Decizia civilă nr. 434/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR. 434/R/2013
Ședința publică din data de 18 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. -A. C.
JUDECĂTOR: C. -V. B. JUDECĂTOR: V. G. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenții pârâți P.
G. și P. F. împotriva sentinței civile nr. 20941/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr._ privind și pe intimații V. L. L., V. I., V. C., P. V., O. A. I., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Prin sentința civilă nr. 20941/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul civil nr._ a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul P. G. .
S-a admis în parte acțiunea civilă extinsă formulată de reclamanții V.
I. și V. C. în contradictoriu cu pârâții P. G., P. F. și P.
V. și în consecință:
Au fost obligați pârâții să lase în deplina proprietate și posesie suprafața de teren de 28 mp. din imobilul proprietatea reclamanților situat din punct de vedere administrativ în localitatea F., str. A. I., nr. 286, județul C., înscris in Cartea Funciara nr. 50170 F. - provenita din conversia pe hârtie a Cărtii Funciare nr. 4912 Foresti - cu nr. top.2108/21/2 si cad CI 2108/21/2-C, conform Raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert tehnic judiciar Florea F. .
A respins în rest acțiunea civilă extinsă.
A obligat pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumei de 1369 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Conform extrasului de carte funciară anexat la dosarul cauzei la fila 81 reclamanții V. I. și V. C. sunt proprietari tabulari asupra imobilului înscris în C.F. nr. 4912 F., prev. cu nr. top 2108/21/2, Loc de casă în str. A. I., nr. 286, Casă și teren în suprafață de 1929 mp., cu titlu de drept întreținere.
De asemenea, conform extrasului de carte funciară anexat la dosar la fila 38 pârâții P. G. și soția P. F., împreună în cotă de 1/2-a parte și P. V., în cotă de 1/2/a parte, sunt proprietari tabulari asupra imobilului înscris în C.F. nr. 2825 F., prev. cu nr. top 2108/22 Casă și teren în suprafață de 1929 mp.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul V. P., și ulterior reclamanții: V. I. și C., revendică o suprafață de teren de 70 mp. susținând că pârâții le încalcă proprietatea acesteia, stare de fapt contrazisă de pârâți, care arată că respectă întocmai linia de graniță stabilită printr-o sentință judecătorească definitivă și irevocabilă.
De menționat că, prin Sentința civila nr. 2875/2005 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca la data de_ in dosarul nr. 4490/2004, având ca obiect grănițuire și obligație de a face, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul V. P. în contradictoriu cu pârâtul P.
G., și în consecință: s-a stabilit linia de hotar dintre cele doua proprietăți pe linia marcata in raportul de expertiza întocmit de către exp. Pogacean I., fiind obligat totodată pârâtul să-și repoziționeze jgheabul de la bucătărie si garaj si să-și ridice 6 tulpini de vita de vie.
Analizând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul P. G. prin întâmpinarea formulată instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată pentru următoarele considerente.
Instanța de fond, verificând sentința invocată și anexată la dosar la filele: 35 - 37 raportat la solicitările din prezenta cerere de chemare în judecată, constată că nu sunt întrunite condițiile triplei identități prev. de art. 1201 C. civil, din cuprinsul căruia rezultă că este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceiași calitate.
Ori, referitor la cele două cereri de chemare în judecată analizate dacă se poate vorbi parțial de aceleași părți în nici un caz nu poate fi vorba de același obiect întemeiat pe aceiași cauză, în dosarul mai sus menționat solicitându-se stabilirea liniei de graniță dintre cele două proprietăți iar prezenta cauză având ca obiect revendicare, reclamantul arătând prin chiar cererea de chemare în judecată că pârâtul nu respectă linia de graniță stabilită prin Sentința civila nr. 2875/2005 pronunțata de Judecătoria Cluj- Napoca la data de_ in dos. nr. 4490/2004.
