Decizia civilă nr. 1859/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N. 1859/R/2013
Ședința publică din 18 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: C. -M. CONȚ GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Z. T. împotriva sentinței civile nr. 45 din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe intimații S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-D. C., A. N. PENTRU R.
P., C. C. PENTRU S. D., M. C. -N. PRIN P., având ca obiect acțiune în baza L. nr. 1. .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul recurent Z. T.
, personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 1 aprilie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat
S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
La data de 17 aprilie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței din partea pârâtei intimate A. N. pentru R. P., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Totodată, la data de 16 aprilie și respectiv la data de 18 aprilie 2013, s-a depus la dosar, prin fax și registratura instanței, din partea pârâtei intimate C.
C. pentru S. D. B., întâmpinare.
Se comunică cu reclamantul recurent un exemplar din întâmpinările depuse la dosar.
Reclamantul recurent arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului și pe cale de consecință casarea cu trimitere spre rejudecare instanței de fond a sentinței civile nr. 45 din_ pronunțată în dosarul_, cu mențiunea de a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere și pe fondul cauzei.
În subsidiar, solicită admiterea recursului și pe cale de consecință modificarea în totalitate a sentinței recurate și să se constate calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 1., în calitate de succesor al defunctei Brazdes L. și să i se acorde măsurile reparatorii care i se cuvin.
La întrebarea instanței, reclamantul recurent arată că antecesoarea lui, numita Brazdes L., a formulat notificare în baza L. nr.1., aceasta fiind soluționată. Totodată, arată că el nu a formulat notificare întrucât fiind al treilea moștenitor s-a bazat pe notificarea formulată de numita Brazdes L. .
C U R T E A
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de_ înregistrată sub dosar civil nr._ pe rolul Judecătoriei C. -N., extinsă la data de_, reclamantul Z. T. a solicitat în contradictoriu cu pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, S. Român prin Direcția Generală a F. P. C.
, A. N. pentru R. P., C. C. pentru S. D., C. de A. a L. nr. 1. și M. C. -N. prin P. să se constate că imobilul înscris în CF nr.720 C. -N., cu nr. topo 121/1 și teren în suprafață de 56 st.p. care a aparținut antecesorilor Vescan I. și soția Vescan Ana (născută Gligor), Gligor I. și soția născută C. S., situat administrativ în C. -N., str.Șt.O.Iosif nr.6 și compus din 4 camere, 2 bucătării, dependințe și curte a fost preluat de S. Român abuziv prin naționalizare conform Decretului nr.92/1950 potrivit anexei, poziția 542 și construcția demolată; să se constate că reclamantul în calitate de moștenitor a antecesorilor săi proprietari asupra imobilului mai sus identificat la data preluării abuzive, este îndreptățit în temeiul L. nr. 1. la măsuri reparatorii prin despăgubiri în echivalent cu privire la construcție și terenul aferent, despăgubiri care urmează a fi constatate și cuantificate prin expertiză tehnică de specialitate, și în consecință să fie obligați pârâții de rând 1-3 la plata despăgubirilor la care este îndreptățit, despăgubiri reprezentând valoarea de circulație a imobilului preluat abuziv, valoare care urmează a fi stabilită prin expertiză tehnică de specialitate; în subsidiar să fie obligați pârâții de rând 1-3 să îndeplinească atribuțiile care le revin în baza legilor reparatorii nr.1. și nr.247/2005 cu modificările și completările ulterioare, respectiv să emită în favoarea sa decizia reprezentând "titlu de despăgubire"; corespunzător în numerar - titlu de plată - având valoarea rezultată din expertiză și să fie obligați pârâții în solidar la plata efectivă în numerar a contravalorii despăgubirilor stabilite.
Prin sentința civilă nr. 45 din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._ s-a respins excepția necompetenței materiale invocată de pârâta C. C. PENTRU S. D. .
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. ROMÂN PRIN M. F. .
S-a respins excepția inadmisibilității.
S-a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtelor Primăria municipiului C. -N. și C. de aplicare a L. 1. C. -N. .
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul Z. T. împotriva pârâților
S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, A. N. PENTRU
R. P., C. C. PENTRU S. D., PRIMĂRIA CLUJ- NAPOCA, M. C. -N. ca neîntemeiată.
S-a respins acțiunea față de Primăria și C. de aplicare a L. 1. C. -N. ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală de folosință.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța a analizat cu precădere excepțiile de procedură și de fond invocate de pârâți, mai întâi excepția de procedură a necompetenței materiale invocată de pârâta C. C. de stabilire a D. și A.N.R.P, iar apoi excepțiile de fond ale lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. român prin Ministerul Finanțelor Publice, a inadmisibilității acțiunii invocate de C. C. și a lipsei capacității de folosință a pârâților Primăria municipiului C. -N. și C. pentru aplicarea L. 1. C. -N. .
