Decizia civilă nr. 78/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 78/A/2013
Ședința publică din 13 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de către reclamanta AL J. W. împotriva ordonanței președințiale nr. 368 din 8 august 2013 a Tribunalului C. în dosarul nr._, privind și pe intimații R. H. AL
S. A ȘI S. N. (identic cu N. ABDULAH IUSEF S. ), având ca obiect ordonanță președințială.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 12 septembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 13 septembrie 2013.
C U R T E A
Cererea de ordonanță președințială
Reclamanta AL J. W. a formulat cerere de ordonanța președințiala împotriva paraților R. H. AL S. A și S. N. (identic cu N. ABDULAH IUSEF S. ), solicitând să se dispună de urgență atribuirea provizorie către reclamantă a folosinței apartamentului nr. 51 situat in C. -
N., str. G. D., nr. 41, se. 5, înscris in CF 2. -C1-U2, până la soluționarea irevocabilă a litigiului privind fondul având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare a acestui apartament pentru cauza ilicită, aflat pe rolul Judecătoriei C. -N. sub nr._ .
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta învederează că a divorțat recent de pârâtul S. N., la data de_ printr-o hotărâre de divorț pronunțata de curte judecătorul Tribunalului religios din Al- Zarkaa, Iordania.
În timpul căsătoriei, au dobândit cu titlu de bun comun apartamentul din str. G. D., unde au locuit de ia data cumpărării lui, din mai 2006 si unde locuiesc si in prezent reclamanta si cei trei copii si de asemenea si paratul de rând 2.
După ce au intervenit neînțelegerile dintre părți cat si pe parcursul procedurilor de divorț din Iordania, care au început din 22 august 2012, fostul meu soț, a luat hotărârea de a face anumite operațiuni juridice pentru a scoate imobilul bun comun din patrimoniul nostru, cu scopul de a o exclude de la partajarea bunurilor comune in urma divorțului.
Profitând de o procură speciala de vânzare, autentificată sub nr. 909 din data de_ de Biroul Notarilor P. i Asociați Pădurean Ana V. si
A. Buiga, pe care i-a dat-o in anul 2007, bazându-se pe relația de încredere reciprocă care este firesc să existe intre soți, fostul soț a înstrăinat in perioada divorțului, respectiv in 31 august 2012, apartamentul care
reprezenta locuința familiei, din str. G. D., prin contractul de vânzare- cumpărare a cărui anulare a solicitat-o printr-o acțiune separată.
Motivul pentru care i-a dat această procura soțului în anul 2007 a fost acela că el i-a solicitat, motivând că ar avea probleme cu firma și pentru a evita executarea apartamentului de către creditori, dacă va fi cazul.
La momentul când i-a dat procura in 2007, fostul soț i-a spus că ar fi valabilă numai 1 an, iar reclamanta, necunoscând legile si având încredere în el nu s-a gândit să o revoce, a aflat abia ulterior de la avocat că ar fi trebuit să o revoce, dar era prea târziu.
Acest contract de vânzare-cumpărare este, de fapt, unul fictiv, prin care soțul său a transcris apartamentul pe pârâtul R. H., care este cel mai bun prieten al său de mai bine de 20 de ani și asociat cu fostul soț in societatea comerciala SC MY HEALTH cu sediul in T. M., doar cu scopul de a-l scoate din masa bunurilor comune, în realitate neavând loc o vânzare propriu-zisă.
De asemenea, nu s-a pus problema niciodată ca fostul soț să-i dea măcar o parte din așa-zisul "preț" încasat în urma încheierii contractului de vânzare cumpărare.
Arată că are nevoie de aceasta locuință, deoarece, potrivit religiei nu a avut permisiunea soțului să urmeze o facultate sau să lucreze, trebuind să stea doar acasă cu copii si cu munca in gospodărie.
