Decizia civilă nr. 581/2013. Actiune posesorie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR. 581/R/_
Ședința publică din data de 23 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. -A. C.
JUDECĂTOR: C. -V. B. JUDECĂTOR: O. R. G. GREFIE: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenta SC D. G. S. împotriva sentinței civile nr. 142 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Gherla privind și pe intimații F. S., F. I., având ca obiect acțiune posesorie.
La apelul nominal efectuat în ședința publică, se prezintă pentru recurenta reclamantă, reprezentanta acesteia, avocat A. A. Cosmina, pentru intimați, reprezentanta acestora, avocat Jiman M. R., cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar (f.17), lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că recursul este declarat în termen, motivat, comunicat și nu s-a achitat taxa judiciară de timbru de 905,5 lei și timbru judiciar de 5 lei, mențiune cu care a fost citată recurenta.
Reprezentanta recurentei depune la dosar cerere de renunțare la judecată (f.18 și arată că nu înțelege clienta sa să achite taxa judiciară de timbru și timbru judiciar stabilită de instanță.
Reprezentanta intimaților în temeiul dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea 146/1997 invocă excepția netimbrării recursului solicitând admiterea acesteia.
T. ul pune în discuție excepția netimbrării.
Reprezentanta recurentei reclamante, avocat A. A. Cosmina, arată că lasă la aprecierea instanței pronunțarea pe excepția netimbrării.
T. UL Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 142/_, pronunțată în dosar nr._ al
Judecătoriei Gherla, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC D. G. S. în contradictoriu cu pârâții F. Server și F. I. .
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei prin care a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
A fost obligată reclamanta la plata către pârâții F. I. și F. S. a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Reclamanta are în arendă o suprafață de 10.100 mp din lacul Cătina (f. 23- 36), încă din anul 2007. De asemenea reclamanta a încheiat cu Administrația Națională Apele Române, Administrația Bazinală de Apă Someș Tisa un abonament de utilizare/exploatare a resurselor de apă, pentru o cantitate de 142.250 m3 din lacul Cătina lunar (f. 20-22).
Pârâți sunt proprietarii unei suprafețe de 2900 mp din lacul Cătina (f. 15).
Prin acțiunea introductivă reclamanta a invocat faptul că pârâții, prin acte de violență o împiedică să folosească suprafața din lacul Cătina deținută în arendă.
Potrivit dispozițiilor art. 674, C. proc. civ., cererile privitoare la posesiune vor fi admise numai dacă:
nu a trecut un an de la tulburarea sau deposedare;
reclamantul dovedește că, înainte de această dată a posedat cel puțin un an;
posesiunea lui întrunește condițiile cerute de art. 1846 și 1847 C. civ.
În cazul când deposedarea sau tulburarea s-a făcut prin violență, reclamantul este scutit de a face dovada cerută la punctele 2 și 3 din acest articol.
Instanța a constatat că în cauză nu a fost dovedită existența unei deposedări a reclamantei de bunul aflat în posesia sa, sau măcar a unei tulburări a folosinței bunului
Instanța a reținut că din probele administrate rezultă că pârâții nu au pescuit și nu au pătruns cu barca pe lacul Cătina, în afara proprietății lor, în mod nelegal, ci achitând taxa de pescuit.
Potrivit dispozițiilor art. 555, C. civ., "Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu în limitele stabilite de lege";. Prin urmare, pârâții sunt îndreptăți să exercite toate prerogativele dreptului de proprietate, și anume usus, fructus și abusus (posesia, folosința și dispoziția). În consecință, pot pescui, pot intra cu barca pe această suprafață, pot curăța trestia, sau desfășura orice alte activități care nu contravin legii sau bunelor moravuri. În nici un caz aceste activități nu pot constitui un act de tulburare a folosinței bunului aflat în posesia reclamantei, întrucât reclamanta nu are și posesia suprafeței de 2900 mp aflată în proprietatea pârâților.
Împrejurarea că pârâții dețin sau nu o licență de exploatare a resurselor de apă nu este relevantă în cauză, întrucât acesta este un aspect pe care doar Administrația Națională Apele Române îl poate invoca. Indiferent dacă pârâții dețin sau nu o astfel de licență, reclamanta nu va dobândi vreun drept de folosință asupra suprafeței de lac deținute de pârâți. Mai mult, împrejurarea că reclamanta deține un abonament de exploatare a resurselor de apă din lacul Cătina nu îi dă dreptul de a folosi suprafața de lac a pârâților, întrucât actul juridic nu este opozabil pârâților.