Referitor la excepția necompetenței materiale, în urma analizării, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât nu este sesizată cu o cerere dintre cele reglementate in Titlul VII din Legea 247/2005 care să atragă
competența Curții de Apel, ci este sesizată cu o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 26 din legea 1. .
Legea nr.1. nu a stabilit expres procedura pe care persoana îndreptățită la reconstituire o are de urmat în situația în care cererea sa nu este soluționată, însă Înalta Curte de Casație și Justiție printr-un recurs în interesul legii, a stabilit în decizia XX/2007 că în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin.3 din Legea nr.1. instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Din dosarul întocmit în baza L. nr.1. cu privire la imobilul situat în C.
-N., str.Șt.O.Iosif- teren și construcție (demolată), instanța a reținut că prin Dispoziția de respingere a notificării nr. 4125/_ s-a respins notificarea nr.212/_ înregistrată sub nr.10672/3/_ formulată de numita Brazdeș
L., pretinsă antecesoare a reclamantului.
În motivare, s-a arătat că cererea s-a respins în principal, pentru lipsa mandatului avocatului, iar în subsidiar având în vedere dispozitivul Sentinței civile nr.10889/2003 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.3239/2003 care a anulat acțiunea reclamantei Brazdeș L. pe motiv că aceasta era decedată din anul 2001, și mandatarul avocat nu a depus înscrisuri care să ateste că aceasta avea moștenitori (f.60).
Reclamantul nu a menționat că face plângere împotriva acestei dispoziții a primarului municipiului C. -N. emise în baza L. nr.1., însă a solicitat aplicarea dispozițiilor L. nr.1. și constatarea calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în baza acestei legi speciale (a invocat prevederile art.10 alin.8 din Legea nr.1. ).
Potrivit art. 26 alin 3 din Legea 1., competența soluționării plângerilor împotriva refuzului acordării măsurilor reparatorii aparține secției civile a tribunalului. T. ul, fiind potrivit legii instanța competentă să soluționeze plângerea, a respins excepția necompetenței materiale.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. român prin Ministerul Finanțelor Publice este neîntemeiată, având în vedere că reclamantul a solicitat într-un prim petit, să se constate preluarea abuzivă de către S. Român, prin naționalizare, a imobilului teren și construcții înscris în CF 720 C.
N. nr. top 121/1.
Or, discutarea caracterului abuziv a preluării imobilului, se face în contradictoriu cu S. român care a emis o actul de preluare.
Întrucât S. Român este reprezentant în raporturile juridice la care participă prin Ministerul Finanțelor Publice, calitatea procesuală pasivă a acestui pârât este indiscutabilă, raportat la dispozițiile art. 25 din Decretul 31 /1954, art. 3 alin (1) pct. 81 din H.G. 34/2009.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocate de C. C. este neîntemeiată, întrucât, potrivit precizărilor făcute de reclamant în răspunsul la întâmpinare depus la fila 98 dosar, acesta nu solicită stabilirea cuantumului despăgubirilor, ci stabilirea valorii de piață a imobilului, in conformitate cu art. 10 alin 8 din legea 1. .
Or, nu există nici un text legal care să interzică instanței investită cu soluționarea plângerii, să stabilească valoarea de piață potrivit standardelor internaționale de evaluare a bunului ce face obiectul notificării.
Referitor la excepția lipsei capacității de folosință a pârâților Primăria municipiului C. -N. și C. pentru aplicarea L. 1. C. -N., apreciază că aceasta este întemeiată .
Potrivit dispozițiilor art. din Legea 215/2001 unitățile administrativ- teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
(2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Din acest text legal rezultă că unitatea administrativ teritorială este subiect de drept, nu și structurile organizatorice fără o organizare juridiciă de sine stătătoare și patrimoniu propriu cum sunt primăria și comisia pentru aplicarea L. 1. .
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 41 Cod pr.civ., și a disp. 137 Cod pr.civ., excepția a fost admisă și în consecință acțiunea reclamantului a fost respinsă față de aceste pârâte.
Pe fondul cauzei,s-u reț inut ur măto arele:
Imobilul inscris in CF 720 C. prev. cu nr. top. 121/1, având destinația de casă din piatră cu 4 camere, 2 bucătării, dependințe și curte in suprafață de 56 stj.p situat in C. -N. str. Șt.O.Iosif nr. 6,a fost proprietatea tabulară a soților Vescan I. și soția Ana născută Gligor, precum și a soților Gligor I. și soția S. născută C., toți fiind întabulați sub B1-B4 în CF 720 C. -N. .
