Decizia civilă nr. 183/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 183/R
Ședința publică din 28 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. T.
J. ecător D. W.
J. ecător A. S. T.
G. ier A. S.
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâta C. L., cu dom. procesual ales la cabinet avocat T. A. M., din B. M., str. Gh.
B. nr. 7/1, jud. M. și reclamantul D. M., dom. ales în B. M., bd. T. nr. 4/13, împotriva sentinței civile nr. 11218 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, când a pronunțat prezenta hotărâre.
T.
Asupra cauzei de față,
Prin sentința civilă nr. 11218 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ s-a admis în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul D. M., în contradictoriu cu pârâta C.
L. și s-a stabilit în favoarea reclamantului dreptul de a avea legături personale cu minorele D. Abigail M., născută la data de_ și D. Lorena P., născută la data de_, după următorul program de vizitare: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 16,00 până duminică la ora 16,00; două săptămâni în vacanța de iarnă, în această perioadă stabilită ca și program de vizitare urmând a fi cuprinse și sărbătorile de iarnă respectiv C. ul și Revelionul, o dată la doi ani; o lună în vacanța de vară, în toate cazurile cu posibilitatea de a lua minorele la domiciliul reclamantului și cu obligația acestuia de a asigura înapoierea acestora la sfârșitul programului de vizitare; hotărârea producându-și efectele până la soluționarea în mod irevocabil a dosarului nr._ al Judecătoriei B. M., având ca obiect reîncredințarea minorelor și stabilirea unui program de vizitare al acestora.
S-a respins cererea formulată de pârâtă cu privire la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 10145/_ pronunțată de Judecătoria Baia
Mare în dosarul nr. nr._, având ca obiect divorț, a fost desfăcută căsătoria dintre părțile din prezentul dosar, iar minorele D. Abigail M., născută la data de_ și D. Lorena P., născută la data de_, rezultate din căsătoria părților au fost încredințate spre creștere și educare pârâtei.
Analizând condițiile impuse de textul art. 581 Cod procedură civilă, conform cărora "instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";, instanța a constatat că toate condițiile impuse de lege apar ca fiind îndeplinite, respectiv: urgența, condiție care apare ca fiind îndeplinită prin raportare la obiectul cauzei, care este stabilire program vizitare minor și care în mod implicit presupune de fapt un mod de garantare a dreptului oricăruia dintre părinți de a avea și de a conserva legături cât se poate de personale cu copilul lor și care legături presupun, de asemenea stabilirea unui interval rezonabil de timp ca durată a efectelor pe care programul de vizitare în sine le realizează astfel încât pentru a putea fi respectate dispozițiile art. 401 cod civil care dispune că părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, instanța a considerat că părintele care urmează a se bucura de un program de vizitare stabilit în acest sens are dreptul de a beneficia de intervale de timp suficient de lungi pentru ca legăturile personale despre care vorbește textul legal să poate fi efectiv stabilite; condiție care se reflectă ca fiind realizată inclusiv prin raportare la natura măsurii care urmează a fi dispusă pe calea prezentei ordonanțe și care privește consolidarea și conservarea unor legături de ordin personal și afectiv între părinți și copiii lor; cu privire la condiția vremelniciei, instanța, reținând, de asemenea, că și aceasta este îndeplinită, prin raportare la faptul că efectele prezentei hotărâri urmează a se produce numai până la soluționarea în mod irevocabil a acțiunii civile formulate în cadrul dosarului nr._, având ca obiect reîncredințarea minorelor și stabilirea unui program de vizitare al acestora aflat pe rolul Judecătoriei B. M.
, din îndeplinirea acestei condiții decurgând și îndeplinirea celei de-a treia condiții, respectiv neprejudecarea fondului, soluția pronunțată în prezenta cauză având strict un caracter provizoriu, instanța rezumându-se la a aprecia aparența dreptului.
Instanța a apreciat că, atâta timp cât, minorele locuiesc cu mama lor, tatăl păstrează dreptul de a avea legături personale cu fiicele sale, programul de vizitare stabilit prin sentință de către instanță, prin raportare la condițiile pe care bunul simț le impune, privit prin prisma desfășurării în timp, este unul absolut rezonabil, o restrângere a acestuia echivalând de fapt cu îngrădirea dreptului fundamental al oricărui părinte de a întreține legături personale cu copiii săi, respectiv de a petrece timp cu acesta, iar interesul superior al minorelor reclamă, chiar provizoriu, asigurarea continuității în viața de familie
a raporturilor firești între oricare dintre cei doi părinți și copiii lor, în limita posibilităților impuse de condițiile date.
În concluzie, pentru toate aceste considerente, instanța a admis în parte cererea de ordonanță președințială și a stabilit vremelnic programul de vizitare, conform dispozitivului.