De asemenea, împrejurarea că reclamanta a populat lacul cu pește nu reprezintă un motiv care să împiedice pârâții să pescuiască în suprafața de lac deținută, decât dacă s-ar dovedi că până la acel moment lacul nu fusese populat cu pește. În condițiile în care nu s-a făcut această dovadă, nu se poate știi dacă peștii aflați pe proprietatea pârâților fac parte din fondul piscicol existent anterior, sau din fondul piscicol achiziționat de reclamantă. Mai mult decât atât, și dacă s-ar fi dovedit că fondul piscicol din lac aparține în exclusivitate reclamantei, împrejurarea că pârâții au pescuit pe proprietatea lor nu reprezenta un act de tulburare a posesiei, pentru că oricum pe acea suprafață nu aveau dreptul de a pescui clienții reclamantei. Eventual acest delict civil ar justifica o acțiune în pretenții, dar în nici un caz o acțiune posesorie.
Instanța de judecată, instanța a reținut că între reprezentantul reclamantei și pârâtul F. I. el a avut loc o altercație, dar care nu a avut drept scop tulburarea posesiei reclamantei asupra lacului Cătina. Din contră, din depoziția martorului Carhat Cornel rezultă că neînțelegerile care au cauzat altercația au fost determinate de curățarea trestiei de pe suprafața de lac deținută de pârâți, operațiune pe care pârâții aveau dreptul să o facă. Urmare a acestei activități, reprezentantul reclamantei Cătinean I. a pătruns pe proprietatea pârâților, unde acesta și pârâtul
F. I. s-au agresat reciproc. Deci în nici un caz nu s-a pus problema vreunei tulburări a folosinței lacului de către pârâți. Este deci un incident între două persoane fizice, în legătură cu care au fost întocmite mai multe dosare penale, în care se va stabili cine se face vinovat de producerea acestuia. Având în vedere faptul că din probele administrate a rezultat că incidentul nu are legătură cu obiectul cauzei instanța a apreciat că nu se impune soluționarea cu prioritate a cauzelor penale și suspendarea cauzei civile până la acel moment.
În temeiul art. 274, C. proc. civ. instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei prin care a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere faptul că acțiunea formulată a fost respinsă.
În temeiul art. 274, C. proc. civ., a obligat reclamanta la plata către pârâți a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial (f. 87).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC D. G. S.
, solicitând instanței admiterea recursului așa cum este formulat și, in consecința, să se dispună modificarea în întregime a sentinței civile atacate ca nelegală si netemeinica, în sensul admiterii cererii de chemare in judecata, cu cheltuieli de judecata.
În motivare reclamanta recurentă arată faptul că ca între aceasta și Administrația Naționala APELE ROMANE, Administrația Bazinala de Apa Somes- Tisa a fost încheiat un abonament de utilizare/exploatare a resurselor de apa, pentru o cantitate de 142.250 m3 din lacul Cătina lunar (f.20-22), existând in acest sens un contract de arenda pentru o suprafața de 10.100 mp din lacul Cătina (f.23- 36), ceea ce îi conferă administratorului S.C. D. G. S., calitatea ceruta în art. 949 Cod Civil, dreptul de a solicita instanței de judecata apărarea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale, respectându-si obligația unui bun arendaș in exercițiul obligației sale de a folosi bunurile arendate ca un bun proprietar si de a asigura bunurile agricole in exploatarea lor cu sarguinta pe care le-ar fi depus însuși proprietarul bunului agricol.
Astfel, în lumina art.952 Cod Civil, privitor la luarea măsurilor pentru conservarea bunului posedat in scopul unui exploatări conforme, interzicerea pescuitului fara un permis valabil este justificata si de activitatea societății recurente D. G. S. care a populat Lacul Cătina cu 7 tone peste crap-oglinda importat din Ungaria, conform Procesului-Verbal de Constatare din data de_ confirmat de Primăria Comunei Cătina si facturilor de achiziție depuse la dosar.
In continuarea acestei idei susține reclamanta recurentă ca nu este justificata pătrunderea de către parații Fezesan S. si Fezesan I. pe lac, in scopul pescuitului, in lipsa unui permis valid, chiar daca ar fi fost in arealul proprietății lor ceea ce nu s-a întâmplat in fapt, pentru ca aceștia nu ar fi avut posibilitatea de a pescui in lipsa unui fond piscicol de care sa dispună. Respinge astfel motivația instanței bazata pe art.955 Cod Civil, prin care aceștia in momentul pătrunderii pe lac ar fi dispus de proprietatea lor privata prin exploatarea unui fond piscicol care nu le aparține. Practic, intimatii-pârâți au realizat un act de distrugere a unui fond piscicol străin asigurat de către reclamant conform actelor probatorii. In consecința, pârâții nu pot pescui in lipsa deținerii unei licențe de exploatare a resurselor de apa, in condițiile in care anterior lacul nu fusese populat cu peste.
