Decizia civilă nr. 14/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 14/A/2013
Ședința publică din data de 15 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. V. JUDECĂTOR: I. -D. C.
G.: A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul M. D. F. împotriva sentinței civile nr. 356 din 29 februarie 2012, a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat V. E. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că prin întâmpinarea (fila 47) depusă la dosar de către pârâtul-intimat V. E. -C. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 ianuarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar raportul de nouă expertiză medico-legală ordonat în cauză.
Curtea, în temeiul prev. 294 al. 1 și art. 297 Cod proc. civilă, constată ca fiind inadmisibile cererile noi formulate de către reclamantul M. D. F., intitulate pretenții suplimentare din partea Statului Român și a M. ui Administrației și Internelor, menționate la filele 18 și 19 din motivele de apel și având în vedere că aceste cereri nu au fost formulate în cadrul acțiunii introductive de instanță.
De asemenea, instanța constată că prin întâmpinare pârâtul intimat a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 356 din 29 februarie 2012, a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._
a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât.
A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de către reclamantul M. D. F. în contradictoriu cu pârâtul V. E. C. .
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 13/_, pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara în dosarul nr. 228/1998, pârâtul a fost condamnat în baza art. 184 al. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, b, 76 lit. e și 63 alin. 4 Cod penal, la 2.000.000 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În considerentele acestei sentințe, s-a reținut că pârâtul l-a accidentat pe reclamant. Urmare impactului, reclamantul și-a fracturat piciorul drept, suferind leziuni a căror vindecare a necesitat 70-89 zile de îngrijiri medicale.
Reclamantul, parte vătămată în dosarul nr. 228/1998, a declarat că a fost lovit de motocicleta pârâtului în momentul în care a traversat șoseaua pe trecerea de pietoni, în dreptul benzilor 2 și 3 aflate pe contrasens. Reclamantul a mai declarat că a fost despăgubit de pârât cu suma de 4.000.000 lei, lucru ce l-a determinat să-și retragă plângerea.
Prin sentința nr. 3/_, pronunțată în dosarul nr. 56/2006 al T. ui Militar Timișoara s-a respins cererea de revizuire formulată de reclamantul M.
D. F., privitor la sentința penală nr. 13/_ a T. ui Militar Timișoara definitivă prin neapelare. Această decizie a rămas definitivă prin decizia nr. 20/_ a T. ui Militar Teritorial București și irevocabilă prin decizia nr. 39/_ a Curții Militare de Apel.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere că sentința penală nr. 3/2007 a rămas definitivă la data de_ iar reclamantul a introdus acțiunea civilă la data de_, precum și având în vedere motivarea în fapt a acțiunii civile, formularea petitelor din acțiune, instanța a apreciat incidente dispozițiile art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Indicând data ultimei intervenții chirurgicale în_ și arătând că solicită repararea prejudiciului cauzat prin agravarea stării de sănătate și după această dată, acțiunea reclamantului astfel formulată se află în termenul de prescripție.
Așa fiind, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat instanța a reținut următoarele:
Autoritatea de lucru judecat presupune existența unei hotărâri definitive a instanței de judecată în ceea ce privește acordarea despăgubirilor.
În speță, în dosarul penal nr. 228/1998 al T. ui Militar Timișoara, reclamantul și-a retras plângerea prealabilă.
Instanța penală nu s-a pronunțat cu privire la aspectele invocate de reclamant prin acțiunea civilă de față.
Tribunalul Militar Teritorial București a reținut în considerentele deciziei nr. 20/_ că reclamantul a fost despăgubit pe parcursul soluționării cauzei, astfel că, în procesul penal, a pierdut calitatea de parte civilă și că ivirea ulterioară a unor aspecte care impun reexaminarea întinderilor despăgubirilor civile dă dreptul persoanei vătămate, în speță reclamantul, să se adreseze cu acțiune la instanța civilă pentru repararea pagubelor materiale și a daunelor morale care s-au născut ori, s-au descoperit după pronunțarea hotărârii penale de către prima instanță (art. 20 alin. 3 Cod procedură civilă).
În speță nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 1201 Cod civil, care arată că este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută între ele și în contra lor în aceeași calitate.
Nefiind întrunite cerințele art. 1201 Cod civil, tribunalul a respins ca neîntemeiată și excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele considerente:
Temeiul juridic al acțiunii este dat de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, invocate de reclamant: răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.
Condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale sunt: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției autorului prejudiciului, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii delictuale, constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană. Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare se cer a fi întrunite unele condiții: să fie cert și să nu fi fost reparat încă. În ceea ce privește raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, este necesar să se stabilească raportul de cauzalitate specific dintre acțiunea sau
inacțiunea omenească cu caracter ilicit și prejudiciu.
În speță, reclamantul, în procesul penal și-a retras plângerea prealabilă, declarând că a fost despăgubit de pârât cu suma de 4.000.000 lei.
În dosarul de revizuire, reclamantul a solicitat revizuirea numai sub aspectul laturii civile.
Cererea de revizuire a fost respinsă, hotărârea rămânând definitivă prin decizia nr. 39/_ .
În cauză, Inspectoratul pentru Situații de Urgență Maramureș a comunicat că reclamantul este angajat al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Maramureș din_ .
Plt. Maj. M. D. F. a participat la concursul de încadrare subofițeri din sursă externă la compartimentul Pregătirea P. ulației din cadrul Inspecției de prevenire, organizat de către unitate în perioada iulie-august 2007. Pentru ocuparea acestui post a susținut probe la pregătire fizică generală și pregătire fizică de specialitate: trecere peste bârnă, urcare pe scara culisabilă, deplasare în subsol neiluminat 20 m cu aparatul de respirat având vizorul obturat, viteză 50 m, abdomen, rezistență 1000 m.
În borderoul pentru consemnarea punctajelor și notelor acordate la probele sportive din data de_, semnat de președinții subcomisiilor de evaluare a performanțelor fizice, se certifică faptul că M. D. F. a participat la aceste probe, iar în procesul verbal de concurs nr. 670742/_ sunt trecute notele finale la pregătire fizică - nota 9,30 și la testul scris - nota 8,20, fiind declarat
"admis";.
Conform avizului psihologic nr. S/178786 din_ de la Centrul de Psihosociologie al M.A.I. M. D. F. a fost declarat "apt"; pentru încadrare subofițer, fiind examinat psihologic la solicitarea I.S.U. Maramureș la data de _
.
La data de_, ptl. maj. M. D. F. a fost examinat psihologic în vederea evaluării psihologice periodice, susținând o testare și un interviu.
Prin raportul de evaluare psihologică nr. S/744124 din_, ofițerul psihologic examinator, psiholog specialist autonom atestat în specialitatea psihologie aplicată în domeniul securității naționale, a concluzionat în legătură cu examinarea psihologică a ptl. maj. M. D. F., că se evidențiază probleme de natură psihologică cu risc major la data examinării și în urma observațiilor făcute au fost specificate unele recomandări: trimiterea la un consult medical de specialitate, limitarea exercitării autorității și dreptului de decizie autonomă de către subofițer, mutarea acestuia pe o funcție pe care să nu presupună relaționarea directă cu reprezentanții societății civile (îndeosebi activități de control), monitorizarea permanentă a conduitei psihoprofesionale a subofițerului, urmarea subofițerului a unui program de asistență psihologică.
Subofițerul a susținut probe sportive la pregătire fizică, probe care se desfășoară anual și constau în: alergare viteză 50 m, flotări, abdomen, rezistență
1000 m și a obținut următoarele rezultate, consemnate în fișa individuală cu rezultatele centralizate la pregătirea fizică: pe anul 2008: media 10, calificativ "e";, apreciere: promovat; pe anul 2009: media 10, calificativ "E";, apreciere: promovat; pe anul 2010: media 9,63, calificativul "F.B.";, apreciere: promovat.
Expertiza medico-legală efectuată în cauză de către Serviciul medico-legal Județean B. M. a concluzionat în sensul că: Intervenția chirurgicală din data de 14 iulie 2005 s-a efectuat pentru o calcifiere trohanteriană dreaptă după fractură femur drept operată. Diagnosticul actual este calcifiere (osificare) heterotopă, cel pentru care s-a efectuat intervenția chirurgicală și care are indicație operatorie în prezent, fiind recidivată.
