Decizia civilă nr. 150/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.150/R
Ședința publică din 13 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. S. T.
J. ecător D. T.
J. ecător D. W.
G. ier A. Sas
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenții V. I., și V.
M. ambii cu dom. în V. de Sus str. M. nr. 8, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1709/_, pronunțată de J. ecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_ ,_ ,_ .
T.
Prin sentința civilă nr. 1709/_, pronunțată de J. ecătoria V. de Sus în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară formulată de reclamanții-pârâți reconvențional C. G. și C.
M., în contradictoriu cu pârâții-reclamanți reconvenționali V. I. și V. M., și, în consecință, au fost obligați pârâții să predea reclamanților în deplină proprietate și folosință suprafața de 8400 m.p.,teren situat în V. de Sus,la locul numit";Sub Arșița";,înscris în c.f.51482 nr.top.2358/1,delimitat de punctele 1-2-3-4-10-11-12-13-14-1 și hașurat cu roșu în Planul de amplasament și delimitare-Anexa grafică nr.1 în lucrarea de expertiză întocmită de exp.top.ing.P. G. .
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali V. I. și V. M. .
Au fost obligați pârâții-reclamanți reconvenționali V. I. și V. M., să plătească reclamanților-pârâți reconvenționali suma de 4370 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente: reclamanții pârâți reconvențional ai invocat un drept de proprietate asupra terenului despre care susțin că este ocupat fără drept de pârâții reclamanți reconvențional, depunând, în sprijinul afirmațiilor lor, extrasul CF nr.51482 V. de Sus, provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 9302 V. de Sus, nr.top._ ,2364, 2358/1, în care este menționat că aceștia sunt proprietari ai imobilelor de natură casă de locuit și anexe gospodărești, teren arabil și pădure, menționând că suprafața de aproximativ 80 ari ocupată de pârâți face parte din nr. top.2358/1, care are o suprafață totală de 19.795 mp.
Pârâții au recunoscut că folosesc acest teren ,arătând că au fost tulburați în posesie de către reclamanți, tăind fără aprobare 12 arbori ,aspect față de care administrarea altor dovezi privind exercitarea posesiei asupra terenului ce face obiectul cauzei de față ar fi de prisos, dar au invocat un drept propriu asupra acestei suprafețe, conform Titlului de proprietate nr.20546 din 16 octombrie 2009, testamentului autentificat sub nr. 1590 din 08 august 2011 de către BNP Asociați,, Sas Constantin și C. M. I. ";și Sentinței civile nr.2760 din 12 octombrie 1994 pronunțată de J. ecătoria V. de Sus în dos.nr.1464/1994 al acestei instanțe.
Potrivit art.480 C.civ. "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege";.
Acțiunea în revendicare este acea acțiune reală, petitorie, prin care proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoașterea dreptului său de proprietate.
În cadrul acestei acțiuni se cere ca reclamantul să facă dovada dreptului său de proprietate asupra lucrului revendicat, scopul acțiunii fiind restituirea lucrului, ceea ce înseamnă că acțiunea trebuie să fie introdusă împotriva celui ce folosește, fără drept, acel lucru, acțiunea în revendicare fiind admisibilă doar dacă cele două condiții sunt întrunite cumulativ.
Așa cum a reieșit din Raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de ing. P. G. ( filele 45-52) raport necontestat de pârâți, suprafața de teren deținută de reclamanți, având categoria de folosință ,,pădure";, este identică cu suprafața înscrisă în CF 51489 cu nr.top.2358/1, fiind întabulat pe numele acestora, în lucrarea de expertiză fiind evidențiat în Anexa grafică nr.1 delimitat de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-1.
Terenul folosit de pârâți este evidențiat în Planul de amplasament și delimitare din Anexa grafică nr.1 fiind delimitat de punctele 1-2-3-4-10-11-12- 13-14-1 și hașurat cu culoare roșie, acesta făcând parte din nr. top. 2358/1 cuprins în CF 51482, întabulat pe reclamanți ( filele 50,52), expertul concluzionând astfel că suprafața de 8400 mp cuprinsă în titlul de proprietate de care se prevalează pârâții se suprapune în totalitate peste suprafața de 19795 mp întabulată pe reclamanți.
Această suprafață, așa cum reiese din probatoriul administrat, este ocupată în întregime de pârâți.
Înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților în cartea funciară s-a realizat conform încheierii cf nr.1890 din data de_, în baza Sentinței civile nr.1178/_ a Judecătoriei V. de Sus în dos.nr.1258/2002 și a schiței de dezmembrare avizată de ONCGC M. cu nr.2699/_, prin uzucapiune.