Față de cele reținute și în baza dispozițiilor legale invocate instanța de fond a respins ca neîntemeiată, excepția autorității de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că s-a administrat la solicitarea reclamantului inițial proba cu expertiza tehnică fiind întocmit în cauză un raport de expertiză tehnică în specialitatea topografie efectuat de expert tehnic judiciar Florea F.: f. 135 - f. 138, prin concluziile căruia s- au stabilit fără echivoc faptul că: la fața locului parcelele în litigiu nu respectă limita stabilită prin Sentința civila nr. 2875/2005, parcelele fiind delimitate între ele doar parțial, că nu s-a construit un gard despărțitor între proprietăți pe mejdia care era stabilită prin sentința civilă anterior menționată și că pârâtul ocupă o suprafață de 28 mp. din terenul reclamantului.
Față de cele reținute, având în vedere concluziile lucrării tehnice efectuate în cauză și în temeiul dispoz. art. 480 C. civil a admis ca întemeiată doar în parte acțiunea civilă extinsă formulată de reclamanții: V.
I. și V. C. și în consecință:
A obligat pârâții să lase reclamanților în deplina proprietate și posesie suprafața de teren de 28 mp din imobilul proprietatea reclamanților situat
din punct de vedere administrativ în localitatea F., str. A. I., nr. 286, județul C., inscris in Cartea Funciara nr. 50170 F. (provenita din conversia pe hârtie a Cărtii Funciare nr. 4912 Foresti) cu nr. top.2108/21/2 si cad CI 2108/21/2-C, în conformitate cu Raportul de expertiză întocmit în cauză.
A respins în rest ca neîntemeiată acțiunea civilă extinsă formulată de reclamanți având în vedere faptul că prin concluziile lucrării tehnice efectuate în cauză expertul a reținut că suprafața de teren aparținând reclamanților încălcată de pârâți este de 28 mp. și nu de 70 mp. cum au susținut aceștia prin cererea lor de chemare în judecată.
În temeiul dispoz. art. 274 C.pr. civilă și având în vedere admiterea dosar în parte a acțiunii civile extinse formulate de reclamanți, instanța de fond, reținând o culpă comună și aproximativ egală în derularea prezentului
litigiu, a obligat pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumei de 1369 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și avocat.
Împotriva sentinței menționate, au declarat în termen legal recurs P. G. și P. F.
solicitând următoarele:
- in principal, admiterea recursului promovat si modificarea Sentinței civile nr. 20941/2012 pronunțata de către Judecătoria Cluj-Napoca, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata precizate a reclamanților V. loan si V. C. ca neintemeiata sau, cel mult, admiterea in parte a acțiunii, dar pentru o suprafața mai redusa de 28 mp.;
- in subsidiar, admiterea recursului promovat, casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare având in vedere ca este necesara o noua expertiza topografica care sa stabilească in mod exact suprafața incalcata; cu cheltuieli de judecata ocazionate in fond si in recurs. În motivare, au arătat că prin sentința civila nr. 20941/2012 pronunțata in dos. civ. nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca s-a dispus admiterea in parte a acțiunii reclamanților in sensul obligării lor si a paratei P. V. la a le lasă in deplina proprietate si posesie suprafața de
teren de 28 mp. evidențiata in expertiza efectuata in cauza.
Aceasta după ce reclamanții au solicitat inițial lăsarea in deplina proprietate si liniștita posesie a suprafeței de teren de 70 mp.
După cum au arătat si atunci si insistă si acum, suprafața presupus a fi ocupata este mult mai redusa.
Pentru termenul din_, succesorii defunctului V. P., intimații
V. loan si C. au solicitat lăsarea in deplina folosința si posesie a suprafatei de teren de 28 mp., dar si ridicarea gardului din beton, gardului din scânduri si a gardului din fundație.
Instanța de judecata a admis excepția tardivității precizării de acțiune formulate de către reclamanți, astfel ca nu s-a considerat investita cu soluționarea petitelor de ridicare/demolare a construcțiilor existente: garduri de lemn, beton sau fundație.