Prin raportare la dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, instanța apreciind că nu se poate reține în sarcina reclamantului o culpă procesuală, cererea de ordonanță președințială fiind admisă în parte, a respins cererea formulată de pârâtă cu privire la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți.
Recurenta C. L. a solicitat modificarea în tot a sentinței civile și pe cale de consecință respingerea ca neîntemeiată a cererii de ordonanță președințială formulată de intimatul-reclamant D. M. și obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu avocațial.
În motivare recurenta a arătat că instanța de fond în mod nelegal și netemeinic a admis, în parte, cererea de ordonanță președințială formulată de către intimatul-reclamant deși, în cauză, nu a fost dovedită niciuna din cerințele esențiale prevăzute de art. 581 din Codul de procedură civilă, respectiv urgența cererii.
Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că, de la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 10145/_ pronunțată de J. ecătoria B. M. secția civilă în dosarul nr._, având ca obiect divorț, adică de 3 ani de zile, intimatul nu a formulat nicio cerere de stabilire a programului de vizitare, deși prin aceeași hotărâre minorele au fost încredințate spre creștere și educare recurentei-pârâte, fără să se fi stabilit vreun program de vizitare în favoarea intimatului, astfel încât se poate conchide că intimatului i s-a permis să-și viziteze fetele și chiar să le preia, permițându-i-se să aibă legături personale cu fiicele sale.
De altfel, de la despărțirea în drept a părților, legăturile dintre cele două fiice și tată au fost sporadice, intimatul-reclamant manifestând un real și total dezinteres față de soartă celor două minore, de creșterea și educarea lor, refuzând chiar și să le plătească pensie de întreținere în cuantum lunar stabilit pe cale judecătorească.
Deși prin cererea de ordonanță președințială intimatul-reclamant a susținut că în ultimul an de zile nu i s-a permis să aibă legături personale cu minorele, iar începând cu luna iulie 2012 nu le-a mai putut contacta telefonic pe cele două minore, în mod nelegal și netemeinic, instanța de fond a adoptat soluția recurată, ignorând faptul că, în cazul dat nu este îndeplinită condiția urgenței cererii formulate.
Recurenta-pârâtă nu a "dispărut împreună cu minorele";, astfel cum a afirmat intimatul-reclamant, fiind o pură invenție de-a acestuia. Motivul real pentru care recurenta-pârâtă, împreună cu fiicele sale minore nu mai locuiesc în apartamentul proprietatea intimatului, se datorează faptului că, în luna iulie 2012, intimatul a schimbat yala imobilului, alungându-le din spațiul pus voluntar la dispoziția minorelor și a fostei soții, nepermițându-le accesul în
apartament, nici măcar pentru a-și lua bunurile de uz personal. După acest incident minorele nu au mai fost căutate de către intimat.
Recurentul D. M. a solicitat, prin recursul formulat, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii de ordonanță președințială astfel cum a fost formulată, respectiv stabilirea programului de vizitare a minorelor după cum urmează: 48 de ore/săptămână cu permisiunea de a lua minorele la domiciliul reclamantului, de ziua de naștere a minorelor, două săptămâni în vacanța de iarnă, în care să se includă sărbătorile C. ului și Revelionului, o lună de zile în vacanța de vară, în perioada 01.07-31.08, cu permisiunea de a lua minorele la domiciliul reclamantului, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii având ca obiect reîncredințarea celor două minore, înregistrată pe rolul Judecătoriei B. M. sub nr._ .
În motivarea recursului recurentul a arătat că practica în materie este în sensul promovării și admisibilității ordonanțelor președințiale în legătură cu stabilirea unui program de vizitare până la soluționarea acțiunii având ca obiect încredințarea/reîncredințarea minorilor, justificat de faptul că negarea dreptului părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul de a avea legături personale cu acesta, în aceeași perioadă de timp, ar constitui o gravă încălcarea a drepturilor acestui părinte, dar și a principiului interesului superior al copilului, care trebuie să mențină relații personale și contacte directe cu ambii părinți.
Așa cum a arătat în cele ce preced, față de situația avută în vedere de către instanța de judecată la momentul pronunțării sentinței nr. 10145/_, se impune admiterea prezentei cereri de ordonanță președințială.
Astfel, în speță, condiția urgenței este pe deplin îndeplinită, cu atât mai mult cu cât legăturile personale ale minorelor cu reclamantul au fost întrerupte, astfel încât, să nu aibă cunoștință de conduita minorelor și să nu poate influența benefic creșterea și educarea acestora. În acest sens, fără a-l înștiința intimata a părăsit apartamentul proprietatea reclamantului, pus la dispoziția sa și a minorelor, iar, în prezent, prevalându-se de inexistența unei hotărâri judecătorești în aceste sens, nu îi permite să aibă legături personale cu cele două minore.
Mai mult, schimbările comportamentale și rezultate școlare deosebit de proaste înregistrate în ultima perioadă dovedesc necesitatea luării unor măsuri de urgență în legătură cu dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorele și de a influența în mod pozitiv evoluția acestora.