Numitul Năsui I., tatăl pârâtei V. M., a fost pus în posesie pe terenul în suprafață de 8400 mp, care se suprapune peste terenul proprietatea reclamanților, în data de_, conform Procesului-verbal de punere în posesie nr.29, titlul de proprietate fiind emis la data de 16 octombrie 2009 ( fila 21). Acest teren a fost testat în favoarea pârâtei reclamantă reconvențional V.
M., la data de_ .
Pârâții au recunoscut că folosesc întreaga suprafață a terenului care coincide cu amplasamentul parcelei revendicate de reclamați, invocând însă un drept de proprietate asupra acestuia, care nu a fost dovedit, titlul de proprietate de care se prevalează fiind emis pe numele altei persoane, testamentul încheiat în favoarea pârâtei V. M. neproducându-și efectele decât la data decesului testatorului acesta putându-l revoca în tot timpul vieții .
Față de aceste aspecte, s-a constatat că reclamanții opun pârâților un drept de proprietate asupra terenului ce face obiectul cererii de față, ocupat de pârâți, care fac doar dovada existenței unui drept de folosință al lor cu privire la același imobil, aspecte față de care cererea reclamanților este întemeiată, fiind admisă, conform dispozitivului hotărârii atacate.
Cu privire la cererea reconvențională ,instanța a reținut că următoarele:
Pârâții-reclamanți reconvenționali au solicitat ca instanța să constate că au dobândit dreptul de proprietate ,în baza legilor fondului funciar ,asupra terenului în suprafață de 8400 mp. ,categoria de folosință pădure ,conform Titlului de proprietate nr.20546/_ și anularea în parte a Încheieri nr.1890/_ ,prin care reclamanții și-au înscris în CF dreptul de proprietate asupra acelei suprafețe, dobândit prin uzucapiune.
Având în vedere aceleași considerente, instanța a respins petitul principal al cererii reconvenționale formulate de pârâții reclamanți reconvențional, de constatare a dobândirii de către ei a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar asupra suprafeței de 8400 mp pădure conform Titlului de proprietate nr.20546/_, acest drept de proprietate fiind reconstituit în favoarea altei persoane.
Chiar dacă pârâta-reclamantă reconvențional ar putea avea un interes în formularea unei atare cereri, având în vedere Testamentul autentificat sub nr._, încheiat în favoarea sa de numitul Năsui I., cel pe numele căruia a fost emis titlul de proprietate în cauză, cererea acestora nu a putut fi admisă
,având în vedere că din înscrisurile existente la dosar a rezultat în mod clar că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce face obiectul cauzei de față s-a făcut pe numele tatălui pârâtei-reclamante-reconvențional și că acesta se află în patrimoniul acestuia ,testamentul producându-și efectele la data decesului testatorului. Respingându-se petitul principal al cererii reconvenționale ,instanța a respins și petitul subsidiar al acesteia, de anulare în parte a Încheierii de carte funciară nr.1890/2002 prin care reclamanții-
pârâți și-au înscris dreptul de proprietate asupra suprafeței de 8400 mp în cartea funciară ,acțiunea în rectificare de carte funciară fiind ,în principiu subsidiară unei acțiuni principale, admisibilă pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții-reclamanți reconvenționali
V. I. și V. M. solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Recurenții au arătat că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea și a respins cererea reconvențională din moment ce au făcut dovada că dețin titlu de proprietate emis pe numele tatălui recurentei.
Sub formă voalată, s-a reținut lipsa calității procesuale active a recurenților în promovarea cererii reconvenționale.
Instanța nu a pus în discuție calitatea lor procesuală pronunțând o hotărâre pe excepție cu încălcarea dreptului lor la apărare și la un proces echitabil conform art. 6 CEDO.
Recurenții nu au beneficiat de asistență juridică calificată și au apreciat că actele depuse sunt suficiente.
În virtutea rolului activ al judecătorului prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă, trebuia să li se pună în discuție aceste aspecte.
Menționează că Năsui I. are 91 de ani, locuiește cu recurenții și conform testamentului au obligația zilnică să-l întrețină și să-i datoreze îngrijire. În același timp administrează toate bunurile sale întrucât se gospodăresc împreună. Recurenții îl reprezintă în relațiile cu autoritățile judiciare și administrative.
Terenul în litigiu nu este "ocupat"; de recurenți ci doar au făcut lucrări de igienizare și curățare în primăvară așa cum îi obligă codul silvic.
Dacă li se punea în discuție, ar fi prezentat instanței împuternicirile respectiv mandatele, întrucât nu au cunoștințe juridice.
Titularul dreptului de proprietate Năsui I. nu a fost chemat în judecată și nici nu s-a pus în discuție acest aspect reclamanților pârâți sau recurenților care administrează proprietățile acestuia.