Cu toate acestea, instanța a dispus obligarea recurenților si a paratei
P. V. la a le lasă reclamanților in deplina proprietate si posesie suprafața de teren de 28 mp. evidențiata in expertiza efectuata in cauza. Având in vedere ca suprafața de 6,42 mp. este parte a bucătăriei de vara a subsemnaților, admiterea acțiunii reclamanților inseamna (chiar daca nu s-a solicitat de către aceștia) demolarea bucătăriei lor pentru a se putea pune in aplicare dispozitivul sentinței. Prin urmare se impune reducerea suprafeței pentru care se dispune lăsarea in deplina proprietate si posesie a terenului pe care-l ocupam. Daca mutarea gardurilor si a limitelor de proprietate
pentru suprafața de 15,43 mp. o pot s-o acceptam in cea mai pesimista varianta posibila, pentru suprafața de 6,42 mp. ocupata de construcție, lăsarea in posesie si proprietate reprezintă o chestiune de neacceptat, din moment ce reclamanții nu au cerut demolarea bucătăriei de vara, dar prin admiterea acțiunii in aceasta maniera s-ar ajunge chiar la aceasta! Ceea ce nu s-a observat in aceasta cauza si evident ca nu se reflecta in sentința rec urata e ca la momentul la care s-au edificat atât bucătăria de vara, cat si cele trei garduri, exista acordul vecinilor V., acord pe care inițial l-au recunoscut chiar ei.Apoi, prin Raportul de expertiza inițial, d-na expert a concluzionat ca suprafața ocupata e de 22 mp., dintre care cei 6,42 mp. sunt ocupați de construcție! Dar, prin Răspunsul la obiectiuni s-a concluzionat ca exista o suprafața de 28 mp. care este ocupata de către ei, deși realitatea e alta, pentru ca s-ar putea discuta despre o incalcare de cel mult 22 mp. a proprietății reclamanților. De exemplu, atât in raportul efectuat de către expertul Pogacian loan si care sta la baza Sentinței civile nr. 2875/2005 a Judecătoriei C. -N., cat si in raportul expertului Florea
F. care sta la baza sentinței civile recurate, lățimea dintre gradina a parcelei lor e de 14.60 mp. Sigur ca din punct de vedere formal, au arătat ca reclamantii-intimati nu si-au întemeiat in drept cererea de chemare in judecata si extinderea de acțiune si, prin urmare, nici unul dintre aceste acte procedurale nu îndeplinește condițiile formale minimale prevăzute de C.pr.civ. Au mai arătat ca recurenții folosesc exclusiv terenul proprietate personala, respectam granituirea statuata prin hotărârea judecatoresca si nu am făcut niciun gest de imixtiune in dreptul de proprietate al reclamanților fata de dispozitivul Sentinței civile nr. 2875/2005 a Judecătoriei C. -N. si nu aducem atingere dreptului de proprietate al intimaților.
Au mai arătat recurenții, că în ceea ce privește cheltuielile de judecata solicitate de către reclamanți, având in vedere netemeinicia acțiunii lor, acestea nu pot fi acordate nici chiar in cuantumul fixat de către instanța de 1369 lei si nu sunt de acord sa le achie.
În drept, au invocat prevederile art. 304 ind.1 si urm. C.pr.civ., 274 alin. 1, 242 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimații V. I. și V. C. ,
întemeiată pe dispozițiile art. 115 raportat la 308 C. pr. civ., au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii dispozițiilor sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
Limita dintre proprietatea lor și cea a pârâților a fost stabilită între părți prin sentința civilă nr. 2875/2005 a Judecătoriei C. -N., conform raportului de expertiză întocmit de către expert Pogăcean I. . Cu toate acestea pârâții nu au înțeles niciodată să respecte aceste limite stabilite prin hotărârea judecătorească, ocupând în continuare o porțiune de teren dincolo de limita de proprietate stabilită.
Prin concluziile raportului de expertiză topografică efectuat în prezenta cauză, s-a stabilit fără echivoc, faptul că terenul folosit de către pârâți nu respectă limita stabilită prin sentința civilă nr. 2875/2005, acestea fiind delimitate între ele doar parțial, că nu s-a construit un gard despărțitor între proprietăți pe mejdia care era stabilită prin sentința sus-amintită și că pârâtul ocupă o suprafață de 28 mp din terenul reclamantului. In concret d- na expert a detaliat faptul că pârâții împiedică în continuare accesul la terenul proprietatea noastră din spatele casei, precum și la o parte din
grădină. în aceste condiții, instanța în mod corect a admis acțiunea cu privire la această suprafață, obligându-i pe pârâți să o lase în deplină
proprietate și posesie, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic Florea F. . Acest raport de expertiză nu a fost contestat în fața instanței de fond, nu s-a solicitat efectuarea unei contraexpertize, și prin recursul formulat nici nu au fost aduse critici concrete cu privire la măsurătorile efectuate. Prin urmare nu se poate juridic susține că s-ar impune efectuarea unei noi expertize, mai ales că expertiza întocmită de către d-na Florea F. concordă întrutotul cu expertiza din dosarul inițial de grănițuire întocmită de către expert Pogăcean I. .