Acest aspect este susținut de altfel si de recunoașterea indirecta a paratului
F. Ian, care a depus la dosarul cauzei o chitanța reprezentând taxa de pescuit nenominala pe care pretinde ca ar fi achitat-o acesteia, in ciuda probelor contrarii aflate la dosar (a se vedea mărturia paznicului Coprean Grigore - angajatul care încasează taxele). Aceasta taxa ar fi putut fi procurata de orice alta persoana si înmânata paratului, astfel ca apreciază reclamanta recurentă ca este o proba constituita "pro causa". Este greu de înțeles ce fel de "dovada contrară" ar fi putut aduce aceasta in afara depoziției casierului, raportat la cerința instanței de fond aflata la fila 5 a sentinței, pentru a demonstra neplata unei taxe (?S).
În ceea ce privește probele testimoniale administrate in cauza pe care se bazează in principal motivarea sentinței atacate, solicită a se observa mărturiile contradictorii ale martorilor propuși de parați, aspect ce ar fi trebuit sa fie observat si de instanța de fond. părțile.
O alta critica pe care o aduce recurenta reclamantă sentinței atacate se refera la reținerea fara temei de către instanța de fond a scopului acțiunilor continue de tulburare efectuate de parați, pe care le apreciază ca fiind simple acte de amenajare a malului lacului, neavand "drept scop tulburarea posesiei reclamantei asupra Lacului Cătina". Se bazează instanța pe depoziția martorului Corhat Cornel - cumnatul paratului F., care susține ca "neîntelegerile ar fi fost
provocate de curățarea trestiei de pe suprafața de lac deținuta de parați""precum si de alte lucrări de escavare a malului lacului. Aceasta afirmație vine in contradicție cu răspunsul paratului F. I. de la întrebarea nr.10 din interogatoriu, unde recunoaște ca după incidentul respectiv și-a consolidat malul lacului cu un escavator in dreptul proprietății sale", ceea ce le permite sa concluzioneze ca neînțelegerile dintre părți nu au pornit de la asa-zisa amenajare a malului lacului ci, așa cum e evident, de la repetatele acțiuni de braconaj ale paraților pe suprafața lacului administrat de recurenta.
Referitor la tulburarea de posesie realizata prin agresiune, consideră că aceasta este pe deplin dovedita, având in vedere înscrisurile si depozițiile martorilor, dezechilibrul de forte dintre părțile implicate (sase persoane contra unuia singur), nesinceritatea martorilor, starea de ebrietate a paratului F. I. evidențiata de agentul de politie, lipsa leziunilor paratului rezultate din altercație, depunerea de către parat a unui certificat medico-legal constituit "pro causa" la câteva zile de la data incidentului, precum si concluziile firești care rezulta din interpretarea conjugata a tuturor probelor aflate la dosarul cauzei.
In consecința, solicită instanței de recurs sa analizeze intregul dosar si, verificând probele administrate precum si sentința pronunțata, sa constate ca tulburarea de posesie s-a produs prin agresiune, ca nu a fost un simplu "incident între doua persoane fizice" asa cum în mod eronat a reținut instanța de fond, ci a rezultat din actele de încălcare continua a drepturilor arendașului S.C. D. G. S. asupra fondului piscicol aflat in Lacul Cătina.
La data de_ intimații pârâți au deus la dosar întâmpinare, solicitând instanței respingerea recursului ca fiind netemeinic și nefundat si in consecința menținerea in totalitate dispozițiile sentinței atacate.
Pentru termenul de judecată stabilit pentru data de_ , recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 905,5 lei și timbru judiciar de 5 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată. Recurenta reclamantă a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru, așa cum atestă procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare (f. 11), însă recurenta nu a înțeles să își îndeplinească această obligație, motiv pentru care la acest termen de judecată T. ul a invocat din oficiu excepția netimbrării cererii, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ. și art. 20 alin. 3 din Legea nr.
146/1997.
Excepția este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin. 3 al aceluiași articol neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. Sancțiunea anulării este reglementată și prin art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, în ipoteza neachitării timbrului judiciar.
Raportat la cele expuse, T. ul apreciază că sunt îndeplinite în cauză cerințele textului legal citat și în consecință,
În temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, urmează să fie admisă excepția netimbrării și, în consecință, va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenta SC D. G. S., împotriva Sentinței civile nr. 142/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Gherla pe care o va păstra în întregime.
În temeiul prevederilor art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta să plătească intimaților F. S. și F. I. suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția netimbrării.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta SC D. G. S. împotriva sentinței civile nr. 142 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Gherla, pe care o menține în totul.
Obligă recurenta să plătească intimaților F. S. și F. I. suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ ..
PREȘEDINTE, C. -A. C. | JUDECĂTOR, C. -V. B. | JUDECĂTOR, O. R. G. |
GREFIER, D. B. |
RED./DACT./CB/CȘ_ /2ex.
D.B. 27 Mai 2013
| ← Decizia civilă nr. 1034/2013. Actiune posesorie | Încheierea civilă nr. 219/2. Actiune posesorie → |
|---|