Din moment ce același teren formează proprietatea unor proprietari diferiți, consideră că se impunea chemarea în judecată, hotărârea să-i fie opozabilă și lui Năsui I. .
Pe fondul cauzei cauza nu a fost soluționată.
Instanța nu a lămurit cadrul procesual corect, nu a analizat toate aspectele și nu a comparat titlurile limitându-se la excepții.
Recurenții sunt profesori pensionari, fără prea multe venituri și consideră că au un interes legitim în cauză, așa cum au arătat prin cererea reconvențională nicio persoană nu poate dobândi un drept de proprietate asupra fondului silvic prin uzucapiune.
Inițial, au crezut că dețin titlu de proprietate și există o greșeală la punerea în posesie. Apreciază că nu este corect să fie obligați să predea terenul pentru care au semnat primirea la punerea în posesie, terenul fiind liber la acea dată ca amplasament.
Intimații au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate de recurenți și în considerarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Recurenții-pârâți au arătat că terenul în discuție formează proprietatea numitului Năsui I., care este socrul recurentului-pârât V. I., respectiv tatăl recurentei-pârâte V. M. și că acesta trăiește.
Chiar dacă se invocă faptul că posedă testament și au mandate din partea numitului Năsui I., aceste aspecte nu le conferă dreptul de a promova cerere reconvențională în numele așa-zisului proprietar.
Testamentul își produce efectele după decesul testatorului și se confirmă prin dezbaterea masei succesorale pe cale notarială sau prin instanță iar mandatul de reprezentare dă dreptul celui ce este împuternicit doar să stea în proces în locul titularului cererii, indiferent de natura ei (acțiune principală, cerere reconvențională, cerere de intervenție etc) și nu să promoveze acțiune în nume propriu pentru bunurile celui care l-a împuternicit.
Afirmația recurenților în ce privește rolul activ al judecătorului prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă nu-și găsește aplicabilitatea în speța de față, întrucât judecătorul nu se poate substitui părții și nu poate conduce procesul pe o altă traiectorie decât cea trasată de părți. Nu se impunea din partea instanței nicio discuție pe această temă deoarece reclamanții au chemat în judecată pe pârâții V. I. și V. M. .
Reclamanții intimați sunt proprietari de carte funciară asupra mai multor imobile de natură casă de locuit, anexe gospodărești, situate în V. de Sus, str. S. nr. 13, jud. M., teren arabil și pădure, deținute cu titlu de drept uzucapiune și construite, în baza hotărârii judecătorești nr. 1178 din_ dată de J. ecătoria V. de Sus în dosarul nr. 1258/2002 și a adeverinței nr. 396 din_ emisă de Primăria Vișeu de Sus.
Dreptul de proprietate, astfel dobândit a fost înscris în CF 51482 V. de Sus (provenită din conversia de pe hârtie a CF 9302 V. de Sus), cu nr. topo 2367 reprezentând teren arabil în suprafață de 7865 mp; nr. topo 2366 reprezentând teren arabil în suprafață de 7260 mp; nr. topo 2365 reprezentând casa de locuit, anexe gospodărești și teren în suprafață de 9859 mp; nr. topo 2364 reprezentând teren arabil în suprafață de 6100 mp și nr. topo 2358/1 reprezentând pădure în suprafață de 19795 mp.
În concluzie, în mod corect a reținut prima instanță că pârâții-recurenți nu opun reclamanților intimați un titlu comparabil cu dreptul tabular al acestora.
Cu privire la cererea reconvențională, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a dispus respingerea acesteia, reținând că dreptul de proprietate invocat de reclamanții reconvenționali a fost reconstituit în favoarea altei persoane.
Tatăl recurentei (titularul titlului) nu este parte în proces, așa cum nu a fost parte nici în procesul care s-a finalizat cu întabularea dreptului de
proprietate al reclamanților intimați. Aceste hotărâri judecătorești nu îi sunt opozabile.
În consecință, recursul va fi respins conform dispozitivului rămânând pârâților posibilitatea de a soluționa aspectele cuprinse în cererea reconvențională în alt cadru procesual, în condițiile legii.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați să plătească intimaților suma de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial și cheltuieli de transport dovedite cu înscrisurile de la filele 33-35 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții V. I. și V. M. domiciliați în V. de Sus str. M. nr. 8, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1709/_, pronunțată de J. ecătoria V. de Sus, jud. M. .
Obligă recurenții V. I. și V. M. să plătească intimaților C. G. și
C. M. suma de 620 lei cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 13 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
S. T. A. | Ț. | D. | W. D. | Sas A. |
Red:WD_
Tehnored:AS/_ 2ex
J. ecător la fond: F. V. F.
| ← Încheierea civilă nr. 312/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 147/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