Imobilul a fost naționalizat, S. Român înscriindu-și dreptul de proprietate in CF sub B9 (f. 6 dosar).
Reclamantul a pretins că după decesul soților Gligor, unica moștenitoare a acestora a fost fiica lor, Vescan Ana. După decesul lui Vescan I., moștenitorii acestuia au fost Vescan Ana și Vescan M., iar după decesul lui Vescan M. singura moștenitoare a rămas Vescan Ana. După decesul lui Vescan Ana moștenitori testamentari au devenit Brazdeș L. și soțul Brazdeș M., iar după decesul acestuia din urmă, singura moștenitoare a rămas Brazdeș L. . După decesul lui Brazdeș L., moștenitoare a rămas mama acesteia, A. Ștefania- Bronislava, în urma căreia a rămas moștenitor testamentar reclamantul Z. T.
.
Brazdeș L. a solicitat Comisiei pentru A. a L. nr.112/1995 a mun.
C. -N. acordarea despăgubirilor pentru acest imobil, care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 220/_ emisă de către C. Județeană pentru aplicarea Legea 112/1995 (f.25-dosar).
Petiționara a formulat plângere împotriva acestei hotărâri, respinsă prin Sentința civilă 4177/1997 a Judecătoriei C. -N., rămasă irevocabilă prin respingerea căilor de atac la data de_ (f. 51, 86-91).
Prin notificarea nr. 212 din_ depusă la B.E.J P. a N., Brazdeș L. a solicitat acordarea despăgubirilor in temeiul dispozițiilor L. 1. pentru acest imobil.
Prin Dispoziția de respingere a notificării nr. 4125/_ s-a respins notificarea nr.212/13.02. formulată de numita Brazdeș L., pretinsă antecesoare a reclamantului, în principal, pentru lipsa mandatului avocatului care a formulat notificarea, iar în subsidiar având în vedere dispozitivul Sentinței civile nr.10889/2003 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.3239/2003 care a anulat acțiunea reclamantei Brazdeș L. pe motiv că aceasta era decedată din anul 2001, și mandatarul avocat nu a depus înscrisuri care să ateste că aceasta avea moștenitori (f.60).
Reclamantul nu a menționat că face plângere împotriva acestei dispoziții a primarului municipiului C. -N. emise în baza L. nr.1., însă a solicitat aplicarea dispozițiilor L. nr.1. și constatarea calității de persoană
îndreptățită la măsuri reparatorii în baza acestei legi speciale (a invocat prevederile art.10 alin.8 din Legea nr.1. ).
Prima condiție pentru a beneficia de acordarea măsurilor reparatorii recunoscute de Legea 1. este aceea ca persoana îndreptățită să fi formulat notificare în termenul prevăzut de art.22 din lege.
Or, reclamantul a arătat în fața instanței că nu a formulat notificare la Legea 1. pentru imobilul în litigiu, ci numai Brazdeș L. persoana după care reclamantul se socotește îndreptățit la măsuri reparatorii și care era în viață la data intrării in vigoare a L. 1. .
Reclamantul nu se poate însă folosi de notificarea formulată de antecesoarea sa, deoarece aceasta a fost respinsă și in mod evident nu putea să provină de la solicitanta pretinsă, acesta fiind decedată in februarie 2002.
In lipsa unui notificări valide, cererea reclamantului de stabilire a îndreptățirii sale la măsuri reparatorii in temeiul L. 1. este neîntemeiată și a fost respinsă in temeiul disp. art. 22, art. 26 alin 3 și Legea 1. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Z. T. solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței civile nr. 45/2013 a T. ului C., iar în subsidiar modificarea acesteia și admiterea cererii formulate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în mod corect au fost soluționate excepțiile invocate, nefiind însă motivată soluția dată excepției lipsei capacității de folosință a Comisiei de aplicare a L. nr. 1. .
În ceea ce privește soluționarea pe fond a cauzei instanța a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, fără a intra în soluționarea fondului ci doar considerând că reclamantul nu are calitate de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 1. .
Instanța de fond nu a soluționat în nici un fel primul capăt de cerere privind constatarea preluării abuzive de către autoritățile comuniste a imobilului înscris în CF nr. 720 C., nr. topo. 121, situat în C. -N., str. Șt.O.Iosif, nr. 6, soluționarea acestui capăt de cerere fiind esențială pentru soluționarea celorlalte. Instanța de fond are o poziție contradictorie în ceea ce privește cererea reclamantului, recunoscându-i implicit calitatea de succesor al defunctei Brazdeș
L. dar deși arată că defuncta a depus cereri privind acordarea de despăgubiri în baza L. nr. 112/1996 și notificarea prevăzută de Legea nr. 1. consideră că reclamantul, nefăcând referire la faptul că depune plângere împotriva dispoziției de respingere nr. 4125 din_, nu poate beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 1. .