Cauza acestei afecțiuni (etiologia ei) este neclară în literatura de specialitate, cele mai frecvente cauze fiind: intervențiile chirurgicale mari, leziunile traumatice cerebrale (cranio-cerebrale), leziunile șirei spinării și a măduvei spinale, arsurile extinse, alte traumatisme, iar cauze favorizante sunt: sexul masculin, spondilită anchilozantă activă, hiperostoză idiopatică scheletală difuză, osteoartrite heterotopice, osificare heterotopă anterioară, boala Paget, boala Parkinson, osteofitoză excesivă și enteziopatii pelviene.
Intervalul de timp în care apare această complicație este de 2 până la 8 săptămâni. Excepțional au fost urmărite cazurile până la șase ani, fără a se stabili științific o legătură de cauzalitate între osificarea heterotopă și cauza inițială (și atunci este vorba de traumatism cranio cerebral și nu de fractură de femur).
Astfel, ținând seama de cele de mai sus (intervalul de timp, etiologie și cauze favorizante) nu se poate stabili cu certitudine științifică o legătură de cauzalitate între accidentul rutier din data de 19 mai 1994 și intervențiile chirurgicale ulterioare, respectiv cele din 2005 și 2010.
Cu privire la cererea de a se efectua o nouă expertiză, cererea formulată după închiderea dezbaterilor și rămânerea cauzei în pronunțare, instanța a reținut următoarele aspecte: Potrivit art. 212 Cod procedură civilă, alin. 2, expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării.
În speță, lucrarea de expertiză medico-legală a fost depusă la dosar în data de_ . Reclamantul nu a solicitat o nouă expertiză nici la primul termen după depunerea lucrării de expertiză, în_, nici la al doilea termen, în_, nici la al treilea termen, în_, când a solicitat doar a se reveni cu adresă la expert, însă instanța, raportat la conținutul lucrării de expertiză și la ansamblul materialului probator administrat, a apreciat că nu este necesară întregirea expertizei.
După închiderea dezbaterilor și rămânerea cauzei în pronunțare nu mai pot fi formulate cereri noi. Aceste cereri, precum și înscrisurile depuse la dosar după rămânerea cauzei în pronunțare nu pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei, conform dispozițiilor Codului de procedură civilă.
Din lucrarea de expertiză efectuată în cauză, a rezultat că nu există legătură de cauzalitate între accidentul rutier din 19 mai 1994 și intervențiile chirurgicale din 2005 și 2010.
Raportat la considerentele mai sus expuse, instanța a constatat că nu sunt întrunite cumulativ cerințele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie reglementate prin dispozițiile art. 998-999 Cod civil, pe care își întemeiază reclamantul acțiunea civilă, deoarece nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între accidentul rutier din 19 mai 1994 și intervențiile chirurgicale din 2005 și 2010.
civilă.
Pentru motivele ce preced, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul,
a solicitând modificarea în totalitate a hotărârii, iar în urma rejudecării cauzei, să se constate că prin fapta săvârșită la data de 19 mai 1994, pârâtul V. E. C. i-a cauzat un prejudiciu care este actual și nereparat și să fie obligat pârâtul la plata în favoarea sa a sumei de 1.000.000 lei și cheltuieli de judecată.
În subsidiar, reclamantul a solicitat desființarea hotărârii și trimiterea dosarului instanței de fond pentru efectuarea unei noi expertize de specialitate care să stabilească legătura de cauzalitate.
În motivarea apelului, reclamatul a criticat expertiza medico-legală efectuată în fața primei instanțe, arătând că acesta s-a făcut cu lipsă de obiectivitate și imparțialitate și solicitând efectuarea unei expertize de către o comisie în temeiul art. 27 alin. 1 lit. g sau art. 49 din Ordinul nr. 1134/2000 din care să facă parte și un medic de la Secția chirurgie-ortopedie.
În conținutul motivelor de apel reclamantul a făcut un istoric al intervențiilor chirurgicale la care a fost supus după accidentul suferit, a arătat că după anul 1994 asupra sa și a părinților săi au fost exercitate presiuni psihice, care au avut ca finalitate decesul mamei.
