronunțat o soluție corectă, bazându-se pe probele administrate în cauză (înscrisuri, probe testimoniale) și prevederile legale enunțate, nefiind incident în speță nici una dintre soluțiile de admitere a apelului cum sunt descrise la art.296 și art.297 Cod procedură civilă, motiv pentru care intimata solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește prima critică adusă sentinței apelate, în sensul că în mod greșit prima instanță a reținut că bunul imobil situat în mun. C. -N., str. Mehedinți nr.65-67, Bloc C7, ap.88, jud. C. și înscris în CF 44814 C., nr.top.23478/S/LXXXVIII compus din 3 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, vestibul, debara, sas, degajament, cu suprafața utilă de 66,62 mp, părți comune indivize aferente în cotă de 0,92/100 a parte nu poate intra în masa succesorală a defunctului B. V., apelanții apreciind caracterul de bun comun al acestui imobil, codevălmași fiind intimata și defunctul ei soț B. V., nu poate fi reținută ca fiind fondată pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:
T. ul constată că în mod pertinent, de altfel necontestat de către apelanți, prima instanță a reținut starea de fapt existentă în speță în ceea ce privește imobilul susmenționat:
Astfel potrivit extrasului de carte funciară depus la dosar, imobilul situat în mun. C. -N., str. Mehedinți nr.65-67, Bloc C7, ap.88, jud. C. și înscris în CF 44814 C., nr.top.23478/S/LXXXVIII compus din 3 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, vestibul, debara, sas, degajament, cu suprafața utilă de 66,62 mp, părți comune indivize aferente în cotă de 0,92/100 a parte are ca proprietar pe reclamanta B. M. ca bun propriu cu titlu de drept construire.
De asemenea la data de_ sub nr.6783, reclamanta și defunctul său soț, numitul B. V. au formulat o cerere de construire locuință (fila 47 din dosarul de fond) iar contractul de construire efectiv s-a încheiat la data de_, dată la care B. V. era decedat (fila 106 din dosarul de fond).
În literatura de specialitate s-a statuat că în cazul construirii de locuințe proprietate personală cu sprijinul statului, așa cum este cazul în prezenta speță, dreptul de proprietate asupra locuinței se dobândește nu pe data încheierii contractului de construire, ci pe data predării-preluării locuinței.
În aceste condiții, tribunalul apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că în ceea ce privește contractul de construire, acordul de voință al părților
s-a realizat în data de_ când pe de o parte constructorul - Oficiul Județean pentru construirea și vânzarea locuințelor s-a obligat față de beneficiar - reclamanta B. M. de a-i construi o locuință în mun. C. -N., str. Mehedinți nr.65-67, ap.88, compus din 3 camere și dependințe.
În ipoteza existentă, în care căsătoria dintre intimata B. M. și B. V. a încetat ca o consecință firească a decesului acestuia din urmă la data de 05 martie 1974, tribunalul statuează că imobilul apartament în litigiu a intrat doar în patrimoniul intimatei, având calitatea de bun propriu al acesteia, întrucât, așa cum am evocat anterior dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu s-a născut cel mai devreme la data predării-primirii locuinței, dată în mod evident ulterioară survenirii decesului numitului B. V. .
A doua critică adusă sentinței apelate, în sensul că instanța de fond nici măcar nu a analizat aspectul referitor la solicitarea de restituire a valorii investițiilor pe care apelanții le-au făcut în apartament, în sensul constatării unui drept de retenție în favoarea acestora nu poate fi primită ca fiind pertinentă întrucât, verificându-se cererea reconvențională existentă la filele 96, 97, tribunalul constată că nu s-a solicitat de către apelanți instituirea unui drept de retenție asupra imobilului în litigiu, astfel că judecătorul fondului în mod pertinent și riguros a făcut aplicarea dispozițiilor art.129 alin 6 C pr civ.
Așa cum s-a reținut și în practica judiciară cererea de chemare în judecată, în speță cererea reconvențională, determină cadrul procesual în care se va desfășura judecata, inclusiv din punctul de vedere al obiectului acțiunii, instanța neavând posibilitatea de a lărgi cadrul procesual prin modificarea obiectului cererii.
Pe de altă parte, în condițiile în care apelanții au apreciat că prima instanță nu a analizat aspectul referitor la solicitarea de restituire a valorii investițiilor aduse apartamentului în litigiu, tribunalul conchide că devin incidente dispozițiile art.281²ª C pr civ potrivit cărora îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art.281-281² C pr civ.
În fine, ultima critică formulată de către apelanți, prin care solicită a se constată faptul că reclamanta a indus în eroare instanța la momentul depunerii cererii de ajutor public judiciar, depunând doar facturi de plată utilități care de fapt erau copiate de la dosarul cauzei, fiind facturile depuse de către ei pentru a dovedi că plata utilităților era în sarcina lor, considerând astfel că acordarea ajutorului public în favoarea reclamantei a fost neîntemeiat, nu poate fi reținută ca fiind pertinentă întrucât potrivit art.17 alin 1 din OUG nr.51/2008 orice persoană interesată va putea sesiza oricând instanța care a încuviințat ajutorul public judiciar, prezentând dovezi cu privire la situația reală a celui căruia i s-a încuviințat cererea; ajutorul public judiciar nu se suspendă în cursul noilor cercetări.
Din economia textului legal anterior menționat tribunalul conchide că această sesizare se adresează Judecătoriei C. -N., fiind instanța care a încuviințat cererea de ajutor public judiciar al reclamantei, fiind singura competentă să contate, în temeiul art.17 alin 2 din OUG nr.51/2008 că cererea de ajutor public judiciar a fost făcută cu rea-credință, prin ascunderea adevărului.
Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.296 C pr civ va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții B. M. și B. M. împotriva sentinței civile nr. 19941/2012 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în totul.
Cererea de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată în apel în favoarea intimatei B. M. urmează a fi respinsă ca neîntemeiată întrucât nu s-a făcut dovada cheltuielilor suportate de către intimată în faza procesuală a apelului.
În conformitate cu dispozițiile art.19 alin 1 din OUG nr.51/2008 cheltuielile procesuale avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții B. M. și B. M. împotriva sentinței civile nr. 19941/2012 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în totul.
Respinge cererea de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată în apel în favoarea intimatei B. M. .
Cheltuielile procesuale avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2013.
Președinte,
O. -C. T.
Judecător,
A. -F. D.
Grefier,
S. -I. Ș.
Red. A.P-B./10 Aprilie 2013
Red. A D/tehn APB./5 exemplare/25 aprilie 2013 Judecător fond: R. E. G. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 525/2013. Evacuare | Decizia civilă nr. 950/2013. Evacuare → |
|---|