Concret, interesul superior al minorelor justifică promovarea prezentei cereri de ordonanță președințială și justifică urgența cu care ar trebui stabilit un program de vizitare de natură să permită reclamantului dezvoltarea unor legături personale cu minorele D. Abigail M. și DP Lorena.
Analizând sentința atacată, în considerarea motivelor de recurs și ale art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
În privința recursului declarat de reclamantul D. M. tribunalul reține că, acesta nu a fost timbrat, reprezentanta recurentului învederând instanței că recurentul nu înțelege să mai susțină recursul declarat.
În temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, recursul declarat de recurentul D. M. va fi anulat ca netimbrat conform dispozitivului.
În privința recursului declarat de recurenta C. L., tribunalul reține următoarele:
În mod corect prima instanță a concluzionat că pe calea ordonanței președințiale se poate stabili un program de vizitare a minorelor de către tatăl lor, vremelnic până la soluționarea dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei B. M., dosar în care cererea de stabilire a programului de vizitare este formulată în condițiile dreptului comun.
Condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale sunt îndeplinite fiind corect reținute de prima instanță.
Astfel, urgența este justificată de schimbarea împrejurărilor de fapt care au existat anterior promovării cererii de ordonanță. Astfel, dacă de la despărțirea părților minorele au locuit cu mama lor în apartamentul pus la dispoziție de reclamantul D. M., plecarea acestora din respectiva locuință și întreruperea legăturilor cu tatăl constituie o schimbare a împrejurărilor de fapt ce poate aduce un prejudiciu dreptului reclamantului la a-și exercita autoritatea părintească și poate de asemenea prejudicia interesul superior al minorelor care au nevoie de legătura cu ambii părinți.
Cu privire la îndeplinirea condiției neprejudecării fondului, în mod corect, prima instanță a reținut îndeplinirea acestei condiții.
Această condiție de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială presupune obligarea judecătorului de a realiza un examen sumar al cauzei, pentru a putea stabili de partea cui este aparența dreptului, în vederea pronunțării unei soluții juste.
Or, față de dispozițiile legale incidente în cauză, în mod corect, s-a reținut îndeplinirea acestei condiții ca urmare a faptului că soluția instanței de fond are "stric un caracter provizoriu, instanța rezumându-se la a aprecia aparența dreptului";.
În speță, raportat la situația de fapt existentă, la inexistența unui program de vizitare stabilit în favoarea reclamantului, precum și la interesul superior al minorului ca și principiu ce trebuie avut în vedere la soluționarea cauzei, aparența dreptului este în mod evident în favoarea reclamantului.
Astfel, simpla cercetare a celor expuse anterior, este de natură să creeze o aparență a dreptului în favoarea reclamantului D. M., în sensul respingerii recursului formulat de numita C. L. .
Cu privire la îndeplinirea condiției vremelniciei, în mod corect prima instanță a reținut îndeplinirea acestei condiții.
Vremelnicia, cea de-a treia condiție de admisibilitate a prezentei cereri este îndeplinită în cauză, întrucât cererea are ca obiect stabilirea unui program de vizitare până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B. M., având ca obiect, pe de o parte, reîncredințarea minorelor D. Abigail M. și D. Lorena P., iar, pe de altă parte, stabilirea unui program de vizitare.
Având în vedere considerentele mai sus expuse și reținând că sentința atacată nu este afectată de niciun motiv de nelegalitate prevăzut de lege, recursul declarat de recurenta C. L. va fi respins conform, dispozitivului.
În privința cheltuielilor de judecată, solicitate de intimatul D. M., respectiv onorariul avocațial achitat în recurs, tribunalul va face aplicarea
prevederilor art. 276 Cod procedură civilă, raportat la împrejurarea că onorariul total achitat de D. M. a vizat și propriul recurs declarat prin avocat, recurs ce urmează a fi anulat ca netimbrat.
În considerarea și a dispozițiilor art. 276 alin. 3 Cod procedură civilă, recurenta Cărciun L. va fi obligată la plata către intimatul D. M. a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, respectiv parte din onorariul avocațial achitat conform chitanței seria C nr. 4 din_ 2 (fila 28 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul D. M. domiciliat în Bai M., Bul. T. nr. 4 scara A ap. 13, împotriva Sentinței civile nr. 11218/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Respinge recursul declarat de recurenta C. L. cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat T. A. din B. M., str. G. B. nr. 7/1 jud. M., împotriva Sentinței civile nr. 11218/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Obligă recurenta C. L. la plata către intimatul D. M. a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
Ț. D. W. | D. | S. | T. A. | SA |
Red.WD/_
Tred. A.S._ - 2 ex
J. ecător: P. C. C.
| ← Decizia civilă nr. 25/2013. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 78/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