În mod eronat se consideră astfel atâta timp cât reclamantul a făcut referire la o solicitare înregistrată sub nr. 87200 din_, imediat după momentul când a dobândit calitatea de succesor testamentar cu titlu universal al defunctei A. Ștefania Bronislava. Cererea de chemare în judecată a fost depusă în termen legal și procedural raportat la răspunsul primit sub nr. 20066/304/_
. Este adevărat că reclamantul nu a depus o notificare în termenul prevăzut de Legea nr. 1. pentru că nu avea calitatea să o facă, notificarea fiind depusă de către autoarea sa, Brazdeș L. sub nr. 212/2002. Respingerea cererii formulată de către aceasta prin dispoziția nr. 4125/_ nu îi este opozabilă reclamantului, cu atât mai mult cu cât respingerea s-a bazat numai pe motive procedurale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 11 alin. 3 și art. 21 din Legea nr. 1.
, art. 887 și art. 1539 alin. 2 Cod civil, art. 299 și art. 312 alin. 5 C.pr.civ.
În apărare, au formulat întâmpinare intimații S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, A. N. pentru R. P. și C. C. pentru
S. D. .
Prin întâmpinarea formulată de către S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În mod greșit recurentul a perceput faptul că acțiunea sa a fost respinsă ca inadmisibilă, instanța de fond respingând-o pe baza probatoriului administrat, din care a rezultat că nu a formulat notificare în temeiul L. nr. 1. în termenul prevăzut de aceasta, neputându-se folosi de notificarea formulată de antecesoarea sa, decedată la data formulării notificării.
Prin întâmpinările formulate de către A. N. pentru R. P. și C. C. pentru S. D. s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, făcându-se referiri la excepția prematurității solicitării reclamantului privind plata despăgubirilor care i se cuvin.
Analizând recursul declarat de reclamantul Z. T. împotriva sentinței civile nr. 45 din_ a T. ului C., Curtea reține următoarele:
Prin sentința atacată cererea formulată de către reclamant a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că pentru imobilul în litigiu s-a formulat notificare la data de_ de către Brazdeș L. în temeiul L. nr. 1., notificare respinsă prin dispoziția nr. 4125/2007 cu motivarea că avocatul care a formulat notificarea nu avea mandat să o formuleze, notificatoarea Brazdeș L. fiind decedată la data formulării notificării.
S-a apreciat că notificarea formulată de către antecesoarea reclamantului, Brazdeș L., nu îi poate profita în nici un fel acestuia, nefiind un act valabil atâta timp cât a fost formulată de către o persoană decedată.
Totodată, s-a precizat că reclamantul nu a formulat o altă notificare în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 1. (aspect confirmat de către acesta în fața instanței de recurs), concluzionându-se deci că acesta nu este îndreptățit la măsuri reparatorii în temeiul L. nr. 1. .
Rezultă deci că indiferent de calificarea cererii formulate de către reclamant, aceea de plângere împotriva dispoziției de respingere nr. 4125/20078 sau de cerere formulată direct în fața instanței în vederea stabilirii măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 1., în condițiile în care reclamantul nu a formulat personal o notificare, aceasta nu putea fi soluționată favorabil. În lipsa formulării unei notificări valabile de către acesta sau de către antecesoarea sa nu mai are relevanță dacă imobilul a fost sau nu preluat abuziv și nici a se stabili dacă reclamantul are sau nu calitate de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în temeiul acesteia, formularea notificării în termenul prevăzut de lege și cu îndeplinirea condițiilor generale necesare pentru valabilitatea unui act juridic fiind o condiție prealabilă de a cărei îndeplinire depinde analizarea sau nu pe fond a acesteia.
De asemenea în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui contract de mandat valabil încheiat între Brazdeș L. și avocatul Eckstein Otto în vederea formulării notificării în temeiul L. nr.1., nepunându-se deci problema aplicării dispozițiilor art.1539 alin.2 C.civ. care reglementează soarta contractului de mandat în cazul decesului mandantului.
Prin urmare, recursul formulat de către reclamant împotriva sentinței civile nr. 45/2013 a T. ului C. apare a fi nefondat, urmând a fi respins în consecință în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE L.
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Z. T.
împotriva sentinței civile nr. 45 din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2013.
Președinte, Ana I. | Judecător, A. C. | Judecător, C. -M. Conț |
Grefier, C. B. |
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: C. V. Balint
| ← Decizia civilă nr. 4362/2013. Legea 10/2001 | Sentința civilă nr. 206/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