Condiția de admisibilitate a prezentei ordonanțe prevăzută de art. 996 alin 1, respectiv existența unei pagubei iminente care nu s-ar putea repara, este respectată în cazul de față, având în vedere că pârâtul de rând 1, în calitate de proprietar tabular, ar putea veni în orice moment să o dea afara din apartament, situație in care ea, împreună cu cei 3 copii, nu ar avea unde să locuiască.
Având in vedere tradiția si obiceiurile islamice, principala atribuție a reclamantei a fost creșterea celor 3 copii minori si îngrijirea gospodăriei, fostul soț fiind cel care muncea si asigura veniturile pentru întreaga familie.
In această situație, este în imposibilitate de a plăti o chirie pentru un apartament unde să stea împreună cu copiii.
Paguba iminentă constă și din faptul ca minorii, care sunt destul de mici, ar putea să rămână fără locuință, să fie scoși din mediul lor unde s-au obișnuit și asta ar avea repercusiuni asupra dezvoltării lor fizice si psihice.
Soluția primei instanțe
Prin ordonanța președințială nr. 368 din 8 august 2013, Tribunalul C. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei de interes, respingând și cererea de ordonanță președințială formulata de reclamanta AL J. W. împotriva paraților R. H. AL S. A și S.
N. (identic cu N. ABDULAH IUSEF S. ).
Considerente
Admisibilitatea cererii de ordonanță președințială este condiționată, potrivit art. 996 NCPC, de întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: aparența de drept, urgența și vremelnicia măsurii solicitate, precum și cerința neprejudecării fondului litigiului prin măsura solicitată.
Dacă vreuna din aceste condiții nu este îndeplinită, cererea de ordonanță președințială nu poate fi admisă.
Prima condiție de admisibilitate, respectiv aparența, instanța a reținut-o ca fiind îndeplinită, având in vedere faptul că reclamanta a avut calitatea de proprietar al imobilului obiect al contractului de vânzare cumpărare a cărui anulare se solicită prin acțiunea de fond, contract care a fost încheiat doar de către paratul de rândul 2, S. N., în baza unei procuri din anul 2007, în perioada care coincide cu cea in care părțile erau
in relații conflictuale, generate de introducerea acțiunii de divorț luna iulie- august 2012- conform declarațiilor martorilor audiați în cauză.
În ceea ce privește condiția urgenței, conform dispozițiilor art. 996 C. pr. civ., următoarele situații generale sunt caracterizate prin urgenta: păstrarea unui drept care s-ar prejudicia prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor la executarea silită. Instanța a apreciat că situația de fapt prezentată se încadrează în a doua situație mai sus expusă, și anume, reclamanta a susținut că urmărește prevenirea unei pagube iminente provocată de faptul că pârâtul de rândul 1 ar putea veni in orice moment să le solicite sa părăsească imobilul. Existenta urgenței se apreciază în funcție de împrejurările concrete ale cauzei, obiective și subiective, inclusiv perioada de timp scursă de la apariția urgenței și până la formularea cererii și dacă, în funcție de comportamentul părților, ea se menține în intervalul arătat. Instanța, analizând probele de la dosar, a apreciat că nu este îndeplinită condiția urgentei, având în vedere că reclamanta din acțiunea formulată precum și din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă fără dubiu că, în prezent, aceasta locuiește in imobilul situat in C. -N., str. Gh. D., nr. 41, iar pârâtul de rândul 1 nu i-a solicitat să părăsească acest imobil, astfel încât nu se poate vorbi de existența unei pagube iminente, respectiv a unui prejudiciu pe care l-ar putea suferi, în condițiile în care accesul la imobilul nu îi este îngrădit.