Invocarea de către pârâții recurenți ca motiv de recurs a faptului că dispozitivul hotărârii nu poate fi pus în aplicare fără demolarea construcției ce ocupă terenul subsemnaților, este făcută pur formal și categoric nu poate duce la admiterea recursului. Prin sentința de la fond, subsemnaților ne-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului ocupat de pârâți, fiind ulterior la latitudinea noastră, felul în care urmează să exercităm acest drept. Existența sau nu a unor construcții pe terenul proprietatea noastră, existența sau inexistența posibilității de a le ridica, nu poate constitui nici o clipă impediment la admiterea unei acțiuni în revendicare, mai ales că nu a fost invocat un drept de natură a paraliza acțiunea în revendicare.
Obligația de a recunoaște dreptul de proprietate al intimaților asupra terenului în suprafață de 28 mp ar fi trebuit adusă la îndeplinire de bună voie de către pârâți după stabilirea graniței dintre cele două proprietăți pe cale judecătorească. Contrar unei conduite de bună credință pârâții refuză și în prezent să recunoască și să respecte limita dintre proprietăți stabilită pe cale judecătorească și continuă să ocupe abuziv terenul din spatele casei subsemnaților și o parte din grădină. A recunoaște dreptul de proprietate și a preda suprafața de 28 mp nu înseamnă obligatoriu ridicarea construcțiilor provizorii de pe cei 6,42 mp din cei 28 mp ci implică juridic obligația pârâților de a respecta calitatea reclamanților intimați de proprietari ai terenului. Acest fapt nu exclude posibilitatea de a utiliza în continuare suprafața de 6,42 mp, însă cu titlu precar și nu abuziv ca în prezent, cu arogarea calității de proprietar contra unor hotărâri judecătorești irevocabile.
În baza art. 129 alin. 4 din vechiul C.pr.civ., instanța de judecată poate să facă încadrarea în drept a cererii de chemare în judecată, astfel că eventuala neindicare expresă de către reclamant a temeiului nu constituie motiv de recurs, atâta vreme cât încadrarea este corect făcută prin sentința pronunțată.
În ceea ce privește motivul de casare invocat de pârâți, acesta este neîntemeiat. Cu ocazia judecării fondului s-au administrat toate probele necesare unei juste soluționări a cauzei și câtă vreme la momentul administrării probei cu expertiza nu s-au formulat alte obiecțiuni decât cele admise de instanță sau nu s-a cerut vreo contraexpertiză, nu se poate invoca pe calea recursului vreo încălcare a drepturilor procesuale care să ducă la rejudecarea cauzei. Afirmația privitoare la lățimea proprietății pârâților este nereală, deoarece prin raportul de expertiză întocmit de către expert Florea
s-a reținut că suprafața ocupată de pârâți este de 14,80 m, contrar celei stabilite prin sentința de grănițuire de 14,60 m.
Finalmente, așa cum in mod corect a statuat instanța de fond, reclamanții arată că apreciază că sunt îndreptățiți la plata din partea recurenților a sumei de 1369 lei reprezentând jumătate din totalul cheltuielilor de judecată, având în vedere că acțiunea reclamanților a fost admisă în parte, instanța de fond reținând o culpă procesuală comună. Ca atare, susținerea recurenților conform căreia intimații nu am fi îndreptățiți
la plata cheltuielilor de judecată, nici chiar în cuantumul fixat de instanța de fond, nu este întemeiată.
Pentru toate aceste motive, au solicitat respingerea recursului, menținerea în totalitate a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
În drept au invocat dispozițiile art. 115, 274,308, 312 vechiul C.Pr.
Civ., 480 si urm vechiul Cod civil.