Reclamantul a formulat și cereri noi - accidentul a cărui victimă a fost să fie trecut ca și accident de muncă întrucât a fost implicată motocicleta poliției, în timpul serviciului, excluderea pârâtului din poliția B. M., obligarea M.A.I. să îl reangajeze în cadrul M.A.I., să îi pună la dispoziție persoane cu care potențial s-ar putea căsători, să-i pună la dispoziție avioane și elicoptere pentru a scurta timpul său de deplasare, să îi ofere toate condițiile să trăiască o viață normală, cum ar fi trăit dacă nu ar fi avut loc accidentul, să atragă atenția subalternilor de a înceta demersurile de dirijare a procesului în favoarea pârâtului și să plătească pentru fiecare zi de întârziere pentru cea de-a cincia operație ce va urma să aibă loc, după cei doi ani de la ultima operație, începând cu luna iunie 2011 suma de 100 lei pe zi - instanța invocând inadmisibilitatea acestor cereri noi în temeiul art. 294 alin. 1 Cod proc.civ.
Referitor la problemele psihice, reclamantul a arătat că acestea au început din momentul accidentului.
Prin întâmpinarea formulată (f.47-49), pârâtul a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că l-a despăgubit global pe reclamant, iar infirmitatea invocată de acesta nu există, dovadă fiind faptul că a fost și este angajat al I.S.U. Maramureș din anul 2005.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
În temeiul art. 294 alin. 1 Cod proc.civ., cererile noi formulate pentru prima dată în apel sunt inadmisibile, instanța urmând să constate acest aspect în privința cererilor: accidentul a cărui victimă a fost să fie trecut ca și accident de muncă întrucât a fost implicată motocicleta poliției, în timpul serviciului, excluderea pârâtului din poliția B. M., obligarea M.A.I. să îl reangajeze în cadrul M.A.I., să îi pună la dispoziție persoane cu care potențial s-ar putea căsători, să-i pună la dispoziție avioane și elicoptere pentru a scurta timpul său de deplasare, să îi ofere toate condițiile să trăiască o viață normală, cum ar fi trăit dacă nu ar fi avut loc accidentul, să atragă atenția subalternilor de a înceta demersurile de dirijare a procesului în favoarea pârâtului și să plătească pentru fiecare zi de întârziere pentru cea de-a cincia operație ce va urma să aibă loc, după cei doi ani de la ultima operație, începând cu luna iunie 2011 suma de 100 lei pe zi.
Referirile reclamantului la istoricul intervențiilor chirurgicale și decesul mamei sale nu sunt relevante în cauză, raportat la obiectul acțiunii, singurul aspect pertinent constituindu-l determinarea împrejurării dacă între accidentul
rutier produs la_ și intervențiile chirurgicale la care a fost supus reclamantul există legătură de cauzalitate.
La termenul de judecată din_ instanța, în temeiul art. 19 din HG nr. 774/2000 a dispus trimiterea raportului de expertiză medico-legală efectuat în fața primei instanțe Comisiei de avizare și control din cadrul I.M.L. C., pentru avizare.
Potrivit adresei nr. 6732/XI/190/_ a I.M.L. C. -Napoca (f. 52), Comisia de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul I.M.L. C. - Napoca a recomandat efectuarea unei noi expertize (f. 52).
În baza acestei recomandări instanța a încuviințat o nouă expertiză medico-legală, în cadrul unei comisii de expertiză la I.M.L. C. .
Concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală efectuată în cauză (f. 31-34), sunt în sensul că nu există elemente obiective de natură medico- legală care să permită stabilirea unei legături de cauzalitate între accidentul rutier din data de_ și intervențiile chirurgicale la care a fost supus reclamantul.
Reclamantul nu a formulat obiecțiuni la această nouă lucrare științifică. Având în vedere concluziile lucrării tehnice de specialitate medicală,
potrivit cărora nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între accidentul rutier din data de_ și intervențiile chirurgicale la care a fost supus reclamantul, precum și faptul că legătura de cauzalitate constituie una dintre condițiile angajării răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 998 - 999 C. civil, aplicabile raportat la data producerii faptei pretinse de reclamant ca fiind prejudiciabilă, curtea constată că hotărârea primei instanțe prin care s-a stabilit că pretențiile reclamantului nu sunt fondate, este temeinică și legală.
Văzând și dispozițiile art. 296 Cod proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge apelul declarat de reclamantul M. D. F. împotriva sentinței civile numărul 356 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul numărul_ .
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | G. | |||
M. | C. V. | I. D. | C. | A. B. |
Red. M.V. dact. GC 4 ex/_
Jud.primă instanță: D. Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 805/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 458/2013. Pretenții → |
|---|