Sub aspectul vremelniciei, instanța a reținut că, pe această cale, nu se pot lua măsuri definitive, care să rezolve fondul litigiului dintre părți, măsurile având o durată limitată în timp, până la rezolvarea în fond a litigiului, fiind, însă, posibil ca partea împotriva căreia s-a luat măsura să nu sesizeze instanța de fond și, deci, în fapt, măsura să rămână definitivă, reclamanta solicitând ca măsura să fie dispusă pe cale de ordonanță președințială până la soluționarea irevocabilă a dosarelor nr._ al Tribunalului C. . Din copia cererii de chemare în judecată anexate, rezultă că se solicită anularea contractului de vânzare cumpărare a imobilului din litigiu si radierea înscrierilor din cartea funciară, fiind posibil ca o eventuală soluție ce se va da ordonanței președințiale să tindă a avea caracter permanent și nicidecum unul provizoriu.
De asemenea, instanța a reținut că prin ordonanța președințială nu
trebuie să se prejudece fondul litigiului dintre părți. În aceste condiții, date fiind probele ce trebuiesc administrate pentru dovedirea cauzei ilicite, instanța nu poate, printr-un examen sumar al probelor administrate în cazul cererii de ordonanță președințială, să observe de partea cui este aparența dreptului.
Apelul
Împotriva ordonanței președințiale, a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii cererii de atribuire provizorie a locuinței.
În motivarea apelului ei, reclamanta învederează că măsura solicitată de reclamantă are un caracter preventiv, în scopul păstrării unui drept, a dreptului de folosință asupra apartamentului, întrucât, conform contractului de vânzare cumpărare, are obligația de a elibera acest apartament la 31 august 2013, măsura evacuării, deși nesolicitată până în prezent de pârâtul cumpărător, putând fi pusă în executare în temeiul contractului, care constituie titlu executoriu. Este vorba, așadar, de prevenirea unei pagube, constând în scoaterea reclamantei împreună cu copiii din căminul lor, măsură ce nu s-ar putea repara pe calea reintegrării în locuință, raportat la efectul pe care o evacuare l-ar putea avea asupra copiilor, cu atât mai mult
cu cât fetița are doar 5 ani. În concepția instanței, reclamanta ar trebui să aștepte evacuarea și apoi să formuleze cerere de ordonanță președințială pentru reintegrare în locuință.
Starea de fapt invocată prin cererea de chemare în judecată a fost dovedită.
Întâmpinările din apel
Ambii pârâți intimați au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Pârâtul cumpărător R. H. Al S. A a arătat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, respectiv urgența, pentru că reclamanta locuiește în imobil și acest pârât, deși proprietar, nu a solicitat evacuarea ei nici după împlinirea termenului de predare a imobilului, locuind, așadar, în apartament cu permisiunea pârâtului. Ceea ce solicită ea în prezent este dublarea titlului cu care ocupă imobilul. Tocmai de aceea, toate afirmațiile ei în legătură cu existența unei pagube iminente, inclusiv raportat la situația copiilor, sunt irelevante.
Contractul încheiat cu celălalt pârât nu este unul fictiv, acesta prezentând o procură semnată de reclamantă, nerevocată de aceasta, neputând fi reținute afirmațiile ei în sensul că nu știa ce semnează. În calitate de proprietar, acest pârât este îndreptățit să exercite atributele acestui drept, excepțiile și limitările putând fi stabilite doar prin lege.
În plus, o admitere a acțiunii de fond ar duce la repunerea părților în situația anterioară, situație ce vizează și celălalt pârât, alături de care apelanta ar trebui să exercite atributele proprietății, ea nefiind îndreptățită să facă aceasta în mod exclusiv.
Faptul că nu i s-a dat vreo parte din preț este o chestiune ce trebuie reglementată între foștii soți și care nu-l privește pe pârâtul cumpărător.
Pârâtul vânzător S. N. a arătat că familia lor nu a fost notificată de pârâtul cumpărător să părăsească imobilul, or, potrivit art. 1037 NCPC trebuie să facă acest lucru dacă dorește predarea imobilului de către chiriași și să le acorde un termen de 30 de zile în acest scop. Nu există vreo pagubă
iminentă, pentru că reclamanta și cei 3 copii locuiesc în prezent în apartament, pârâtul vânzător fiind cel căruia nu i se permite accesul de către reclamantă, sens în care a și formulat cerere de ordonanță președințială.