Analizând cererea de suspendare, tribunalul constată următoarele:
Cererea de suspendare a judecății întemeiată pe disp.art.244 al.1 pct.1 cod pr.civilă este formulată de O. A. I. și V. L. -L., care arată că se impune suspendarea până la soluționarea irevocabilă a dosarului cu nr._ al Judecătoriei C. -N. și a dosarului nr._ al Judecătoriei C. -N. având ca obiect dezbaterea masei succesorale după defuncții V. P. și V. E. ia și V. Dumitru formată printre altele și din imobilul înscris în CF 50170 F. nr top 2108/21/2-C-imobil care face obiectul prezentului dosar și ieșire din indiviziune cu privire la bunurile succesorale.
Cererea urmează a fi respinsă, pe de o parte pentru că este formulată de persoane care nu au avut și nu au calitate de părți în prezentul litigiu, iar pe de altă parte, cererea de revendicare privind o suprafață din imobilul înscris în CF 50170 F. nr top 2108/21/2-C-, proprietatea intimaților V.
I. și V. C. nu are nici o înrâurire asupra dezbaterii succesorale după def. P. și V. E. ia și V. Dumitru.
Analizând recursul promovat în cauză prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
În susținerea recursului, recurenții susțin că, în mod greșit, s-a reținut că suprafața ocupată este de 28 mp., în realitate aceasta fiind de doar 22 de mp, iar diferența de 6,42 mp. sunt ocupați de construcție, respectiv de o bucătărie de vară.În atare situație, recurenții apreciază că pentru a se putea pune în aplicare dispozitivul sentinței civile recurate, se impune demolarea bucătăriei, cerere care nu a fost formulată de intimații- reclamanți.Mai arată recurenții că la momentul la care au edificat bucătăria de vară au avut acordul intimaților-reclamanți.
Din expunerea motivelor de recurs, tribunalul reține că recurenții nu contestă faptul că ocupă acest teren, ci doar atrag atenția că pe o parte din suprafața ocupată este edificată bucătăria lor de vară.
De fapt acestea au fost și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de exp.Florea F. (f.135-138 dosar fond) avut în vedere și de instanța de fond, din care reiese cu certitudine că suprafața ocupată de recurenți din terenul, proprietatea tabulară a intimaților este de 28 mp, din care 6,42 mp este ocupat prin construirea de către recurenți a unei bucătării de vară.
Acțiunea în revendicare întemeiată pe disp.art.480 cod civil este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Câtă vreme reclamanții-intimați și-au dovedit calitatea de proprietari asupra terenului în litigiu și împrejurarea că recurenții-pârâți ocupă fără nici un titlu acest teren, acțiunea lor în revendicare întemeiată pe disp.art.480 cod civil este pe deplin admisibilă și întemeiată.
Faptul că, pe terenul revendicat de către intimații-reclamanți, există bucătăria de vară construită de recurenți, nu are nici o relevanță juridică și nici nu impietează asupra admisibilității acțiunii în revendicare.
Aspectele care privesc această construcție nu se impun a fi analizate deoarece exced cadrului procesual stabilit prin cererea introductivă de instanță.
În ce privește critica adusă cheltuielilor de judecată este neîntemeiată, instanța de fond, reținând, în mod corect, culpa procesuală a recurenților- pârâți în raport de soluția de admitere, în parte, a acțiunii.
Față de cele de mai sus, în tem.art.312 cod pr.civilă tribunalul va respinge recursul declarat de recurenții pârâți P. G. și P. F.
împotriva sentinței civile nr. 20941/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul civil nr._, pe care o menține în totul.
În tem.art.274 cod pr.civilă obligă recurenții să plătească intimaților V.
I. și V. C. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de suspendare a judecății întemeiată pe disp.art.244 al.1 pct.1 cod pr.civilă formulată de O. A. I. și V. L. -L. .
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții pârâți P.
și P. F. împotriva sentinței civile nr. 20941/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr._ pe care o menține în totul.
Obligă recurenții să plătească intimaților V. I. și V. C. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, C. -A. C. | JUDECĂTOR, C. -V. B. | JUDECĂTOR, V. G. fiind transferat la altă instanță semnează Vicepreședinte T. E. L. |
GREFIER, D. B. fiind în concediu semnează grefier-șef S. Ș. |
Red. CC/Tehn.. D.B. 2 ex./_
Judecător fond: A. Moș
| ← Decizia civilă nr. 461/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 2374/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