Aparența de drept lipsește cu desăvârșire, deși a fost reținută de prima instanță, întrucât declarația martorului P. I., se referă la faptul că acesta a aflat de la reclamantă că pârâtul R. Hassan îi lasă să locuiască în imobil întrucât prețul a fost stabilit în considerarea chiriei pe 1 an de zile pentru lăsarea în spațiu și nicidecum nu dovedește caracterul fictiv al contractului de vânzare cumpărare. Motivul referitor la acordarea procurii speciale nu este unul credibil, întrucât, în decembrie 2012, reclamanta a acordat procură pentru un alt imobil. Nu pot fi reținute nici afirmațiile referitoare la
ignoranța reclamantei datorată religiei, tradiției și obiceiurilor islamice, câtă vreme aceasta a terminat liceul și și-a dat bacalaureatul în România. În plus, deși susține că nu i se permitea să muncească și era obligată să stea acasă, avea angajat personal care se ocupa de curățenie, copii și masaj.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la
d ispoz iț iile ar t. 4 79 al in. (1) NCPC, cur te a aprec iaz ă c ă aces ta es te f ondat, d in
cons ideren tele ce ur me az ă a f i expuse .
Starea de fapt
Starea de fapt necontestată de părți, este aceea că reclamanta și pârâtul 2 au fost căsătoriți, imobilul în litigiu, proprietatea lor comună, constituind locuința familiei. În perioada cât a durat procesul de divorț între
părți, în Iordania, pârâtul, în temeiul unei procuri date de reclamantă acestuia în urmă cu 5 ani, adică în 2007 (f. 12 dosar tribunal), a înstrăinat imobilului prietenului său cel mai bun, asociat și în afaceri, pârâtul de rândul 1, R. H. Al SA
Nici unul dintre pârâți nu a afirmat prin întâmpinările depuse la dosar că ar fi discutat cu reclamanta despre vânzarea apartamentului la momentul când a fost încheiat contractul autentic. Prețul din contract, de 51.000 Euro, figurează ca fiind achitat anterior încheierii acestuia, dovada acestuia nefiind făcută prin vreun înscris anterior încheierii contractului, cum ar un ordin de plată, un extras de cont etc., ci doar prin recunoașterea vânzătorului din cuprinsul contractului autentic de vânzare cumpărare (f.9 dosar tribunal).
Reclamanta a exercitat o acțiune prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare pentru cauză ilicită, acesta având ca unic scop excluderea bunului din masa celor de împărțit în urma divorțului, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată sub nr._ la Tribunalul Cluj (f. 2027 dosar tribunal). Până la soluționarea definitivă a acestei cauze, reclamanta a solicitat atribuirea provizorie a folosinței locuinței pe calea ordonanței președințiale.
În prezent, reclamanta este cea care locuiește în imobil împreună cu cei 3 copii, pârâtul cumpărător nesolicitând până la data soluționării apelului evacuarea.
Dezlegarea în drept
Temeiul acestei folosințe îl constituie, în optica unuia dintre pârâți, un contract de locațiune prelungit prin lăsarea vânzătoarei în apartament și după scadența obligației de predare a imobilului. În realitate, fie obligația de predare era scadentă de la data încheierii contractului și s-a încheiat un contract de închiriere pe durată determinată, prelungit prin tacită relocațiune, fie scadența obligației de predare a fost stabilită la 1 an de la data încheierii contractului, iar prețul înscris în contract a avut în vedere
lăsarea în folosință a cumpărătorilor o perioadă relativ îndelungată, de 1 an. În cuprinsul contractului, la pag. 2, se arată că "părțile contractante, de comun acord, am convenit ca intrarea în posesia de drept a imobilului să se facă începând de azi data autentificării prezentului contract și în posesia de fapt până cel mai târziu la data de_ iar imobilul se va preda cu toate taxele aferente achitate la zi și cu toate utilitățile funcționale. În caz contrar prezentul act constituie titlu executoriu pentru evacuarea silită a vânzătorilor"; (s.n.). Interpretarea voinței părților nu poate fi decât aceea că au stabilit scadența obligației de predare a bunului imobil la o dată ulterioară încheierii contractului, motiv pentru care acest contract constituie titlu executoriu pentru executarea silită a obligației de predare.
Contractul autentic de vânzare cumpărare fiind titlu executoriu, acesta poate fi pus în executare în condițiile art. 895 și urm. NCPC, privind predarea silită a imobilelor.
Deși cumpărătorul nu a solicitat până la data soluționării apelului evacuarea, o poate face oricând, având la dispoziție un titlu executoriu și o procedură de executare ce se desfășoară într-o perioadă scurtă de timp, astfel că există pericol unei pagube iminente, pagubă ce, sub anumite aspecte, respectiv influența pe care o evacuare ar putea să o exercite asupra copiilor reclamantei și pârâtului 2, nu s-ar mai putea repara.
Prin urmare, condiția urgenței prevăzută de art. 996 alin. (1) NCPC subzistă, sub acest aspect soluția primei instanțe fiind greșită.
Subzistă, de asemenea, și condiția vremelniciei, dispunerea măsurii fiind solicitată pe un termen limitat de timp, respectiv până la soluționarea acțiunii de fond.
În ceea ce privește neprejudecarea fondului, condiție rezultând din dispozițiile art. 996 alin. (5) NCPC, instanța nu a fost investită cu o cerere de desființare a contractului, ea având doar obligația să cerceteze sumar, la nivelul aparențelor, dreptul reclamantei. Este de reținut că și prima instanță a reținut condiția aparenței dreptului, însă doar sub aspectul calității de fost proprietar, apreciind că nu poate, pe calea unei cercetări sumare a probelor, să deducă existența cauzei ilicite, întrucât astfel ar prejudeca fondul. În realitate, ordonanța președințială nu presupune ca instanța să dezlege pe fond raporturile juridice dintre părți, să stabilească vreo cauză ilicită la încheierea contractului și să-l desființeze pe această cale, ci doar să aprecieze probabilitatea realității susținerilor reclamantei, exact ca în alte cazuri prevăzute expres de lege, cum ar fi măsura provizorie ce poate fi luată de instanță pe parcursul procesului de divorț privind folosința locuinței, în temeiul art. 919 NCPC. Având în vedere circumstanțele încheierii contractului, redate în starea de fapt reținută în apel, curtea apreciază că există o aparență de drept și sub ac est aspect în favoarea reclamantei, subzistând și această condiție a ordonanței președințiale.
Fiind întrunite toate condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, în temeiul art. 480 alin. (2) NCPC, curtea va admite apelul reclamantei și va schimba soluția primei instanțe în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Admite apelul declarat de reclamanta Al J. W. împotriva ordonanței președințiale nr. 368/8 august 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o schimbă parțial, în sensul că admite cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă împotriva pârâților R. H. Al S. A și S. N. (identic cu N. ABDULAN IUSEF S. ) și, în consecință:
Dispune atribuirea provizorie în favoarea reclamantei a folosinței apartamentului nr. 51 din imobilul situat pe str. Gh. D. nr. 41, sc. 5 C. -N.
,până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Tribunalului C. .
Menține dispozițiile privind soluționarea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și a lipsei de interes.
Înlătură dispoziția privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 13 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |
A. A. C. | ANA I. C. | B. |
Red. CAA dact. GC 6 ex/_
Jud. primă instanță: F. S. B.
| ← Decizia civilă nr. 78/2013. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 248/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
